Whistler | 1595SE | REVISTA ISTORICĂ - Biblioteca Digitala BCU Cluj

REVISTA ISTORICĂ
Octombre-Decembre 1928.
Anul XIV, N-le 10-12.
DĂRI DE SAMĂ
DOCUMENTE ŞI
NOTIŢE
PUBLICATE
DE
N.
IORGA
cu concursul
mai multor specialişti
1
f
SUMARIUL :
N. lorga: „Bulgarii" din Ardeal.
„
„
Două cîntece despre revoluţia de la 1821.
V. Motogna : Toponimie şi Istorie.
P. P. Panaitescu : Medaliile francmasonilor din Moldova In
secolul al XVII-lea.
Const. I, Karadja : Un martor rus al etnografiei romaneşti
a malurilor Nistrului în anul 1799.
O calfă de croitor prin ţara noastră
în 1817.
,
Un diplomat danes la Curtea lui Grigore Ghica-Vodă (1824).
„
.,
,
Călătoria unui Frances prin Dobrogea
pe la 1843.
Remtis llie: Studenţi romîni la Paris (1770-71). —
D o c u m e n t e de Dum. I. Brezeanu.
Dări d e s a m ă de N, lor ga şi P. P.
Panaitescu.
Cronică şi Notiţe de N. lorga.
• • • • • • H u i t
sr
«a
19S8
TDPOOHAPIA „DATINA
ROMANEASCĂ",
V A I.KN II-DB-M D N T K
tPKAH
Preţul 35 Lei.
REVISTA ISTORICA
— DĂRI DE SAMĂ. DOCUMENTE ŞI NOTIŢE —
PUBLICATĂ de N. IORQA, CU CONCURSUL MAI MULTOR SPECIALIŞTI
Anul al XlV-lea, n-le 18-12.
Octombre-Decembre 1928.
„Bulgar»" din Ardeal
1
într'o cercetare recentă, d. Ion Muşlea presintă într'o notă
preliminară situaţia aşezărilor zise „bulgăreşti" din Ardeal şi
Banat, mai ales „Ruşciori", deci „Ruşi Mici", şi Bungard; Bănă­
ţenii n'au importanţă şi nu deschid nicio problemă de prove­
nienţă, fiind colonişti târzii de-ai Mariei-Teresei. Cercetările lui
Miklosich (Die Sprache der Bulgaren in Siebenbürgen, 1896), Pic
(în Analele Academiei boeme din 1888) şi Miletic (in „BIgarschi
Prîgled" şi „Sbornicui" din Sofia) se cereau neapărat reluate,
cu pregătire filologică şi fără prejudecăţi. Autorul pomeneşte,
după Jirecek, notiţe despre cei de la Ruşciori, Bungard şi Cergău, ca .Ruteni", în „Siebenbürgische Quartalschrift" pe 1793
şi în Eder.
Părerea lui Miklosic, in legătură cu vechea nomenclatură
slavă in Ardeal, că ar fi „Şchei" din secolul al VI-lea nu trebuia
aruncată (pp. 2-3). S'a propus a-i considera ca bogomili fugari
— dar cine i-ar fi izgonit din ţara lor? Jirecak vedea in ei colonisaţi ai campaniilor în Bulgaria ale lui Ştefan al V-lea, rege
al Ungariei, în a doua jumătate a secolului al XllI-Iea — dar
când au mai făcut regii Ungariei, după războaiele lor, asemenea
colonisări, şi, în acest cas, care ar fi izvorul ?
Pe d. Muşlea „istoria lor il interesează destul de puţin" ; pe
noi, fireşte, foarte mult. Pentru lămurirea, basală pe realităţi, a
lucrurilor, pot servi numele ce li se dau de Romîni, cînd ei îşi zic
Şchei şi zic: „şchiueşte", „şcheieşte" limbii lor; „numai de tot
rar am auzit: „boigăreştt", supt influenţa maghiara" (p. 24).
De cel mai mare interes e că şi azi, după însăşi
mărturisirea
lui Miletici, Saşii îi numesc Ruteni sau Sîrbi (vechiul nume al
tuturor Slavilor de peste Dunăre): el na putut fi luat de ei decît
de la Romîni, ceia ce are o deosebită însemnătate
şi pentru
1
Ion Muşlea, Şcheii de la Grgău
Cluj, 1928.
şi folclorul lor (din „Dacoromania", V),
persistenţa
Romînilor
în acesie
locuri. L a R u ş c i o r i e c h i v a l e n t a
R u ş c i o r i ( a d e c ă R u ş i ) — S î r b i e d a t ă de S a ş i ( p . 24, n o t a 2 ) . Ş i
d . M u ş l e a c i t e a z ă d i n t r ' o l u c r a r e g e o g r a f i c ă a S a ş i l o r d i n 1840,
p e n t r u B u n g a r d , „Reussdorfchen",
d e c i Ruşciori şi a c e a s t a c u
a c e i a ş i e c h i v a l e n ţ ă : „sat sîrbesc"
(ibid.). R o m î n i i îi n u m e s c
Schei ( f e m . Ş c h i a u â ) ş i R u ş c i o r i : a se a p r o p i a R e u s s m a r k t
p e n t r u M i e r c u r e a şi R u ş i i - d e - V e d e d e l a n o i ( d a r se z i c e
R u ş i şi R u s c i u c u l u ' , R u s e î n b u l g ă r e ş t e : c e i a c e î n s e a m n ă Ş c h e i
p e n t r u n ă v ă l i t o r i i u n g u r i , d a r se d e s c h i d e c h e s t i a Ruşilor s c a n ­
d i n a v i ) . A c e s t e n u m e trebuie p u s e î n legătură c u toţi Şcheii
şi t o a t e Schelele de pe t o t p ă m î n t u l de d i n c o l o de m u n ţ i şi
m a i ales
de d i n c o a c e ,
unde na putut
fi nici colonisare
prin
cuceritori. N u m e l e de B u l g a r i d i n i z v o a r e l e c i t a t e d e P i c ( ş i
A m l a c h e r ) , i z v o a r e c a r e s î n t d i n s e c o l u l a l X I V - l e a , nare
im­
portanţă : pentru Unguri, aici ca şi la Braşov şi ca şi în
Notoriul Anonim al regelui Béla, Slav e egal cu Bulgar, din
causa raporturilor politice cu Imperiul
Asăneştilor.
Jirecek constata o
l o r , c a r e au putut
mare
vechime
fi însă
înoite
a cărţilor
d e cintări ale
„Chicioroambele"
c u care
u m b l ă p r i n n o r o i u şi a l c ă r o r n u m e a f o s t a p r o p i a t de c e l î n ­
t r e b u i n ţ a t la Ş c h e i i B r a ş o v u l u i , n u z i c e n i m i c : p i c i o r o a n g e s e
z i c e şi î n M o l d o v a . G u g i u n u e o r e c o n s t r u i r e d e l a g u g i u m a n ă : în M o l d o v a l - a m auzit în copilăria m e a c a termin curent.
C u v i n t e l e c i t a t e l a p a g i n i l e 5 - 6 nu-şi a u c o r e s p o n d e n t u l e x a c t
în b u l g ă r e ş t e . T r e c e r e a la l u t e r a n i s m ( d u p ă o fasâ catolică, v .
p p . 1 9 - 2 0 ) e u n f e n o m e n c u r i o s î n s ă , c a r e a r , p u t e a fi p u s î n
legătură c u oarecare diverginţe anterioare ale credinţii l o r răsă­
ritene ( v . trecerea la catolicism a b o g o m i l i l o r d e la F i l i p o p o l ) .
C e s p u n e î n s ă c a n t o r u l d e s p r e B o g o m i l şi alţii, d e s p r e v e n i r e a
l o r c a m i l i t a r i p ă z i t o r i de g r a n i ţ e e r a u a m i n t i r e a s p u s e l o r l u i
A m l a c h e r s a u o confusie resultata d i n asămăluirea c u sate m a i
mult s a u m a i puţin vecine, care trăiesc a ş a .
D e m i r e i n t e r e s e şi ce o b s e r v ă d . M u ş l e a l a p a g i n a 1 3 ,
n o t a 1 , d e s p r e c î n t e c u l „ b u l g ă r e s c " de C r ă c i u n a l a c e s t o r d e s n a ţ i o n a l i s a ţ i b i s e r i c e ş t e de S a ş i şi l i n g v i s t i c de R o m i n i : „ d i s t a n ţ a
d i n t r e l i m b a a c e s t u i c î n t e c şi b u l g ă r e a s c a de a s t ă z i e s t e , d e
s i g u r , c o n s i d e r a b i l a " ; n u e v o r b a î n s ă , c u m c r e d e a — şi-i p l ă c e a
să c r e a d ă — M i l e t i c i , de o v i c i a r e a u n u i t e x t b u l g ă r e s c c o r e c t .
Şi J i r c ò e k o b s e r v ă „ " i h a i s m e " ş i , d a c ă a s i g u r ă c ă n o t a g e n e -
rală e „danubio-bulgârească", aceasta nu înseamnă altceva
decît că populaţia, în principiile ei cele mai depărtate, era de
aceiaşi ramură slauâ. De a'tfel Jirrc k s ' a îndreptat după texte
publicate şi aranjate (cf. p . 23) de interesat'.
Niciunul din vechile nume bărbăteşti (luga, Baştea, Co:oş,
etc.) nu ajută la resolvarea problemei originilor ( p p . 15-6). Linca
(Ilinca), Marga, Ghiţa nu sînt mai lâm riioare.
Ca obiceiuri, sorcova, evident slavă, nu înţeleg de ce ar fi
specific „bulgărească" ( p p . 17-8). Că se zice suma la unii
Bulgari (dar în general: „suruvacnica"), nu e un argument. „Ftrecarea boului", purtat cu zurgălăi şi podoabe din curte în curte
de Sînziene (24 Iunie), e de pus în legătură cu datinele de Anul
Nou la Romînii de dincoace de munţi (e serbătoarea cîmpului
isprăvit, de o parte, a celui care începe, de alta). „împănarea
boului", cu totul originală, e în legătură cu un străvechiu ciclu
al agriculturii, care trebuie să fie însă latin sau tracic (v. p.21).
„Butea" de Crăciun, aflătoare şi la Romînii de pe Tîrnave, nu
e decît „buhaiul" moldovenesc, care se face, cum se ştie,
dintr'o „bute" prin care trece o coadă de cal unsă cu sacîz.
Textul colindelor e romănes: şi în fond ( p . 22). Salutarea pe
la case e însă „şcheiascâ" ( p . 23). Nunţile se fac Lunea ( p . 25).^
Se citează şi alfe obiceiuri străvechi în memoriul unui „popă"
din Cergău („popă" nu e numai decît „şcheism") la 1647 (pp.
27-8): avem a face cu arhaice practice slave. Superstiţiile nu
sînt instructive (p. 28 şi urm.). Aşa şi cu cîntecele despre care
se spune, f r u m o 3 , că şe fac „din gînd, după inima omului".
Ceva despre poveste ar trimete la acelaşi patrimoniu străbun
(v. p. 31). Nu sînt fără de rost instituţiile vechi, amintite în
cîntecul de la paginii? 3 8 - 9 : Judele şi Voevodul, după datina
românească. Judele poartă „chivără cernită*, „peana poleită"
şi „cîrjă zugrăvită" (ibid.). Remarcabil şi cîntecul de secerat al
fetelor:
Hai, văruţă, hai,
Hai să secerăm
Şi să nu legăm:
Feciori să chemăm,
Feciori de la boi,
Ciobani de la oi ( p . 41)
şi, spre casă:
Domnule stăpîne,
Gată masa bine
Cu vin şi cu pîine,
Că cununa-ţi vine,
Lată 'ncornorată,
De fete gătată,
De feciori udată,
Ar fi de făcut cercetări filologice adîncite, dar şi altele asupra
tipului antropologic — cu toate amestecurile —, nu mai puţin
asupra musicei populare, despre care se spune că ar fi cu totul
deosebită de a noastră.
Oricum, Şcheii-Ruşciori
de pe tot pâmintul românesc
în­
seamnă cu totul altceva şi cu mult mai mult decît o insuliţă
de colonisare bulgăreasca, ci un strat de străveche
existentă
de Slavi pe pămîntul românesc şi tot odată un mijloc, nefinut în samă până acum, de a relua chestia, aşa de mult
timp discutată, a originii terminului de „Ruşi" pentru o parte
însemnată dintre Slavii
răsăriteni .
N . Iorga.
1
Două cîntece despre revoluţia de la 1821
în „Neugriechische Volkslieder, gesammelt und herausgegeben
von C. Fauriel, übersetzt und mit des französischen Herausgebers
und eigenen Erläuterungen versehen von Wilhelm Müller", 11,
Leipzig, 1825, p. 188, se dau aceste cîntece despre peirea în
1821 la Secu a căpitanului Iordachi din Vlaholivadi, martir al
unei cause străine :
* Textele de la sfîrşit au interes pentru folklorul romanesc. „Dăhăneşfe" de
la pagina 31 e „suflă", în legătură cu „duhu" din versul precedent. Foarte
frumos fragmentul despre cetatea turcească asediată de „Sprinrii"-Frînci şi pe
care Linca, ..fata dalbă", ar da-o, numai pentru
Cel voinic de-aseară
Car' sta 'n poartă răzămat,
C'un păr galben rătczat,
Cu paloşu 'nferecat (p. 38).
Cinci Paşi se porniră din Brăila.
Oaste duc destulă, pe jos şi călare,
Duc şi douăsprezece tunuri şi fără număr ghiulele.
Vine şi Ciapanoglu cel din Bucureşti.
Are oştire vitează, numai Ieniceri.
în dinţi au spadele şi puştile în mînă.
Iordachi-atunci vorbi din mănăstire:
„Unde sînteţi, o palicari ai miei, levenţii şi vitejii ?
Iute'ncingeţi spada şi puştile le luaţi,
Luaţi locul cu sila, suiţi pe metereze,
Căci Turcii ne'mpresoară şi vreau să ne mănînce".
Fără de pîne, apă trei zile şi trei nopţi
Greu dau 'napoi pe duşman jos către Cobulachi ( K o u . ; r o o X d - A i ) ,
Ţeste de Turci tăiară şi pană la trei mii.
Şi zise-atunci Farmachi de sus din mănăstire:
„Lăsaţi cu toţii puşca şi sabia o scoateţi
Şi vă suiţi de-asupra, să luaţi iocu Ailiâ" (ATTJXKXV).
Se bucurară Turcii şi vin spre mănăstire.
Şi-atunci, tot viu, Farmachi zise aşa din Secu:
„Unde eşti tu, lordachi, o frate, căpitane?
Turci mulţi ne împresoară şi vreau să ne mănînce :
Ca grindina din tunuri, ca ploaia dau din puşti".
Atunci peri lordachi şi nu Iau mai văzut.
Iar, la paginile 190-1:
Amară primăvara şi vara a fost neagră,
Veni şi toamn' amară, o vreme otrăvită.
S'au sfătuit atuncea lordachi şi Farmachi.
„lordachi, hai la fugă, să mergem la Muscali.
— Frumos vorbişi, Farmachi al mieu, şi-o potriveşti.
Dar este 'mpiedecare: ne-o rîde lumea toată,
Mai bine să ne ducem la mănăstirea asta :
Poate-o veni Muscalul şi ne va ajuta".
Şi se-auzi din Secul, din lagăr, cum vorbiau.
„Vin norii negri grămadă şi se'negreşte'n munte.
•
Vre-un ajutor ni vine? Tovarăşi poate sînt?
— Nu e nici ajutorul şi nu sînt nici tovarăşi
Turcimea ne'mpresoară cu cinsprezece mii".
Şi, cum fură la Secu, au şi luat ei locul.
Au pus destule tunuri în jur de mănăstire :
Bat cinci în coaste, alte cinci bat în poarta ei,
Ş i altele mai grele bat de pe înălţime.
Căzură Turci o mie la vechea mănăstire (TtaXxioz.K.XYjai),
O mie alţi căzură în josul zidului.
Atunci plecă Turcimea jos către Cobulachi.
Un singur Paşă doară privia şi peste Secu,
Şi scoase strigăt mare: Ahmede, Mohammede,
L u a ţ i c u sila l o c u l , î n c u n j u r a ţ i z i d i r e a .
C î t i T u r c i e r a u a c o l o şi c i t i d i n I e n i c e r i
î m p r e s u r a r ă locul şi ' n c h i s e r ă t o t S e c u l .
S e a m a r i F a r m a c h i şi s u s p i n ă d i n g r e u ,
V o r b i la p a l i c a r i i lui d r e p t d i n m ă n ă s t i r e :
„ U n d e s î n t e ţ i , v i t e j i i l e v e n ţ i şi p a l i c a r i ?
C i luaţi galbeni, scurteica d e fir luaţi-o iar,
Ş i l u a ţ i - m i şi a r g i n t u l , s ă f i u şi m a i u ş o r ,
D a r s a b i a v ' o s c o a t e ţ i şi r u p e ţ i t e a c a e ' ,
Şi i u r u ş u l să-1 f a c e m c a T u r c i i s ă - i g o n i m .
— N i - s s ă b i i l e n e g r e şi p u ş t i l e a m a r e ,
Sînt T u r c i i fără n u m ă r d e munţii se'negresc".
D a r n u s f i r ş i c u v î n t u l şi n u ş i - a s p u s n ă c a z u l
Şi a fost prins acolo v i u , el, lani F a r m a c h i .
„ O r i n u ţi a m s p u s o d a t ă : o d a t ă , t r e i , c i n c i o r i
S ă n u stai în V l a h i î şi'n S e c u să n u s t a i ?
— D a r c u m p u t u i u să aflu, săracul, c u m să cred
C ă p o t creştinii consuli v r e - o d a t ă să ne v î n d ă ?
V o i , păsări ce u ş o a r e prin aier v ă purtat',
D a ţ i v e s t e l a c r e ş t i n i i t o ţ i , şi î n F r a n c i a ,
Ş i s p u n e ţ i şi s o ţ i e i m e l e c ă m ' a p r i n s m o a r t e a " .
N o t e l e s p u n c ă l o r d a c h i l u p t a s e şi î n S e r b i a î n t r e 1 8 0 6 ş i 1 8 1 2
( p . 2 1 9 ) . L a S e c u l - a r fi v î n d u t e p i s c o p u l d e R o m a n , s p u n î n d u - i
că T u r c i i v r e a u să p r a d e n o a p t e a S e c u l , a t r ă g î n d u - 1 a c o l o . L - a r
fi a t a c a t T u r c i i şi p e d r u m ( p . 2 2 0 ) !
N . lorga
Toponimie şi Istorie.
D . profesor
Nicolae
D r ă g a n u , d e la U n i v e r s i t a t e a
p u b l i c ă , î n e d i t u r a Institutului
din Ciuj,
de istorie naţională, o i n t e r e s a n t ă
l u c r a r e , c u t i t l u l d e „ T o p o n i m i e şi I s t o r i e " , î n c a r e e x p l i c ă o r i ­
ginea numirilor d e localităţi d i n V a l e a R o d n e i . E s t e o b o g a t ă
complectare a articolului publicat, în 1924, cu subtitlul: „ V e c h i u l
c a s t r u d e l a R o d n a şl t o p o n i m i a V ă i i S o m e ş u l u i - d e - s u s " , î n
„ A n u a r u l Institutului d e istorie naţională d i n C l u j " , II, p p . 2 4 6 249.
A m f ă c u t , î n „ R e v i s t a I s t o r i c ă " , o b s e r v a ţ i i c u privire la u n a
dintre acele explicaţii etimologice ale d-lui D r ă g a n u d i n arti­
colul menţionat. L a acestea d-sa r ă s p u n d e cu u n caracter polemic.
V o i u e r a t a , în c î t e v a c u v i n t e , u n d e e n e d r e p t c u mine.
î n b r o ş u r a „ A r t i c o l e şi D o c u m e n t e " , t i p ă r i t ă i n 1 9 2 2 , u n d e
adunasem tot ce bruma am fost scris pană atunci, am reprodus
şi articolul „Contribuţii la istoria Romînilor din Valea Rodnei",
fără nicio schimbare, aşa cum a fost publicat în „Transilvania",
pe 1915. D. Drăganu polemisează cu această reproducere, ca
şi cum ea ar fi o lucrare nouă. De aceia afirmă că „Toponimie şi
Istorie" şi cartea d-iui Onişor ar fi apărut înaintea articolului
mieu. Acest articol, reprodus în „Articole şi Documente", e pus
la contribuţie de cîte ori autorul vrea să arate cît de puţin sînt
chemat să fac incursiuni în filologie şi cît de şubrede sînt eti­
mologiile numirilor de localităţi date de mine acolo.
Dard-saîşi aduce, desigur, aminte că, cu cinsprezece ani îna­
inte, liceul grăniceresc din Năsăud se pregătea să-şi serbeze aniver­
sara semicentenarâ. Profesorii (între cari d. Drăganu şi subsemna­
tul), la îndemnul inimosului Romîn Iuliu Moisil, am luat hotărîrea
să publicăm un volum jubilar. Pentru aceasta am scris articolul
cu pricina, prima mea încercare literară, pe care însă nu îndrâzniam să o scot la lumină înainte de ce ar revisui-o cineva
mai tare în materie. A făcut-o d. Drăganu, un coleg excelent.
I-am cerut sfaturi în materie de filologie şi cu privire la stil.
Volumul comemorativ n'a mai apărut, şi, atunci, după o lungă
hesitare, l-am trimis „Transilvaniei". în 1922, avînd să mă presint la doctorat, l-am reprodus în „Articole şi Documente".
Altcum stă lucrul cu părerile mele mai recente, care fireşte
pot fi şi ele eronate. Păcat e numai cînd omul persistă in gre­
şeală din amor-propriu, ori alte motive străine ştiinţii.
Dar d. Drăganu îmi mai face o nedreptate.
Am publicat, în „Revista istorică" (anul 1925) un document
foarte important privitor la Romînii din Valea Rodnei.
D-sa nu recunoaşte că l-am descoperit eu, fiindcă, înainte
de mine, se face menţiune despre el în două vechi publicaţii
ungureşti.
Adecă nu eu l-am descoperit pe sama istoriografiei roma­
neşti ?
Nu se găsia acel document, inedit, în arhivele Museului Ar­
delean, de cîte va decenii, fără ca nimeni dintre istoricii noştri,
şi în special ai Văii Rodnei, să fi bănuit existenţa lui, de şi
Universitatea romanească exista de cinci ani ?
Istoria lui Mircea-cel-Bâtrîn şi a pretendentului Vlad era cu
desăvirşire fatş cunoscută înainte de ce d. lorga ar fi dat peste
nişte importante documente într'o veche publicaţie ungurească
(Biografia lui Stibor).
Cine ar putea să nu-i recunoască, între altele nenumărate,
şi meritul de-a fi lămurit, prin această descoperire, o problemă
atît de întunecoasă?
Dar, de oare ce mi se aduce jignitoarea imputare c?, voind
să fac pe descoperitorul, intenţionat n'am amintit Extrasul lui
L. Szabo, care «descoperise" documentul înainte de mine, voîu
da cîteva lămuriri, pentru publicul neprevenit.
Publicaţia lui Ludovic Szabo, care dă regestele tuturor actelor
mai vechi aflătoare în Arhivele Museului Ardelean, a apărut
în 1880. întreb : oare documentul de la 1450 n'a rămas şi după
1889 tot aşa de necunoscut ca şi înainte, pe sama istoricilor
noştri şi a celor saşi, cari s'au ocupat, în special, cu istoria
Văii Rodnei, până ce l-am publicat eu „în parte". Evident câ da.
De şi s'ar părea paradoxal, tocmai regestele lui Szabo erau să
mă împiedece de-a scoate documentul la iveală. Nu va fi fără
interes să expun istoria aflării lui, căci aceia aruncă lumină
asupra multiplelor dificultăţi pe care le întîmpină cercetătorii
arhivelor.
Răsfoind colecţia „Tortenelmi Târ", am dat peste „Extrasul"
lui L. Szabo (căci acolo a fost publicat mai intâiu), unde am
cetit despre documentul în chestiune. Nu i-am dat importanţă
din simplul motiv că la Hurmuzaki se află publicată aceiaşi
donaţie, la 1440, în care sînt înşirate tot aceleaşi sate din Valea
Rodnei . Judecind după regest, credeam că, în actul de la 1450,
nu se va fi aflînd nimic nou ce să nu se cuprindă în cel pu­
blicat la Hurmuzaki.
Probabil aşa vor fi gîndit şi istoricii cari vor mai fi cetit pe
L. Szabo. Mie insă mi-a venit norocul în ajutor chiar prin
d. Drăganu.
D-sa îşi întemeiase etimologia Telciu Csehtelki pe faptul că
în actul de la 1440 acest sat e numit Chech (cetit de d. Dră­
ganu: Cseh). într'o scrisoare particulară am îndrăznit să obiec­
tez că acest punct de plecare e greşit, fiindcă Chech la Hur­
muzaki trebuie să fie o transcriere eronată. Dar atunci mi-a ve­
nit în minte regestul lui L. Szabo şi mi-am zis: Dacă eu am
1
T
Actul din 1450 e: „litrerae introductoriae" ale donaţiunii din 1440,
dreptate, atunci în actul de la 1450 nu se va fi repetat greşeala
cu Chech. Funcţia mea în Dej nu mia dat răgaz să cercetez
imediat. Cu un prilej, cînd căutam în arhivele Museului Ardelean
documente inedite pentru lucrările mele „Războaiele lui Radu
Şerban" şi „Relaţiile dintre Moldova şi Ardeal", am luat şi actul
de la 1450. N'a fost mică bucuria mea, nu fiindcă avea Thelch,
în loc de Csech, ci fiindcă el conţine date extrem de importante
privitoare la trecutul Romînilor din Vflea Rodnei.
Şi aşa d. Drăganu, mai mult decît L. Szabo, m'a ajutat să
aflu (nu îndrăznesc să scriu : descopăr)
acest document, cel
mai important privitor la istoria medievală a Romînilor someşeni.
Dacă am stăruit ceva mai mult decât cerea importanţa con­
troversei, a fost şi pentru motivul că părerea d-lui Drăganu ar
putea să descurajeze pe cercetătorii mai tineri. Astfel de apreciere
e nedreaptă, căci nu iea în samă truda şi jertfele cu care se
adună documentele menite să împrăştie întunerecul ce acopere
multe fapte importante ale trecutului.
Recunosc că aici vorbesc pro domo. Altfel ar însemna să neg
eu însumi resultatul străduinţilor mele de şapte ani, de cînd
mă îndeletnicesc cu cercetarea trecutului. Ungurii au tipărit, în
publicaţii mai vechi, nenumărate documente, care au legătură
şi cu istoria noastră. Multe au fost adunate şi astfel făcute ac­
cesibile cercetătorilor, în Hurmuzaki (N. Densusianu), Această
operă a fost continuată şi complectată de A. Veress, în ale sale
„Fontes", care însă nu merg decît pană la întăia jumătate a
veacului al XVI-lea.
Eu am reluat firul şi, în articole răsfirate prin Revista
Isto­
rică, în Anexa de la Războaiele lui Radu Şerban şi in Rela­
ţiile dintre Moldova şi Ardeal, am continuat, cu multe jertfe,
munca acestor înaintaşi.
Sînt, între documentele publicate, şi multe inedite. Le aflasem
in arhivele Museului Ardelean şi în arhiva oraşului Dej, care,
ambele, au cataloagele tipărite ale actelor: după logica d-lui
Drăganu, făceam mai bine dacă le lăsam acolo ; căci ele, fiind
menţionate în cataloage ungureşti tipărite, şi aşa nu erau necu­
noscute I
Eram dator cu aceste desluşiri şi faţă de elevii miei (de la
Liceu şi Universitate), căi ora li dau mereu îndemnul să cerceteze,
mai ales aceia cari ştiu ungureşte, prin publicaţiile vechi şi
p r i n a r h i v e , căci, d u p ă i n f o r m a ţ i i l e p e c a r e le a m , m a i e m u l t
d e f ă c u t p e a c e s t t e r e n . D a r n o i , c e i m a i b ă t r î n i , s ă li l ă s ă m
s i n g u r a răsplată ce o a r e m u n c i t o r u l î n o g o r u l ştiinţii, c o n ­
ş t i i n ţ a m e r i t u l u i d e a fi f ă c u t c e v a .
O r i î n a r h i v e l e o r ă ş e n e ş t i d i n A r d e a l n u m a i e s t e n i m i c d e des­
coperii, i n i s t o r i o g r a f i e ? î n l e g ă t u r ă c u c e l e d e m a i s u s , n u p o t
s ă n u a m i n t e s c şi u n c a s d i n l i t e r a t u r a u n i v e r s a l ă . î n B i b l i o t e c a
N a ţ i o n a l ă d i n P a r i s se afla u n m a n u s c r i s , al cărui conţinut e r a
d e f e c t u o s r e d a t î n C a t a l o g u l c a r e a t r e c u t p r i n multe, multe
mîni. A trebuit s ă v i n ă P o l o n u l G o r k a î n 1 9 1 6 şi, prin c e n o r o c ! ,
s ă descopere
c ă acel m a n u s c r i s conţine o foarte i m p o r t a n t ă ,
d e s c r i e r e a E u r o p e i o r i e n t a l e , d e la 1 3 0 8 ( e v o r b a a c o l o şl
despre Romîni).
1
V. Motogna.
Medaliile francmasonilor din Moldova
în secolul al XVHI-lea
î n t r ' o r e c e n t ă c o m u n i c a ţ i e la A c a d e m i a R o m î n ă d . N . I o r g a a
a r ă t a t c u m între 1 7 7 0 şi 1 7 8 0 s ' a u p e t r e c u t î n b o i e r i m e a m o l - •
d o v e a n ă oarecare agitaţii s u p t influenţa f r a n c m a s o n i l o r .
D o u ă medalii bătute d e francmasonii d i n M o l d o v a în această
e p o c ă n i d a u l ă m u r i r i p r e ţ i o a s e a s u p r a s c o p u r i l o r şi i d e i l o r
patriotice ale francmasonilor m o l d o v e n i . Cele d o u ă medalii se
p ă s t r a u p e la anul 1 8 4 0 într'o colecţie
p a r t i c u l a r ă r u s e a s c ă şi
un oare care C a r c u n o v l e - a presintat c u o descriere
comisiei
arheologice ruseşti d i n M o s c o v a la 2 9 O c t o m b r e 1 8 4 0 .
2
Descrierea, incomplectă, n u ni spune d i n cc metal erau b ă ­
tute medaliile. Este u r m ă t o a r e a :
P r i m a m e d a l i e : faţa r e p r e s i n t ă p e M i n e r v a şi M a r t e , î n p r i ­
m u l plan o p i r a m i d ă c u insignele m a s o n i c e . M a r t e ţine î n d r e a p t a
u n e c h e r şi u n c e r c , î n s t î n g a o c u n u n ă . M i n e r v a s c r i e p e p i ­
r a m i d ă : „lassi D. 29 Apr. 1772". L e g e n d a : „L'alto non temo
e l'umile non sdegno".
P e v e r s o : „Si scolpi presente medaglia în memoria della
1
Catalogus codicum immuscriptorum bibtiotliccae regine parisiensis.
' N. Iorga, francmasoni şi conspiratori in Moldova secolului al XVltl-lea,
Analele Academiei Romîne, secţia istorică, ser. III, t. VIII, 1928,
nuova_ loggia militare di Marte stabilita dai
Francmassoni
nella cTtTâ~di lassi ii XXIX Aprilfle] l'anno
MDCCLXXII".
A doua medalie. Fata. Minerva, incunjurată de nori, {ine în
mîna stingă un şarpe încolăcit. Jos, o grămadă de pietre cu
semnul masonic. Verso : Moldav, calculum album
adjecerunt
maiores. (Ceia ce înseamnă : străbunii au proorocit Mo'dovei
zile fericite sau noroc) .
1
Legendele acestor medalii desvăluiesc r rimele mişcări de idei
naţionale şi democratice în Moldova. E drept că data de 1772
corespunde cu o epocă în care această t
era ocupată de
armatele ruseşti. Pe de aită parte numele de „loggia militare di
Marte" arată că din ea făceau parte de sigur ofiţeri ai armatei
de ocupaţie. Aşa dar influenta francmasoneriei a fost adusă în
Moldova din Rusia. Totuşi e caracteristic faptul că legendele
sînt scrise în italieneşte.
Dar ceia ce este mai important e tendinţa patriotică moldo­
venească a acestei loje francmasonice. Legenda celei de a
doua medalii vorbeşte d : soarta mai bună, „calculum album"
pregătită Moldovei de străbuni, iar legenda celei d'intîiu: „Nu
mă tem de cel puternic, nu despretuiesc pe cel umil" arată
un ided de revoluţie democratică. E evident deci că n'avem a
face cu o lojă alcătuită numai din ofiţeri ruşi, ci alături de "ei
erau bunii Moldoveni, căci loja era formată pentru ei, pentru
viitorul terii lor. Soarta cea bună a Moldovei nu era de sigur
pentru ei alipirea de Rusia, căci pentru aşa ceva n'ar fi trebuit
o societate secretă şi mai ales n'ar fi fost văzută în cadrul
unei revoluţii democratice.
Avem deci dreptul să bănuim că sîntem în faţa unei prime
mişcări naţionale şi democratice moldoveneşti premergătoare
celei din veacul al XIX lea .
a r ă
2
P. P. Panaitescu
U p o m o K O A M 3acteA<miH <\pV{orpa<|iH'WCKOH KOAXMHCÎH („Protocoa­
lele şedinţelor comisiei arheologice"), 1 1885, (şedinţile din 1835-1840), pp. 617-618.
D. C. C. Moisil îmi arată că măcar una din aceste medalii se afla
în colecţiile numismatice ale Academiei Romîne. Din nefericire a fost trans­
portată în Rusia în 1916 împreună cu alte obiecte istorice, înainte de a fi
fost descrisă sau fotografiată.
1
2
Un martor rus al etnografiei romaneşti a malurilor
Nistrului în anul 1799
Consilierul d e Colegiu r u s P a u l S u m a r o c o v întreprinse in
a n u t 1 7 9 9 o c ă l ă t o r i e î n C r i m e i a şi B a s a r a b i a , l ă s î n d î n s e m n ă r i
de d r u m , publicate m a i înlăiu in limba rusească, iar m a i p e
u r m ă traduse, într'o formă prescurtată, în limba g e r m a n ă ( e d .
L i p s e a 1802). D i nt r a d u c e r e a s u e d e s ă a cărţii, a p ă r u t ă la S t o c k h o l m l a 1805, e x t r a g e m u r m ă t o a r e l e :
L a sfîrşitul lunii Iulie 1 7 9 9 , pleacă d i n O d e s a prin O v i d i o p o l ,
oraş sărăcăcios d e vre-o o p t z e c i d e case, c u o mică cetate d e lemn
şi o c a r a n t i n ă . „ L o c u i t o r i i s î n t m a i t o ţ i M o l d o v e n i ş i G r e c i ,
n u m a i puţini R u ş i . T o ţ i sînt n e g u s t o r i d e sare, m a r f ă a d u s ă d e
la A k k e r m a n şi p e c a r e - o v î n d c u c î ş t i g c u m p ă r ă t o r i l o r c a r i
vin d i n P o d o l i a " .
P r i n M a i a c (Majaki) m e r g e l a T i r a s p o l , . z i d i t p e l o c u l u n d e
e r a m a i î n a i n t e localitatea româneasca
„Sukleja".
3 5 0 d e c a s e , l o c u i t o r i i f i i n d M a l o r u ş i , Moldoveni,
şi Ţ i g a n i .
Tiraspol avea
Munteni,
Evrei
D e aici trece l a T i g h i n e a . D e s c r i e c e t a t e a . L o c u i t o r i i d e aici
p a r a fi f o s t î n m a j o r i t a t e T u r c .
T r e c e p r i n localitatea moldovenească
Mălâesti, u n d e o b s e r v ă ,
între altele, „obiceiul c i u d a t al femeilor r o m î n c e d e - a u m b l a
toreînd".
;
M a i c u t r e i e r ă satele româneşti
Bylyry
(?). Taschlyk
(Taşlic)
şi Pugatschoun
(Puhoceni),
orăşelul G r i g o r i o p o l , locuit d e A r ­
m e n i , v e n i ţ i d i n C ă u ş a n i , B e n d e r , I s m a i l , C h i l i a şi A k k e r m a n .
L a Dubăsari o b s e r v ă c ă l o c u i t o r i i ' s î n t Moldoveni, G r e c i , B u l ­
g a r i , E v r e i ş i cîfiva R u ş i .
Descrie toată această regiune, de-a lungul Nistrului, cau n a din
cele m a i fertile c e le v ă z u s e v r e - o d a t ă . „ I a r b a creşte atît d e
î n a l t ă , î n c î t nici n u s e v ă d t u r m e l e d e v i t e . A i e r u l este c u r a t şi
p r i v e l i ş t e a m i n u n a t ă . Z a r z a v a t u r i şi f r u c l e , p ă s ă r i şi p e ş t i d e t o t
felul sînt b o g ă ţ i a acestor ţinuturi îmbielşugate. N i m i c n u lipseşte,
decît locuitori cari s ă se p o a t ă b u c u r a d e aceste m i n u n a t e d a ­
ruri ale Naturii".
A v e m deci aici o m ă r t u r i e r u s e a s c ă , d e a c u m o sută treizeci
de ani, c ă p e ambele maluri ale Nistrului populaţia era, în
r
mare majoritate romanească, — despre locuitori ruşi, aproape
nu pomeneşte. Colonisarea acestor regiuni nu era încă începută
în anul 1 7 9 9 .
C o n s t a n t i n I. Karadja.
O calfă de croitor prin ţara noastră în 1817
Trecînd recent prin Copenhaga, am găsit la un anticar ediţia
danesă a unei cărţi care trebuie să fîe rară în cele două ediţii
originale germane, de oare ce nu-mi sînt cunoscute. Este vorba
de călătoria lui I. F. I. Borsum, purtînd titlul: Reise til Constantinopel, Palaestina og Aegypten eller aabenbart beuis paa,
hoor naadigen Gud tager sig ao Den, der slader sin Lid til
Harn. Efterarbeidet af David Traugott Kopf. Paa Dansh, efter
den anden Originafutgaue af T. Ph. Hansen, Kjöbenhaon 1828,
8-o 288 pp. („Călătorie la Constantinopol, Palestina şi Egipt,
sau dovada evidentă că milostivul Dumnezeu ocroteşte pe cel ce
crede în el. Corectat de David Traugott Kopf. Traducere în
limba danesă de T. Ph. Hansen după a doua ediţie originală").
Cu toate că stilul sentimental-religiös, cu repetatele citaţii
biblice, face lectura cărţii cam lungă şi plicticoasă, cred că
Borsum merită o menţiune, de oare ce adaugă încă un nume la
lista călătorilor străini cari au lăsat însemnări despre ţara noastră.
Negăsind de lucru ia Lemberg, calfa noastră din Felderbergen,
lîngă Hildesheim, hotărî să pornească la Iaşi, unde condiţiile
ar fi mai prielnice, după cum auzise. Fiind sărac, călătoria pe
jos, d'impreună cu un alt Neamţ, anume Meyer. Sosiră la Cer­
năuţi în 27 August 1817. Graniţa din spre Moldova se afla în
mijlocul unui pod, închis cu o barieră la fiecare capăt. Vameşul
romîn cercetă traistele călătorilor, şi văzind cîteva cămăşi pe
placul său, vru să le oprească, iar la refusul lor, îi puse să plă­
tească o rublă de cap, drept taxă de intrare.
De la graniţă, drumul trecea printr'un aluniş, unde se întîlniră
cu nişte boieri păziţi de trei Arnăuţi, frumos îmbrăcaţi şi în­
armaţi pană in dinţ'. Bieţii noştri Nemţi cunoscură frica — deşeartă însă—căci nu li se întîmplă nimic neplăcut Ceva mai de­
parte, întîmpinară un negustor polon, venind de la laşi cu
mărfuri multe. De la el primiră lămuriri asupra valorii banului
şi a drumului de urmat. La prînz ajunseră în micul sat Herţa.
în fata fiecării case erau Ţigani, iar pe maidane o mulţîme de
oameni fioroşi, cu cuţite lunge, făcînd mare gălăgie, şi frica croi­
torului fu nespusă. La circiuma evreiască, obţinură pîne şi vin
pentru şase parale. După amiază, îşi urmară drumul, chemînd
pe Domnul într'ajutor. Trecură printr'nn codru de stejari, unde
se întîlniră cu un Evreu, negnstor de lulele, de care avea o că­
ruţă plină. Aici groaza îi găsi iarăşi supt forma unor ţerani mol­
doveni, înarmaţi cu cuţite uriaşe, foarte omenoşi însă: „pe cît
de mare fusese groaza noastră, pe atît de fierbinţi se ridicară
mulţămirile noastre către Dumnezeu, cînd văzurăm pe aceşti
oameni salutîndu-ne frumos şi urîndu-ni drum bun". Cîntind
psalmi, ei ieşiră seara din codru şi văzură turme mari de oi,
păzite de Ţigani. Obosiţi şi flămînzi, ajunseră la o crîşmă, unde
li se dădu lapte cu mămăligă, „un fel de atoat ce se poate mînca
la nevoie". Birtaşul, iarăşi evreu. De pat avură o bancă acope­
rită cu o rogojină. A doua zi trecură pe lîngă lanuri mari de
popuşoiu. Prînziră la Dorohoiu ; părăsind această localitate, se
găsiră aşijderea în pericol de moarte, în mijlocul unui codru
des, fiind urmăriţi de nişte ţerani moldoveni înarmat', şi scăpînd
numai cu fuga. Cînd primejdia mai era încă asupra lor, se în­
tîlniră însă, cu ajutorul iarăşi al lui Dumnezeu, cu un boier mare,
însoţit de mulţi Arnăuti, la văzul cărora urmăritorii lor se făcură
nevăzuţi. Erau istoviţi de oboseală cînd ajunseră în sfîrşit Ia
capătul codrului, şi Meyer căzu chiar pe margenea drumului, pe
jumătate mort.
La Botoşani, trecură însă prin faţa unei case prin a ca­
rii uşă deschisă auziră, spre marea lor bucurie, dulcele graiu
nemţesc. Fură bine primiţi şi îndreptaţi la un croitor neamţ,
unde primiră casă şi masă. Aici statură o vreme, ajutînd la
lucru şi povestindu-şi întîmplârile. Gazda lor era Posnanîan,
iar nevasta lui, Unguroaică. Erau stabiliţi mai de mult în oraş
şi câştigau parale bune. La Botoşani, călătorii îşi mîncară cei
d'intăiu pepeni verzi şi asistară la un concert, acesta intr'o ca
fenea moldovenească. Musicanţii erau lăutari ţigani „musica lor
fiind însă destul de plăcută". Musafirii, aşezaţi împrejurul ca­
merei, pe bănci acoperite cu rogojini şi piei, fumau tutun şi
beau cafea, iar Ia urmă se făcu o colectă în favoarea lăutarilor.
Pe piaţă, asistară la o ceremonie groaznică: pedepsirea unui
Moldovean : bătaie la tălpi şi frecare cu sare.
Croitorul localnic vroi să-i mai reţie în oraş. Aflînd însă că,
luînd de lucru, vor fi siliţi să se angajeze pe un an pentru 100
piaştri, ei părăsiră oraşul. împrejurimile Botoşanilor, foarte fru­
moase : vii îmbielşugate şi cîmpii roditoare, întretăiate cu lunci
şi păşuni Cu treizeci de parale se puteau cumpăra pepeni uriaşi,
şi toate fructele erau nespus de ieftene.
în sfîrşit, ajunge la Iaşi, oraş, spune croitorul nostru, de 20 de
mii locuitori sau 200 de case. Remarcă străzile podite şi sărăcia
unor case, printre palatele boierilor şi a negustorilor. Află un
birt nemţesc, unde primeşte gazdă bună şi ieftenă. în oraş, no­
tează, în afară de palatul domnesc, ce e ale consulatelor străine,
multele biserici şi ateliere de fierărie şi rotărie, precum şi ma­
rele număr de cafenele cu lăutari.
Zăreşte pe Domn (Alexandru Callimachi) la primblare, încunjurat cu o ceată de Arnăuţi, frumos îmbrăcaţi. Negăsind
încă de lucru în oraş, pleacă iarăşi în ziua de 5 Septembie. Se
întîlneşte cu turme mari de oi în drum spre Constantinopol,
parte a darului datorit Sultanului. în apropierea Bîrladului,
află o colonie de Nemţi din Württemberg, veniţi de un an şi pe
cale de a se aşeza de-a binelea. Trăiau bine şi mulţămiţi, re­
gretau însă lipsa unei biserici protestante. Cu lacrămi în ochi,
o femeie îi povesiia că rugase pe un preot grec să-i boteze
copilul şi că el refusase, zicînd că tot degeaba era, de oare ce
după botez copilul va suge laptele mamei sale eretice. Aceşti
Nemţi fuseseră primiţi în condiţiuni extrem de favorabile. Li se
alocaseră teienuri bune pe opt ani, fără plată, iar numai după al
noulea an vor trebui să plătească şi ei cîştiul.
La Bîrlad, sînt opriţi la bariera oraşului, unde un drapel alb
arată că întrarea în oiaş se făcea printr'o carantină, ivindu-se
caşuri de ciumă în Nordul Moldovei. Cînd dovediră însă că nu
aveau cu ce plăti carantina, li se dete drumul. La Sud de Bîr­
lad, păduri întinse. La Galaţi, străinul găseşte de lucru pentru cîtăva
vreme la un croitor evreu. Plată bună, dar gazdă proastă. Mănîncă numai picioare de vacă fierte, carne putredă şi pătlăgele
vinete, acestea fiind şi ele foarte ieftene. Traficul mult mai in­
tens la Galaţi decît la Iaşi. Mai toate casele, de lemn şi stră­
zile, ca şi la Iaşi, podite. Evrei mulţi, toţi meseriaş', Romînii
reservîndu-şi în mod exclusiv negustoria (!) Corăbii multe, aducînd orez, smochine şi lamîi şi luînd in schimb cereale, carne
afumată, brînză, unt, său, ceară şi miere. După opt zile, sosi o
corabie cu caşuri de ciumă: o carantină fu imediat organisată la margenea oraşului. Consistă numai din bordeie, unde se
trimeteau nu numai cei bolnavi, dar şi locuitorii caselor contami­
nate. Tovarăşul de drum al croitorului se îmbolnăveşte şi el,
dar, din fericire, numai de friguri. După o ceaşcă de cafea cu
lămîie, este vindecat.
Vorbind despre Moldova, spune că are 550.000 de locuitori, Mol­
doveni, Munteni, Greci, Ţigani, Arnăuţi, Evrei şi Turci. Casele
moldoveneşti sînt foarte primitive, acoperite cu stuf, şi, în loc
de geamuri, hîrtie unsă cu untdelelemn. Vatra în mijlocul casei. Erau
Arnăuţi mulţi în ţară, unii slugi boiereşti şi domneşti, alţii tâl­
hari la drumul mare.
Buna orînduire a poştei îl miră şi pe el. La Galaţi erau 80
pană la 100 de cai, in totdeauna gata de plecare. Personalul con­
sista dinti'un căpitan, un logofăt sau secretar, un ceauş şi un
tătar. Toţi foarte serviabili pentru un bacşiş redus.
în ziua de 6 Octombre, pleacă spre Constantinopol, pe o
corabie încărcată cu cereale. Căpitanul turc, iar tot echipagiul
grec. Trecînd pe la Brăila, află că acest oraş are 10.000 de locui­
tori. La Sulina, gurile Dunării închise de nisipuri. 42 de corăbii
aşteptau o furtună care să li deschidă calea.
Peste mai multe zile grele de aşteptare, reuşesc să treacă, şi
autorul nostru soseşte la Cons'antinopol, iar de acolo se duce
în Palestina.
în 1821 se întoarce iarăşi la Constantinopol, unde, în ziua
de 11 Martie, sosesc trei curieri din Iaşi şi Bucureşti, vestind
izbucnirea zaverei. Află că beizadeaua Gheorghe Carageâ, ur­
mărit de Turci, a fugit din Terapia şi că trupele destinate
înăbuşirii zaverei în Principate se dedau la excese la Pera, la
Galata şi la Buiucdere. Toate corăbiile care plecau din port
erau cercetate pentru a prinde pe fugarii greci, iar aceştia plătiau
căpitanului cîte 4-20.000 piaştri pentru a fi ascunşi pe vas. Pe
toate străzile oraşului, numai capete şi leşuri se vedeau.
După cîtva timp, zavera mai potolindu-se, croitorul pleacă
spre ţara sa, trecînd prin Galaţi în ziua de 7 Novembre. Acolo
nu mai află decît ruine, tot oraşul fiind mistuit de foc. Trece
iarăşi prin laş», nedîndu-se însă niciun alt amănunt.
Constantin I. Karadja.
Un diplomat danés la curtea lui Grigore
Ghica-Vodă (1824).
In primăvara anului î 824 fu numit un nou consilier de Lega­
ţie, Clausewitz, pe lingă Legaţiunea danesa din Constantinopol,
condusă de baronul Hiibsch. Jurnalul său de drum a rămas,
pană azi, aproape necunoscut, fiind publ cat, fără nume de autor
şi numai în limba danesă, în revista lui Christian Molbeck, Nordisk Tidskrift for Historie, Literatur og Konst, voi. I I , Copen­
haga 1828, din care am reuşit acum să-mi procur un exemplar
chiar în capitala danesă.
în 30 Aprilie 1824, Clausewitz soseşte la Sibiiu, oraş de 15.000
de locuitori, cu o garnisoană puternică. Visitează pe bătrînul
comandant al pieţei, baronul Schusteck. în oraş, se mai aflau
cîţiva dintre numeroşii boieri greci, refugiaţi de pe vremea
Eteriei. Aceştia trăiau din vînzarea argintăriei şi a giuvaericalelor
lor. în monetăiie se topise pentru două milioane de guldeni monete de argint, din argintăria adusă de aceşti boieri.
Drumurile foarte bune pretutindeni în Ardeal. Călătorul por­
neşte iarăşi în ziua de 1 Maiu prin valea Oltului. La carantina din
Cîineni se aflau vreo 40-50 de călători, cari aşteptau să treacă
graniţa Ardealului, venind din Muntenia. Erau opriţi la caran­
tină cîte 10-21 zile.
Drumul prin Turnu-Roşu, foarte prost. La Cîineni, caii de
poştă pentru Bucureşti se plătiau cîte zece ducaţi. Podurile
peste Olt nu consistau decît din nişte bîrne. înoptează Ia Pripor, o staţie de poştă cu cîteva bordeie de lut. La 2 Maiu, por­
neşte mai departe. Trăsura trebuie trasă cu boii, drumul
fiind prea rău pentru cai. La Sălătruc, trăsura se strică, iar
fierarul ţigan o repară. Fierarii, spune călătorul nu pot cîştiga
mult în acele părţi, uneltele de fier fiind aproape necunoscute
ţeranilor munteni, şi chiar căruţele lor sînt fabricate în întregime
din lemn, fără a avea măcar un cuiu de fier. Cu astfel de căruţe,
se călătoria intr'o goană nebună, caii de poştă aflîndu-se în
mare număr la disposiţia călătorilor. Clausewitz soseşte seara
la Curtea-de-Argeş, pornind a doua zi des de dimineaţă. Pe
valea Argeşului, observă cîmpii întinse de porumb, iar drumul
se îndreaptă. Se schimbă caii la Măniceşti şi la Piteşti, unde
sînt dughene multe. Călătorul fu bine primit şi poftit la masă
2
de şeful poş(e<, Steriopuio, un Grec, vorbind bine germana şi
jtaliana. Acesta avea o casă frumoasă, bine mobilată şi poseda,
între altele, un fotoliu englesesc, îmbrăcat cu piele roşie. Grecul
era frumos îmbr?cat, după moda orientală, cu işlic roşu, brodat
cu fir, şi papuci de piele de aceiaşi coloare. Tot acolo mai o b ­
servă şi grajdul pentru caii poştei, 80 la număr, bine zidit şi
întreţinut. Pe lîngă casă o grădină cu zarzavaturi. Aşezpre gos­
podărească, ce face impresie călătorului, după pustiurile fru­
moase, dar inculte, pe care le străbătuse în drum.
Trecînd prin Cârcinov, şoseaua devine iarăşi foarte rea. în
ziua de 4 Maiu soseşte la Bucureşti. Clausewitz trage la un han
curat ţinut. Se duce la Curtea lui Grigore Gh'ca, fiind în
ziua aceia recepţie mare, cu ocasia serbării zilei onomastice
a unui fiu al Domnului. Palatul urît şi neîncăpător, după
arderea vechii Curţi, Ia începutul Domniei lui Ioan Carageâ. în
curtea palatului, mulţi Arnăuţi în haine orientale. S'răinii sînt
conduşi prin mai multe saloane, pline de curteni, bine îm­
brăcaţi, şi admişi în camera de audientă a Domnului. Vodă
Ghica primeşte aşezat pe sofa cu picioarele încrucişate, avînd
în jurul lui pe boierii Divanului şi demnitarii terif, toţi fără
arme, de oare ce Turcii confiscaseră toate armele după Eterie.
Nu se vedea măcar o sabie la Curtea domnească.
Erau şi cocoane de faţă, în toaletă de bal, măcar că era zece
dimineaţa. Toţi boieri şi soţiile lor aveau obiceiul de-a săruta
mîna Domnului, căci astfel cei ea ceremonialul Curţii. Numai
consulii şi alţi străini de marcă erau scutiţi de acest semn de
deferentă.
Vodă Ghica primi pe străini cu multă amabilitate, îi pofti pe
italieneşte să şadă şi dădu ordine să li se aducă dulceţuri, "ca­
fele şi lulele. Danesului îi pare cam ciudat să fumeze în faţa
unui principe încunjurat de atîtea cocoane elegante. Dintre
acestea Domniţa Pulcheria , sora lui Ghica-Vodâ, îi păru cea
mai frumoasă şi inteligentă, vorbind foarte bine franţuzeşte.
Tinerii fraţi ai Domnului erau şi ei chipeşi şi foarte bine
crescuţi, cu maniere europene
1
2
1
Filitti, Arh. Cantucuzino, nu menţionează nicio soră a lui Grigore Ghica
cu nume de Pulcheria. E vorba de dînsa în Hurmuzaki, X.
Este probabil vorba de Alexandru, Domn în 1834-42,de Marele Ban Minai
şi Marele Spătar Costachi.
1
Seara, străinii fură poftiţi la un bal, pe care Domnul îl
dădea într'o casă boierească, închiriată într'acest scop. Sala de
ba', foarte încăpătoare, ceva joasă însă din tavan. Mai erau
încă patru saloane bine mobilate cu sofale şi scaune. Aici se
aflau multe cocoane frumoase, elegante şi bine crescute. Toate
erau bogat îmbrăcate, nu totdeauna însă cu gust, şi vorbiâu
bine l'mba francesă. Balul se deschise cu o polonesâ, apoi ur­
mară dansuri englese, contradanţuri şi valsuri, ca la orice bal
occidental, observă Clausewitz. Era straniu să vezi boierii, cu
barba lungă, cu caftane şi cu tichie roşie, luînd şi ei parte la
joc. După un timp îşi aruncară însă caftanele, prea calde şi
neindemânatece. Musica nu prea bună. Se juca şi o horă mun­
tenească.
Domnul plecă de vreme, balul continuă însă până la^ 3
dimineaţa. într'o sală, fu servit un supeu de 200 de tacîmuri. Danesul nostru, mîncâcios probabil, ca mai toţi oamenii de la Nord,
se miră că mai ales cocoanele, dar şi boierii, mîncau şi beau
foarte puţin, măcar că se serviau la masă feluri multe şi alese.
Clausewitz se întreţine cu mulţi boieri, cari vorbiau mai toţi
bine franţuzeşte. Critică lenevia lor. Zice câ-şi petrec ziua în
inactivitate, plimbîndu-se spre seară, cu trăsura, la Herăstrău.
Cultura lor lasă mult de dorit şi mai toţi trăiesc peste venitu­
rile lor, jucînd cărţi. Şi cocoanele sînt aspru criticate de călător.
Le găseşte uşuratece, leneşe, inculte, dar foarte frumoase. Spune
că multe din ele încep a lua lecţii de musică şi arată mult
talent.
Domnul avea reputaţia de-a fi bun şi drept, fără a poseda
însă cunoştinţe multe sau vre-o inteligenţă mai deosebită.
Clausewitz, vorbind despre populaţia Munteniei, spune că ar
fi cam de 1 200.000 locuitori, din cari 100.030 de Ţigani. Populaţia
capitalei era de 80.000, după ce fus se mai înainte de 90 000.
Erau multe clădiri bune, zidite din cărămidă. Casele erau însă,
de ob'c iu, de lemn. Podeala străzilor face fireşte impresie asu­
pra călătorului. Costă foatte scump, zice el, şi trebuie schimbate
Ia cinci ani. Numărul de locuitori evrei cam de 6.000, iar Nemţi
4.000. Boierii trăiau pe un picior aproape european. Trăsurile
lor, foarte luxoase, pictate în multe coloii şi aurite. Se puteau
număra cîte 5-600 trecînd într'o singură Duminecă. Vizitii', ţigani,
prost îmbrăcaţi şi cu picioarele goale.
în ziua de 7 Maiu, Clausewitz ne părăseşte cu căruţa poştei,
o haraba de lemn, căptuşită cu fîn şi prevăzută cu saltea.
Drumul ducea prin Obileşti, la Silistra. Trecînd Dunărea, cu
barca, călătorul nostru fu aproape împuşcat, zice el, de Paşa
Silislrei, care trăgea la ţintă in corăbii, fără a avea însă vre-o
intenţie rea. De la Silistra, drumul mergea prin pădurile Dobrogii, prin Cainargi (Cainargeaua), Moslie (Morzuc?) la Bazargic,
la Varna, unde Danesul nostru se îmbarcă pe o corabie spre
Constantinopol.
C o n s t a n t i n I. K a r a d j a .
Călătoria unui Frances prin Dobrogea pe la 1843.
Vicontele Alexis de Valon ni-a lăsat unele note despre tara
noastră din dramul său de la Constantinopol spre Occident,
în spre anul 1843. Redăm următoarele date după ediţia germană
a cărţii, singura pe care am văzut-o pană acum: „Ein Jahr in
Orient oder Griechenland unter Otto l, die Tiirkei unter AbdulMedschid und Sicilien unter Ferdinand II, Stuttgart 1854,2 voi.,
mic 8°; Vo). 11, pp. 148 şi urm.
Ajungînd la „Kustendsche" cu vaporul, autorul ni spune ur­
mătoarele : Constanţa de abia merită numele de port. Este un
sat sărăcios cu bordeie (Hiitten), asămănîndu-se mult cu locuinţile castorilor. Locuitorii par a consista numai din femei în
zdrenţe şi copii de Ţigani. întreaga populaţie nu număra decît
150 de suflete, lipiţi de pămînt, în ziua cînd un inginer alese
acest sat ca schelă pentru vapoarele mergînd la Constantinopol.
Coborîrea din vapor se făcea cu destulă rînduială. Bagajele
fură încărcate pe căruţe trase de boi. Apoi călătorii fură
poftiţi de agentul Societăţii austriace de vapoare pe Dunăre, un
domn Marinovici, să între într'o baracă sărăcăcioasă şi mur­
dară pe din afară, foarte curată însă pe dinăuntru. Aici li servi
un dejun bogat cu apă la ghiaţă, fapt care nedumeri pe străin
într'un sat atît de sărac. După prînz, călătorii porniră la drum
în căruţe înhămate cu cîte patru ca'. La Constanţa, Francesul
nostru văzu printre călători exemplare din multe naţiuni: Julgari pe jumătate goi, Ruşi în blăni de oaie, Munteni cu căciuli
„sălbatece", Sîrbi cu pălării late, Poloni şi Moldoveni.
Drumul dintre Constanţa şi Galaţi absolut pustiu, o stepă
imensă, lipsită de orice vegetaţie, fără o singură locuinţă sau
vre-o fiinţă omenească ; nu se vedea nici măcar o pasăre. Sin­
gurul sunet erau chiuiturile sălbatece ale surugiilor şi duruitul
roţilor care stîrniau şl puneau pe fugă mii de ţinci ieşiţi din
găurile lor în aşteptarea unei ploi bine-făcătoare. în apropierea
Constanţei notează numeroase movile „ce se zic a fi de pe vre­
mea Romanilor". Crede însă că „epidemia de febră ce bîntuia în
1818 în armatele ruseşti aflătoare drept în această regiune va
fi ajutat de sigur şi ea la înmulţirea acestor triste rămăşiţe".
Ceva mai departe, Ia dreapta, se iveşte un lac cu cîţiva copaci,
în mijlocul apei se află o insulă împădurită, asămănătoare cu
cea de la Armenonville. Pe mal cîteva colibe locuite de nişte
pustnici, trei sau patru familii turceşti, hrănindu-se din laptele
cîtorva vaci albe şi din zarzavaturile unei grădini. Aceasta era
insă lucrată de cîţiva creştini, venind pentru această treabă
drum de 50 de mile din Bulgaria, primind plată în Schimb, iar
Turcii se mulţămiau a sta pe pragul colibelor cu luleaua în
gură, privind berzele.tot atît de amorţite pe malul apei.
După miezul zilei, călătorul ajunge la un adăpost de scinduri
văpsit în verde, ridicat de Compania Dunăreană în folosul că­
lătorilor, iar împrejur cîteva căsuţe alcătuiau împreună un sat
numit „Keustelli" (Chiostel). „în faţă, o vale îngustă cu mlaştini
şi păpuriş e tot ce mai rămîne din vestitul canal al lui Traian",
ni spune Francesul. Mii de păsări băltăreţe treziseră în călător
instinctul vinătorii. Trebui însă să se mulţămească şi cu o puşcă
veche şi ruginită, împrumutată de sluga evreiască a adăpostului.
Vicontele de Valon se întinde asupra foloaselor unui canal între
Dunăre şi Mare prin Dobrogea, trecînd prin lacul Carasu şi
reducînd la mai puţin de 12 mile un ocol de 400 km. prin apele
puţin adînci de la gurile Dunării. Pentru a ajunge la Sulina,
singura ieşire pentru corăbii, acestea trebuiau descărcate în parte,
neputînd încărca, nici în anii cei mai buni, o încărcătură mai
mare decît 150 de tone. Valon ni mai spune că Rusia nu se ţinea
de angajamentul luat de-a drena gurile Dunării, ba, din potrivă,
făcea tot posibilul pentru a pune stavilă comerţului Principa­
telor, care ar păgubi liniile ruseşti şi n'ar permite desvoltarea
mai grabnică a terii noastre. Dacă ar exista canalul despre care
este vorba, griul romanesc, care se vindea 20°/« mai ieften pe
M a r e a N e a g r ă d e c î t c e l r u s e s c , a r fi s c ă z u t î n preţ, c u î n c ă 1 0 ° / ,
calculează V a l o n .
0
L a C e r n a v o d a sărăcie mare ; locuitorii d u c t a u adesea chiar
l i p s a d e p î n e . în p o r t un v a p o r a ş t e p t a p e p a s a g e r i .
Printre
ei se o b s e r v a u n V e n e ţ i a n î n h a i n e t u r c e ş t i , a r e n d a ş u l „tuturor
bălţilor bulgăreşti c u lipitori. încărcătura v a p o r u l u i
cuprindea
t o c m a i u n b o g a t t r a n s p o r t d e l i p i t o r i . în f i e c a r e s e a r ă , a c e s t e a
e r a u e x t r a s e d i n c u t i i l e î n c a r e s e o d i h n i a u p e u n s t r a t d e lut
şi s u p u s e u n e i b ă i i g i e n i c e p e p u n t e a v a p o r n l u i . D e a c o l o erau
s c o a s e c u m î n i i e şi a ş e z a t e iarăşi l a l o c u l l o r .
A d o u a z i p l e c a r e . M a l u l M u n t e n i e i p u s t i u . N u m a i cîte o s e n ­
t i n e l ă î n h a i n e d e p î n z ă a l b a , c u c ă c i u l ă s a u p ă l ă r i e I a t ă ş i cu
p u ş c a l a u m ă r : c o r d o n s a n i t a r . O r i c e c o r a b i e v e n i n d d e l a cel­
lalt m a l e r a , f i r e ş t ? , s u p u s ă c a r a n t i n e i . D o i c ă l ă t o r i p e v a p o r se
î m b o l n ă v e s c d e „ s u d o a r e " , şi „ p e r i c o l u l e m a r e p e n t r u t o ţ i " .
în s f î r ş i t s o s e s c l a S i l i s t r a , „ o r ă ş e l n e î n s e m n a t , c a r e t o t u ş i
ţinu piept R u ş i l o r î n 1 8 2 8 " . U l t i m a localitate d i n ţara noastră»
în care s e o p r e ş t e , este G i u r g i u l , o r a ş c u 7 - 8 . 0 0 0 d e locuitori,
a v î n d u n lazaret. Astfel d elazarete se aflau în u n s p r e z e c e p o r ­
t u r i d u n ă r e n e d i n M u n t e n i a , i a r c o r d o n u l s a n i t a r se a l c ă t u i a d i n
1 . 1 2 2 p e d e ş t r i şi 3 5 0 călăreţi. N u m ă r u l c ă l ă t o r i l o r t r e c î n d p r i n
a c e s t e c a i a n t i n e e r a f o a r t e m a r e . P r i n l a z a r e t u l d i n G i u r g i u ar
fi t r e c u t î n t r ' u n s i n g u r a n m a i b i n e d e 3 . 0 0 0 d e c ă l ă t o r i , i a r
prin cel d e la G a l a ţ i m a i b ' n e d e 4.000 d e pasageri în 1 8 3 3 ,
mai mult decît î n Marsilia p e acelaş a n .
D e la G i u r g i u , V a l o n îşi u r m e a z ă d r u m u l
din, P o r ţ i l e - d e - F e r , fără a m a i atinge malul
prin N i c o p o l ,V i nostru.
Constantin I.
Karadja.
Studenţi romîni la Paris (1870-71)
— Scrisori —
1
C u amabilitate, d . a v o c a t Dimitrie C . B r î n d z ă m i - a p u s Ia
disposiţie o serie d e scrisori a l e părintelui
s ă u , inginerul C .
B r î n d z ă , scrisori a d r e s a t e p r e o t u l u i C . Ştiubei d i nlaşi —, v e n e ­
rabilul octogenar, părintele maiorului Ştiubei d i n Aviaţie. S c r i 1
Din Curtea-de-Argcş.
soríle — în număr de şapte— sînt scrise între 1869 şi 1873;
primele şase sînt scrise de la Paris, iar ultima din Bruxelles.
De asemenea, mi-a fost încredinţată o scrisoare a botanis­
tului Dimitrie Brindză, adresată părinţilor, din Ems, la 24/12
August 1871.
Vom lua pe rînd scrisorile fraţilor Brîndză — inginerul şi bo­
tanistul— mai sus menţionate, în ordine cronologica, menţionînd numai pe cele cu caracter familiar intim şi reproducînd
în întregime pe cele ce sînt în legătură cu evenimentele prin
care a trecut Parisul în preajma anilor 1870—71.
Scrisorile lui C. Brîndză sînt, am zis, şapte la număr:
In prima scrisoare—,15, XI (1869 ?), Paris, 116 Galerie de
Valois, Palais Royal, — povesteşte drumul de la Iaşi la Paris.
Iese din ţară pe la Botoşani cu trăsura unui Evreu, ai cărui
cai slabi fac pe călător — spre a fi Ia timp la Cernăuţi — să
închirieze în contul Evreului o altă trăsură, a unu! alt Evreu,
cu care poate ajunge la timp la Cernăuţi. In tren: nostalgie.
La Viena: în căutarea lui Bodrtărescu, a cărui adresă nu o
cunoaşte bine. întîlnire la cafeneaua unde vin de obiceiu
Romînii pe la oara 9 seara. Bodnărescu îl conduce prin oraş
şi-1 petrece la gară. Continuarea drumului pană la Paris, unde
se întîlneşte cu fratele său mai mare, botanistul Dimitrie Brîndză.
In a doua scrisoare,— 1869, April 21, Paris, 26 Rue Servandon, — se cuprind lucruri de caracter intim, — din care des­
prind numai cererea de bani.
In a treia scrisoare, — 5 Iunie 1869, Paris, 26 Rue Servandoni, — se scusă pentru o felicitare (de Sf. Constantin şi Elena)
neglijată, — apoi chestiuni familiare şi altele băneşti.
în a patra scrisoare, — 21 Mart 1870, Paris, 48 Rue Monsieur le
Prince, — se arată îngrijat de boala fratelui Demefriţă (bota­
nistul), care se afla în ţară. Apoi iar chestiuni băneşti.
Scrisoarea a cincea priveşte Parisul supt guvernămîntul Co­
munei în primăvara anului 1871. Fiind scrisă de un martur
ocular ş', mai ales, de un student romîn, — o reproducem în
întregime:
Le 13 mai 1871, Paris.
Iubite Constantin !
De şi nu sînt nici zece zile de cînd ţi-am scris şi (sic) care-ţi
arătam dorinţa de a petrece cîteva luni în sînul familiei, pe
care o doresc foarte mult, căci aice este o adevărată pierdere
de timp, de sănătate şi chiar o depensare inutilă de bani, căci
acum n'ai nici măcar jurnale ca să ceteşti, fiindcă Comuna au
suprimat pînă astăzi douăzeci şi şase de journale şi n'au mai
rămas decît jurnale care susţine (sic) pe Comună şi, cum eu,
sînt în contra Comunei \ nu pot să cetesc nici jurnale : aici
merg foarte reti după modful] cum voeşte să între cei de la
Versailles, adecă de a nu sacrifica de odată zece sau 15 mii
într'un assaut de rempart; ei fac lupte parţiale şi care, contînd
blesaţi (sic) şi morţi de la 18 Mart pană acum, se suie mai
mult de cinci mii şi cu acei cari are să-i piardă încă pană
acum, mai ales cînd vor întră în Paris în resbel de uliţă, are
să se urce mai mult decît cincisprezece mii. Armata de la
Versailles au luat fort d'Yssi ( = Issy) şi în curînd au să ieie
şi fort de Vanves şi atunci au să fie mai liberi ca să atace
fortificaţiunile ; în interiorul Parisului se fac perch.siţiuni de
oameni. Toate uliţile sînt păzite de gardi (adecă încartieriţi de
peste apă) ; chiar eu astăzi eşind de la fotograf şi voiam (sic)
să viu acasă pe uliţa Richelieu, o santinelă care era în capul
uliţei îmi spune : Citoyen on ne passe pas, — alors mai je lui
ai r é p o n d u : Citoyen je suis étranger. Auzind aceasta îmi spune :
Pardon, citoyen, vous pouvez passer.
«
Iubite Constantin ! Nici până astăzi n'ain primit bani. Va rog
trimiteţi-mi printr'un bancher cît se poate mai curînd, căci,
dacă nu pot veni în ţară, măcar să mă duc în Belgia pentru
ca să fiu mai liniştit, căci am început a mînca carne de cal :
viaţa este scumpă şi chiar sînt în s u r e de a mă îmbolnăvi,
căci de a suporta o viaţă aşa de dură de la 1 Octomvre şi
pînă acum este dificil. De aceia vă rog trimiteţi-mi de la Pri­
mărie şi dacă mai poţi şi tu, pentru ca sâ pot ieşi din Paris.
De la Bacău nu ştiu nemica, sînt sănătoşi: am să le mai scriu
şi astăzi.
Iubite Constantin! îţi trimit două fotografii şi cu altă ocasiune,
sau cînd voiu veni eu, vă voi aduce mai multe. Sărutări din
parte-mi la toţi, iar pe tine te îmbrăţişez de nenumărate ori.
Al tău [care te] iubeşte : Constantin.
1
2
Scrisoarea a şasea — «samedi le 26 août" — e scrisă tot din
1
2
!
Unde erau părinţii fraţilor D. şi C. Brîndză.
Paris şi el se plînge de marea lipsă de bani în care se găseşte.
în sfîrşit, în ultima scrisoare, a şaptea, — „le 31 novembre
1873, Bruxelles" —, cere iar bani; de data aceasta pentru în­
tors în ţară, — acum cînd şi grozăviile războiului din 1871 în­
cetaseră de doi ani de zile.
D. advocat Dim. C. Brîndză — fiul inginerului şi studentului
de la 1870 C. Brîndză — posedă şi alte scrisori diferite, care ar
servi unui biograf ca material de mîna întăiu: cum însă sco­
pul nostru n'a fost acesta, ne oprim aci.
1
Trecem la scrisoarea valorosului om de ştiinţă care a fost
botanistul Dimitrie Brîndză, — „fratele Demetriţă", cum îl nu­
meşte Constantin Brîndză în scrisoarea de la 21 Martie 1870,
din Paris.
în comparaţie cu fratele Constantin, Dimitrie Brîndză se presintă ca un om cu firea deschisă şi înclinată spre bucuriile
vieţii, pe care înţelege să o trăiască intens.
Scrisoarea trimisă părinţilor şi rudelor e scrisă la Ems, în
Germania, după patru luni de la terminarea războiului francogerman. O dau în întregime mai mult pentru frumuseţa locu­
rilor descrise, pentru pitorescul lor, decît pentru caracterisarea
împăratului Wilhelm I, care-ji făcea cura obişnuită.
Luni, 24/12 August 1871.
Ems (poşte restante)
Scumpii mei,
Sînt trei zile de cînd mă găsesc în Ems, unde sînt în per­
fectă sănătate şi mă amusez destul de bine, căci este un ade­
vărat paradis terestru, cu vederile cele mai romantice şi mai
pitoreşti; acest mic oraş ce se găseşte în o vale prin mijlocul
căreia trece apa Ems, de o parte şi de alta carii ape se găsesc
munţi a căror vîrfuri ating nourii, cu coastele lor ornate de
păduri mai mult sau mai puţin sălbatice şi de vii ce sînt în
toată puterea cuvîntului spinzurate pe numeroasele prăpăstii
de care sînt mărginite.
Casteluri, aleie şi vile curonează vinurile celor mai înalţi
' E prescurtarea lui C. Brîndză.
dintre munţi, în fine niciodată pana mea nu va fi în stare a
vă da o ideie exactă despre toate magnificenţile acestui refu­
giu de sănătate şi de lux. Distracţiunile sînt din cele mai va­
riate : excursiuni pe jos sau călare pe catîri, musică, concerte,
primblări cu barca, jocuri, ruletă, cu care în fiecare zi se stre­
coară mii de galbeni, cabinete de lecturr, teatru, e t c , etc. Pe
lîngă aceste mai este încă aici şi împăratuUWilhelm, care-mi
face aierul unui Neamţ abrutit şi veros.
Viata este scumpă relativ, dar confortabilă : odaia 4 fr. pe zi
şi mîncarea 5 fr. De două ori pe zi . . . Este lumea cea mai
aleasă, femeile sînt care de care mai şarmante şi mai adorabile,
luxul este în apogeul său, căci.rare sînt acele care pun de două
ori aceiaşi rochie, numai în mătasă şi dantele.
De astăzi înainte cred să mai stau vrc-o 14 zile, cînd voiu
pleca în Berlin. Pană atunci îmi este dor cumplit de voi toji:
doresc să ştiţi (sic) ce faceţ', dacă Măria este sănătoasă, dacă
dr. Popescu au dat banii şi babacul au scăpat de grijă, dacă
caii-mi sînt sănătoşi; ce mai este nou, în morocănosul nostru
oraş de Jidovi ?
Cu toate economiile ce fac, tot cred că, cînd voiu fi în Ber­
lin, voiu mai avea nevoie de banii ce am a lua de la Primărie;
îmi aduc însă tocmai acum aminte că la 8 a curentei trebuie
să plătesc un bilet Ia ordine lui Scherer, despre care uitasem:
de aceia, dacă vărul Grigorie va fi aşa de amabil după cum
ini-au promis şi după cum au fost totdeauna, că se poate a-mi
împrumuta suma de 15 , pe care îi va remite lui Constantin,
care se va duce la Scherer şi-i va plăti, luînd biletul, căci
altfel nu aş voi să ating banii ceilalţi, de cari o să am nevoie.
Spuneţi mii de îmbrăţişări, precum şi Nastasiicăi, cărora nu mă
îndoiesc le veţi arăta scrisoarea, căci şi la ei (sic) este adresată.
Vă îmbrăţişez afectuos şi vă doresc să fiţi sănătoşi şi chefoşi pană voiu veni. Al vostru frate, Dr. Brîndză.
R e m u s Ilie
1
2
1
1
Urmează cuvinte ilisibile,
Galbeni.
D O C U M E N T E
O c o l n i ţ a c o m u n i i Teişani, p l a s a Teleajen, judeţul S a a c .
Comunicată de Dum. 1. B r e z e a n u .
Din luminata porunca Măriei Sale Domnului nostru Io Ion
Caragea Voevod, prin pitacul dumnealor boierilor ispravnici,
fiind orînduit ca să sforesc şi să aleg părţile fieşcăruia moşnean
dintr'acest hotar, Teişanii,
Deci, după a lor cerere şi mulţumire, ce prin zapis au dat la
mina mea, cu coprindere ca să sforesc şi să deosibesc stînjenii
fiicăruia moşnean, şi să dau lungul din cap pană în cap, adică
din apa Slănicului pană în apa Teieajenului, şi vrînd să fac
trei trăsuri, după obiceiu, nu s'a putut: una că moşia este lungă
şi sgîrciuroasă şi, al doilea, fiind intr'un loc mai lată şi într'un
loc mai îngustă şi suma fiind puţină. Dar, pentru de a-şi avea
fieşicare liniştire ia stăpinirea sa, a nu se face năpăstuire nici
la unul, şi am făcut zece trăsuri, şi la fieşicare trăsură, ce sumă
de stînjeni au eşit, s'au dat cu analoghie la suma stînjenilor ce
au avut fiecare moşnean aleşi în foaia răposatului Constandin
biv Vel Medelnicer la leatul 7237 (anul de Ia Hristos 1729), cire
trăsuri, din apa Slănicului spre Răsărit pană în Podul Bisericii,
în marginea satului despre Apus, merg toate funiile drepte; iar
de acolo şi pană pe Mlacă, s'au schimbat după coprinderea
căminurilor, şi au a Ie stă pini după cum li s'au împietrit. Iar
de acolea, din Mlacă, şi până în Malu Siliştei iară s'au schim­
bat, şi Siliştea iarăşi s'a schimbat, după cum s'au împărţit să o
stăpînească ; care trăsuri se arata mai jos, dîndu-li-se şi ţidule
şi ţiindu-le pe Ia mîinile lor, să stăpînească cu pace.
1814, Dech. 4.
I.
Trăsura ce s'au făcut întăiu la apa Slănicului, au ieşit stîn­
jeni 773 şi un ciric şi s'au împărţit :
S t i n j e n i . Ciricuri. P a l m e .
27
2
—
27
5
2
2
—
—
Vînzarea lui Ciulac, însă lungul din apa Slă­
nicului pană în plaiul Măzărichiului.
Gheorghe Moldoveanu.
Aldea zet Dorobănţoae.
—
—
—
1
1
1
2
—
—
2
1
2
2
1
3
1
1
4
—
7
2
3
2
4
4
4
15
6
2
9
14
41
9
9
9
—
—
—
—
1
2
—
—
—
—
—
—
—
1
—
2
2
2
1
—
1
—
—
—
9
6
—
-
—
—
—
6
—
—
—
—
—
6
47
—
41
2
6
6
6
—
—
—
—
—
10
10
—
—
Stânjeni C-incuii
19
1
31
—
3
2
-
Vlad i brat e g o D i n u .
T a ñ a s e sin D u m i t r u M i h a i u .
D u m i t r u sin M i h a i u .
Ion sin D u m i t r u .
C o s t a n d i n sin M i h a i u .
N e c u l a i u brat e g o G h e o r g h e sin V l a d .
D i n u sin T a ñ a s e .
Tañase Barbu.
Constandin Streche.
C î r s t e a c u toţi n e p o ţ i i Iui d i n trei fraţi.
G h e o r g h e i brat e g o T a ñ a s e sin
Neculaiu.
M a r i n sin Vasile c u vărul său I o n G o g a n .
P o p a R a d u sin P o p a I o n .
Tudor Gogan.
State G o g a n .
S t a t e V i ş a n , c u n e p o ţ i i Iui i c u s t i n j e n i u n u l ,
z e s t r e a Iui Z a m f i r .
Stan Duduciu.
G h e o r g h e Postelnicelul sin Hagi Petre.
Istrate Iancul.
P o p a Braţul.
Ion Muşat.
Ion sin A l d e a cu u n c h i u - s ă u M i h a i u .
ateeşi
22
21
2
D u m i t r u i b r a t e g o I o n G g . i M a n e a sin S t a n d u l .
D i n u l c u . b r a t e g o I o n sin T u d o r .
Vasile D i a c o n u l i brat e g o R a d u sin Vintilă.
ipac Banul Filipescu.
ipac G h e o r g h e M o l d o v e a n u l .
ipac T ă n a s e sin D u m i t r u .
ipac D u m i t r u sin M i h a i u .
j ~-|
ipac G h e o r g h e i brat e g o N e c u l a .
D u m i t r u R a d u T a ñ a s e sin O p r i n i . 1 « 2
Ion sin P o p a D r a g u .
!
Palme
—
2
—
I o n sin N e c u l a D i a c o n u l .
Stan T u r c u l i brat e g o T ă n a s e .
ipac B a n u l Filipescul, înfundaţi la p l o p .
19
3
—
6
58
13
18
2
16
21
7
4
2
—
—
—
—
—
—
2
1
2
—
—
—
—
—
—
1
1
7
7
11
2
2
2
2
1
—
11
2
—
2
3
—
1
1
94
2
—
1
—
_
_
Apostol i Andreiii Lighean i Vasile Diaconul
i brat ego Radu.
Ion Chiţoiu.
ipac Ion Chiţoiu.
Petre Postelnicelul.
Popa Constandin.
Ion sin Popa Constantin.
Stan Diaconu sin Popa Dragu.
Ion sin Popa Ion.
ipac Istrate Iancul în funia de sus.
ipac Istrate Iancul din zapisul de stînjeni 10
de la Mîrzea.
ipac Ion Muşat.
ipac Popa Braţul.
ipac Ion sin Aldea cu unchi-său Minai, deo­
sebit din stînjenii de la Mîrzea.
Dumitrui brat ego Ion Qg. Manea sin Standul,
i Dinu cu frate-său Ion sin Tudor, i Vasile
Diaconul cu frate-său Radu sin Vintilă.
Dinu sin Tudor ipac cumpărat din stînjenii
10 de la Mîrzea.
Ion sin Stanciul, ipac de la Mîrzea.
Gheorghe sin Stanciul ipac de la Mîrzea.
c
luj f £ Vatafu.
a
3
a
ne
II.
Trăsura a doua din Vălcel despre Sperleşti şi drept pe poiană
în sus pe de-a coasta Muscelului pe de spre Apus şi pînă în
muchea vâlcelei în rupturi în marginea moşiei Agăi Banul Filipescu, şi au eşit stînjeni 791, şi s'au împărţit; însă:
Stînjeni. Ciricuri. P a l m e .
31
2
27
6
23
21
2
2
—
—
—
1
—
Dinu Ciulac cu stînjeni 4 ce s'au dat mai
mult, fiind la margine.
— Gheorghe Moldoveanul.
— Aldea.
— Vlad i brat ego Dinul.
1 Tarase sin Dumitru.
1 Costandin sin Minai.
t
Neculaiu i Gheorghe sin Vlad.
Dinu sin Tañase.
Táñase Barbu.
Constantin Streche.
Cîrstea cu toţi nepoţii lui din trei fraţi.
Gheorghe i Táñase sin Necula.
Marin sin Vasile cu văru-său Ion.
Popa Radu sin Popa Ion.
Tudor Gogan.
State Gogan.
State Vişan cu nepoţii Iui, cu stînjeni 1, zes­
trea lui Zamfir.
Stan Duduciu.
Gheorghe Postelnicelul sin Hagi Petre.
Istrate Iancui.
Popa Braţul.
Ion Muşat.
Ion sin Aldea cu unchiu-său Mihaiu.
Dumitru i brat ego Ion Gheorghe Manea sin'
Stanciu.
Dinu i Ion sin Tudor.
Vasile Diaconul i Radul sin Vintilă.
Banul Filipescu.
ipac Gheorghe Moldoveanul.
Táñase sin Dumitru,
ipac Dumitru sin Mihaiu.
ipac Constandin sin Mihaiu.
ipac Gheorghe i brat ego Necula sin Vlad.
Dumitru Radu Tănase sin Oprinii.
Ion sin Popa Dragn.
Ion sin Necula Diaconul.
Stan Turcul i brat ego Táñase.
Aposto , i Andrei, i Vasile Diaconul cu Radu
frate-său.
Ion Chiţoiu.
ipac Ion Chiţoiu.
Petre Postelnicelul.
Popa Constantin.
Ion sin Popa Constantin, cumpăraţi.
1
16
21
7
4
7
7
11
11
2
1
1
8
—
—
2
1
2
2
2
'2
3
2
—
—
—
—
1
1
2
1
—
—
—
1
—
—
94
_
_
Stan Diaconul sin Popa Dragul.
Ion sin Popa Ion.
ipac Istrate Iancul.
Ipac Istrate din stânjenii de la Mîrzea.
Ion Muşat.
Popa Braţul cu fraţii lui Dinu şi Ion.
Ion sin Aldea cu unchiu-său Mihaiu.
Dumitru i cu fraţii lui i cu verii lui.
Dinu sin Tudor
ce au cumpărat din zapiIon sin Stanciul
sul de 10 stânjeni de Ia
Gheorghe brat Ion Mîrzea.
ipac li s'au dat mai mult la această trăsură,
fiind loc rău, şi oricari din ei va lua la mar­
gine, să ţie şi acestea.
Casa lui Ene Vătaful.
III.
Trăsura a treia de din josul prunilor lui Gheorghe Moldoveanul,
din vălcel şi drept pe gol în sus peste gol, şi tot drept până
în piatra Banului Filipescu, au eşit stînjeni 803, şi s'au împăr­
ţit, însă:
S t i a j e n l . Ciricuri. P a l m e .
27
27
5
22
21
2
2
2
2
2
4
7
4
4
4
16
2
2
2
—•
—
1
—
1
1
3
3
2
3
2
2
_
Dinu Ciulac.
— Gheorghe Moldoveanu.
— Aldea Dorobanţul.
— Vlad i Dinu Dorobanţul.
1 Tănase sin Dumitru.
1 Dumitru sin Mihaiu.
— Ion sin Dumitru.
1 Constantin sin Mihaiu.
1 Necula i Gheorghe sin Vlad.
— Dinu sin Tănase.
— Tănase Barbu.
— Constantin Streche.
— Cîrstea cu toţi nepoţii lui.
1 Gheorghe i Tănase sin Necula.
1 Marin sin Vasile cu Ion văru-său
— Popa Radu sin Popa Ion.
Stînjeni
Cincuii
Palmu
2
9
—
—
—
—
—
—
16
44
—
—
—
—
6
9
9
2
2
9
9
2
6
6
6
47
42
6
6
6
6
10
10
19
10
19
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
3
3
3
—•
-—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
16
21
—
—
—
—
7
4
3
1
—
—
—
—
—
—
—
—
—
7
3
—
19
58
13
18
2
3
—
Tudor Gogan.
State Gogan.
S t a t e V i ş a n c u n e p o ţ i i lui c u s t î n j e n i u n u ,
zestrea lui Z a m f i r .
Stan Duduciu.
G h e o r g h e Postelnicelu sin H a g i Petre.
Istrate Iancul.
P o p a B r a ţ u l c u f r a ţ i i l u i D i n u şi I o n .
Ion M u ş a t .
Ion sin A l d e a c u u n c h i u - s ă u M i h a i u .
D u m i t r u i brat e g o I o n i G h e o r g h e i M a n e a
sin S t a n c i u l .
D i n u i I o n sin T u d o r .
Vasile D i a c o n u l i R a d u l sin Vintilă.
Banul Fiiipescu.
ipac G h e o r g h e M o l d o v e a n u l .
T a ñ a s e sin D u m i t r u .
ipac D u m i t r u sin Mihaiu.
ipac Constantin sin M i h a i u .
ipac. G h e o r g h e i brat e g o N e c u l a sin V l a d .
D u m i t r u i brat e g o R a d u i T á ñ a s e sin Oprini.
Ion sin P o p a D r a g u l .
Ion sin Necula Diaconul.
Stan T u r c u l i brat e g o T á ñ a s e .
A p o s t o l G r o ş a n i Andrei i Vasile Diaconul cu
frate-său.
Ion Chiţoiu.
ipac I o n Chitoiu.
Petre Postelnice ul.
Popa Constantin.
Ion sin P o p a C o n s t a n t i n c u m p ă r a ţ i .
Stan D i a c o n u l sin P o p a D r a g n e .
Ion sin P o p a I o n .
lstrate Iancu.
i p a c l s t r a t e , c u m p ă r ă t o a r e d i n stănj. d e la
Mirzea.
P o p a B r a t u c u f r a ţ i i l u i ( D i n u şi I o n ) .
r
4
7
11
11
ipac li s'a dat la aceasta trăsură mai mult.
Ion Muşat.
Ion sin Aldea cu unchiu-său Mihai.
Dumitru cu fraţii lui i Dinu cu frate-său Ion
i Vasile Diaconul cu frate-său Radul,
ipac Dinu sin Tudor
3
2
cumpăraţi din stânjeni
1
2
- ipac Ion sin Stanciul
cu
zapis de la Mîrzea.
1
- ipac Gg. sin Stanciul
94
- Casa lui Iane vătaful.
20
- ipac s'au mai dat Turceştilor la trăsura aceasta,
fiind locul rău şi rupt, ş*', fiindcă s'au greşit de nu s'au pus lîngă
stînjenii lor, la rînd s'au pus aci. Ei să-i ţie pe lîngă stinjenii
lor în funia din sus, unde li s'au şi împietrit.
3
2
2,
IV.
Trăsura a patra, ce s'au făcut din apa Bughii, de la Ulmul,
ce se numeşte hotarul de spre Măria Filipeasca şi să numeşte
in foaia Banului Năsturel trăsura mijlocului şi drept în sus pe
gol peste vîrful Gorînilor şi drept în vîrful fetii Lomotă, în
piatra ce s'au pus în zăvîneală de spre Banul Filipescu, şi au
ieşit stînjeni 950, cir. 2, p. 1, şi s'au împărţit, însă:
S t i n j e n i Ciricuri. P a l m e .
37
37
7
28
26
2
2
2
2
3
4
9
4
4
4
19
—
—
—
—
2
2
2
2
2
2
—
3
2
2
2
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
1
1
—
Ciulac Dinul din moş Epure.
Gheorghe Moldoveanul.
Aldea Dorobănţoae.
Vlad i brat ego Dinul.
Tănase sin Dumilru.
Dumilru sin Mihaiu.
Ion sin Dumitru.
Constantin sin Mihaiu.
Neculai i Gheorghe sin Vlad.
Dinu sin Táñase.
Tănase Barbul.
Constantin Streche,
Cîrstea cu nepoţii lui din 3 fraţ<.
Gheorghe Tănase sin Necula.
Marin sin Vasile cu Ion Gogan.
Popa Radul sin Popa Ion.
6
2
—
9
—
18
52
11
11
11
, —
11
7
2
—
2
2
2
2
2
— Tudor Gogan.
— State Gogan.
— State Vişan cu nepoţii iu».
— Stan Duduciu.
— Gheorghe Posteluicelu.
l tstrate Iancul
|
1 Popa Braţul cu fraţii lui
1
Ion Muşat
9
9
9
9
10
10
25
25
25
25
15
74
17
2
2
—
•—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
23
2
—
22
—
26
15
—
10
10
14
—
2
—
2
a
c
e
J
s
t
e n i
e
9
9
^ sînt la
n
u
m
e
-
— Ion sin Aldea cu unchiu-său ]
2 Dumitru cu fraţii lui i cu verii | stînjeni 35
or
7
7
47
48
J
S t î n
3
3
—
—
—
—
-—
—
—
—
—
—
—
—
—
' } sînt Ia aceste
Dinul cu frate-său
j ^
Vasile Diaconu cu frate-său, j
Banul Filipescu.
Gheorghe Moldoveanul.
Tănase sin Dumitru.
Dumitru sin Mihaiu.
Costandin sin Mihaiu.
Gheorghe i Nicula sin Vlad.
Dumitru Radu Tănase sin Oprini.
Ion sin Popa Dragul.
Ion sin Necula Diaconul.
Stan Turcul i brat ego Tănase.
Apostol Groşan cu cetaşii lui.
Ion Chijoiu.
ipac li s'a mai dat Turceştilor şi la această
trăsură.
Ion Chi{oiu ipac.
Petre Postelnicelul.
45 st., 2 dricuri la to{i
Popa Costandin
cu I şi V» ce li s'au dat
Ion sin ego
mai mult peste ce li se cuStan Diaconul
venia la această trăsură.
Ion sin popa Ion.
Istrate Iancul cu stînjeni 5 cumpăraţi de la
Mîrzea.
Popa Braţul cu fraţii lui.
Ion sin Muşat.
Ion sin Aldea.
14
3
2
2
94
—
—
—
—
— "
—
—
—
—
—
Dumitru cu fraţii lui i cu verii lor.
Dinul sin Tudor ipac.
Ion sin Stanciul ipac.
Gheorghe brat ego Ion ipac.
Casa lui lene Vătaful.
V.
Trăsura a cincea, din marginea moşii dumnealui Banului Racoviţâ din potriva pietrii ce este in vîrful despre Răsărit ce
caută lungul linii spre Apus, la ulmul ce-1 numeşte în foaia
Banului Năsturel că este hotar de spre Măria Filipeasca au
eşit stînjeni 904 şi 7i> Ş' a
de-a coasta pin capul
fîneţelor şi drept peste Valea Stîlpului pană în piatra d-lui
Banului Filipescu de asupra în poduri, şi s'au împărţit, bezi
stînjeni 25 ce au rămas şi din pricină pînă se va îndrepta linia
de spre Banul Racoviţă.
]
m
m
e
r
s
jStipjeni, Cil icuri. P a l m e .
35
—
—
35
—
—
7
28
27
2
2
2
2
3
4
9
5
5
5
2
—
—
2
—
—
2
2
2
2
3
2
3
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
Dinul Ciulac merge cu aceşti stînjeni numai
pană în Valea Stîlpului, peniru că de acolea şi până în Teleajen i-au vîndut Banului
Filipescu.
Gheorghe Moldoveanu, iarăşi numai pană în
Valea Stîlpului, fiindcă din Valea Stîlpului
şi pană în Teleajen i-au vîniut Banului
Filipescu.
\
Aldea zet Dorobănţoaea.
/
Vlad i Dinul Dorobănţoaea.
Tănase Dumi'ru.
. Dumitru Mihaiu.
Ion sin Dumitru.
Constandin sin Mihaiu.
Necula i Gheorghe Vlăc'an.
Dinul sin Tănase.
Tănase Barbul.
Costandin S'reche.
Cîrstea cu nepoţii lui din 3 fraţi ai lu .
Gheorghe i brat ego Tanas \
Marin sin Vasile i cu Ion Gogan.
;
19
9
10
—
—
—
•• —
—
3
21
57
11
11
11
10
7
7
7
47
47
—
—
—
1
—
1
2
—
—
—
—
—
—
—
—
1
1
—
—
—
—
—
—
—
7
7
7
7
10
10
23
23
23
2
2
2
2
—
—
1
1
1
1
1
1
1
—
—
—
—
—
23
6
I
• -
—
—
68
15
21
2
19
25
14
—
—
—
—
—
—
—
1
2
2
—
1
Popa Radul sin Popa Ion.
Tudor Gogan cu stinjeni 2 ai lui Stan Gogan.
State Vişan cu nepoţii lui i cu zestrea lui
Zamfir.
State Gogan să ţie pe lingă Tuddr Gogan.
Stan Duduciu.
Gheorghe Posfelnicelul.
Istrate lancul.
Popa Braţul cu fraţii lui.
Ion Muşat.
Ion sin Aldea.
Dumitru cu fraţii lui.
Dinul i brat ego Ion sin Tudor.
Vasile Diaconu cu frati-său Radu.
Banul Filipescu.
ipac Gheorghe Moldoveanu, care aceşti stin­
jeni stau la trăsura aceasta, aci, în Valea
Stîlpului, pentru că de aci şi pană în TeIeajen sînt vînduţi Banului Filipescu.
Tănase Dumitru.
Dumitru Mihaiu.
Constandin Mihaiu.
Gheorghe i Nicula cu fraţii, sin Vlad.
Dumitru Radu Tănase sin Oprini.
Ion sin Popa Dragul.
Ion sin Nicula Diaconul.
Stan Turcu i brat ego Tănase.
Apostol Groşan i Andrei Lighean i Vasile
Diaconu cu Radu.
Ion Chiţoiu.
ipac li s'a mai dat Turceştilor la această
trăsură.
ipac Ion Chiţoiu din Ghindoiu.
Petre Postelnicelu.
Popa Constandin sin popa Dragul.
Ion sin ego, cumpăraţi.
Stan Diaconul sin popa Dragul.
Iorr sin popa Ion.
Istrate lancul, cu stînjenii de la Mîrzea.
11
—
1 Popa Braţul cu fraţii lui.
11
—
— Ion Muşat.
11
1
3 Ion sin Aldea cu unchiu-său Minai.
11
1
3 Dumitru sin Stanciul cu fraţii lut i cu vecinilor.
3
—
1 Dinu sin Tudor ipac.
din cumpărătoarea
2
1
— Ion sin Stanciul.
de la Mîrzea din
2
—
1 Gheorghe sin Stanciul.
stînjeni zece (10).
94
—
— Casa lui Iane vătaful.
Aceste trăsuri ce se încep din capul moşiei, din apa Slănicului, şi merg spre Răsărit, potriveşte, după cum s'au aşezat,
pană în marginea satului de spre apus, în Podul Bisericii; iar
de acolea se schimbă funiile ce s'au dat, după cum în jos se
arată.
VI.
Trăsura a şasea, ce s'au făcut pe marginea satului pe coastă
pa de spre Apus, prin livezile de pomi, şi au'eşit stînjeni — şi
s'au împărţit, însă :
S t i n j e n i . Cirieuri. P a l m e .
20
—
—
Adică douăzeci sînt în curmeziş din piatra
Banului Filipescu, ce este la rădăcina unui
păr mare, în Iivedea lui Duduciu, iar lungul
le este din muchea de spre Apus şi merge
de vale spre Răsărit şi se ascut de se sfîrşesc în piatra Banului Filipescu ce este în
grădina lui Tănase Barbu de spre gîrlă, care
aceşti stinjeni s'au dat de toţi moşnenii pos­
telnicului Gheorghe i lui Tănase sin Dumi­
tru să-i împărţească prin două pentru partea
ce li s'ar fi cuvenit şi lor din stînjeni 32
ce i-au vîndut toţi moşnenii d-lui Banului
Filipescu, însă din Podul Bisericii pană în
apa Slănicului.
17
18
2
2
2
7
—
2
—
—
—
1
— Stan Duduciu, pe supt casele lor.
— Tănase sin Dumitru.
Stînjeni 6 şi 1 pal­
— Dumitru sin Mihaiu.
mă sînt la aceste
— Ion sin Dumitru.
trei nume.
1 Constandin sin Mihaiu.
— Tañase sin Barbul j sin ego Dinul,
*-
8
17
24
6
2
2
17
2
—
—
—
2
—•
—
Costandin Streche.
— Mateeştii.
— Vlad şi Dinul Dorobănţoaea.
— Aldea zet Dorobănţoaea.
— ipac Tănase sin Dumitru.
— Gheorghe i Necula Vlădan.
— Popa Radul.
SUüjeui. Ciricuri. P a l m o .
3
3
53
—
9
6
2
10
10
10
30
45
1U
10
21
21
21
21
22
11
11
9
10
14
40
—-
*—
—
•—
—
—
—
2
—
•—
2
2
2
2
—
—
—
—
—
—
Tănase sin ego.
Din
Dumitru sin Mihaiu
GhinConstandin sin Mihaiu
doiul.
•—
Nicula i Gheorghe sin Vlad.
—
Banul Filipescu.
— State Vişan cu stînjenii, zestrea lui Zamfir.
— Tudor Gogan.
—
State Gogan.
— Istrate Iancu!.
— Popa Braţul.
— Ion Muşat.
— Căpuzeştii, însă Ion sin Aldea, să ţie a treia
parte şi ceilalţi să ţie două părţi.
—
Gheorghe Postelnicelu.
— Dumitru Radu sin Oprinii.
—•
Popa Costandin i brat ego Ion i Stan diaconul sin popa Dragul.
—
Ion sin Necula diaconul.
•—•
Stan Turcu i Tănase brat ego.
—
Ion Chiţoiu.
— Vasile diaconul i Radu, brat ego, sin Vintilă.
-Q
—:
—
Ion Chiţoiu i-au rămas nevînduţi.
— Radu Vintilă.
Stan Turcu.
— Dinu Arnăutu.
— Crăciun sin popa Constantin.
—
Petre Postelnicelul.
Popa Constantin i brat ego Ion i Stan diaco—
nul sin popa Dragul, şi li s'au împărţit pe
trei fraţi, însă :
• —
—
Stin jeni 6
sînt schin
din
Ghiindoiu
3
3
7
7
7
7
St.
13
8
26
—
—
—
—
53
—
—
94
—
—
Cir,
1
Palme.
1
Ion sin popa Dragul, prin cămi­
nul lui să {ie.
13 1
1 Popa Constandin, tot prin căminul
Iui să ţie.
13 1 — Stan diaconul, tot prin căminul
lui să ţie.
Vasile diaconul i brat ego Radu sin Vintilă.
Ion sin popa Ion cu stfnjeni 3, ce s'au dat
mai mult la această trăsură pentru Vilcea.
Căpuzeştii i cu Slănicenii, însă cu stînjeni 10
de la Mîrzea.
Casa lui Iane vătaful.
VII.
Trăsura a şaptea, ce s'au făcut prin sat, pe vale, din piatra
Banului Filipescu ce este în grădina lui Tănase Barbu de spre
gîrlă şi pe vale în sus pe drum şi prin grădina lui Crăciun sin
popii şi drept peste vâlcea, pe poiană, pană în piatra iar a
Banului Filipescu ce este în coastă de spre Valea lui Dragomir,
au ieşit stînjeni 697, şi s'au împărţit, însă:
S t i a j e n i . Clricuri. P a l m e .
14
18
2
2
2
7
7
14
22
6
2
2
15
6
6
6
2
—
—
—
—
—
2
—
-
2
—
¿
2
2
2
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
Duduciu pe lîngă piatra Banului Filipescu.
Tănase sin Dumitru.
Dumitru sin Mihaiu.
Ion sin Dumitru.
Constandin sin Mihaiu.
Tănase sin Barbul.
Constandin Streche.
Mateeştii.
Vlad i Dinu Dorobănţoaea.
Aldea Dorobănţoae.
ipac Tănase sin Dumitru.
Gheorghe i Necula Vlădan.
Popa Radu.
Tănase sin Dumitru ipac.
ipac Dumitru Mihai.
ipac Costandin Mihaiu.
1
6
53
9
2
—
—
—
—
—
ipac G h e o r g h e i N e c u l a V l ă d a n .
Banul
Filipescul.
S t a t e V i ş a n c u s t î n j e n i u n u l , z e s t r e a lui Z a m f i r
6
2
9
9
9
29
—
—
2
2
2
—
—
—
2
1
1
—
42
10
10
2
—
—
—
—
—
31
59
—
2
—
—
13
12
12
12
2
2
2
2
-2
1
1
Tudor Gogan.
State G o g a n .
Istrate Iancul.
P o p a B r a ţ u l c u fraţii lui.
Ion M u ş a t .
C ă p u z e ş t i i , d i n c a r e s ă ţie I o n A l d e a c u u n c h i u - s ă u a treia p a r t e , iar ceilalţi C ă p u z e ş t i
s ă ţie d o u ă p ă r ţ i .
Postelnicul G h e o r g h e .
D u m i t r u i R a d u i T a ñ a s e sin O p r i m i .
P o p í Costantin i brat ego Ion, i Stan dia­
conii sin p o p a D r a g u .
S t a n T u r c u i brat e g o T ă n a s e cu cetaşii lor.
I o n C h i ţ o i u , d i n care a u să ţie, î n s ă :
C h i ţ o i u , 2 1 st.
R a d u V i n t i l ă , 1 2 st.
S t a n T u r c u , 1 2 st.
D i n u A r n ă u t u , 8 s t . şi 2 d r i c u r i .
C r ă c i u n sin p o p a C o n s t a n t i n , 1 0 st.
Petie Postelnicelu.
I o n sin p o p a D r a g u l , p r i n c ă m i n u l său
P o p a C o î t a n d i n , prin căminul său
Stan diaconul, tot prin căminul său
7
—
—
22
—
—
51
—
—
94
—
—
Vasile diaconul i R a d u brat ego, din stînjenii
51 de mai jos.
I o n sin p o p a I o n c u 4 s t î n j e n i ce i s ' a u d a t
mai mult pentru vălcea.
C ă p u z e ş t i i c u S l ă n i c e n i i şi c u s t î n j e n i z e c e d e
la M î r z e a .
C a s a lui Z â n e V ă t a f u l .
L a a c e a s t ă t r ă s u r ă , a 7 - a d e m a i s u s a r ă t a t ă , ce este p e v a l e ,
s ă ţie m o ş n e n i i t o ţ i s t î n j e n i i c e li s ' a u a l e s , l i n i a l u n g u l u i , s p r e
A p u s p a n ă în t r ă s u r a a V l - a ; iar d i n t r ' a c e a s t ă
trăsură
după
v a l e s p r e R ă s ă r i t pană d ' a s u p r a p e M l a c ă a u s ă ţ i e t o ţ i m o ş ­
n e n i i f u n i i l e t o t c u m ţin d i n t r ă s u r a a 6 - a şi p a n ă î n a c e a s t a
a 7 - a t r ă s u r ă ; iar n u m a i S t a n D u d u c i u a u lipsit d i n
capul
funii aceştii trăsuri pînâ d'asupra Mlăcii, şi s'au mutat mai
sus, dîndu-:-se stînjenii pe lingă postelnicul Gheorghe, alături,
pe din s u s ; dar pentru stînjeni 14 / ce sînt lipsă la această
trăsură din suma stinjenilor lui Táñase Dumitru cu părtaşii lui
din funia din jos, pentru a nu se mai strămuta niciun moşnean din căminul său, după pietrile ce s'au pus, s'a găsit cu
cale de toţi moşnenii ca să se dea acel clin de loc Ia altă
parte, din partea tuturor moşnenilor, şi i s'au şi dat la trăsura
a 8-a ce am făcut pe supt coastă, pe cîmp. I s'au dat să {ie
stînjeni şase lîngă stînjenii ce i au cumpăraţi Mihăeştii de la
Ghindoiu, care stînjeni şase sint de se ascut clin şi spre Apus
şi spre Răsărit, în locul celor 14 V2 (patrusprezece şi jumătate)
ce s'au ştirbit la trăsura a 7-a.
1
2
VIU.
Trăsura a opta am făcut-o pe cimp, pe supt coaetă; însă
din marginea moşiei Banului Filipescu, din stînjenii cei scurţi,
şi în sus pînă supt Gorgan, iarăşi în marginea moşiei dum­
nealui Banului Filipescu, şi au ieşit stînjeni 500, cari s'au îm­
părţit, însă :
Sinjeni. Ciricuri. P a l m e .
14
1
1
1
1
6
5
„
20
3
14
6
2
38
13
8
—
2
2
2
—
—
—
—
—
—
2
2
2
n
—
Tânase sin Dumitru, răscumpăraţi, împreună
cu un st. şi jumătate al lui Zamfir, ce i-au
fost de zestre, i alţi stînjeni 9, ce i-au plătit
la d-lui Banul Filipescu.
— Ion sin Dumitru, răscumpărat.
1 Constantin sin Mihaiu, moştenire.
1 Gheorghe sin Necula sin Vlad, moştenire.
— ConstantinStreche,moştenire i răscumpărătoare.
— Aldea zet Dorobănţoae 1 Aceşti stînjeni să-i ţie
. . . , . r-.
,
,
... !
pe lîngă hotarul d-lui
— Vlad I Dinu dorobanţii j
Banul Filipescu.
— Mateeştii.
— Popa Radu sin popa Ion.
— Tudor Gogan.
— State Gogan.
— Gheorghe Postelnicelu
— Stan Duduciu.
— Istrate lancul.
8
8
17
4
53
12
6
2
2
—
2
—
—
—
6
6
10
10
—
—
—
—
51
54
12
11
11
11
2
2
1
1
i
1
7
18
46
—
1
—
94
—
—
—
—
—
—
—
—
Popa Braţul.
Ion Muşat.
Dumitru cu fraţii şi cu verii lor, Căpuzeşti.
Ion sin Aldea, singur.
Banul Fiiipescu.
Táñase sin Dumitru, răscumpăraţi.
ipac i s'au dat pentru lipsă de stînjeni 14 Va
de la trăsura a 7 după vale, din sat.
— Costandin sin Mihaiu.
— Qheorghe i Necula sin Vlad.
— Dumitru, i Radu i Tañase sin Oprini.
— Popa Costandin i brat ego Ion i Stan dia­
conul sin Popa Dragul.
— Stan Turcu i brat ego Tănase cu cetaşii lor.
— Ion Chiţoiu.
— Petre Postelnicelul.
— Ion sin Popa Dragul.
—- Popa Costandin
— Stan diaconul, din cari se scad stînjeni doi,
ce au vîndut lui Ion nepotul său.
— Vasile diaconul i brat ego Radu sin Vintilă.
— Ion sin popa Ion.
— Căpuzeştii i cu Slănicenii şi cu stînjenii 10
de la Mîrzea.
— Casa lui Iane Vătaful.
IX.
Trăsura a noua am făcut-o pe drumul cel mare al Braşo­
vului, din piatra dumnealui Banului Fiiipescu de din jos, ce
este pusă lîngă drum, la măceş, şi tot pe drum în sus pînâ
iar în piatra dumnealui Banului Fiiipescu, ce este in malul văii
lui Dragomir, de spre Miazănoapte, tocmai în colţul malului, ş'
au eşit stînjeni 563, şi s'au împărţit, însă :
s t â n j e n i . Ciricui-i. BPiUme.
5
—
—
20
6
—
2
—
—
Aldea zet Dorobănţoae, pe lîngă Banul Fiii­
pescu.
Vlad i Dinul Dorobanţii.
Costandin Streche, moştenire i cumpăraţi.
14
1
1
1
3
14
6
2
38
13
8
8
8
16
4
53
12
6
6
10
10
50
52
12
11
11
11
1
—
1
2
—
_
—
—
2
2
1
1
1
2
2
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
7
45
—
—
94
—
— Tañase Dumitru, să ţie pe lingă doiobanţi.
— Ion sin Dumitru.
1 Constandin sin Minai.
1 Gheorghe I Necula sin Vlad.
— Mateeştii, adică stînjeni 3 tocmai.
Popa Radu.
— Tudor Gogan.
— State Gogan.
— Gheorghe Postelnicelul.
—. Stan Duduciu.
1 Istrate Iancul.
2 Popa Braţul.
i Ion Muşat.
— Dumitru cu fraţii lui i cu verii lui, Câpuzeştii.
— Ion sin Aldea singur.
— Banul Filipescu.
— Tañase sin Dumitru.
— Costandin sin Minai.
— Gheorghe i Necula Vladan.
— Dumitru i Radu i Tañase sin Oprinii.
— Popa Costandin i Ion brat ego Stan diaconul.
— Stan Turcu i brat ego Táñase cu cetaşii lor.
— Ion Chiţoiu.
— Petre Postelnicelul.
— Ion sin Popa Dragul.
— Popa Costandin.
— Stan diaconul, din care se scade cu stînjeni
doi vînduţi.
— Vasile diaconul i brat ego Radu sin Vintilă.
— Câpuzeştii i cu Slănicenii cu stînjeni zece (10)
de la Mîrzea..
— Casa lui Iane Vătaful.
Funiile trăsurii acesteia din mal din Mlacă, cum se văd, merg
pînă în malu Siliştei în linie dreaptă, după cum s'au împietrit;
iar în Silişte se schimbă după cum trăsura va arăta.
X.
Trăsura a zecea, care s'a făcut prin Silişte, din moşia dum­
nealui Banul Filipescu, de din jos, şi pînă iarăşi în moşia
dumnealui Banului Filipescu,
împărţit; însă :
şi au ieşit stînjeni —, şi s'au
Stiujeni. Cil'ieuri. P a l m e .
4
—
—
18
3
1
1
1
8
—
—
—
—
—
—
—
_
—
—
—
—
8
—
—
8
25
6
1
1
12
2
1
—
—
—
1
1
1
1
1
1
1
—
—
—
30
—
—
33
—
—
2
4
4
11
—
—
—
—
—
—
—
—
9
_„
_
Aldea zet Dorobănţoaia, pe lîngă Banul Fi­
lipescu.
Vlad i Dinu Dorobanţul, pe lîngă Aldea.
Constandin Streche.
Constandin Mihaiu.
Gheorghe Necula sin Vlad.
Ion sin Dumitru.
Tănase sin Dumitru.
St. 36. Adică treizeci şi şase ; iar în Labeş să
ţie tot stînjeni 40 (patruzeci).
Popa Radu ; iar în Labeş să ţie stînjeni şasesprezece.
Stan Duduciu.
Gheorghe Postelnicelul.
Istrate Iancul.
Popa Braţul.
Ion Muşat.
Dumitru cu fraţii lui i cu verii lor Căpuzeştii.
Ion sin Aldea singur; iar în Labeş li s'au mai
dat la toţi Căpuzeştii stînjeni 6, drept lipsa
de stînjeni 3 ce li se mai cuvenia la tră­
sura Siliştei.
Stan Turcu i Tănase brat ego cu cetaşii lor;
iar în Labeş li s'au mai dat doi peste stîn­
jeni 30.
Banul Filipescu pînă în matca Văii lui Dragomir.
Costandin Streche.
Gheorghe i Necula sin Vlad.
Costandin... (sin Mihai ?).
Tănase sin Dumitru, cu stînjeni 3 ai lui Stan
Vişan pentru Zamfir, i c r stînjeni 4 cum­
păraţi de la Manul zet Neagul, i cu stîn­
jeni 1 răscumpăraţi de la tată-sâu Dumitru
sin Mihai.
Dumitru i Radu i Tănase sin Oprinj.
9
—
—
3
9
1
15*
47
11
11
11
11
_
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
—
17
—
41
—
106** 2
—
—
—
Popa Costandin i Ion brat ego i Stan dia­
conul.
stan Duduciu.
|
Qheorghe Postelniceluj \
Dinu Duduciu, cumpărat de Ia State Gogan.
Stan Turcu i brat ego Tănase, cu cetaşii lor,
Ion Chit,oiu.
Petre Postelnicelul.
Ion sin Popa Dragul.
Popa Costandin.
Stan diaconul, din care se scade stînjeni 2,
vînduţi lui nepotu-său sin popa Costandin.
Ion sin Popa Ion, vînduţi.
Căpuzeştii i Slănicenii, după învoelile lor.
Casa lui lane Vătaful, cu stînjeni 10 de la
Mîrzea î cu stînjeni 2 V2 ce mai prisosesc.
P
e
l a
B ă i
* •
Pentru stînjeni 3 ce li se cuvenia şi Gogăneştilor, lui Stan
Gogan i Tudor Gogan; ca să ţie şi ei la această trăsură, pe la
Băi, li s'au dat un clin să ţie printre popa Radu şi printre
Mihăeşti, însă latul stînjeni 10 şi jumătate, adică 10 / , pe mal
despre iaz; iar în spre Apus se ascute clin; iarăşi arăt şi pen­
tru cîţi moşneni sînt de au stînjeni aleşi din apa Văii lui Dragomir şi pană în stînjenii casei lui lane Vătaful, adică mai spre
Băi, cunoscînd că este mai ingustă, am făcut cercare cu sfoară
şi, eşind lipsă, s'au analoghisit, şi li s'au arătat moşnenilor ca să
ţie fiecare lipsă, la stînjeni 10, unul ; iar stînjenii ce s'au socotit
masă ai tuturor moşnenilor după coprinderea foii răposatului
Costantin biv Vel Medelnicer, sînt la trăsura a 9-a, ce este pe
drumul mare al Braşovului, fiindcă tot p'acolo s'au tras şi la
leat 7210 (1702), cînd şi-au deosebit răposata dumneaei jupîneasa Mărie Filipeasca cu 12 boieri hotărnici, şi la leat 7237
(1729) tot pe acolo s'au ales stânjenii masă, şi eu dar arăt, ca
să fie ştiut că la această a 9-a trăsură sînt stînjenii masă; iar
celelalte trăsuri s'au lăcut pentru îndreptarea moşnenilor.
1
2
Ştiut să fie tuturor moşnenilor, că între trăsura 4-a ce se
* în copia noastră dupăjpergamentul ce se păstra la Q. Sorescu sînt 10
stînjeni.
** în aceiaşi copie aici sînt stînjeni 76, dricuri 2.
numeşte ia Ulm, între Vâlcele, au rămas un clinuleţ nebăgat în
funii, fiindcă este între împreunarea Vâlcelelor, şi a rămas a tu­
turor moşnenilor a fi.
Judecătoria Judeţului
Saac.
Această copie de hotărnicie scoţindu-sâ după altă copie ce
s'au găsit la casa răposatului Tudorache Homorîceanu, ce era
hotarnic şi au împărţit moşia moşnenilor Teişani, după care cei
mai mulţi din moşneni îşi au şi ţidule date de numitul hotarnic
pentru stînjenii ce au a stăpîni,
Iar unii dintre dînşii tăinuesc şi hotărnicia cea adevărată, şi
ţidulele ce li sînt date, cu gînd ca să mai iea moşie,
După vechile sineturi, ce se mai găsesc la unii, şi care h o ­
tarnic nu le-au ţinut în seamă la hotărnicia ce a făcut, după
rugăciunea ce au făcut unii din moşneni a li se da şi lor copie
adeverită de judecătorie, li s'au cerut dovadă de este această
copie potrivită cu stăpînirea lor, şi au arătat 5 ţidule ale po­
menitului hotarnic, făcute la leat 1814, Dechemvrie 4, şi date la
mîinile acestor moşneni, şi anume:
Nicula i brat ego Gg. sin Vlad
I
Gheorghe i brat ego Tănase sin Nicola j
'
Costandin sin Mihai.
Ion sin popa Dragul.
Petre Postelnicelu zet Mitrea ot Slănic.
Care ţidule se văzură tot cu un leat şi tot cu o lună şi zi, cum şi
slova numitului hotarnic, cu care este scrisă şi această hotărnicie,
cuprinzătoare că, din luminata poiunca Măriei Sale Domnului loIon
Caragea VV., fiind orinduit să aleagă şi să deosibească stînjenii
fieştecăruia moşnean din hotarul'Teişani, ales-au şi cutăruia, adică
fiecăruia din cei mai sus numiţi, stînjenii ce se văzură în ţîdule,
care au a-i stăpîni din toate trăsurile, cum el îi însemnează în
toate trăsurile in ţidula dată fieştecăruia, care ţidule protocolisîndu-se la periodosul lor cu acea copie de hotărnicie, şi găsindu-se întogmai la toate trasurile făcute de numitul hotarnic,
s'a încredinţat judecătoria că este adevărată această copie de
hotărnicie, pe al căreia temei.şi pe stăpînirea ce arată moşnenii
că şi-o au după dînsa, o adevereazâ judecătoria spre a se cu­
noaşte de adevărată.
. , ,_ ^
. . .
Anul 1835, Noemvrie 15.
Preşedinte: Sărdarul Matache Clucerescul.
m
i n
S'au înfăţişat Ia lucrarea hotărniciei moşiei Teişani a Măriei
Sale prinţului Milos Obrenovici, d-Iui Soare Vintila, la care se
află această copie de alegere. Se adeverează.
i
•
u i
•
w
r
l g
u
Inginer hotarnic, K . Gold....
5 6 , Avg.
18.
—^—r
—^—
. Satu Teişani.
După copia din 1856, Sept. 15, a lui Zevedei
Georgescu din Slănic, în biblioteca Dum. I.
Brezeanu din Teişani.
Publicată de Dum. I. B r e z e a n u .
DĂRI
DE
SAMĂ
Andrei Veress, Nunţii apostolici în Ardeal ( 1 5 9 2 - 1 6 0 0 ) (din
„Analele Academiei Romîne", 1928).
Autorul a voit să scrie şi o lucrare de polemică împotriva
rolului lui Mihai Viteazul faţă de Ardeal. Altfel, ca toate lucră­
rile d-lui Veress, şi aceasta cuprinde multă informaţie nouă, în
parte şi inedită. Data aceasta, dă o analisă a actelor descope­
rite de d-sa „în douăzeci şi patru de arhive a nouă oraşe di­
ferite" şi cuprinse în Relationes nuntiorum apostolicorum
in
Transsiloaniam missorum a Clemente VIII (în „Mon. Vaticana
Hungariae", 1909). O frumoasă caracterisare a lui Clement al
VHI-lea, pp. 7-8 (32). Nunciilor, ca şi cîte unui emisar ca Alessandro
Comuleo (Komulovie), căruia i-a consacrat şi un studiu, li se
face biografia.
Se analisează larg instrucţiile date nunciului Visconti în 1595:
se laudă rîvna pentru catolicism a lui Aron-Vodă. Armata arde­
leană a lui Sigismund Bâthory n'a fost singura să cîştige vic­
toria contra Turcilor (p. 23=327). Sinan-Paşa Albanesul nu
poate fi acelaşi cu Sinan-bassâ Cicala, despre care scrie Iesuitului Rinieri (v. p. 25=329, nota 1). Nici Giurgiul n'a fost luat în
rîndul întîiu de alţii decît Mihai, cu privire la care se adauge
cu meşteşug că „nu e menţionat însă de loc în rapoartele
nunciului" (ibid.). Lucrul se şi repelă la p. 27. Nu credem nici în
marele rol personal al Iui Sigismund Bâthory în această refacere
(ibid.). O precisare — pentru 11 Decembre 1595 — a luptei fa­
tale lui Ştefan-Vodă Răzvan Ia pagina 26 (330). Şi isprăvile con­
tra Turcilor ale acestuia sînt puse la îndoială (ibid.). La pagina
30 meritul bătăliei de la Călugăreni se atribuie lui Albert Kirâly,
p. .30.
Intre documente menţiunea silinţilor făcute în primăvara anu­
lui 1594 de Petru Şchiopul pentru a reveni în Domnie (pp. 43-4).
în April 1595 se credea la Roma că Aron-Vodă ar voi să se
supuie Polonilor (p. 45, no. III). Interesant raportul din Praga,
25 Iulie al acelui an, în care se văd ostaşii creştini, după prada
peste Dunăre, luînd Turnul şi dărîmîndu-1 tot „fuori che una torre",
unde, totuşi, se mai (ineau Turcii (p. 46-350, no. V): se irimete
lui Sigismund un steag luat pe malul drept.
Extrem de important raportul Ragusanului Paolo Giorgi despre
campania Iui Sinan în Ţara-Romănească. Avea 130.000 de oameni,
între cari 5.000 de ieniceri, 3.000 de agemoglani, 12.000 de buni
călăreţi asiatici, cu scuturi de fier şi arce, 50.000 de spahii şi
spahioglani, 60.000 de Tătari dobrogeni („Detiorman" e DeliOrman; „Gierihorro" e rău cetit). După prada care urmează
Călugărenii, cea mai mare parte din Turci se întorc fără voie
acasă. Doi Paşi sînf trimişi pentru a-i opri. Cu Sinan rămîn
60.000, dinire cari 35 000 călăreţi buni. Sigismund ar fi avut 200
mii (!) şi 12.000 (!) de Italieni, dar spioni arată că nu-s decît 50.000,
între cari 15.000 călăreţi, 25.000 archebusieri (12.000 buni), cu
400 de Italieni; li se taie capetele de Sinan, care credea că
oastea duşmană e mult mai mare.
Cînd ştie, mai tîrziu, ce-a fost, îi pare rău Vizirului că s'a
retras. Ar fi vrut, ca şi Sultanul, pacea, dînd mijlocitorului —
păcat că a murit conaţionalul Bruţi! — ducatul de Naxos (nu
„Nihnia", ci „Nihssia"). Sultanul e oprii de maică-sa de a se
pune în fruntea oştilor, dar îl silesc Paşii şi soldaţii; unii Turci
fug în Asia; „tunurile din Toscana" sînt puse la Helespont (p.
49). Se dă preţul crescut al grînelor în Dobrogea: 140 de aspri
grîul, 120 orzul, 100 ovăsul; şi va mai creşte dacă Mihai taie
drumurile şi nu dă provisii („lassara", nu „lassava").
Pentru a nu irita pe acesta, Turci de acolo „retrag" pe Mihnea şi pe fiul lui (p. 50). „Chataxumaia" e halihumaium,
ordin
(ibid.). Sinan s'ar gîndi să ceară Polonilor a putea irece prin
Moldova contra lui Mihai (ibid.). Ar fi fost iarna o răscoală a
Albanesilor, potolită cu ameninţări. Sinan ar fi murit de otrava
dată de soţia lui Ferhad — mărturiseşte şi e aruncată în mare —
sau de jalea pentru fiul căzut în Ungaria. După aţţii, mustrat de Halii,
şi pentru campania munteană, s'ar fi sinucis. In loc e Hasan, fiul
lui Mohammed. De frica agemoglanilor, 16.000, Patriarhul şi şefii
Grecilor sînt adăpostiţi prin locuri întărite din împrejurimi (pp.
50-1). Bulgarii şi Sîrbii, cu pi omisiune de a fi scutiţi de tributul
de sînge, sînt întrebuinţaţi de Turci ca jăfuitori. Din Asia vin
20.000 de călări, cari au şi suliţi de „canna d' India", un cort şi
două cămili la un grup de doisprezece. La p. 51 nu „giebebbi",
ci giebeggi. In postscript ştirea despre cei 1080 de haiduci din
Muntenia, cari ard Babadagul, oraş cu 10.000 de case, de unde
se cere orez, ,,cara(?) d'or<>", argint „şi alte lucruri", timp de trei
zile; ar fi perit 6.000 de Turci, dar şi sătenii vecini ucid pe
haiduci (p. 52).
Din raportul de la Praga, 15 Maiu 1597, se vede că Sigismund
oprise orice ajutor direct pentru Mihai şi Bulgarii rebeli (pp.
53-4). La 26 Ianuar 1598 se vede că împăratul cere prin Sigis­
mund să treacă Mihai Dunărea (pp. 55-6). Greşeli şi în rîndurile
ultime.
Voicu Niţescu, Douăzeci
de luni în Rusia şi Siberia, anii
1917—1918: ciclonul roşu, Braşov 1928.
Expunere clară a împrejurărilor în care bolşevicii au luat pu­
terea. Interesantă condamnarea din gura lui Gorchi la pp. 28-9.
Un îndemn de prisonier ardelean : «Să nu jure România pace,
d-le, că poate tot ajută Dumnezeu dreptăţii» (p. 42). Ziare
scriu că Romînii vor ataca Petrogradul (p. 60). „Roşalâ" de
la pagina 208 e Roschal, cel care a fiert în cazane la Kronstadt pe ofiţerii ruşi: el a fost arestat cînd voia să aresteze el
pe comandantul frontului ruso-romîn, Şcerbacev, şi ucis apoi
de Ruşii din cealaltă tabără, cari-! luaseră în primire cu un
ordin de divisie romanească falş (v. p. 208) Frumoasă descri­
erea Crăciunului la Samara şi mai ales a catedralei (p. 215 şi
urm.); e o bucată de antologie. Tot aşa soldatul romîn în
agonie Gheorghe Munteanu, care cere să fie trecut şi el, măcar
de nume, între voluntari ca să poată muri ostaş romîn, p. 298.
Plină de excursuri istorice, bine informate, e una din cele
mai importante cărţi care au ieşit la lumină în ultimele timpuri.
Emil Vîrtosu, /. Heliade Rădulescu,
acte şi scrisori (în pu­
blicaţiile «Aşezămîntului cultural Ion C- Brâtianu>, Bucureşti
1928).
Cu un foarte frumos portret al lui Eliad, singurul vrednic
de a fi reprodus, şi o prefaţă bine informată, se dă un lung
şir de scrisori de cel mai mare interes, alături de acte ca acela
prin care văduva lui Caracas vinde lui Eliad şi unchiului, Slugerul Nicolae Rătulescu, în i830, tipografia din Bucureşti (pri­
vilegiul domnesc din 25 Maiu 1820, p. 8 şi urm.; actul de vînzare, p. 15 şi urm.); de la 1832 rămîne numai scriitorul, p. 17
şi urm. Se face şi litografie (Bilţ, nu Biliţ; p 6). Eliad, „Eliadis", se îndatoria să tipărească şi Tojroypa'fla x^c BXa^tac a
d-rului Caracas (şi în traducere germană). Eliad dăruieşte şi
cărţi greceşti pentru premii, p. 18, no. IV.
O parte din scrisori sînt din corespondenţa cu bancherul
Davicion Bali, pe care şeful guvernului provisoriu ît ajută a-şi
culege dreptul de la ţerani (scrisoare către «domnul cetâţean>
Flon'an Aaron, devenit «administratorul judeţului Ilfov>, p. 21,
no. IX). Afaceri de datorie, din ultimii ani; foarte sentimental
bancherul purtat cu vorbe.
Note asupra Enliiridiuiui lui Al. Sturdza tipărit de Eliad pe
sama lui A'exandru Filipescu-Vulpe, p. 30 şi urm.
Prin corespondenţa lui Gh. Bariţ se dau o sumă de scrisori
din epoca tîrzie. O scrisoare din 1838 le deschide, largă, plină
de intimitate, şi cu plîngeri contra lui Grigore Alexandrescu,
p. 36 şi urm. («dobitocul sfîşiat care e ţeranul» şi partidele;
p. 36; un profund sentiment religios: a scris o lucrare împă­
răţia lui Dumnezeu, p. 39).
Se atribuie lui Eliad şi un articol care a apărut în Le National:
e un atac contra lui Alexandru-Vodă Ghica, p. 44 şi urm.
Alte scrisori din anii '40 către un Duiliu din Brăila, p. 50
şi urm. Seci şi scrise în jargon ; doar ici şi colo ceva de cules,
în afară de glume, încă bune: „de au greşit cu mintea, cu
inima n'au greşit", p. 68. La 1857, candidaturi la tronul Unirii :
Chiselev (!), ducele de Nassau-Leuchtenberg, un Bonaparte,
care ar cădea odată cu Napoleon al III-lea, p. 68. Eliad era contra
legalităţii Divanului ad-hoc, voind să-1 saboteze ai Iui, p. 71.
Candidatura lui Ion Ghica, pp. 73-78; a lui Mihai Sturdza şi
a lui Vogoridi, p. 75.
Pentru traducerea Bibliei, p. 86 şi urm. Pentru planul lui
Odobescu de a se ridica un monument lui Eliad, p. 91 şi urm.
#
*
•
Dr. Simion Reli, Politica religioasă a Habsburgilor Jafă de
Biserica ortodoxă-romînă
în sec. al XIX-lea (în lumina unor
acte şi documente inedite din Arhiva Casei şi Curţii imperiale
din Viena) (din „Codrul Cosminuiui", IV), Cernăuţi 1928.
Lucrare de mare interes din causa bogatului material inedit
ce întrebuinţează pe lîngă opera de ansamblu a lui Mitrofanov
şi ce s'a scris în româneşte, dar şi forma e deosebit de îngri­
jită. Se releva elementul masonic in mişcarea lui Horea, format
de „fraţii" din Viena, „cea mai mare parte Romîni". După d.
Silvestru Moldovan, Momente noi din revoluţia lui Horia (Bra­
şov 1918), menţiunea căpitanului cu chipiu roşu" care întovărăşia la început pe şeful ţeranilor (poate un Mihai Popescu,
trecut apoi în Bucovina) Aflăm că Bucovina propusese pentru
Vlădica Petru Pavel Aaron titlul de „exarh al plăeşilor" (de fapt:
plaiurilor), pe care-I refusa Maria Teresa (p. 10). încă de la 1783
Iosif al 11-lea se rosteşte pentru o episcopie a Romînilor neuniţi
(p. 12). Supt Frandsc I-iu planul de a aduce pe toţi ortodocşii
din Monarhie la Unire (p. 17). în Bucovina se alipeşte episco­
pului un Consistoriu, cuprinzînd şi doi ofiţeri catolici (p. 23).
O privire asupra episcopatului de Arad, p. 28 şi urm. Diaconii
„valahi" în cojoace făcuţi de Pavel Avacumovici, p. 33 şi urm.
Autorul proiectului cere despărţirea Romînilor, „blöd und wankel­
mütig", de Sîrbi (pp. 38-9) şi introducerea literelor latine, în le­
gătură cu originile româneşti (p. 42); să nu se mai facă Vlădici
prin alegere. Ştiri şi asupra catolicismului în Principate, p. 69
şi urm. Şcoala de fete din Bucureşti a episcopului Molajoni
(nu Melajoni), p. 73. Biserica din Botoşani, p. 75 şi urm. Musica Hatmanului Iordachi Costachi şi cu capelmaistru! Nogues
(p. 77). Catolicii din Grozeşti, p . 81. Cîteva documente.
Bună culegerea de Pagini de istorie literară
romanească
(voi. 1: Scrisori vechi) a d-lui Gh. Cardaş, în biblioteca „Se­
mănătorul" din Arad. Coresi de la 1527 şi 1538 nu e diaconul
(v. p. 13). Descrierile de persoane la Ureche s'au dovedit, de d. P.
P. Panaitescu, a fi luate în parte din literatura istorică polonă. Se
dă o parte din opera mai de curînd găsită a Mitropolitului Varlaam, Leastvda (p. 65). Ucenicia ca „piseţ tînăr" a lui Udrişte
Năsturel la 1628, pp. 70-1 (apoi „tainic" domnesc). P. 80, Liov,
nu „Lion". La bibliografia Miiropolitului Dosoftei să se adauge
studiul mieu asupra Liturghieriului de la Upsala (în „An. Ac.
Rom."). Note originale asupra legendelor raportate de Neculce,
p. 272. îngrijită şi de folos va fi biografia care întovărăşeşte
deosebitele capitole.
Acelaşi dă a doua ediţie, cu text modernisat, din Ţiganiadă.
Foarte bune table.
Introducerea e mult adăugită.
*
*
Constantin N. Tomescu. Documente
şi scrisori din familia
basarabeană
Andronachi
Donici, Chişinău 1928. Acte intere­
sante şi pentru altceva decît genealogia. O „pagubă de goştină",
pentru care răspunzătorul e întemniţat de Domnie, p. 7. Un
„ficior" care „s'a dus la Moscali" pe la 1793, p., 9. O danie
de Ţigani către Andronachi Donici biv Vel Medelnicer (op. 1 1 2). La 1799 a fost Mare Ban (p. 13). La 1822-3 era Logofăt
Mare (pp. 31-3 şi urm.). Un act de la văduva lui Andronachi,
mort la 4 Novembre 1829, din familia Vîrnav (p. 43)
N. I.
*
*
*
St. Wedkiewi^z, Mickiewicz w lileraturze rumuuskiej
(„Mickiewicz in literatura rominâ"), foileton în ziarul „Czas" din Cra­
covia, 13 Ianuar 1921.
D 1 Wedkiewicz aminteşte că lucrează la o operă întinsă,
«Istoria influenţelor polone în civilisaţia Romînilor>, în care in­
fluenţa lui Mickiewicz va cuprinde o parte însemnată. Mickie­
wicz, precum se ştie, ca profesor la Colegiul de Franţa, a fost
ascultat de numeroşi studeiţi romîni. In memoriile lor către
guvernul frances la 1848 se întîlnesc ideile lui Mickiewicz. D.
Brătianu scria lui Quinet în Ianuar 1847 : <de câte ori nu ni
s'au umplut ochii de lacrimi... la auzul glasului d-tale şi al lui
Mickiewicz..., când ni arătat'... mucenicia Poloniei». In revistele
ardelene de la 1843-1848 se regăsesc bucăţi literare inspirate
din „Wallenrod". Papiu Ilarian exaltă figura lui Mickiewicz în
introducerea volumului II din Istoria sa a Romînilor (Viena
1852). D. Wedkiewicz a aflat între cărţile oprite de censura
in Moldova în epoca de la 1840-1856 şi „Oeuvres poétiques"
de Mickiewicz. Opera lui pătrunde totuşi în cercurile literare
din Principate, „Cârtite poporului şi pelerinagiului
polon" in­
fluenţează adînc în primul rînd pe Heliade Râdulescu în «Sou­
venirs et inpressions d'un proscrit>, apoi „Cîntarea României".
D. Wedkiewicz analiseazâ pe larg această operă, pe care o
socoate foarte înrudită cu ideologia lui Mickiewicz şi tonul lui
profetic. D-sa este de părere că autorul „Cîntării României" este
totuşi Bălcescu. „Nu cunosc un scriitor romîn mai apropiat de
ideologia romantică a emigraţiei polone ca Nicolae Bălcescu,
nici un prieten mai călduros al Poloniei ca dînsul."
între manuscrisele Academiei Romîne (Nr. 147) d. Wedkie­
wicz a aflat o traducere completă a «părţilor poporului şi pe­
lerinagiului polon», traducere din franţuzeşte provenind din
Moldova, scrisă cu cirilice pe la 1845. Traducerea nu poartă
numele lui Mickiewicz, şi catalogul manuscriselor Academiei
nu ştie, din această pricină, să indice autorul operei.
Se menţionează în conclusie traducerea a două sonete de
Mickiewicz publicată de d. Iorga în cFIoarea Darurilor» şi
faptul că B. P. Hasdeu a însemnat numele marelui poet polon
în mausoleul fiicei sale Iulia.
P . P. P a n a l t e s c u
*
*
*
Olgierd Gorka. Stan badan i zadania historjografij
stosunkow polsko-rumunskich
(„Starea cercetărilor şî problemele isto­
riografiei legăturilor polono-romîne"), referat în volumul publicat
cu ocasia celui de -al IV-lea congres al istoricilor poloni la
Poznan, 1925, 27 pp.
Autorul este şi el un bun cunoscător al literaturii istorice
romîne şi al limbii noastre. D-sa arată că penlru studierea cu
folos a legăturilor istorice polono-romîne se cer trei lucruri : o
terminologie sigură, contactul strîns între cele două istoriografii
şi schimbarea unor puncte de vedere greşite asupra trecutului.
Pentru primul punct d. Gôrka constată că terminologia vechilor
cronici şi a scriitorilor poloni e foarte încurcată şi adesea supt
Moldawja, Multany, Woloszczyzna, se înţeleg cînd unul, cînd
altul din Principate. D-sa propune pentru Poloni terminologia :
Rumunja (România), Moldawja (Moldova), Woloszczyzna (Mun­
tenia).
Pentru punctul al doilea, propune publicarea unei bibliografii,
şi constată ce puţin sînt cunoscute în Polonia publicaţiile de
materiale istorice romaneşti, şi vice-versa, în România cele polone.
Anume probleme istorice nici n'au fost atinse de cercetători,
ca de pildă „participarea vasalilor moldoveni la alegerile (regale)
polone..., precum şi întreg sistemul feudal înlîrziat al Poloniei,
care considera la fel pe vasalii prusieni şi moldoveni".
In privinţa punctelor de vedere ce trebuiesc schimbate, d.
Gorka observă că unii istorici poloni serioşi, ca Al. Jablonowski
şi A. Lewicki, considerau Moldova ca făcînd parte în evul mediu
din Polonia şi Cetatea-Albă ca pori polon. In realitate P o ­
lonia a încercai în mai multe rînduri, dar zadarnic, să cuprindă
Moldova, precum aceasta încercase să ocupe Pocuţia. D. Gorka
admite că acţiunea lui Ioan Albert la 1497 a fost în adevăr
îndreptată împotriva Moldovei, şi nu împotriva Turcilor, cum sus­
ţin şi azi mulţi istorici poloni. Punctul de vedere sănătos al unui
istoric trebuie să fie acela că încercările polone de a cuprinde
Moldova şi încercările acesteia de a-şi asigura Pocuţia n'au con­
tribuit decît la decăderea celor două teri. Adevărată politică
sănătoasă n'au făcut decît acei cari au lucrat Ia alianţa moldopo'.onă.
P. P. Panaltescu.
*
*
Ştetan Meteş, Relaţiile Bisericii româneşti ortodoxe din Ardeal
cu Principatele romîne în veacul al XVlll-lea,
Sibiiu 1928.
Privire cupr nzătoare asupra unui subiect foarte discutat, şi cu
pasiune confesională. „Sinodul din Septembre 1 7 0 0 n u s ' a tinuf",
şi păr. Meteş promite a o dovedi (p. 8). Toate izvoarele sînt cu
cea mai mare îngrijire întrebuinţate.
^
•
*
Slanislaw Wedkiewicz. Z dziejow polonislyki w Rumunji:
Bog­
dan Petriceicu Hasdeu („Din istoria polonisticei în Romînia:
Bogdan Petriceicu Hasdeu"), exiras din „Prace
Polonistyczne
ofiaromane prof. Ianowitosiowi",
pp. 473-488, Varşovia [1927].
Cunoscutul prieten polon al Romînilor presintă compatrioţilor
săi, înir'un articol perfect informat cu tot ce s'a publicat în lite­
ratura romanească, pe B. P . Hasdeu insistînd mai ales asupra
legăturilor lui ştiinţifice cu Polonia. Bunicul lui, Tadeu, e men­
ţionat în istoriile literare polone. Juste aprecieri asupra activităţii
filologice şi literare a Iui Hasdeu şi asupra sentimentelor lui
polonofile (cf. la p. 480, unde se reproduc cuvintele lui: „Din fot
sufletul doresc libertatea P o l o n i e i . . . Mama mea a fost polonă,
şi am învăţat poloneşte în şcoli"). D. Wedkiewicz menţionează
faptul că ziarul „C:as" din Cracovia din 23 August 1861 anunţă
cetitorilor săi presenţa „d-lui Hyzdew" în Galiţia.
Urmează analisa principalelor opere ale lui Hasdeu. Conclusia
este severă: „Plină de contraziceri şi de tendinţe haotice, a c ­
tivitatea ştiinţifică inegală şi capricioasă a lui H. n'a dat resultate
positive pentru slavistica romînă". Autorul recunoaşte totuşi că
Hasdeu a fost un deschizător de drumuri, un trezitor de energii.
*
*
P. P. P a n a i t e s c u ;
*
Stanisiaw W e d k i e w i c Z tradicyi rumunskich o lanie III Sobieskim („Din tradiţiile romaneşti asupra lui Ioan III Sobieski"),
extras din „Studja staropolskie. Ku czci Aieksandra
Briicknera,
Cracovia 1928, 10 pp.
D. Wedkiewicz analisează felul cum apare figura regelui
Sobieski în literatura romînă (Negruzzi, Vasile Alecsandri). Dimitrie Cantemir a arătat pe Sobieski într'o lumină nefavorabilă
şi a influenţat astfel şi literatura de mai tîrziu.
D. Wedkiewicz socoate drept legende fără fundament istoric
faptele atribuite de Cantemir lui Sobieski: aducerea cu forţa a
Mitropolitului Dosoftei în Polonia, cheful de la castelul domnesc
din Iaşi cu cîntecul „Constantine, fugi bine" şi asediul cetăţii
Neamţului, apărate de cei cîţiva plăeşi.
Chestiunea ar putea fi discutată mai pe larg, în legătură cu
celelalte izvoare istorice asupra acestor evenimente.
P. P. P a n a i t e s c u .
Mihail Lascaris, GIVWACPCKO 8 dlo<i^v,.\KCKc>i ? („Smederevo în
Moldova?") extras'din „ll(iH/\03H sa KHKHÎKS KHOCT, K38K, Hcn>nny
H #OAKAop", VII, Belgrad 1927 (pp. 222-224).
Numele „Smederova", „cetatea de la tîrgul Romanului", apare
numai în cronica lui Grigore Urech~, după care îl ia şi Dimitrie
Cantemir. E un nume care provine din tradiţie cărturărească; nu
apare în graiul poporului, nici în documente. D. Laskaris îl
crede identic cu Smederevo, numele oraşului sîrbesc, cunoscut
de obiceiu sub forma coruptă Semendria. Dar „Smederevo" nu
este aitceva, dupi P. Skok, decît o derivaţie din romanescul
Sîmedru (Sf. Dumitru)
O emigraţi • sîrbească în Moldova nu se poate dovedi prin nimic ;
deci e probabil că în popor era cunoscută cetatea Romanului
supt numele de Sîmedru, iar un cronicar erudit 1-a transformat
în corespunzătorul sîrbesc, pe care-1 găsise în analele sîrbeşii
sau chiar în cronici bizantine, care-l menţionează de asemenea.
P. P. Panaitescu.
*
-X-
&
L. T . Boga, Documente basarabene, II, Scrisori şi răoaşe
(1663-1860), Chişinău 1928.
Foarte folositoare culegere, şi nu numai pentru viaţa privată
în Basarabia.
Astfel, de la început, scrisoarea de la Constantinopol (Ţarigrad), 10 Mart 1660, a lui Vasile Lupu mazil cătră „iubitul şi
scumpul său fiu lo Ştefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn
terii Moldovei", pentru satul Bubuiugi (de unde Logofătul Teo­
dor Bubuiug al lui Petru Rareş), cumpărat de el în boierie şi
dăruit „unui copil, Orheianului", iar, după moartea acestuia şi
căsătoria „Orhiem'tei", lui Iani Sulgerul, „că ne-au slujit şi în
tară şi prin Ţara Căzăcească şi la Crîm şi aicea". Murind e',
fiii moştenesc de drept; pentru fete „cu {iitori", să i se dea de
ştire lui Vasile. Lui Necula, fratele lui lani, să i se restituie ce
i s'a prădat „cînd au fostu primeneala de ne-am dus noi den
ţară", rămiind să fie ajutat şi altfel: e un document de prima
ordine (p. 11).
Tot aşa n-1 VIII, din 15 August 1802. Se vede din acest act
secret al Spătarului Ioan Cânta că opositia moldovenească, pe
care am arătat-o supt cei doi Caliimachi şi Grigore Ghica, nu
desarmase. Se vede că „Orheenii boieri" şi „toti oamenii de
acolo" au venit cu „mari davagilîc" pentru a „scoate" din ce
rost va fi avut pe acolo pe „fratele lui Vodă", care era atunci
Alexandru Suju. Ei mai „cer să pue la cale şi birurile, căci nici
de dinsul va fi bine, nici de boerii de aice". Se sprijiniau
pe ultimul act căpătat de Ruşi de la Turci cu privire la Prin­
cipate şi aflat pe cale rusească. Se ştie că acest hatişerif pre­
vedea înlăturarea dărilor introduse de la 1783 şi reservarea
demnităţilor pentru boierii indigeni. Scrisoarea spune: Mai mult
decît aceşti Greci să nu aducă un Domn: adică un Portariu, un
Postelnic şi un Cămăraş", „numai un cifert să să ei şi o agiutorintă la patru ciferturi". „S'au trimes ca să să scadă birul la
toati ţînutunii." Altfel, „armile înpărăteşti poati să pue la caii".
Se cere distrugerea „răvaşului", trimes cutărui vătaf.
Se vede că la 1804 boierii basarabeni obişnuiau a trece, pen­
tru afaceri, în „Rusâia" (no. XI). Un capuchehaie traducător din
turceşte al actelor unor terani din raia, no. XV. Se ştia, cred,
că maiorul Panaite Hagi-Ilie trecuse în Rusia la 1812 (no. XXI).
O scrisoare din 1818 de la Mărioara Calimah; no. LXII. O
scrisoare din 20 Maiu 1821 a lui Iordachi Drăghici, „ca unul ce
totdeauna au păzit datorinţa", către „cinstit al său mai m a r t "
biv Vel Vornicul Iordachi Ghica ; no. XC. O scrisoare a lui 1.
Sturza către Drăghici, pentru moşiile acestuia Bâlăsineşti şi
Colincăuţi; no. XCIIi. La 1823 un boier vorbeşte de „şâreţii
cei înfricoşaţi ai Bucovinii" ; p. 89. Un D. Russu e de sigur
ruda lui Alecu Russo, pp. 130-4. Notăm în scrisoarea Iul de la
9 Novembre 1 8 3 6 : „Asăminea şi Grigorie Russu di la Măcărenca au răposat : l-au clironomisăt Alecu di la Micăufi
şi cu Enăcachi" (o. 13i). Cereri de mode la 1836. p. 133,
no. CLXXXP. Iată şi pentru Andronachi Douici, la 21 Iunie
1837: „Andronachi Donici s'au însurat la Moldova, şi cu o cu-
*
c o a n ă f o a r t e siută, fiica lui N e c u l a i C â n t a , ministrul v n u t r e n i h
del d i n E ş i " ; p. 1 3 4 , n o . C L X X X I I I . G l u m e l e lui D . „ R u s s o "
despre „portretul î m p ă r a t u l u i " , p e care n u vrea - ă - l m a i c u m ­
p e r e ; ibid., n o . C L X X X I V . U n I o r d a c h i R u s s u d e l a 1 8 4 5 î n a i n t e ,
p. 1 4 2 şi u r m . : el p o m e n e ş t e
d e nepotul Ale cu;
p. 145, n o .
C X C V I I l . O s c r i s o a r e f o a r t e r ă u r e d a c t a t ă r o m â n e ş t e d e la „ V a leria G h i j d e u " ( H a s d e u ) , d i n Cîrstineşti, 2 8 M a r t 1 7 5 0 , către
n e p o t u l l v ă n u { ă ; p . 1 4 o , n o . C X C I X : s e ştie c ă e r a E v r e i c ă
b o t e z a t ă . Ş i altele d e Ia d î n s a p â n ă î n 1 8 5 9 ( p . 1 4 7 ) .
Şi e x p r e s i i fericite : „ c u D u m n e z e u n u m ă p o t b a t e " ( p . 2 7 ) .
„ N u s ă n t e m a n u n e p u t e p u n i Ia c a l e " ; p . 3 1 , n o . X X X I I I .
„ S ă î n c a p d e a ş a o m " ; p. 3 5 , n o . X L : „ A c e i a ce n u sînt fată
p i e r d d r e p t ă ţ i l e " ; p . 6 9 , n o . L X X X V . j j n t î m p l ă r i l e ci a u v i n i t
p o a t e s ă a c u f u n d e p e o r i c i n e " ; p. 6 9 , n o . L X X X V .
^
Wislawa
K n a p o w s k a , Kandydaci
do tronu polskiego
w cza-
sie wojny krymskiej
( „ C a n d i d a ţ i i Ia tronul p o l o n î n e p o c a r ă z ­
boiului Crimeii"), P o z n e n , 1 9 2 7 , 7 5 p p .
R ă z b o i u l C r i m e i i d ă d e a s p e r a n ţ a P o l o n i l o r c ă S t a t u l l o r v a fi
reînfiinţat. S e v o r b i a chiar d e candidaţi la tronul p o l o n : prin­
cipele N a p o l e o n ( P l o n - P l o n ) , v ă r u l lui N a p o l e o n al IlI-lea, d u ­
cele d e C a m b r i d g e , u n H o h e n z o l l e r n , e t c .
P e n t r u liberarea Poloniei, emigraţii poloni d i n C o n s t a n t i n o p o l ,
în f r u n t e c u C . C z a j k o w s k i , c a u t ă s ă r e c r u t e z e C a z a c i î n D o b r o g e a , o r i g i n a r i d i n P o l o n i a . W o r o n i c z e t r i m i s Ia T u l c e a i n
acest s c o p . D a r o c u p a r e a principatelor r o m î n e d e A u s t r i a î m ­
piedecă p e emigraţi s ă treacă voluntarii în Polonia.
L a 1 8 5 4 principele A d a m C z a r t o r y s k i , retras la Paris, într'un
m e m o r i u al s ă u către g e n e r a l u l f r a n c e s a m i n t e ş t e c ă la 1 8 1 2
Ţ a r u l A l e x a n d r u îi s c r i s e s e , f ă g ă d u i n d u - i r e s t a b i l i r e a
Poloniei,
l u î n d u - s e ş i G a l i ţ i a A u s t r i e i , c a r e a r fi p r i m i t î n s c h i m b
prin­
cipatele r o m î n e ( p . 4 9 ) .
^
P. P . Panaitescu.
*
«
D r . C o n s t . P a v e l , Şcoalele
*
din Beiuş,
1828-1928, B e i u ş 1 9 2 8 .
E o întinsă lucrare, c u p r i n z î n d m a i mult decît a n u n ţ ă titlul
şi r e d a c t a t ă î n t r ' u n s t i l d e c o n c e n t r a t ă e n e r g i e ( a s t f e l , l a p a g i n a
4 1 , B a s a r a b i i „ D o m n i p r i n s f a t şi v i t e j i e " , c u v i n t e c a iuelişte =
o r i g i n e , p . 6 2 , f o r m u l e c a „ V o e v o d a t e l e d u h o v n i c e ş t i " , p. 1 0 1 ;
f r u m o a s a caracterisare a bisericilor romaneşti, p. 1 0 4 ; „ a v ă m u i
clipele i 3 î o r i e t " ; p . 130).
Autorul c ede în „ducatele" Anonimului. S î relevează că
prima donaţie regala făcută episcopiei d e O r a d e a - M a r e , f u n ­
dată n u m a i d e regele L a d i s l a s , î n s e a m n ă p e R o m î n i , c u dăjdi
speciale. în ea se închid Ţinuturi depărtate de sediul episcopal,
care nu puteau să aibă valoare decît prin locuitorii de acolo
(pp. 6-7). La 1274 se vede că erau mineri la Băiţa (p. 8). In­
teresantă şi derivarea din Belu a Beiuşului ( c . Tiuş din Teiu).
Lămuriri asupra sensului local al noţiunilor de exploatare agri­
colă medievală: mansio şi porta descensus,
pp. 8-9, 60, şi
urm. Se încearcă a fixa cîte sate romaneşti puteau fi pa aici
în secolul al XlV-lea; pp. 8-9. Se observă că autohtonia
Romînilor se dovedeşte şi prin caracterul aproape inabordabil al
locurilor unde sînt aşezaţi: „prin prăpăstii şi virfuri de munţi,
prin tiharaie şi ponoare"; pp. 9, 36-7. Şi nobilii respectă dreptul
românesc; p. 10. Se discută aportul s l a v : rolul negustorului
Samo e încă neclar; cf. pp. 11 -2. Nu e fără interes nici apă­
sarea asupra calităţii cis-danubiene a elementului slav din ro­
mâneşte, p. 17. Jude e în adevăr o creaţie romanică; Slavii au
împrumutat-o, ca şi Goţii; de unde forma sîndie pe care o
cita d. Păcală în mqnografia sa despre Răşinari. Comparaţia
între slavismul nomenclaturii din şes şi romînismul celei din
munte, pp. 18-9. Acelaşi lucru se poate observa la Rominii
transdunăreni. Se subliniază forma romanească în care docu­
mentele, toate, păstrează numele Crişului; pp. 19-20. Minele
nu puteau fi părăsite niciodată (v. pp. 20-1). Se dovedeşte prin
autopsia geografica rostul de aşezări supt-cetate al satelor un­
gureşti bihorene ; pp. 22-3. Ei ieau haina Romînilor
şi cîteoa
cuvinte; p. 23. In chestia Secuilor autorul represintâ un punct
de vedere întrecut; p. 24 şi urm. (dar se rîde cu dreptate de
Gepizii păr. Karacsonyi, căruia pentru „Jipii" lui i s'ar putea
recomanda şi... Jipii Sinaii) Negerfalva de lîngâ Beiuş e vădit
satul Iui Negru, şi chiar Jânosfalva, „satul Iui lom",
represintâ
sistemul romanesc al satului de origine genealogică.
Bulgari,
prin ace3ti coclaure (v. p. 28)! Moigrad, pe locul romanului
Porolissum, pare a veni din Maligrad, „cetatea mică", printr'un
fenomen lingvistic românesc.
La 1219 în registrele orădane „quidam potens, nomine v o iavoda"; p 31. Nume de iobagi: Vlad, Pasca, Radu, Stan,
Micul, Crăciun, Iancu, Sălăvăstru; p. 32. Olâhtelek la 1283;
ibid. La 1294 vedem pe Rominii din Ţinut ca luptători; p. 34.
Ca aprovisionatori ai cetăţii; pp. 35-6.
Un alt capitol urmăreşte pa Voevozii locali: Nicolae la 1274,
Ioaa la 1263 (?) cu fraţii Boc şi Bale (ca şi cel din Maramurâşul lui Bogdan), cunoscutul Neagu din Huduş, la 1326. E de
observat că formula „possessio... in qua Negul Woyvoda considet et commoratur" corespunde cu cea moldovenească:
„unde
a fost" sau „unde este" cutare, şi aici na fost doar o colonisare. Identificarea Voevozilor de la 1345, din „Remecha", „Bivini", „Syprach", „Zopus", „Auginas" cu Voevozi bihoreni din
Suplac, Beiuş, Remete, Topa e foarte ispititoare, dar e o piedecă
f
legătura lor cu „Alexander Bassarati"; ar trebui să se admită
ori o mare confusie în cancelaria papală, ori că acest „Alexan­
der Bassarati", căruia nu i se zice nici „princeps" ca acelui din
„Romecha" nci „Voyvoda", să nu fie Domnul muntean.(v. p. 42
şi u r m ) K Iar tot d. Pavel observă că episcopul nu e altul decît solul la Alexandru, care şi atunci e numit aşa. Prin acest
fapt însă s'ar explica legătura, şi ea în aparenţă aşa de curi­
oasă, între Domnul muntean şi aceşti Voevozi bihoreni, şî unii
şi alţii cunoscuţi în special acestui episcop, favorit al Angevinului
Ludovic, Dimitrie Mesesi. Tot mai mult se lămuresc în.eputurile vieţii politice româneşti! Faptul, pe care se sprijină autorul,
că scrisorile Papei se adresează şi episcopului de Orade ar fi o
dovadă ; p. 42. Foarte curioasă părea şi designaţia Olachi Ru­
mâni, care arată însă că informaţia oenia de la un cunoscător
fără patimă al unităţii romaneşti. D. Pavel îl presintâ ca un
continuu îngrijitor al Romînilor de supt cîrja lui (p. 43 şi urm.).
Voevodului Petru, fiul lui Stan, la 1349, i şe dă voie a-şi ţinea
un preot pentru a creşte satul (pp. 43-4 şi'nota 9 ) : actul e ine­
dit. E o mare, foarte mare asâmânare între turnul de la SînMiclăuş şi Sînicoară de la Argeş;
p. 47. La Remete biserica
ar avea „fresce bizantine" ; p. 50. Un Popmezeu, pe aproape: i
se vede originea de la un popă românesc, ca Popăutii, Popeştii;
p. 50.
Capitolul III e de istorie socială. Se presinta (şi după cartea,
pe care n'o cunosc, a d-lui R. Patiţia, Ţara Ţopilor, Orăştie
1912) diplomele episcopale de reformă pentru Romîni din 1452
şi 1454 (pp. 55 şi urm. 59): cartulariul din 1374): judecată
prin Voevod şi patru cnezi aleşi; crainicul execută sentinţa ;
sa fixează şi dâjdile. Dar autoritatea superioară a episcopului
se aşează peste vechiul obiceiu (Gneorgha frater nu e Frater,
ci episcopul Martinuzzi: „fratele Gheorghe"; de altfel v. p.
»6). I i ce priveşte diserica, n'aş crede că „fragmentul de Evan­
ghelie tradus de popa Giurgiu din Luncasprie" e din S i c al
XV-lea, cei-x ce i-ar da o a ş i de mire valoare (cf. p. 64). Tot
aşa şi cu Octoihul de pe li 1500 şi Liturghieriut corespunzător
(ibid.J. Un preot din secolul al XVIl-lea, care-şi însamnă toată
genealogia de preoţi până la 1390, p. 65. Protopopul Dan de
ia 1503, pp. 65-6. Voavozi nobilit'iţi ; p. 67 şi urm. VoevoziDreoţi, ca la 1533; p. 101. Interesant numele de „la curţile
Ilii" pentru fostul sat Ilyehâza, „Ilieştii" ; p. 68.
în capitolul IV, Beiuşul (totdeauna Beinş, p. 69 şi nota 1 :
nici vorbă de o origine slavă din bielo ; tot aşa pentru Bihor,
biela hora. Mai c îrînd un Băieniş de la Băiţa vecini ; cf. lumi­
niş; v., după ungurescul Belenyes, satul vecin Belejeni. Veche
1
Aprozi a ar li Ambrosie. .Auginas" in acest cas nu poate fi Argeş, şi tre­
buie căutat tot pe acolo, clacă nu e un sat dispărut (cf. p. 51).
cetate, ale carii ruinr, ca şi ale vechii biserici a episcopului
Andrei dei Şcolari, se păstrează încă. Interesantă
Pătăreasca,
strada unde au fost pateri, dar Burgundia, mare şi mică, dacă
s'ar putea lega cu burgul, n'are nimic a face cu Occidentul
burgund (p. 7/, nota 6). La 1451 oraş liber; p. 77, 79 şi urm.
E ajutat de Croatul, om al Renaşterii, prieten ai Iui I an Hunyadi, episcopul Ioan Vitez de Zredna ; p. 78. Se urmează cu
istoria oraşului în capitolele V-VI. Protopopul din 1641 Avram
Burdânfalvi. p. 88. Se trece la păstorirea Mitropolitului Sava
Brancovici ; p. 89. La 1661 începe sîăpînirea turcească ; p. 91
şi urm. Se arată folosul pentru Romîni al acestui regim de­
mocratic, pp. 92-3. La ¡68 5 cucerirea habsburgicâ, p. 93. Apariţia curaţilor râkâ:zyeni, p. 94. La înfrîngerea lor se dărîmâ
cetatea Fim'şului, cum supt Turci dispăruse tîrgul Sepla:ului
(ibid.). De atunci începe „roirea" romanească; p. 95 şi urm. La
1726 clopotniţi în Beiuş — odată Romînii erau legaţi de calvini;
p. 99 —, p. 97. Preoţii aiîrnă de protooopi din sate ; pp. 99-100.
Protopopi de aceştia în secolul al XVIlI-lea ; p. 101. Ar fi de
t'părit predicile, din 1755, ale „oopei Iostf din oraş din Beiuş" ;
p. 107. La 1847 Ioan Papp va publica „învăţături morale" ; p. 108.
Noile şcoli; p. 98 şi urm. Companiştii greci în legături cu cen­
trul orădan, p. 102 şi urm. De la 1760 (refăcută în mare la
1796) şi biserica unită, pe Ungă cea ortodoxă a acestora; p.
i03. La 1828 Romînii represintâ 42°/o din populaţie, apoi 4 9 ° / ;
pp. 105, »09: bresle de tăbăcari şi cojocari, fabrică de hîrtie
episcopală ia Timiş, fabrică de sticlă Ia Bel, minele. Pe aici
răsare consilierul gubernial Ştefan Costa la sfî<-şitul secolului
al XVIII-lea; p. 106. Ş;oala mixtă, cu companişti, se desface
Ia 1818; p. 108.
In capitolul VII opera episcopului Samuil Vulcan. De la 1781
episcopul Moise Draguş avea domeniul Beiuşului ; p. IU
(n'avem articolul păr. I. Radu cuprinzînd, în Cultura
creştină
pe 1918, corespondenţa episcopului). Curioasă originea lui
Samuil Vulcan, născut în Veza lîngă Blaj, venind de la un „Vornic
Vulcan", fugit de urgia lui Şerban-Vodă Cantacuzino (o spune
Şincai; v. p. 112). La 1828 Pedagogiul sau „Gimnastul mic" al lui
cu patru clase, peste două ale celei primare, la Beiuş; pp. 112,
118 şi urm., 121 şi urm. („carte de dojana"). Ioan Maiorescu
începe aici; p. 117. Opreliştea de a face şcoli asemenea la
„Arad, Lipova, Lugoj, Baia-Mare, Seini, Ş.incuta-Mare"; p. 132.
La 1836 se adaugă clasele de „umanisa.e" ; p. 133.
Capitolul VIII dă lista profesorilor cari s'au perindat. în al
IX-lea istoria şcolilor de la 1848 înainte. De la 1844 se încer­
case a se impune limba de predare maghiară, în locul celei la­
tine; p. 150. Şi în registrele bisericilor; p. 151. La 4 Mart 1849
episcopul Vasile Erdeli introduce limba românească în gimnasm;
p. 152. Se creiază, după cerinţile legii austriace, clasele VI-VIII;
0
p. 154. D a r g e r m a n i s m u l e i m p u s în t o a t e clasele d e s u s ; p. 1 5 5 .
Primejdia d e maghiari3are v a urma. Şi elevi bucovineni mulţi,
î n t r e 1 8 6 0 şi 1 8 9 0 ; p . 1 6 2 . P r o f e s o r i i ' d e l a 1 8 5 4 î n c a p i t o l u l X .
A m c u n o s c u t şi e u p e M o i s e N e ş i u , t a t ă l d - r u l u i N e ş i u : î n c a s a
canonicilor d e la O r â d e a - M a r e , bâtrînul, c u luleaua lui, c u părul
t u n s s c u r t şi m u s t ă ţ i l e l u n g i , p ă r e a m a i c u r î n d u n h u s a r î n
p e n s i u n e ; v o r b i a r o n ă n e ş t e f r u m o s şi c u h a z . C ă r ţ i l e d e s t u ­
diu, p p . 190-1.
î n c a p i t o l u l X I I e p i s c o p u l M i h a i l P a v e l şi c r e a ţ i u n i l e l u i ( c l ă ­
direa d i n 1 8 8 7 a liceului „ S a m u i l V u l c a n " ) . S e v o r b e ş t e p e larg
de c o b o r î r e a , d e către s t u d e n ţ i , a s t e a g u l u i u n g u r e s c şi d e u r ­
mările e i : maghiarisarea cursului superior; p p . 2 0 7 - « . L a 1 8 9 1
ca m i j l o c d e a p ă r a r e s e c l ă d e ş t e I n t e r n a t u l p a v e l i a n ; p . 2 1 0 .
U r m e a z ă l a 1 8 9 6 ş c o a l a d e f e t e ; p . 2 1 3 şi u r m . U n i n t e r n a t o r ­
t o d o x se î n t e m e i a z ă la 1 8 9 9 ; p. 2 1 7 . C a p i t o l u l se î n c h e i e f r u ­
m o s a ş a : „ S î n t v r e m u r i şi v i r t u ţ i , p e n t r u c a r e z i l e l e n o a s t r e
d o v e d e s c tot m a i p u ţ i n ă înţelegere"; p. 2 2 0 .
î n al X U I - I e a c a p i t o l a c t i v i t a t e a e p i s c o p u l u i D i n L t r i e R a d u ,
m o r t a ş a d e tragic. M a r e a lui f u n d a ţ i e d e b u r s e ; p. 2 2 5 . L a 2 3
N o v e m b r e 1 9 1 8 el a r e fericirea d e a r e i n t r o d u c e î n liceu l i m b a
r o m a n e a s c ă ( p . 2 2 5 şi u r m ) : „ d u p ă v r e m i i e s c h i m b i t e şi î n
temeiul dreptului d e liberă d i s p u n a r e al naţiunii r o m î n e p e s t e
soarta s a " . L a 1 9 2 0 şcoala d e fete d e v n e liceu; p. 2 2 8 . P r o f e ­
sorii n o i , în capitolul X I V . î n capitolul X V I amintirile anilor
1 9 1 8 - 9 . C e priveşte francisarea şcolilor d e actualul e p i s : o p , n u
p u t e m î m p ă r t ă ş i e n t u s i a s m u l a u t o r u l u i ( p . 2 7 7 şi u r m . ) .
U n apendice d i d o : u n e n t e . Şi nobildarea, în 1602, a orăşe­
nilor d e Sigis.nund B â t h o r y ; p p . 329-32, n o . I X .
I o s i f M a c u r e k , Husitstui o Rumunskych
ţ ă r i l e r o m î n e " ) , e x t r a s d i n „Casopis matice
zemich ( „ H u s i ţ i i î n
moravske", L I , 1 9 / 7 ,
Brno, 98 p p .
E x c e l e n t a lucrare a d - l u i M a c u r e k , b u n c u n o s c ă t o r al litera­
t u r i i i s t o r i c e r o m î n e şi c h i a r a l a r h i v e l o r n o a s t r e , a d u c e c o n t r i ­
b u ţ i i şi l ă m u r i r i n j u â l a c h e s t i u n e a i n f l u e n ţ e i h u s i t e î n ţ e r i l e
noastre. D-3a î n t r e b u i n ţ e a z ă fireşte, pe lîngă materialul r o m a n e s c ,
p u b l i c a ţ i i l e c e h e , u n g u r e ş t i , p o l o n e şi i u g o s l a v e , p r i v i t o a r e l a
chestiune. D u p ă introducerea bibliografică ( p p . 1 - 1 1 ) , u r m e a z ă
un capitol intitulat „începuturile mişcării husite în M o l d o v a ,
( 1 4 3 1 - 1 4 3 6 ) " ( p p .11-29), cu lămuriri asupra fundaţiunii Statelor
r o m î n e şi a c ă u ş e l o r p ă t r u n d e r i i i n f l u e n ţ e i s l a v e . D a c ă î a t r e
aceste cause d . M a c u r e k a r e dreptate sâ socoată imigraţii d i n
S u d u l D u n ă r i i şi î n t e m e i e r e a m ă n ă s t i r i l o r , n u s e p o a t e r e ţ i n e a
ideia c ă M i t r o p o l i i l e a m b e l o r ţări a u fost f u n d a t e d e episcopii
slavi d e l a V i c i n a şi C e t a t e a - A l b ă , c a r i a d u c c u ei c u l t u r a s l a v ă .
Actele Patriarhiei constantinopolitane s p u n lămurit că primul era
Grec, al doilea Moldovean. Pe de altă parte, d. Macurek cerce­
tează influenja catolicismului î n Moldova. Husitismul se întinde
în această ţară graţie certurilor dintre comunităţile şi ordinele
călugăreşti catolice, şi numai între catolici. Interesantă e figura
lui Iacob husitul, care pe la 1431 apare la Baia. Era, se pare,
originar din Moldova, dacă e identic cu acel lacobus de Molda
sau „de Moldavia", care era înscris ca student la Universitatea
din Praga între 1402 şi 1410 (v. şi p. 25, nota 1, despre emigraţia
Husiţilor alungaţi la 1420 din Ardeal î n Mo'dova). Polonii in­
tervin oficial in Moldova împotriva Husiţilor, însă sînt mereu
plîngeri că Alexandru-cel-Bun îi sprijină. Episcopul Ioan din
Moldova (Siretiu?) se plînge Polonilor de aceasta. D. Macurek
vede causa acestui sprijin în alianţa Domnului Moldovei cu
Svidrigaillo, pretendentul lituan.
Capitolul II. Mişcarea husită în Ardeal şi Ungaria orientală
(pp. 29-53). în Ardeal şi Ungaria se constată în prima jumătate
a secolului al XV-lea mari turburări sociale şi religioase, nemulţu­
miri împotriva clerului, năvălirea sectelor bogomile din Bosnia.
Husitismul se întinde întâiu în regiunea Sirmiului şi apoi în Ardeal
numai între catolici. E vorba chiar de un fel de alianţă între
Husiţi şi bogomili. Această răspîndire e cu atît mai uşoară, cu
cît în prima jumătate a veacului al XV-lea o mulţime de tineri
din regiunile ardelene sînt înscrişi la Universitatea din Praga
(de ex. „Ondreide Satmaru, Leonard de Kluje, Martin de Septem
Castris", Mihai de Turda, Ioan de „Sibine"-Sibiiu, etc). Propovă­
duitorii religiei nouă se răspîndesc în Banat şi chiar în Ardeal,
şi probabil că răscoala cea mare din 1437 e în legătură cu această propagandă. Ca un şef al mişcării religioase catolice
împotriva Husiţilor în Ardeal şi Ungaria apare Iacob de Marchia, a cărui operă e descrisă de o cronică ce-i este închinată.
In urma acestei mişcări şefii husiţi Toma şl Valentin, „duo lite­
raţi", fug în Moldova.
Capitolul III. Husiţii şi „frăţiile" în Moldova (1437-1492)
(pp. 53-75). După moartea lui Alexandru-cel-Bun (cred că data
1431 e o greşeală de tipar; p. 54), turburările interne din Mol­
dova nu sînt favorabile întăririi catolicismului. Atunci se tra­
duce în Moldova Sf. Scriptură in ungureşte de cei doi emi­
graţi, mai sus pomeniţi, Toma şi Valentin. Unul din cele trei
manuscrise cunoscute a fost copiat în Trotuş la 1466. Bandini
menţionează la Neamţ î n 1647 un «missale germanicum ab Hussitis relictum". D. Macurek socoate şi el că cele mai vechi
texte religioase româneşti: Codicele Voroneţean, Psaltirea Şcheiană sînt datorite influenţei husite. Ar fi fost scrise în Nordul
Ardealului sau Nord-Estul Moldovei de un Sas sau Ungur, cu
scop de propagandă (după cum susţine d. Drăganu). Despre
Valentin, literatul husit, cronica Minoriţilor din Alba-Iulia spune
că a trecut din Moldova î n Turcia pentru propagandă şi că a
fost ucis acolo din porunca împăratului turcesc. Celalt «literat»,
Toma, rămîne în Moldova. La 1452 trece prin Moldova spre
Turcia un alt propagandist husit, „Constanţi Anglicom" (Englesul).
Contra-propaganda catolică în Moldova se exercită mai ales
prin Polonia, cu Minoriţii. La 1461 se scrie în scop de propa­
gandă lucrarea <Reprobationes triginta octo articulorum, quos
tenent heretici Usiti de Moldauis». De asemenea vin propagan­
dişti catolici din Ardeal. Cronica Minonţilor mai sus pomenită,
vorbind de aceşti propagandist', are o povestire extrem de in­
teresantă. La 1462 Sebastian Ianosii, «cusîos Transylvaniae> cu
fraţii călugări e trimis in Moldova. Acolo liberează o femeie de
demoni, şi ea trece la catolicism. Călugării moldoveni trimit la
fraţii catolici pe cîţiva dintr'înşii, cerîndu-li să nu se ocupe de
moldoveni (shismatici), ci numai de Unguri, dar fraţii răspund,
bătîndu-şi joc de trimişi. Mitropolitul se plînge Domnului, care
chiamă în faţa lui pe fratele Sebastian. Acesta spune Domnu­
lui, care era însuşi Ştefan-cel-Mare : «Si nos in isto regno non
fuissemus, vos diu a Turcis captivi fuissetis ducti et perivissetis». Cronica a păstrat cuvintele Domnului: «Ego videbo si
sine vobis Deus a Turcis nos defendat, voló ego quod vos
omnes sine mora de regno meo exeatís I", ceia ce se şi face.
Această preţioasă cronică a fost găsită în manuscris de d.
Macurek la Biblioteca Batthyanyi din Alba-Iulia (v. Reo. Ist.,
XI, pp. 183-4).
cFraţii cehi», alungaţi din Moravia la 1481 de Mateiaş Corvinul,
se stabilesc in Moldova. In fruntea acestora era Mikulas Slausky, bine primit de Ştefan-cel-Mare S'a păstrat şi o scrisoare
din 1494 către fraţii cehi din Moldova (anexa IV, pp. 97-y8),
adresată de bătrînii comunităţii cehe din Boemia. E un îndemn
să stăruiască în credinţa lor. Sa face menţiune de faptul că
Voevodul Ştefan ii-a permis să se aşeze în ţara lui şi să-şi
clădească un oraş, dar ei fură siliţi curînd să pribegească de
două ori în faţa năvălirii turceşti, risipindu-se în diferite locuri.
Capitolul IV. Sfîrşitu! husitismului în Moldova (pp. 75—79).
E probabil că resturile Husiţilor din Moldova şi Ardeal în vea­
cul al XVI lea s'au confundat cu reformaţii, dar încă supt Vasile
Lupu Bandini mai afla urme de a le lor.
Capitolul V. Formele ritualului şi credinţei la Husiţii din Mol­
dova (pp. 79-85): e o analisâ a scrierii menţionate mai sus
«Reprobationes triginta octo articulorum...> (publicată de Fermendzin, Acta Bosnae, p. 245 şi urm.). In Anexe (pp 85-8-),
d. Macurek analisează cîteva chestii de amănunt (despre unii
Cehi din secolul al XV-lea în Moldova, ca mlitari sau negustori,
despre oraşul Huşi şi Husiţii de acolo, pomeniţi şi într'o Cro­
nică ungară. Numele oraşului ar fi dupa d. Macurek o smin­
tire a Husiţilor).
P. P. Panaitescu
*
L. Mirkovic, A l H a e i u t K C K a M a a i u T d N H u , A A\C>AA<IRCK<M' KOIKOA«
r l A f K c a H A p a («Aierulde la Mileşevo al Voevodului Moldovei Ale­
xandru^, in 1I(IHAO3H s a KHHKiKHOcm, Belgrad, VII, 1927, pp.
130-136.
La mănăstirea Pacri din Slavonia se păstrează un „aier" din
1567, dăruit de Domnul Moldovei Alexandru Lăpuşneanu şi de
soţia sa mănăstirii Mileşevo. D. Mirkovic publică o reprodu­
cere fotografică a acestui frumos obiect de artă, care represintă
brodat pe Isus mort adorat de Maica \w, de sfinţi şi îngeri, o
lucrare decorativă, dar plină de mişcare şi cu un simţ clasic al
grupărilor armonioase. Inscripţia în limba slavo-moidoveanâ se
traduce astfel: „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi săvîrşirea
Sfîntului Duh. bine-credinciosul şi de Hristos iubitorul Domn Io
Alexandru Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn al terii Mol­
dovei, şi Doamna sa Roxanda şi prea-iubiţii lor fii Bogdan şi
Petru şi Constantin şi fiicele lor Anghelina şi Tudora şi cneajna
Teofana şi Măria Teofana şi Nastasia au făcut acest dumne­
zeiesc aier pentru sf. mănăstire care se numeşte Milişeva, unde
este prea-fericitul părinte al nostru Sfîntul Sava Sîrbul, şi unde
este hramul înălţării Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului
Nostru Isus Hristos, în anul 7075 (1567), luna lui August 6."
E vorba de mănăstirea în care se păstrau moaştele Sf. Sava,
patronul Serbiei. D. Mirkovic observă că Roxanda, soţia lui
Alexandru Lăpuşneanu, se trăgea după mamă din despotul Ioan
al Serbiei, ceia ce se ştia. într'o scrisoare a sa către Ragusani,
Alexandru Lăpuşneanu pomeneşte la 1566 de rudele sîrbeşti ale
soţiei sale, ce se aflau la Curtea lui K
P. P. P a n a i t e s c u .
*
* *
Dr. Iacob Radu, Episcopul Vasile Erdeli (Ardelean,
Erdelyi),
(1845-1862), extras din Istoria diecesei romîne-unite a OrăziiMarl, Oradea 1928.
Istorie amănunţită a unui episcop bogat şi mîndru, cu interes
pentru cultură. Născut în 1794 la Macău, unde erau 258 de
familii «declarate» romaneşti (p. 11), învaţă la Timişoara şi
Oradea, aici şi un an de drept, unul de teologie catolică, apoi
la Budapesta şi Viena, tot pentru teologie; preot din 1820, la
Beiuş, la Oradea din 1829. Era vorba să fie trimes în Mun­
tenia pentru păstorirea uniţilor la 1825. La 1835 canonic. Episcop
la August 1842. Reformează preoţimea deprinsă a umbla „în
1
In aceiaşi revistă sîrbească, VII, 1927, pp. 233-6, d. T. Giurgevie publică
o notă despre „Adolf Berman în România '. E vorba de un tipograf din Belgrad,
de origine german, care întemeiase în Serbia o primă tipografie la 1831. El
trăi cîtâva vreme în România, şi o notă a d-lui N. A. Bogdan, publicată în Arhiva
din Iaşi (1926, pp. 135-7), care-i este consacrată, e acum tradusă în sîrbeşte
cu unele completări.
1
brace largi şi pisfriţe", în „veşmînt scurt", „cu pips, cu taşniţa
şi cu alte scule de fimat" (p. 8). Se promovează învăţămîntul
(p. 19 şi urm.). La 1852 Consistoriul din Blaj vrea Universitate
romanească sau măcar Facultate de drept (p. 21). Episcopul
crede că sînt lucruri mai urgente. Dar el stăruie la 1855 pentru
catedra romanească la Budapesta, folositoare pentru străini din
causa marilor interese cu Principatele (p. 23; prima propunere
fusese în 1855 ; numirea lui Alexandru Roman pe lîngă Liceul
Premonstraţilor abia la 1862-3); la 1851 numai se întemeiază la
Oradea societatea literară, dorită încă din 1851 (p. 23). De la
început e pentru o înţelegere cu Maghiarii (p. 26 şi urm.). Dar
apoi serbează biruinţa Imperialilor. Va cere la 1849 pentru
Terra Romanorum „un prefect sau guvernator cu reşedinţa la
Blaj", avînd şi pe Romînii din Maramurăş, Sătmar, Bihor, Arad,
Banat (p. 32).
*
*
#
C. S^an, Şcoala poporană din Făgăraş şi de pe
Tîrnaue,
I, Făgăraşul, f. an.
Bogate ştiri de tot felul în acest mare volum de peste 500
de pagini. Note geografice: Fâgărăşanul ştie de Ardeal, de Ţara
Bîrsei, de Ţara Branului, de Mărginime, de Ţară (p. 6). Beşimbac, Bessenbach, Rîul Pecenegilor (p. 8). Lista boierilor de aici,
p p . 9-10. Cocan ar fi fost un litteratus, un diac supt Gheorghe
Ştefan, p. 10. Istoria şcolilor începe la p. 29. Pe la 1787 Gu­
vernul cere ca preoţii şi cantorii sa fi urmat la „şcoala normalicească", avînd „atestat" (p. 30). Pentru trecut, se înşiră mă­
năstirile (Comana-de-Sus, Şinca Veche, Şinca Nouă — n r n e
care merită cercetare -—, Şercăiţa, Bucium, Berivoiu, Recea-deSus şi cea de Jos, Dejanu, Breaza-de-Sus, Netoţi, Lisa, Sîmbâta-dejos, Drăguşul-de-Sus şi cel de Jos, Viştea-de-Sus—acolo, ceteşte:
Pahomie—, Arpaşul-de-Sus şi cel de Jos, Cârţişoara, Scorău, P o rumbacul-de-Sus,—adecă: satul şi mănăstirea, străvechea identi­
ficare a călugărului cu preotul, cînd nu chiar cu episcopul. Supt
Iosif al II-Iea dispar cele din Boholţ (=Făget), Mărgineni, Racoviţa, Berivoii Mici (pp. 32-3). Şcolile din oraşe: Braşov, Sibiiu, Blaj, Făgăraş, p. 34 şi urm.'(ştirile cunoscute). Şcoala Susanei Lorântffy a fost semnalată şi aiure?, şi in această revistă
chiar (IX, pp. 187-91): i-am reprodus programul (d. Stan re­
curge la inedit). Se semnalează dascălul de la 1662, Minai Silvassy (p. 41). Şcoala exista şi la 1694 (diploma lui Apaffy pentru
zidirea, după dorinţa
Vlădicăi Varlaam, a bisericii lui Brîncoveanu, la Ilarlon Puşcariu, Documente, li, p. 358 ; citat pp. 41-2).
Au fost in adevăr Becieanul şi Sîmbăta reşedinţe ale Vlădicăi unit,
înainte de Blaj(p. 42)? De la 1702 sinoadele cer trimiterea de bursieri
la Viena, Tîrnava, Roma (p. 42). Acte, multe, despre şcoala din Fă­
găraş Ie-am dat în Studii şi doc, XII. Cursurile de învăţători din Si-
biiu, 1784-6, p. 47 şi urm. (şase săptămîni de Paşti). Consideraţiile
asupra interzicerii de la şcoală a săteanului din Vechiul Regat
ori asupra ţinerii lui înadins în semi-învăţătură pentru folosul
clasei de sus (p. 652) sint greşite: v. Istoria înoăţămîntului ro­
mânesc a mea. Note asupra şcolii mici ardelene înainte şi după
1868, cînd se cerea învăţătorului absolvirea „preparandiei", p.
67 şi urm. (după o lucrare a d-lui Traian Şuteu). S ă m i se dea
voie să nu cred în satul din judeţul Neamţ unde Ţiganii se
ţin cu alunele adunate de veveriţe, Ţigani a căror soartă o deplînge
autorul (p. 94, nota 1). La pagina 96 era aşa de necesar por­
tretul d-iui prefect, cu batista scoasă elegant din buzunar? Tot
aşa circulara d-!ui prefect care oscilează între „voiu" şi „vom".
Foarte bună critica robirii de învăţămîntul secundar a şcolii pri­
mare prelungite, p. 106 şi urm. Şi cererea de adaptare la me­
diu a acesteia, pp. 108-9. Tot aşa şi răspingerea şcolii-casarmă,
care înlătură tot ce aduce copilul, pentru a-i da pînea de scoarţă
de copac a teoriei (p. 110 şi urm.). „SăT învăţăm din carte ce
e pis'ca şi ce e cartoful..." Şi contra „istorioarelor morale", pp.
U l - 2 . Federalele de copii din Franţa, pp. 114-5. încercarea
făgărăşeană, p. 115 şi urm.
Foarte bună descrierea şcolilor în legătură cu a satelor înseşi.
Vechea şcoală cu învăţătorul tocmit de săteni pentru „o dutcă
pe an şi două ouă pe sâptămînă, de copil" (p. 140), plus, pen­
tru cămara de acasă unde se făceau lecţiile, „două bucăţi de
lemne zilnic şi încă un ou săptămînai" : altfel „sucitul părului
după cuiu şi apoi bătutul cuiului în părete", beţe la spate şi
în genunchi pe grăunţe (pp. 140-1). Vederi ale mănăstirii din
Cirţa, pp. 185-7. Şi pe acolo, la Co!un, mărgenirea numărului
copiilor: acum Saşii Iau părăsit (p. 202, nota 1). „Masa popii"
într'o pădure, p. 207. Un manuscris de Alexandrie în satul Ga­
laţi, p. 265 (scrisă la 1765, de un băiat de şaptesprezece ani;
şi învăţături din Scriptură; p. 265). Greşeala de a expropria ca
absenteişti pe Romînii din America, p. 272. Numele de Hîrseni nu poate veni decît de la Hîrsu, oricît un individ cu acest
nume n'ar apărea documentar (p. 278). Era de însemnat aici se­
cretarul domnesc dm secolul al XVlI-lea Iacob Nagy de Hîrseni. Iar vechiul dascăl, tocmit de sat, p. 367. Ştiri istorice des­
pre castelul şi biserica Brîncoveanului la Sîmbăta de-sus, p. 375
şi urm. (nu redă izvorul). „Mănăstirea" în ruine de la Şinca
Nouă, p. 405. V. şi 406 (bună reparaţie). Mănăstirea din satul
Toderiţa, p. 441. Curioase ordine şcolare grănicereşti, p. 469
şi urm. De-ar fi urmat îndemnul de-a alcătui un Museu făgărăşean !
*
F e r d i n a n d L o t , La fin du monde antique et le début du mo­
yen-âge ( c o l . B e n ) , P a r i s , 1927.
C a r t e a d - ! u i L o t e , c u m s e p u t e a a ş t e p t a , a u n u i e r u d i t de
c e a m a i l a r g ă l e c t u r ă — l a s f i r ş i t o b o g a t ă b i b l i o g r a f i e — şi de
un ascuţit spirit critic, aplecat la presintarea c u u n m a r e talent
polemic a u n o r opinii în mare parte personale. S e presintă î n tăiu c a u n capitol d e istorie a instituţiilor, d o m n i a lui D i o c l e ţian. S e d i s c u t ă a p o i politica religioasă a lui C o n s t a n t i n - c e ! - M a r e ,
presintată c a resultatul unei „ m i n u n i " , c o n v i n g e r e a fulgerătoare
a împăratului ; n e ţinem d e părerea anterioară pentru motivele
a r ă t a t e î n Revue historique
du Sud-Est
européen. D . L o t e p e n ­
tru capitolul u r m ă t o r , „ R - o r g a n i s a r e a e c o n o m i c ă a lumii r o m a n e " ,
u n specialist. Incontestabilă teoria sclavului d e simplu l u x . C a ­
pitolul urmăreşte a d o v e d i că în antichitate n'a fost a d e v ă r a t
c a p i t a l i s m : n ' a f o s t a c ţ i u n e a m o d e r n ă a c a p i t a l i s m u l u i , şi î n
acest d o m e n i u sînt v o l u m e d e scris. U r m e a z ă c a p i t o l e d e o
perfectă precisiune d e s p r e instituţii. A p o i acela d e s p r e cate­
g o r i i l e s o c i a l e ( s ă fi f o s t p r e t u t i n d e n i m i s e r i e ş i c o n s t r î n g e r e ?
V i a ţ a o m e n e a s c ă e m a i v a r i a t ă şi m a i c o m p l e x ă ) . O r i g i n e a
colegiilor-casie
trebu'e căutată în Orient : întră oare n o u a rea­
l i t a t e cu totul î n t r ' î n s a ?
D ecomparat
c u Le livre
du préfet:
V e a c u l al I V - l e a n u r e p r e s i n t ă a l t c e v a decît p ă t r u n d e r e a libertăţii
occidentale în categoriile d e imutabilitate
aleOrientului. T o t
c e i a c e j i g n e ş t e p e O c c i d e n t a l e r a î n n a t u r a l u c r u r i l o r . Sistemul
se lua întreg. E l e r a n e c e s a r a ş a . A n e m i a r e a o r a ş u l u i n u s e
v e d e d e l o c î n c e i a c e A m i a n M a r c e l i n s p u n e d e s p r e A m i d a şi
A d r i a n o p o , despre R o m a însăşi (cf. p p . 145-6) în alt capitol
proprietatea mare domanială e presintată ca în luptă
hotărîtă
c u S t a t u l . C r e ş t e r e a p u t e r i i a c e l o r potentiores
e datorită necesi­
tăţilor d e apărare locală. C a p i t o l u l , n u m a i d e cîteva pagini, face
loc consideraţiilor
s u b t i l e d e s p r e „ d e c ă d e r e a şi s f î r ş i t u l artei
antice". C h e s t i a basilicei d e v e n i t ă biserică, obiect d e discuţii, e
a t i n s ă u ş o r ( p . 156). A p o i c a p i t o l e l e c o r e s p u n z ă t o a r e d e s p r e
l i t e r a t u r ă şi s p i r i t u l p u b l i c ( ş t i u e u d a c ă s e p o t f a c e g e n e r a l i s ă r i
î n t r ' u n a s e m e n e a d o m e n i u ? ; c f . p . 212 : „ t r o u p e a u d e r a t a s à l a
turque").
1
A d o u a parte se chiamă „ l a débâcle". O a r e trebuie primită
e x p l i c a ţ i a l u i L u d w i g S c h m i d t c ă O s t r o g o ţ i i şi V i s i g o ţ i i s î n t
„ G o ţ i s t r ă l u c i t o r ! " şi „ G o ţ i c u m i n ţ i " ( p . 2 2 1 ) ? C ă t u n u l r o m î n
n u p a r e a v e n i d e la M o n g o l i , ci d e la « c a n t o n u l » t î r z i u latin
(v. p. 222), L a p . 2 2 4 : S a f r a x . C a ş u r i d e î m p ă r a ţ i b a r b a r i , pp.
2 3 0 - 1 . Barbarii a u fost numai condottieri?
E i represintau u n
întreg p o p o r , cît d e mic, în mişcare. Influenţa
şefilor
barbari
în a r m a t ă la p a g i n a 2 7 1 .
O altă p a r t e u r m ă r e ş t e cele p e t r e c u t e d u p ă răsvrătirile
bar­
b a r e . A m i n t i r e a f a p t u l u i c ă şi R i c i m e r c a şi T e o d o r i c
bătuse
m o n e d e c u n u m e l e s ă u (p. 2 8 1 ) . R e g e l e S i s e b u t h a l V i s i g o ţ i l o r
scrie, în veacul ai VIi-lea, Viata Sf. Desideriu (p. 287). Expu­
nerea, episodică, devine narativă la Iustinian, presintat şi după
tradiţie ca ambiţiosul cuceritor. Medalia lui Leovigilct din Spania
cu chipul lui Iustin al II-lea, p. 310. Caracterul cuceririi Galiei
de Clovis, p. 370 şi urm. De la pagina 399 înainte se cerce­
tează instituţiile.
*
*
P. P. Panaitescu, Nicolae Bălcescu, patru studii
istorice
Bucureşt 1928.
O foarte bună introducere despre Bălcescu. O bibliografie
complectă a operei lui (a se adaugi o scrisoare a lui Bălcescu
pe care am dat-o în Revista Nouă, III). Urmează scrierile isto­
ricului: Mersul revoluţiei în istoria Romînilor, Logofătul Miron
Costin, istoricul Moldovei (exhumată din „Calendarul popular
pentru 1847"), Comentarii asupra bătăliei de la Cîmpii Rigăi sau
Cosova (din „Propăşirea") (la pagina 42, nota 2, Barselio* e
Barletio; greşelile de tipar, multe, trebuiau îndreptate), Despre
starea socială a muncitorilor plugari în principatele romîne în
deosebite
timpuri.
*
* *
Eugeniu N. Giurgea, Din trecutul şi presentul
Basarabiei,
Bucureşti 1928.
întăiu, un capitol de istorie, mat puţin adevărat, dar foarte
viu. Amintiri personale din 1917, p* 14 şi urm. Autorul fusese
chemat de Murgoci, „care avea o însărcinare din partea guver­
nului în chestia Basarabiei", pp. 17-8. Expunere foarte amă­
nunţită a situaţiei din Odesa şi a războiulu' civil de acolo. Şi
multe acte publice, care nu se află aiurea. Opunerea rusească
la actul Unirii, p. 87 şi urm. „Monumente publice după Unire",
p. 98 şi urm. Paragrafele următoare tratează din deosebite
puncte de vedere aceias' epocă. De la pagina 143 etnografie
(2 956.934 locuitori în 1922). Cea mai mare parte a cărţii e ocu­
pată însă de presintarea situaţiei economice.
*
*
*
Grigore Nandriş, Patru documente de la
Ştefan-cel-Mare
(din „Memoriile Academiei Romîne"), Bucureşti 1928.
După nişte fotografii, se dau de d. Grigore Nandriş trei do­
cumente inedite de la Ştefan-cel-Mare şi un al patrulea cunoscut
numai printr'o traducere.
Din primii', a cărui dată a dispărut, s'a păstrat numa< o mică
parte : dania unui Cîrstlşnr la Pîrăul Negiu. Al patrulea, în 1490,
dă lui h a c Vistierul satul Folticeni pe Şomuz, „unda a fost
Stan Pîntace" ( = Foltea, Folticiu, de unde : Folticeni), şi satul
Buciumeni, acesta de la Maruşca, fiica marelui negustor Mihai
Logofătul şi nepoata popei Iuga (interesant numele de familie
Stănifesculu). Unul priveşte satul Maxineşti, numit după Stan
Macsin. Ultimul, foarte stricat şi el, pentru acelaşi sat. Multe
explicaţii şi identificări. Tablă de nume. Fotografii.
*
»
P. P. Panaitescu, Contribuţii la opera geografica
a lui Dimitrie Cantemir(â\n „Analele Academiei Romîne"), Bucureşti 1928.
D. P. P. Panaitescu pune în legătură opera lui Dimitrie Cantemir pe terenul geografic cu mediul de specialitate : Hrisant
Notară, Ioan (leroteiu) Comnenu', Meletie de Arta şi Cons­
tantin Stolnicul Cantacuzino. La pagina 2 : originalul hărţii
Stolnicului a fost găsit de d. Dimancescu la British Museum şi
presintat, în şedinţă publică, Academiei Romîne. La pagina 5 :
Agathus e Agathias, Belarminus e vestitul cardinal Bellarmino,
„Glicas" e Glykas, „Grigore Tureneanul" e Grigore de Tours,
Cuspin e Cusp nianus, Sidonie e Sidonius Apollinaris, Trithimie
e Trithernius. Harta Stolnicului a fost comunicată lui Ierotei
în vederea vre-unei lucrări şi tipărită de Hrisant la Padova. Se
reproduce pentru prima oară harta lui d'Anville după Cantemir.
• *
*
,
•
Victor Motogna, Un erou din graniţa năsăudeană:
Nicbita
Ignat, 1928 (f. loc).
Biografia, îngrijită, a unui Năsăudean, căpitan în armata aus­
triacă, apoi colonel în cea a României. In cale, note asupra
„şcolii normale™ din Nâsăud (din 1770; director în 1834 loan
Marian, cu studii pedagogice din Liov ; lista profesorilor, pp.
9-10). Atitudinea grănicerilor faţă de încercarea Ungurilor de
la 184j de a-i cîştiga pentru causa lor, p. 13 şi urm. (refus de
a lupta cu Sîrbii, după decisia adunări ' popuiare de la Nâsâud
contra unirii cu Ungaria ; în Octombre refus formal de a jura
pe Constituţia ungurească, în ciuda silinţilor lui Emanuil Gojdu
şi lui Sigismund Pop, profesorul de la Oradea-Mare; arestare
şi evadări). Iea parte la războiul din 1877.
1
*
*
G. Bogdan-Duică, Vasile Alecsandri, povestirea
unei oiefi
(ediţia Academiei Romîne), Bucureşti 19^:6.
împărţirea pe scurte paragrafe a unei expuneri „populare" în
mai puţin de o sută de pagini a vieţii lui Alecsandri. în cursul
ei semnalări şi reproduceri de inedite (contractul lui Cuenim cu
familia Burghele, 1841, la pagina 8, nota ; Vida, învăţătorul
poetului, ar fi un „negustor călugărit" ; p. 8 ; note nouă despre
întătele studii ale lui Aiecsandrî, pp. 9-11; şi despre Furnarachi, p. 10 nota 2 ; sentimente „ţerân>ste" ale lui Alecsandri la
1840, constatate cu bucurie de autor la pagina 1 5 ; la pagina
18 nota 1 : „flatteur" nu „flatteux" ; fuga lui în 1848, po 25 6,
petrecerea Ia Paris, p. 27; întoarcerea la 1850, pp. 28-9; la
pagina 36: Bazaine pentru Bazene ; ştiri noi din Crimeia, tot
acolo; la pagina 3 8 : Cuciureanu, nu Cuc uran ; atitudinea în
momentul Unirii, pp. 43-4; planul, din 1847, al unei Traianide,
p. 5 0 ; Ioan Alecsandri cere să se dea în dar volume din ediţia
Socec în Ardeal şi Bucovina, p. 52 La 1888 se scrie regelui că
ar voi ca Sinaia să fie, curînd, în mijlocul României, p. 56 ;
profeţia „colosalei dărîmări de Imperii" încă din 1878, p. 57,
nota 1. Cîteva stampe, unele noi.
*
*
*
Liviu'Marian, Contribuţiuni la istoria literaturii romaneşti din
veacul al XIX-lea, Ctfişinău 1927.
în primul studiu se relevă că d-rul Vasile Popp şi-a luat
pentru tesa sa despre îngroparea la Romîni cele mai multe ştiri
de la Petru Maior, din 1817: el pomeneşte şi un Calendar de
Sibiiu cu datine romaneşti de pe la 1800 (şi etimologii, pp. 11-12).
în a doua se caută modelul frances al Poeticei lui Eliad (un
Lecoutz de Lavizac; se redau bune traduceri din francesă ale
lui Eliad). O listă a lui Alexandru Hisdeu pentru literatorii ro­
mîni din Basarabia la 1835 (Gheorghe Beideman a locuit la laşi:
fetele lui şi ale surorii bunicului mieu Costachi Iorga trăiau
pană dâunăzi). Am pomenit şi eu Dictionariul de conversaţie al
lui Asachi (numai prima fasciculă, pe care o aveam): note
despre colaboratori. Note despre calendarele bucovinene (din
1811,1812, 1814). Se arată că lanache Pangal, dragoman in 1806
încă, şi-a tipărit dialogurile şi vocabulariul de turceşte (şi des­
pre o gramatică şi un abecelariu rus, p. 52; un dialog rusoromîno-turc al lui Anton Pann). Se relevă că dialogurile sînt şi
de interes cultural. — Note despre „ deia proprietăţii literare Ia
scriitorii noştri în prima jumătate a veacului XIX" (Costachi
Stamati denunţă, pentru o traducere din Derjavin, pe Vornicul
Dimachi). — Influenţa lui Puşchin la poeţii romîni (şi bucata
«Rătăcirea» din calendarul bucovinean pe 1854).—D-spre M. S.
Möckesch, care, iscălind S. M , dă acele Rumänische
Dichtungen
din Sibiiu 1851, pe care cred că le-am pomenit şi eu undeva.
A presintat, Ia 1846, şi „cînfece bisericeşti" ale noastre, iar in
manuscris se păstra o „legendă valahicâ" de el şi o traducere
în româneşte a Catehismului luteran. Se şi reproduce ceva dintr'o prefaţă interesantă (e vorba şi de literatura cultă, dar el
cunoaşte numai pe Eliad, Bolintineanu şi Rosetti). — Un studiu
;
f
a t e n t e consacrat mediocrei încercări dramatice de debut a lui
B. P. Hasdeu. Răposatul Postelnic, precum s e vorbeşte şi d e s p r e
schiţele în acelaşi gen din revista Aghiuţă (fără gust); mai inte­
resante, ideile politice ale tînârului H i s d e u : ele ţintesc ş i o r e ­
formă agrară (p. 1 2 7 ) ; Hasdeu e contra prinţului S t r ă i n (o. 128).
Remarcabilă observaţia, care mi s'a impus ş i mie: „Iubesc p e
ţerani pentru că sînt Romîni, iar nu pentru că sînt ţerani" (pp.
1 3 0 - 1 ) . î n paginile următoare., e vorba de atitudinea lui Hasdeu
faţă de cercările istorice ale lui Bolintineanu (bună caracterisare
a firii lui, de cineva care totuşi nu 1-a cunoscut: am făcut şi e u
experienţa capricioaselor lui schimbări de atitudine : după ce-mi
răspinsese d e la premiul Academiei — care totuşi m i - a fost a c o r ­
dat — «Chilia ş i Cetatea-Albâ», mi-a scris că o c r e d e a opera
unui „Basarabean" ş i că mâ judeca „o perlă a generaţiei tinere",iar
pe urmă...). Un studiu despre moartea lui Bolintineanu (bună
definiţia: „un cîntăreţ entusiast al trecutului nostru istoric, trecut
idéalisât în chip exagerat ş i banalisât prin artificialitate în simţire
şi expnmare", p. 1 4 0 ) , ş i o notiţă despre bine alcătuita Romanische Reoue.
Henri Focillon, La peinture, XIX-e el XX-e siècles, du réalisme à nos jours („Manuels d'histoire de l'art"), Paris 1 9 2 8 .
Se începe cu consideraţii generale : apologie a oamenilor de
la 1 8 4 8 , cari inaugurează, de şi momentan învinşi, o eră socială,
de realism. Interesantă observaţia că la Imperiul înviat s'a raliat
„dreapta Saint-Simonienilor pentru îndeplinirea marilor lucrări
publice" (p. 3 ) . întâiul capitol pleacă de Ia Chenavanl (care
crede că numai musica mai poale crea) şi, mai ales, Courbet,
puşi în legălură cu manifestaţiile literare ale d-nei George Sand,
ale lui Balzac şi cu dreptate lăudatului inovator modest care e
Champfleury din Chien-Caillou,
L'usurier Blaizot, Les souf­
frances du professeur
Delteil (p. 7 ) : acesta creiază ş i défi
neşte realismul (ibid.). Courbet îl presintă ca „a traduce mora­
vurile, ideile, aspectul epocei sale, după aprecierea sa" (p. 8).
Realiştii anteriori, aşa de uilaţi, pp. 8 , 10 (un jeanron, un Daubigny — mai ales). Courbet, cel „cu capul de zeu asirian", cîntă
cînteceie lui de-acasă, vînează, se laudă ( p . 1 0 ) : se ştie că a
distrus din pasiune populară coloana lui Napoleon şi că a fost
pus să-i plătească reconstituirea (p. 1 2 ) . Ca în toată opera d-lui
Focillon, se dau detalii de tehnică pe care nu le poţi găsi aiu­
rea (v. pp. 1 2 - 3 ) . Millet apare alaiuri, plin de duioşie ţerănească
(p. 1 8 şi urm): se relevează şi epoca lui de încercare în alte
domenii, mulie. Se restituie locul lui acelui Daumier, fiu de
burghes, care a adus o altă realitate, irecînd de la desemn şi
caricaturi la pictura cea mare: d. Focillon îl apropie de Balzac,
îl pune î n faţa lui ( p . 2 8 ) . „Enormitatea trista" a lui, ibid. Inge­
nioasa apropiere înlre Millet şi Puvis de Chavannes p . 3 3 .
Realismul în Belgia (de Groux, Constantin Meunier, Leys, de
Brackeleer) e aproape nou într'o lucrare de orizont internaţional.
Reprodus admirabilul Bénédicité, de un ,.catolicism" profund, al
lui de Oroux (p. 35). De relevat la el „un ton moral plus haut",
p. 36. E aici, mai ales la Brackeleer, ceva din poesia belgiană
de astăzi. Stevens furnisează portrete clasei de sus, altă reali­
tate a Belgiei („sens de la jupe"; p. 40). De sigur că e şi ceva
din Mieris într'însul (p. 40). Apoi reacfiunea „Artei libere" (Rops).
Meunier are patima vieţii sure a lucrătorului chinuit, asfixiat. Şi
peisagiul (pp. 45-6).
în capitolul III, Olandesii, mai discreţi, după tradiţie, iub'toare
de strecurările luminii («réalisme feutré", p. 48). Şi un Evreu,
Josef Israels. Desjeratul longkind, cîştigat de Franţa, vecin de
inspiraţie cu Iaponesii (p. 58). In al IV-lea, Germania întăiu :
Menzel, cu 1 ecţii englese şi francese, ironic, reducînd la minia­
tură visiuni istorice sau descoperiri în viaţa contemporană, re­
cele Leibl, cu profilurile pure şi feţele liniştite. Se trece uşor
asupra Austriei, copiste şi decorative, pentru a da cîteva nume
ungureşti : Sziniey, Munkacsy, religios şi moralist, „Hongrie brute
et mystique", „le moins sensible des peinires", p. 66. Frumos peisagiul lui Păi, cu amintiri de Rembrandt (v. p. 49). Poporaniştii
ruşi, p. 67 şi urm. Unii pictori sînt „ambulanţii" unei evanghelii
sociale (p. 69). Mai ales Riepin (pp. 70-1). Poate această rjarle
cei ea mai muit spaţiu şi, iarăşi, mai mult mediu.
Cartea a H-a presintă la început „romantismul Imperiului al
doilea" : desfăşurea triumfului unei vulgarităţi speriate, de par­
veniţi. O lume „insolentă" şi „interlopă", p. 74. Cu aceasta, res­
turi de romantism, — „uscat" la Meissonier (p. 78), „miniaturist,
fiu de miniaturist", pitic cu barbă romantică (ibid.). Régamey e
opus mlnuţiilor artificiale ale acestuia (p. 80). Cu ironie e presintat Doré, puţin peste umăr Fromentin, ca jongleur Ziem, cu
o Veneţie de şic (p. 84). D. Focillon preferă francheţa Marsiliesilor, cu Monticelli, cel „fără literatură" şi Grigori, Gustave
Ricard (foarte frumoasă fala de la pagina 85). Apoi misticismul
plastic al lui Moreau, devenit prerafaelit şi „anticvar mistic" (p.
88). Eclectismul „bastard", „sensaţional", are un larg capitol.
Trec Gérôme, Couture, Henner, Cabanei, Bouguereau, Delaunay, foarte aspru preţuiţi în caracterul combinat şi chibzuit al
artei lor, afară de Henner şi Delaunay şi mai ales Baudry.
Henri Régnault apare ca periculos. Stilul „ecole", pp. 100-1. La
această falsitate se alipeşte, nu fără oarecare cruzime gentil
dramelor lui Coppée şi Richepin şi „sălbătăcirea lliadei" de Lecomte de Lisle (p. 101). Urmează peisagiul, şi el dumesnicit
(Chintreuil, Harpigniez, alături Rosa Bonheur). Se relevă Lépine şi Boudin. Un loc de onoare şcolii din Lyon (Ravier, Carrand,
Vernay) ; Italianul Fontanesi. In capitolul IV acei cari qar
d-lui Focillon mai răi ca eclecticii : «pastiches ei virtuoses". în-
t r e e i p u n e p e L e n b a c h , u n Bildungsphilisier
( p . 1 1 6 ) , t o t u ş i aşa
d e e x p r e s i v şi p r i n c a r e v o r trăi m a r i figuri a l e e p o c e i n o a s ­
tre. D a r caracterisarea G e r m a n i e i i m p é r i a l e , p r o c e d î n d prin carte
în afară d e natură, e foarte jusiă ( p 1 1 6 ) . M a k a r t e „ s p u m o s " ,
mousseux,
p. 1 1 9 . Mul|i v o r prefera, c a autorul, p e ilustratorul
D a n i e l V i e r g e , d e l a Le Monde illustré, u n S p a n i o l , I b e r i c i l o r
Fo/tuny şi M a d r a z o .
In cartea a IlI-a, n o u a pictură e n g l e s ă : prerafaetismul. S e a d u c e
ca f o n d literatura timpului, a lui D i c k e n s şi a p o e ţ i l o r
mistici.
P u t e a fi i n v o c a t T e n n y s o n , care p l e a c ă d e l a S h e l l e y şi K e a t s .
S e r e l e v ă c u d r e p t a t e cellismul ş i biblismul m i ş c ă r i i ( p . 1 3 1 ) .
M i ş c a r e a lui D a n t e G a b r i e l R o s s e t t i , H o l m a n H u n t şi M d l a i s , lui
B u r n e l o n e s şi Morris, M a d o x B r o w n ; ea are un profet ca R u s k i h .
A r t a l o r s e p r e s i n t ă c a o r e v e l a ţ i e şi c a o c o n s a c r a r e . A c e l a ş i
s p i r i t u a l i s m e x a l t a t şi la u n W a t t s şi u n M o o r e , c o r e s p u n z î n d
unui S w i n b u r n e .
O a doua „ p a r i e " e consacrată „picturii m o d e r n e " . Influenţa
v e c h i u l u i s p a n l o l i s m şi a artei i a p o n e s e o c r e i a ă , d u p ă 1 8 7 0 ,
în . F r a n ţ a .
Infăiu „pictorii hainelor n e g r e " . S e arată rolul s c h i m b u r i l o r
internationale prin exposiţiile universale. Influenţa spaniolă n u
d o m i n ă întregi p e B o n n a t şi C a r o l u s D u r a n ( p p . 158-9). U r m e a z ă
B o n v i n , Ribot, V o l l o n , religiosul L e g r o s , Fantin-Latour. S e ajunge
la d e s c h i d e r e a p r i n M a n e t a u n e i n o i e r e . P e n t r u D e g a s u n
capitol, altul pentru W h i s t l e r . O f o a r t e f r u m o a s ă definiţie a m a ­
giei artei l a p a g i n a 1 9 2 .
E o plăcere
auzi spuindu-se c ă impresionismul nue resultatul unei teorii, ci e o „întinerire d i n instinct" ( p . 2 0 ) , c ă e l n'a
inovat c u totul, c ă e u n lirism m a i f r u m o s decît al literaturii c o n ­
t e m p o r a n e (ibid.), c ă n ' a p r e t i n s a f i l e g a t d e o s e n s i b i l i t a t e
m o d e r n ă t r e c ă t o a r e (p. 2 0 2 ) ; p e n t r u e l , c a şi pentru l i m b a r o ­
manească, lumea e lumină şi lumina e lume. Influenţe englese
v ă z u t e la L o n d r a o r i a f l ă t o a r e î n sufletul unui Sisley ( p . 2 0 6 ) .
S e începe c u R e n o i r pentru c a s ă s e ajungă la M o n e t (formi­
d a b i l a lui M a r e la p a g i n a 2 1 7 ) . A p o i P i s s a r r o , şi alţii, şi a l ­
tele, m a i mărunţi. D e Ia impresionişti ( d u p ă tabloul
Impres­
sion, d i n 1 8 7 4 , a l I u i M o n e t ) s e t r e c e l a n e o - i m p r e s i o n i ş t i i
t e o r e t i c i , d u p ă 1 8 8 0 . S e u r a f , c u î n a i n t a r e a lui p a n ă l a „ v o l u m e l e
g e o m e t r i c e " , S i g n a c şi alţii, c u „ r i t m u l " , , , m ă s u r i l e " şi „ u n g h i u ­
rile" l o r (p. 2 2 7 )
In c a r t e a a d o u a , „ b ă t ă l i a " , c u „ c o n c i l i a t o r i i " c a J u l e s B r e i o n ,
Baslien-Lepage, Dagnan-Bouveret, Lhermitte, Henri Martin, E r ­
nest L a u r e n t , mai ales B e s n a r d , un „ T i e p o l o " ( p . 232). S e d ă
d r e p t a t e I u i j e a n - P a u l L a u r e n s , c a r e e altfel, p. 2 3 6 ş i u r m . A p o i
( c a p . II) p o e s i a d e l i m p e d e vis a lui P u v i s d e C h a v a n n e s , c r e a t o r u l
„peisagiuiui m o r a l " al e p o c e i (p. 2 4 8 ; f o a r t e duios portret a! soţiei
lui, M a r i a C a n l a r i i z i n o , M ă r i o a r a l ' l o r i o a r a a l u i A l e c s a n d r i , l a p a -
g i n a 2 4 3 ) . î n c a p i i Iul I I I s e e x p u n e l u p t a c o n t r a a r i e i f l u i d e şi î m ­
prăştiate, cu f o r m e clare, dar luminate de o adîncă viaţă interioară (p.
2 5 1 ) E u g e n e C a r r i e r e d e s c h i d e n o u a direcţie. N u se uită A m a n
J e a n . I n t r e „ r a f i n a ţ i " ş i G r i g u e t , c u d r ă g u ţ a lui c o p i l ă c u p ă p u ş a
( p . 2 o l ) . D e la B r e t o n u l C o t t e i f e m e i l e î n mantii n e g r e m e r g î n d la b i s e r i c ă ( p . 2 6 5 ) .
C u c a r t e a a treia s e î n t r ă în v e a c u l al X X - l e a , u n d e a j t e a p f ă C e z a n n e şi V a n G o g h . P r i m u l c o l o r i s t , la c a r e „ c o ­
loarea e o modalitate a v o l u m e l o r " (p 2 7 0 ) . C u pasiune e
presintală ciudata figură a maestrului o l a n d e s . D e aici se
p o a t e t r e c e la s i m b o l i ş t i i c a p i t o l u l u i II ( G a u g u i n ) . U n s p i r i t
a ş a d e d e s c h i s c ă t r e l u c r u r i l e d e v i i t o r c a al d - l u i F o c i l l o n n u
p u t e a d e s p r e ţ u i c u b i s m u l lui M a t i s s e ş i a l c o n t e m p o r a n i l o r s ă i ,
d a r în g e n e r a ) evită să presinte c e i a c e a c e a s t ă artă a r e m a i
neobişnuit pentru bătrîna normalitate a inteligenţei noastre.
In c a r t e a a I V - a străinii. Intăiu E n g l e s i i ( I r l a n d a d ă p e i s a g i u l
lui P a u l H e n r y l a p a g i n a 3 3 7 ) , m a i a l e s B r a n g w i n ş i A u g u s l u s
John. A p o i A m e r i c a . O frumoasă caracterisare a poesiei
lui
E d g a r P o e , p p . 3 4 6 - 8 . U n a a istoriei S l a t e l o r - U n i t e , p. 3 4 8 C a
p i c t o r i r e p r e s i n t a t i v i W a l t e r G a y ş i S a r g e n t B e l g i a şi O l a n d a
sînt î m p r e u n ă : m u l t e n u m e , d a r niciunul c a r e s ă se i m p u i e în
a r t a u n i v e r s a l ă ( f r u m o s p e i s a g i u l l u i d e S a e d e l e r , p. 3 6 5 ) . I n
O i a n d a şi u n „ g i o t t i s m " m o d e r n , p. 3 7 5 . In G e r m a n i a o b s e s i a
r o l u l u i e r o i c , şi î n p i c t u r ă . „ I n c o n s c i e n t u l , d u r e r e a f a t a l ă , m o a r ­
t e a " p e r s e c u t ă p e artişti, p. 3 8 2 . S e r e l e v ă c e d ă E l v e ţ i a :
B o c k l i n , t o t u ş i c u f a n t a s t i c e şi e x o t i c e s o n o r i t ă ţ i ( „ p a s t o r a l ă
e r o i c ă " , „ b e s t i a l i t a t e e r o i c ă " , p p . 3 8 7 - 8 ; s o ţ i e r o m a n ă ) şi H o d l i
a u o a l t ă n o t ă . N o u a d i r e c ţ i e a d u c e p e u n L i e b e r m a n n şi u n
F r a n z v o n U h d e . A p o i „ e x t r e m e l e confusiei" secesioniste (p.
397). N u v e d e m clar în mişcarea austriacă, plină de n u m e . L a
C e h i s e d i s t i n g e o p e r a lui M â n e s . P e M a t e j k o c r i t i c u l m o d e r ­
n i s t îl g ă s e ş t e „ c a m g o l " , d a r r e c u n o a ş t e c ă e
„mişcălor"
( p . 4 0 4 ) . P e n t r u S i m i r a d z k i c u v a s t e l e p î n z e j u d e c a t a n u v a fi m a i
b u n ă ( p . 4 0 5 ) . D e s p r e W y s p i a n s k i : „ u n v i g u r o s g e o g r a f al f o r ­
m e i " (p. 406). P e lîngă „eginetul" sculptor Mestrovici, cîţiva pic­
tori sîrbi g r e u d e definit ( p . 4 0 7 ) . P i c t u r a italiană a p a r e îrdr'un
z b o r de n u m e c a r e n'au cîştigat o celebritate universală, p a n ă
l a S e g a n t i n i . î n t i n s şi f r u m o s c a p i t o l u l d e s p r e R o m î n i c u t r e i
r e p r o d u c e r i : d u p ă G r i g o r e s c u , A n d r e e s c u şi L u c h i a n . C u c ă l ­
dură se vorbeşte despre Spanioli: S o r e l l a y Bastida, Rusinol,
Z u l o a g a , cei doi Z u b i a u r r e . N o r d u l are capitolul V I : Z a h r t m a n n
D a n e s u l , S u e d e s u l L i i j e f o r s , c o n a ţ i o n a l i i l u i : Z o r n şi L a r s s o n ,
J o s e f s o n , N o r v e g i e n i i T h a u l o w şi K r o h g , M u n c h , M u n t h e , d a r
m a i ales W e r e n s k i o l d . N u s e uită nici F . n l a n d a . R u s i a d e d u p ă
R i e p i n : V r u b e ) , S e r o v , M a l i a v i n , S o m o v , i l u s t r a t o r i d e c ă r ţ i şi
de scene.
.
N i
l o r g a
CRONICĂ
Ceia ce dă d. Minau Popescu, Documente inedite din preajma
Unirii Principatelor, din actele austriace păstrate în Arhioele
Ministerului de Războiu de la Viena („Aşezămîntul cultural Ion
C. Bratianu", IV, Bucureşti 1928) nu P, întăiu, decît reproducerea
unor părţi din Memoriile contelui („Graf, nu „Grafen") Wim­
pfen, Erinnerungen aus der Walachei während der Besatzung
durch österreichische
(nu „österreichischen) Truppen in den
Jahren 1854-1856, carte care nu era necunoscută la noi, de şi,
din causa rarităţii e', n'a putut fi întrebuinţată. Se vede că ocupaţia
austriacă a fost cerută la 30 August 1853 arhiducelui (nu „prin­
ţ u l u i " ) Albrechf, de o deputăţie compusă din episcopul de
Argeş, Iancu Fiiip^scu şi Scarlat Ghica (p. 5) La Bucureşti se
afla un comitet naţional, în care intraseră Nicolae Golescu, un
Rosetti (probabil C. A.) şi D. Creţulescu (p. 5). Recomandaţie
câtre şefii armatei austriece de a cîştiga pe Romîni prin favorisarea vieţii lor economice (pp. 7-8). Nu poate fi vorba de
„tratate comerciale" pe o tsemenea vreme ( v . p. 8). Se încearcă
o rectificare de graniţă în folosul Bucovinei (ibid.). Ion Ghica a
fost prinţ, nu „logofăt", de Samos (v. p. 9). Grigore Sturdza
nu era „Miklis-Paşa", ci Muhlis-Paşa (v. p. 11). Duhamel se
scrie cu un singur m (v. ibid.). Pentru încercarea revoluţionară
a Bulgarilor la Brăila în 1841 (v. p. 13) era o întreagă biblio­
grafie de citat.
Memoriile sînt. de sigur, foarte interesante. Toată lumea po­
litică de atunci trece înaintea noastră suDt numele preten­
denţilor actuali sau posibili. Alexandru Ghica e presintat ca
„activ, inteligent, însufleţ't de cea mai mare bunăvoinţă", drept
şi onest, ca autorul unei „cîrmuiri model în multe privinţi" (p.
15): n'avea autoritate asupra funcţionarilor. După depunere,
stă la Viena, Paris, Dresda şi aiurea. Pe la 1854, întors în Bu­
cureşti, dar complect isprăvit şi „sfărîmat moraliceşte", „aproape
căzut în copilărie" (p. 16). Gheorghe Bibescu s'ar ti impus la
Domnie printr'un strălucit discurs în Adunare (p. 18). El biruie
astfjl candidaţii cari pînă atunci avuseră foarte multe voturi.
Cu calităţi mari, e de caracter slab, supus influenţei Doamnei
Maria născută Vâcărescu (ibid.). „Cochetă cu tendinţile daco­
române" ( j . 19). Se fac observaţii asupra unor părţi din cariera
lui Barbu Ştisbei, de altfel „inteligent, activ, întreprinzător, plin
de cuno$tinţi administrative", d e experienţă a terii, „bun gos­
podar acasă la el şi excelent financiar ca şef al Statului, dar
interesat, plecat la nepotism, supus linguşirii", „în lăuntru slab,
gata a ceda", „fără înfăţişare", „foarte nesigui, peste măsură
de vanitos" şi prin aroganţă impopular, discutabil în viaţa pri­
vată, cu t o a t e marile calităţi ale Doamnei (p. 21). Caimacamu
Cantacuzino s'a d a t după păr în cursul administraţiei sale: i
se recunosc mari merite în această politică de schimbător oportunism (pp. 22-3). Fără energie însă, „nui", de şi înzestrat
cu „tinetă grecească". Tot aşa de nul Costachi Ghica (op. 23-4).
Sărăcit, impopular ca Fanariot, Costachi Suţu e talentat şi pri­
ceput la administraţie. Alecu Ghica, zis Căciulâ-Mare, a murit
în vară la Karlsbad (p. 24). Ion Ghica se sprijină pe colonelul
engles Colquhoun şi pe ambasadorul Slratford Redcliîfe : activ
şi energic, priceput în intrigi e şi candidatui „daco-romînismului"
(ibid.), dar nu al lui Eliad şi Teii, cfri-1 cred înţeles cu socrul
său, generalul Mavros (pp. 24-5). Banul Herescu e rău şi fără
C i r a c t e r , creatură rusească, dar sărutînd mîna lui Omer-Paşa ;
pentru naţionali un „~iocoiu" ; are numai formele fine. FilipescuVulpe e un boier de mode veche (ibid.). Emanuil Băleanu, cres­
cut în Germania, dispus pentru Austrieci, dar „mărgenit, curios,
leneş şi nu cu totul cruţai de bănuiala interesului personal" ( p .
26). „Sfîrşif e şi Vornicul Cornescu. N'are simpatii, ca Fanariot,
intrigantul rusofil hncu Mana (p. 26). Tot filorus e Slătineanu, iar Cîmpineanu legat de Englesi. I03n Chetelaşanu are
d o a r averea lui (ibid.). loan Bibescu, insignificant, e numai „ca­
ricatura celor doi fraţi ai lui" (p. 27). Beizadeaua Scarlat Ghica
e un om ruinat (ibid.). D. Ghica e crescut în Germania, a că­
lătorit mult, e un jurist distins ; a servit în armatele bavaresă
şi rusească; e cinstit şi energic, dar de o vanitate bolnavă, su­
pusă cui o măguleşte; a r e şi încurcături de familie (ibid.). Cres­
cut german e şi Gheorgha Ghica, b g i t de Anglo-Turci; nu
şi-a făcut probele (p. 28). Gheorgh? Ştirbei, crescut in Franţa,
u n d e iea serviciu în armată, ara cunojtinţe, dar e resîrvat, î n ­
chis (ibid.). Şi fiul lui Vodă Bibescu e crescut frantuzejte: „emi­
n e n t " tînâr, el serveşte acum în Aiger (ibid.). Grigore Brîncoveanu, d e şi educat în Franţa, e căpitan de ulani austriac; deci
cel mai recomandabil (pp 28 9). Ginerele aceluiaşi fost Domn,
colonelul loan Florescu, e imde! în viaţa privată şi plin de ca­
lităţi ; soţ slab al unei târnei hotârite. Tîiărul loan Cantacuzino
a dat mari dovezi de onestitate şi corectitudine (p. 29). Eliad
e zugrăvit fără note nouă ( p . 33). A fost şi la Eupatoria (ibid.).
în raportul lui Stokera se observă întâiu c ă Mihai Sturdza,
foarte înzestrat ş' băgat, e „zăpăcit şi puţin on.'st" (p 32).
Dimitrie, fiul lui Mihai, casator t în Muntenia şi trăind, şi el,
la Paris, e „ u n mare rusofil", introducînd practice din Prusia
în armată şi trimeţîni pe tinerii boieri la şcolile de cădeţi din
Berlin; cinstit, dar „slab de spirit", a stat muit în Viena şi în
Germania. Grigore, fratele precedentului, şi el căsătorit in Mun­
tenia, e „mteligent, energic", dar „zgîrcit, lacom şi pornit" ; ne­
popular d n causa hrăpinlor şi „loviturilor" din timpul Domniei
tatălui. Grigore-Vodâ Ghica. „plăcut, politicos", dar „bigot,
egoist, curios*, prea legat de rude; a lăsat conrupţie şi ruină;
f
schimbă orientarea în străinătate; are patima corespondentelor
diplomatice. La^car C a n t a c u z i n o Paşcanu, despărţit d e o V o g o ridi, însurat c u o B e l g i a n ă , imoral, „ f o a r t e z g î r c i t " , d a r energic
( p p . 3 4 - 5 ) . A r fi f o s t f ă c u t D o m n d e T u r c i , î n M a r t 1 8 5 3 ,
cînd G h i c a e r a b o l n a v , d a rRuşii n u l-au primit ( p . 3 5 ) . T u d o r i ţ a B a l ş , „ l i p s i t d e t a l e n t şi e n e r g i e " , c o n d u s d e s o ţ i a l u i
(ibid).
N i c o l a e R o z n o v a n u , „fără talent
leneş", condus d e
s o ţ i e şi s e c r e t a r ( p p . 3 5 - b ) . L o g o f ă t u l Ş t e f a n C a t a r g i u , m a i
m u l t n a ţ i o n a l i s t , p u ţ i n b o g a t şi s l a b î n z e s t r a t c a t a l e n t d e
administraţie, condus d e o femeie ( p . 36). Costachi N e g r i ,m i ­
n i s t r u d e L'-'-crări P u b l i c e ; a s t a t m u l ţ i a n i in I t a l i a ; c i u d a t ,
f ă r ă e n e T g i e ; „ s o c i a l - d e m o c r a t " ; a a v u t m i s i u n i l a V i e n a şi C o n s t a n t i n o p o l s u p t G l i i c a - V o d ă ; c a n d i d a t l a t r o n (ibid.). N i c o l a e
S u ţ u , „ c u principii, energic, c u talente administrative, c u n o a ş t e
ţ a r a f o a r t e d e a p r o a p e " ; „ t a c t d i p l o m a t i c şi t a l e n t " ; „ p r o g r e s i s t
m o d e r a t " ; frate c u p o e t u l S u ţ u ( p . 3 5 ) . M i h a i C a n t a c u z i n o - P a ş c a n u , s ă r a c , f ă r ă t a l e n t e a d m i n i s t r a t i v e (ibid.). P e t r a c h i M a v r o gheni, crescut în Rusia, fost supus r u s ( p p . o7-8).
R a p o r t u l d e s p r e mişcarea d e la Brăila n u c u p r i n d e multe l u ­
cruri n o u ă ( d a r înştiinţarea B u l g a r i l o r către g u v e r n u l m u n t e a n ) .
T e x t u l e plin d e g r e ş e l i ; t r a d u c e r e a c u totul
insuficientă.
B u d b e r g d e v i n e ( o . 22) „ B o u r b e r y " , B o u r q u e n e y e „ B o u r g e u n e y " ( p . 34), Phanar „ P h a r e s " ( p . 2 3 ) . L atablă „ S a r d i n a r d " e
Sărindarul...
S e a r a t ă c ă î n „ A c t e l e C o r o n i n i " s u n t „ c î t e v a z e c i de m i i " de
d o c u m e n t e (Kriegsarchio,
mss. 332,a n . 1 8 5 4 - 6 ) : cînd se g ă ­
s e ş t e u n o m r ă b d ă t o r şi p r i c e p u t p e n t r u a l e p r e l u c r a ?
*
*
î n n-1 j u b i l a r d i n „iiandes
*
Amsoryo",
Monatsschrift
fiir ar-
menische Philologie, p . 1 9 7 , d . K a r l R o t h o b s e r v a c i t d e m u l t
d e s c o p e r i r i l e d e l a B o g a z - C h i o i u şi c e l e c u p r i v i r e l a l i m b a v e chiuiui Urarti v o r ajuta pentru înţelegerea „ c o n g l o m e r a t u l u i "
care e limba a r m e n e a s c ă ( c . / 4 1 - 2 ) . N u m e l e d e A r m e n i a a p a r e
î n t ă i u î n i n s c r i p ţ i i l e p e r s e a l e A c h e m e n i z i l o r c a Armina,
apoi
i n H î r o d o t : 'Ap^svioi ( i n l o c d e H a i k h p o p o r u l , H a i a s t a n ţ a r a ) .
D u p a M a r k w a r d t e identitate c u A n m i i lui H o m e r . H a i a s a e
p o m e n i t ă la B o g a z - C h o i u Ţ a r a s e î n t i n d e şi p e r u i n e l e S t a t u ­
lui c h a l t i c d s t r u s d e C i m e r i e n î . E k m e n t e l e d i v e r s e , r e u n i t e s u p t
T i g r a n e , n ' a u fost de fapt contopite decît de creştinism. L a ele
mentui lingvistic i n d o - g e r m a n s ' a u a d a u s transmisiuni hitite, care
a u l u c r a t şi a s u p r a limbii lidiene. S e r e c o m a n d a c o n s u l t a r e a şi a
l i m b i i a l b a n e s e , „ c ă c i î n c ă î n s e c o l e l e 111-IV A l b a n e s i i m a i v o r b i a u t r , . c c " , a c e l e i r o m â n e ş t i şi -\ c e l e i m e d ; o - b u l g a r e ( p . 7 4 7 ) .
P e n t r u a r t i c o l u l p o s t - p u s , „ ş i l i m b a a r m e a n ă îl c u n o a ş t e , şi A r ­
m e n i i a u v e n i t d o a r d i n T r a c i a . Ş i c o n f u n d a r e a î i f l e x i u n e a ge-
nitivului cu dativul e tot traco-albanesă" (ibid.). Se constată
azi fenomene locale ca supt Asurnazirpal (ibid.). Nume proprii
se ridică până la Hitiţi (c. 748). Rolul femeilor în schimbările
fonetice (ibid.). — D. Jos. Karst vorbeşte despre Basci (şi biblio­
grafie). Se relevă că, dacă şcoala lui Schuchardt îi leagâ de Libieni, Trombetti-i pune în legătură cu Caucasienii. Cu Libienii
sînt multe cuvinte comune, dar morfologia e alta. După autor,
ambele teorii ar avea dreptate, fiindcă ar fi vorba de un tip
mijlociu (c. 751), în legăiură cu „cercul etnic proio-frigo-alarodian". Fonetica bască ar sămăna cu cea armeană. „în Asia
Anterioară şi înainte de toate în Armenia şi regiunile pontoanatolice zace cheia misterului şi enigmei basco-iberice" (c.
752). In ambele limbi, între aitele nu există p sau r iniţiale, cum
nici sunetul / , în ambele r şi / au sunet dublu; lipsa de dif­
tongi, accent pe ultima silabă, nu se află silabe lungi (c. 752-4).
— D. Benveniste tratează despre cuvinte iraniene în armeneşte
(c 761-4). — D. Kraelitz-Greifenhorst se ocupă de „Cartea în­
trebărilor" din 1397 a lui Grigore de Tatew (c. 791 şi urm.).
— D. Lehmann-Haupt află prima menţiune a Armeniei în poe­
mul lui Ghilgamiş (c. 795 şi urm.): numele Masis pentru Ararah. — D. Waldemar Belck caută vechile sălaşuri ale HaldeiiorUrartieni (c. 805 şi urm.).—In studiul lui Josef Markwardt asu­
pra topografiei Caucasului trecerea asupra lui Ahxandru-celMare a isprăvilor lui Pompeiu, c. 836-8. In schimb Pompeiu
imita pe Alexandru (la Pliniu, Hist naturalis, Vil, 95 : „aequato
non modo Alexandri Magni rerum fulgore, sed etiam Herculis
prope ac Liberi patris").— De d. R. Vasmer o listă de guver­
natori armeni supt califi (c. 865 şi urm.). — De d. K. Mlaker
despre cronologia regelui Asot l-iu (c. 881 şi urm.). — Un în­
tins studiu de d. Laurent, Les croises et 1'Armenie.
In Adevărul de la 10 Octombre, d. Scarlat CalHmachi repro­
duce, din Relation du voyage de la royne de Pologne et du
refour de Madame la marescha/le de Guebriant,
ambassadrice
extraordinaire
et surveillante de sa conduite ,.., par Jean le
Laboureur, [seigneur] de Blerausel, Pans, »64,, pasagiul în care
e vorba de darurile de nuniă de la „Palatinii Valahiei şi Moldanei ( = Moldovei şi Munteniei), cari, cu toate că sînt tributari
Turcilor, depind întru cîtva şi de regii Poloniei, cari trebuie
să-i agreeze cînd Sultanul îi aşează şi cari, de multe ori, recurg
la sprijinul polon cînd sînt maltrataţi". Solii Domnilor noştri
vin, supt acest pretext, dar „în adevăr pentru a trata cu regele
şi Senatul chestia războiului ce se piegMia contra Turcilor".
Primiţi de rege, sînt duşi de mareşal la regina, căreia-i vorbesc
„în limba lor, care este slavonă ca şi polona, dar totuşi aşa de
deosebită încît a fost nevoie de talmaciu, prin care canceianul
s
reginei Ii şi răspunde". Îmbrăcaţi după moda polonă în haine
lungi, negre, cu barbă lungă şi părul â la grecque", ei aduc
«covoare de lînă brodate cu fir de aur şi de argint şi stofe de
mătasă brodate cu aur" (p. 196). Se aminteşte diploma de no­
bilitare a lui Miron-Vodă la 1629, se descrie stema Movileştilor,
iataganul fiind adaus la supunerea fată de Turci.
Se mai pomeneşte de Aron-Vodă, de Ştefan Răzvan, zis, ca
la Miron Costin, Ştefan Radu, de Ieremia şi Constantin Movilă,
de „soldatul de noroc" care a fost Ştefan Tomşa, de Gratiani
şi, de catastrofa din 1621. La întorsul mareşalei se face oprire
la castelul lui „Gheorghe" Radziwill, care joacă şi moldoveneşte
(â la oalaque) şi dă, la urmă, o năframă jucrată de însăşi mîna
soţiei, fiică a Domnului Moldovei brodîndu-şi numele şi armele.
Deci e vorba de Janus Radziwill şi de Măria lui Vasi'e Lupu.
In Balkanarchiv, 11-111, se continuă un studiu al d-lui Walther
Scheiner despre „numele de localitate în partea mijlocie a Ar­
dealului meridional". Reps e Rupes, traducere din maghiarul
K5-halm, „holmul de piatră" (pentru halm, nu forma germanică
trebuie ţinută în samă, ci cea slavă ; v. Hlm, în dosul Raguset,
ţara de dealuri: autorul observă similitudinea cu latinul culmen,
de unde vine culmea noastră). Ciudat e însă că se caută un Reussenwehr pentru Răşinari, cari înseamnă fabricanţi de răşină.
Foldvâr ar avea la urmă un vâr germanic. Şi Găinari ar fi ger­
manic... Interesante ReussdOrfchen, Reussbach, amintind pe ve­
chii Slavi. Se caută origine germanică pentru Rodna. La Săsciori (cf. Ruşciori), Saşii Mici, cior ar veni de la a ciordi... Cu
toată evidenţa lui Segheş din Seghişoara cu Sebeş, autorul
poartă pe la seg, munte. Seligstadt e o sălişte. Se menţine Tartlau din Tortille (frances). Riscat e Veneţia de la Venzii slavi.
Vineţia e de preferat. Cu toată grosolănia mustrării către cine
n'ar admite, ce are a face Ucea cu ucenicul l Waldorf e de si­
gur satul Vandalului ?
«
In loan Neculce pe 1928, d. Costăchescu dă istoria amă­
nunţită a satelor ieşene Bălţaţî, Codreşti, Mădrîjeşti (al lui Modruja; cf. p. 19, nota 8 : nume „ungurene" nu sînt excluse),
Madrîjacul (alt sufix la aceiaşi rădăcină) şi Bojila (al lui Bojilâ).
în nota 4 la pagina 1 vechiul nrme al Lunganilor: Jerdinţi (al Iui
Jerdea, ca Gîdinţi al lui Gîdea ; —infi în Mehedinţi, Dunărinţi
înseamnă originea locală: deci şi aici confusie de sufixe).
La 3! [anuar 1841 încă Măria Drăghici, născută Nacu. văduva
Vornicului Iordachi, vinde mănăstirii Neamţului Bălţaţii (p. 6).
Moşia o cumpărase Iordachi ca Ban : el stăpînia, pe lîngâ Lun­
gani, şi Frătenii şi Codreştii (1816) (v. şi p. 18). Menţiunea în
1679 a lui Ienachi grămăticul, tatăl vilreg al Iui loan Neculcc
adăugindu-se că a fost ucis de jăfuitorii polono-cazaci ai lui
loan Sobieski (pp. 3-4 şi p. 4, nota I). V. p. 27: „de cînd au
vinit Craiul in ţară". Neculcea biv Vistier, tatăl cronicarului, p. 24.
Multe ştiri despre familia Ureche. Ultimii Năculeşti, Toader şi
loan de la Vistierie, Ia 1756, p. 13. O danie a Mitropolitului
Iacov l-iu (1757) către finul său Vasile al lui Ilie Herescu, pp. 14-5.
La pagina 10: „muşte.-eu", nu „mufereu". La 18i4 apare Elena
Nacu, sora lui Costachi Cerchez, p. 17. Azăpanul de la azapii
turci, p. 23. „Bâtrînul Frale, p. 25. Iurghiceanu şi Iurghiceni
(Erbicenii), p. 26. Un Ion Buzeu, p. 28. O Marghita, ibid. Men­
ţiunea „?ătaneIot" („cind cătaniie") şi a lui Colceag cu Lipcanii
la Tîrgul Frumos, „de straji cătanilor" (p. 30). U i „căpitan piste
Prut" la 1732, ibid. Un „Sîmjordzo, ce şede în Mădîrjeşti", p.
31. Cunoscutul „Costantin Costin Neniul, biv Vel Paharnic al
Ţârii-Româneşti", p. 31. venit la „al său stăpîn", Grigore-Vodâ
Ghica, în 1740, ibid. O iapă care se „siieşte" de păsări ce
zboară, p. 32. Potrunici noi la 1745, i&id. Negustorul Fota din
Iaşi la 1748, p. 35. Un „giupînul Hagi Osman", negus or de
miere, în acelaşi an, ibid. (si p. 36). Schitul Stînca, ibid. O
„copilă, fată în păru", p. ÔÔ (V- şi p. 42). „Poarta lui Osman"
(Sultanul de la începutul sec. a! XVII-lea, care a mers Ia Hotin ?)
la Uliţa-de-jos din Iaşi. p. 39. „Vremea cătanilor, cînd au pră­
dat Tătarii ţara piste Săret", p. 38 (şi p. 39). Egumenul N ca­
rtul de la Bogdana pare a fi Nicanor sau de Niceia, pp. 38 9.
Podul de piatră d e l à Sîrca, p. 40. Elisafta Cujboaia, stariţâ la
Socola, ibid. (şi p. 42). Un ginere care nu poate vinde ce e de
zestre, p. 41i „Ce vindi părintele nu se poate de a întoarci
ficiorul" p. 42. Lunganii la Nâroteşti, de la Narotă, p. 48. Ienachi
Cogălniceanu uricaru', p, 53. Vinare de peşte cu coteţele, p. 54.
f
*
în culegerea lui Luigi Schiaparell*, Raccolta di documenti latini,
I, Documenti romani,, 1923, se întilnesc cele mai curioase forme
de latină viciată în primele secole după Hristos : tales
omo.de
actum nostrum, quitquit, illut, loulio, inuecillo corpore, ex gene
oritur, adscribtos. Nume egiptene: Sarapammon (p. 55), Ammonion (p. 63). Printr'un testament se cere, în schimb pentru darul
făcut oraşului Como, aşezarea statuii donatorului în for (pp. 77-8).
împăratul Anastasiu apare ca „d. noster Anastasius, piissimus
ac triumfător semper Augustus" (p. 79). Se văd veterani, ori­
ginari din Salona, Epidaur, Iadra, Rizano, cari, după ce au
servit pe flota din Ravena, „sunt deducti in Pannoniam", dîndu-se şi „connubium uxoribus quas tune habuissent, cum est civitas is data.., aut, siqui caelibes essent, cum iis quas postea
duxissent" (p. 84). Scutirea de Domiţian a celor din Egipt, şi
pentru familiile lor: ei au devenit cetăţeni romani (pp. 90-1). O
danie a lui Odoacru, „praecelentiss'mus rex Odovacar, domnus noster" (p. 118 şi urm.). Apare şi un „vir inluster atque
magnificus magister officiorum et consiliarius d[omini] njostri]
[Andromalchus". In ordinul însuşi al regelui: .Odovacar rex".
în Ioan Neculce din Iaşi, d. M. Costăchescu publică un act
de la Alexandru-ce!-Bun, din 28 Ianuar 1409, cuprins şi în
Albumul Paleografie
al lui I. Bogdan. Pomenirea lui Neagăş
jude şi a lui Coman, vecinul său ; dania se face unui Iurg
o v H r o v p - R H V A K , deci cu numele în româneşte al acestui Maramurăşean, care a servit Domnia; satul lui se chiamă Ungureanii.
Curios şi numele de Neag pentru satul unde e jude Neagăş ;
deci şi aici satul după om. Apoi un altul de la Petru Aron, 20
August 1455, pentru Trifu K o p a f C K V A (iar forma românească),
Ia Cîmpul lui Dragoş (Ceretiani pare a fi: Ceretoaii) şi acela de
la Academie, din 13 Iunie următor al aceluiaşi: extrem de inportantă menţiunea între boieri, foarte amestecaţi, şi lîngâ Mi­
tropolitul Teoctist, a „rugătorului "nostru popa Rusea ( p v e n , cred;
nu „rusesc") cu fiul Bogdan : trebuie să fi fost o personalitate
importantă, vre-o rudă a Domniei, cum arată şi numele domnesc
al fiului. Tot aşa de cuiioasă e, în această învălmăşeală de bo­
ieri şi clerici, pomenirea voitului din Suceava, a Armeanului
Ivaşco, a unui Ivaşcu Fultuc cu fratele, a fiilor iui Oprişan
(nu Oprişac), a lui Roman Tuia şi a „altor boieri destui". In
documentul precedent al aceluiaşi e la boieri ordinea stabilită.
Aici, în această danie către Moldoviţa, nu se dă un loc de
oraş, ci Domnul însuşi a oenit la hotar (care e sucevean),
de unde poate şi caracterul semnalat al încunjurimii lui. Un
Giurgea Oeşanul în documentul, de la 1502, al lui Ştefan-celMare : pare a fi din Ţara Oaşului.
în Medicii Saşi din secolul al XVIII-lea în oraşele
săseşti
ale Ardealului, tesâ de d. Robert Koch (Cluj 1928), nu odată
sînt indicate raporturi cu Romîniî. Martin Lange se ocupă in
1787 de ciuma din Principate (p. i8), Samuel Schlotz de
<succinul fluid» sau petrolul în Ţars-Romănească la 1712 (p.
19). Se arată medicii romîni în serviciul Saşilor : Ioan Mihail
Popp (pentru ciumă) la 1737, ion Aron, la Blaj, în i757, Adam
Chenot, cu studiul despre ciumă, din Viena, i766. Jakob Hutter,
Sibian, a fost medic militar în Oltenia austriacă la 1732; Ioan
Stanislav Grotowsky, din Orăştie, e la 1/16 întrebuinţat la Spi­
talul Colţei ca farmacist (aceasta e „farmacia Spătaru", adecă
a Spătarului Mihai Cantacuzino): reţinut de Nicolae Mavrocordat, e întrebuinţat apoi la Constantinopol (—1719), de bună
samă la capuchehaielîcul muntean (p. 29); Pavel Cristian Weisskirchner Braşovean, e medic dincoace, murind la Ploeşti în
1 7 9 5 (ibid) Bibiografia lui Andreas Wolf, p. 30. Ioan Ziegler
e medic şi farmacist la Botoşani ( f 1811 ; cf. lucrarea despre
Botoşani a d-lui Arthur Gorovei); Gheorghe Bolthosch moare
ca medic de Curte la Bucureşti în 1747 (.'. 30). La 1741 dr.
Seulen are o «oficină» la Bucureşti. La 1740 farmacia braşoveană a lui Teutsch e murată în Moldova. La sfîrşitul seco­
lului un Jeckel, Braşovean, trece la Ploieşti ca spiţer (f 1850).
Ludovic Laurenţiu de Langendorf e medic la Craiova supt
Alexandru lpsilanti; într'o nouă călătorie aici face pe medicul,
cumpărînd la 1792 o famacie în Bucureşti pentru cumnatul
său Ioan de Varadi ; la 1796 el făcea o călătorie ştiinţifică
pană la Buzău (pp. 30-1). Minai Czakul iunior e la 1742-3 hirurgul lui Constantin şi loan-Vodă Mavrocordat, cu 54 fi., 40
leafă pe lună şi 2.000 de florini pe an venit de la particulari;
la i744 merge la Constantinopol să lecuiască pe fiul Logofătului
Sturdza; demisionat în 1746, revine la 1751 şi curează pe
Selim-Ghirai Hanul la Cîşla (aceasta e „Kischla") (p. 31). Ope­
raţii de ochi cu 170-200 de galbeni face la noi Mathias Lassel
pe la 1784 (ibid).
*
Presintarea activităţii de cincizeci de ani a unei mari case de
editură formează un capitol din istoria economică şi culturală
a unei teri. Şi de aceia nu e fără interes pentru istorie o publi­
caţie ca aceia pe care, in extraordinare condiţii grafice, o dă
firma berlinesă U!lstein, 50 Jahre Ullstein 1877-1927 (Berlin
1928). De reţinut chiar de la început observaţia despre „schim­
barea stratelor din care se ieau astăzi oamenii cari guvernează
Reichul. Cel d'intâiu president al lui a fost social-democratui Friedrich Ebert, calfă de şelar, şi burghe3ia în afară
de funcţii, precum şi muncitorime, au dat aproape exclusiv,
de la Revoluţie încoace, în Reich ji în Teri, pe miniştri. Dacă
azi guvernează partidele de dreapta ori partidele de stînga, e
pentru faptul prefacerii interioare mult mai indiferent de cum
lasă a se vedea de multe ori luptele de partid. Căci calea pe
care a trecut-o Germania în cincizeci de ani. înseamnă tocmai
desvultarea de la un Stat de supremaţie, al cărui caracter de
clasă era acoperit numai neîndestulător de formule constituţio­
nale, la un Stat popular, care e clădit pe colaborarea democra­
tică a tuturor claselor şi stărilor" (op. 1-2). Din gura oamenilor
cari au f un lat şi susţinut organe de publicitate cu largi influ­
enţe, ca Neues Berliner Jageblatt, Beriiner Zeiiung.
Abendpost, Berliner Illustrierte Zeiiung, Berliner Lokal-Anzeiger,
Ber­
liner Morgenpost, etc, aceste mărturisiri au o valoare deosebită.
Se releva lupta primei foi contra revoluţionarismului, pe care
l-ar fi putut împiedeca orientarea la vreme către o sănătoasa
evoluţie ( p . 2). Se notează interesul corespondenţelor din 1877-8
cu privire la războiul oriental (p. 9 : şi acolo ar trebui făcute
cercetări) Ciocniri ale ziarului cu Parlamentul şi cu Justiţia (pp.
20-1). Foaia voia „un guvern constituţional, nu un
KanzierAbsolutismus.
Ea cerea ca poporul geiman să fie liber şi să nu
fie t r a t a t ca o nafie învinsă" (p. 22). Pentru informaţia nouă,
v. p. 38 ş i im?, (la 1887 încă se putea anunţa, cu reservă, şti­
rea falşă despre moartea lui Moltke fără a întreba direct la
Statul-Major, departe cîţiva paşi numai). Azi un imens bloc de
case cuprinde diferitele ramuri ale firmei, care a publicat şi
cunoscuta istorie universala, în mai multe sute de mii de exem­
plare. Se adaugă editura literară, ieftenă, a volumelor de o
marcă. Un capitol de istorie internă a Germaniei dupa războiţi:
atac de redacţii, luarea lor în stâpinire, etc. (Novembre 1918). Lupta
cu valul „spartaciştilor", ocupaţia scurtă a „cancelariului" Kapp
(Mart 19^0) sînt presentate înainte de a trece la „danţul de
vrăjitoare al bilioanelor" (inflaţia): el echivalează cu momentul
cărţii scumpe. Noii cetitori o devorau; o istorie a artei se adaugâ la aceste ediţii. Se constată, apoi, apariţia cetitorului
„serios", care-şi cere folosul, nu numai distracţia (p. 113). Con­
curenţa pe care o face cinematograful şi radiotelefonia (p. 114).
La pagina 124 menţiunea lui Bratter trimes la Bucureşti în mi­
siune, la 1908 ( p . 124). Foarte interesantă, în istoria ziarelor,
declaraţia de la 30 Iulie 1914 a redactorului Arthur Bernstein
că se face un războiu al liferanţilor interesaţi şi al militarilor
setoşi de glorie: profetic, el anunţa că „Italia nu întră, oricum,
nu intră cu noi; dacă întră, o face de partea înţelegerii", că
„Anglia nu rămîne neutră, ci ajută Franţa, ori imediat, ori nu­
mai în momentul cînd Franţa va părea serios primejduită", că
ea nu va permite trecerea din Belgia, că va fi urmată de „toată
lumea englesă, în special America" şi „probabil lumea întreaga,"
că laponia „nu va ataca Rusia, ci probabil pe noi", că „Stateie scandinave vor vinde ce nu li e de nevoie acasă", că
Austro-Ungaria e milităreşte cel mult de talia Sîrbilor şi Romînilor", că „o revoluţie va veni în Rusia cel mult atunci cînd
Ruşii vor fi bătuţi", că va fi un războiu „de trei sau cinci ani"
că „nu e S'gur că vom fi învingători la capătul acestui războiu,
cel mai teribil din cîte a văzut lumea", că „singurul învingător
în el va fi Anglia", că Germania va cîştiga „un milion de ca­
davre, două milioane de mutilaţi" şi „cincizeci de miliarde de
datorii" (opr.t de censură, el se dă la pag na 174). Şi un capitol
despre Vossische Zeittung (p. 223 şi urm.).
în L'Europa Orientale, VIII, 7-8, dra Maria Emilia Amaldi
reproduce notele generalului Marsili (siîrşitul secolului al XVIIlea) despre Ardeal.
D. Wolfango Giusti presintă ideile lui <Mazzini sl CehiIor>,
Karel Havlicek Borovsky (182t-l8o6). Călător în Rusia la
1843-4, el observă că bogăţia Statului susţine literatura ru­
sească, nici populară, nici patriotică. «Mă îndoiesc dacă în toată
împărăţia rusească d e 60-000-000 sînt atiţia sinceri patrioţi ca
în singură Praga.> «Aristo raţii germanisaţi şi francisaţi din Pe­
tersburg, aceia au stricat aceasta literatură.> «Ei îşi cresc în
spirit străin copiii, fiind ei înşii total desnaţionalisaţi>. La
Petersburg e operă italiană, la Moscova, germană. «Şi la Mos­
cova nu se caută decît lucruri străine.» în locul «beţivilor, ju­
cătorilor d e cărţi şi degeneraţilor» preferă pe ţeran şi negustor.
Soldaţi cu puşca pe umăr cerşesc. «Aici epicurismul strică tot.»
Nu crede în rasa slavă ( p p . 2 1 0 1). «M'am întors la Praga
numai Ceh..., ba chiar cu o Oarecare amărăciune contra celor­
lalţi Slavi... Recunosc că Maghiarii, duşmani făţişi ai Cehilor şi
Ilirilor, îmi sînt mai simpatici decît Ruşii, cari vin cu un zîmbet evreiesc să ne puie în buzunar.» Polonii i se par «Ruşi cu
mînile legate». E şi contra revoluţiei liberatoare, cum e contra
dogmelor creştine.
Idei generale juste despre Ucraina, de d. Eugeniu Onaţchi.
Intervenţii pentru libertatea căzăceascâ în Prusia şi Franţa
(Kapnist), pp. 2 . 4 5 .
*
Luminoase explicaţii ale u'timelor alegeri din Franţa de d.
M. Seignobos în L'Année politique fiançaise et étrangère, I I I , 3.
Lipsa de partide unificate. Alegeri individuale. Giupari în Camere, care dau coal'ţii, opuse una alteia, de ia dreap'a la
stînga, despoind centrul d e rolul lui natural. Azi vechea stingă
e dreapta. Socialiştii sînt siliţi însă a lucra după o dinele sec­
ţiei francese a Internaţionalei. Se rupe astfel s didaritatea stîngelor. Grijile d e politică externa şi de politică fmanciarâ inter­
vin apoi pentru a aduce schimbări. Regimul Poin:aré e poli­
ticeşte de s'înga, financiar d e dreapta. A ară de comunişti,
candidaţii (3.500) nu ţineau prea mult sama de progra n.
De d. André Philip observaţii asupra ideilor lui Henri de
Man contra luptei de clasă.
f
*
în Anuarul Comisiunii Monumentelor istorice, secţia din Ba­
sarabia, I I (Chişinău i928), biografie pioasa a lui Paul G .re. D.
G. Baiş cercetează paraclisul cetăţii Hotinului ( x t r a s din „Bise­
ricile moldoveneşti în veacul al XVl-lea" ; splendida uşă de
intrare; ar ti încă de supt Ştefan-cel-Mare, cu o refacere supt
Rareş). D. Ştefan Ciobanii presintă vasta, încă frumoasa cetate
a Tighinei (a fost vorba de acest articol în deosebi). De d. P.
Constantinescu-Iaşi un studiu amănunţd al formelor bisericii Sf.
Gheorghe din Chişinău (pietre de mormînt, de la 1815-19, ale
familiei protopopului Stăvărachi; Ia p. 63 e rău cetit: Cionutolonta Carilov; de fapt era Cionuto şi s'a îndreptat sus: Cionutont; Carilov e Caiulov; explicaţiile sînt prea întinse şi vin
prea de departe ; note istorice asupra acestei biserici a Bulga­
rilor). Un studiu al d-lui Paul Nicorescu despre „Taurul pe
monedele de la Tyras". Mănăstirea Căpriana, fundaţie a lui Ştefan-cet-Mare, e înfăţişată de d. Ştefan Berechet (Evanghelie de
la Petru Rareş, care o reface, o „face din nou", la Oetombre
„1544"; — păcat că e aşa de slab clişeul rusesc I—.documente
de la Alexandru Lăpuşneanu, Alexandru Coconul, Istrate Dabija,
Antioh Cantemir; clopot din 1786 la biserica lui Gavriil Bănulescu, îngropat aici, mort la 5 Novembre 1821, ca şi arhiman­
dritul Chirii de Adrianopol; pomelnic al Dobrovâţului; icoane
nouă şi slabe; pecete din 1818. Note de d. Nicolae Ţiganco
despre schitul, refăcut, Rughi (arhitectura rusească din Basara­
bia e calificată de „meschină, fără niciun stil, lipsită de orhe
sentiment religios"; p. 112) D. Şt. Berechet descrie pe larg
manuscriptul de la Chiev al Mitropolitului Antim („Chipurile
Vechiului şi Noului Testament, adecă obiazele oamenilor celor
vestiţi ce să află în Sfînta Scriptură", 515 chipuri şi trei schiţe).
E închinat lui Constantin Brincoveanu în 1709, lăudat ca „odraslă cu străluciri de aur", ca „floare cu bun miros", şi ca
„măslin roditoriu". La început, citeva versuri slabe. Urmează
douăzeci şi una de foi. Figurile, în cercuri (şi cu unele vederi
de cetâţ), sînt de o mare fineţă.
De la acelaşi, inscripţii şi însemnări (la Sf. loan din CetateaAlbâ, pe Evanghelia greco-romînă din 1693, o însemnare că s'a
dăruit la „biserica domnească" a Sf. Paraschive de Constantin
Duca la 1/00; pe ultima scoarţă o inscripţie românească din
„oraşulu Achermanului" la lb21; mormîntul, în cimitirul din Chişi­
nău, al Măriei, Doamna lui Alexandru Mavrocordat, născută
Callimachi, moartă la Iunie 1831; la Buna-Vestire din acest oraş
însemnarea morţii, în 1755, a lui Mihalachi Mâzărachi, funda­
torul bisericii cu acest nume; la pagina 138 a se ceti: Tesviteanul; la biserica Mazarachi din Chişinău, pe o icoană, numele
meşterilor Iancu, Pavăl şi Ivan, cari o înoiesc pentru abageri
şi bogasieri, la 1817; o însemnare din 1802 a lui Neculai Catargiu Paharnic; ia Ş-ştaci (Soroca) notă a lui Lupu biv vtori
Spătar, fiul lui Cîrste biv Vel Spătar, cari cumpără o Evanghelie
de la Postelnicul Velicico, fiul lui Dabija biv Vel Ban). Pâcat că
se înţelege aşa de puţin din crucea de la Jitomir a Mitropoli­
tului Teoctist, puolicată da d. Şt. Ciobanu, ia pagina 1411 PeCttea lui Şttfan Tomşa la pagina 146. Pâr. C. Bărbulescu vor-
beşte de unele biserici din Ţinutul Iaşilor (la 1754 pomenit
„Cotul lui Aron Voevodù", p.'148; la Pinzăştii Vechi inscripţie
slavonă a iui Eremia Murguleţ şi a soţiei Candacfna, la 1643;
un zugrav monahul Alexie în 1737; la Prigorenii lui Neculce
clopot de la egumenul Nifon — de unde? — din 7034; nu cred
în data de 1593 la o bisericuţă din Tîrgul-Frumos; clopot de
la Ilie Catargiu din 1730 Ia Domneşti; pe aspra bisericuţă de
la Şipote, însemnarea slavonă a ctitorului, vestitul Luca Arbure,
din Septembre 1507; la Voineşti piatra de mormînt a lui loan,
fiul lui Vasile Corlat Cămăraşul, 1641 ; la Cucuteni ale Anei şi
lui Gheorghe Simnicianul, 1681, a Măriei, fiica Marelui Pitar
Gheorghe Stîrcea, lo75 a logofătului al doilea Hurmuzachi,
1739; la Bîrnova clopot de la Ştefan Tomşa ăl 11-lea, 1614,
altul de la 1656; rectificare a inscripţiei de pe biserica Sf. Atanasie de la Copou; greşit cetită cea greceasca, de la Buciumi,
1762, cu o notiţă de mîna Mitropolitului Gavriil Callimachi ; o
icoană din 1663, făcută de zugravul Petru, Grec, pentru vameşul
Păun; complectare a inscripţiei clopotului iui Petru Şchiopul
de Ia Galata, 25 Mart 1579; chivot de la Miron Barnovschi, 1628.
#
în Les débuts du capitalisme, Paris (1928), d. Henri Hauser
pune începutul „maşinofacturii" încă la începutul secolului al
XVlI-lea,— unele urme chiar la 1455 (p. 13); progresele din
secolul ai XVIII-lea în divisiunea muncii, pp. 15-6. Acumularea
de capitaluri utilisabile a putut fi datată din secolul al XllI-lea,
p. 18. Dreptul roman înviat permite uşura, pe care Biserica o
condamna, p 24. Bîlciurile-burse, pp. 24-5. La 1608 „Banca de
Franţa" era propusă p. 26. Colbert caută să împiedece concen­
trarea capitalurilor, pp. 28-30. Se observă în relaţiile cu lucră­
torul că nu pretutindeni erau corporaţii (p. 32). în Coutumes
de Beaumanoir
din 128« se vede liga între lucrători pentru
urcarea sa ariilor şi măsurile contra celor de altă părere, aşanumitul taquehan, greva, pp. 32-3. Grevele ulterioare dese, p. 39 şi
urm. Asociaţii patronale, p. 41 şi urm. Ideile economice ale lui
Calvin, din altă culegere. Cap. III presintă deosebitele forme de
organisare a muncii în vechea Frântă : jurande (peste confraţii
sau bresle; p 93), muncă liberă, regimul majorităţii (o- 103), dar
supraveghiat în oraşe de consuli, muncă privilegiata de către rege
(monopoluri). Subiectul e apoi reluat în Burgundia pentru
1500-1650 (lupte pentru libertate ale lucrătorilor). „Sistemul
social al lui Barthélémy de Laffemas" (supt Henric al IV-lea;
sfetnic foarte influent; predecesor în mercantilism al lui Col­
bert, propunător al Camerelor de arfe şi meserii, al b rotirilor
de manufactură şi al arbitragiului obligatoriu). Dar capitolul ur­
mător revine asupra «coibertismului înainte de Colbert" (se
citează şi caşuri din secolul al XVI-Iea; Lyonesii liberi biruie
pe L-îffemas; piese justificative). Un studiu asupra cărţii lui
Jacques Savary, Le Parfait Négociant (ed. a 2-a, 1676; cere
negustori luminaţi; dă sfaturi de om practic; recomandă cu­
noaşterea pieţei ; grija transporturilor pe Mare, a schimbului).
La urmă ceva despre „cuvîntul industrie şi evoluţia industrială"
(cuvîntul apare, timid şi rar, către 1800).
Carte de idei nouă, foarte limpede pentru subiecte grele.
în cartea d-rei Josephe Chartrou, L'Anjou de 1109 ă 1151,
Foulque de Jerusalem el Geoffroi Plantegenet,
Paris (1928),
atente cercetări medievale. Cei doi Angevini sînt urmăriţi în tot
ce se poate afla din acţiunile lor. Căsătoria Matildei, văduvă
de împărat, cu Geoffroi în vristă de abia paisprezece ani (ea
avea cinsprezece mai mult), pp. 20-2. Se caută a dovedi că
regii Francei pleacă din conţii de Anjou (p. 21, nota 2 ) ; deci
„nul baissement" (ibid). Ceva mai tîrziu tatăl, Fulco, luă în
căsătorie, la Ierusalim (2 Iunie 1129) pe Melissende, moşteni­
toarea regatului de acolo (op. 23-4). La moartea lui Henric
I-iu Normanzii preferară pe Thibaut de Blois fiului Matildei
(p. 40) ; fratele acestuia, Ştefan, al căui tată, Ştefan Henric,
luase pe Adela, fata cuceritorului şi care pretindea a se coborî
din Alfred prin căsătoria cu Matilda de Bouîogne (p. 40), iea
Anglia. El jurase Matildei, dar cată a dovedi că jurămîntul era
legal (pp. 42-3). La 1139 ea vine în Anglia să dispute tronul
cu armele în mînă. Plantegenet vine de la plantarea de „ginestre" pentru vînătorile lui (p. 8 4 ) . Foarte bune capitole despre
instituţii, despre Biserică (în aceasta, arta şi literatura). Henric
al II Iea era să ieie pe fiica, din căsătoria cu Ludovic al VII-Iea
a Eleonorei, viitoarea Iu soţie (p. 244). Multe documente inedite'
O carte plină de idei e noua lucrare a d-lui R. N. Coudenhove-Kdergi, iniţiatorul „pan europeanismului", Held oder Hei­
liger. Octavian „îupărat al Europei", p. 20 ; raportul : Europa
faţa de Asia, ca Grecia faţă de Europa; osebirea, prea tare
trasă, între Germanul atlantic, Romanul mediteranean, Slavul
asiatic; Iaponia săracă e altă Europă; elementele compunâtoare
ale personalităţii lui lsus, pp. 62-3; gradul de apropriere a
creştinismului de in-stinctul luptător al vechii Europe ; explica­
rea tipului de o m bine crescut», p. 70 şi urm. ; eurasiatisarea
Romei. p. 7 7 ; invidia ca factor în istoria Europei, p. 8 8 şi
urm.; importanţa representativa a filmului eroic, pp. 96-7;
fasele luptei contra moralei creştine, p. 105 şî urm.; Nietzsche
şi hseismui p. 121 ; caracterisarea moralei de azi ca «der
Spiessbürgc-r im Gewände des Gentleman mit der Moral des
Apachen>, p. 125; critica politicei de azi, p. 128 şi urm.; liniş-
tea sufletească şi maşinismul, pp. 144-6- Ideia dominantă a
antagonismul între Nordul eroic, luotător, fiindcă e sărac, şi
Sudul armonic, pacific, creator de valori morale, fiindcă viata
uşoară-i îngăduie aceasta. Paralel şi nu longitudinal, pe axa
Nord-Sud, şi nu pe axa Vest-Est s'ar mişca viata omenirii.
Obiecţii se presintă uşor. Dacă omul ar fi reţinut de chmă,
aşa ar fi, dar omul umblă. Calităţile date de o latitudine se
amestecă necontenit cu ceia ce, pe căi foarte deosebite, îi vine
de Ia alta. Maurul creiază pe ţermul Atlanticului şi Varegul
păzeşte palatul împăratului din Constantinopol. Aceasta o în­
trevede şi autorul pe paginile 24 şi urm.
In amănunte, crearea germanismului prin sila asupra femeilor
celor învinşi e o închipuire (o. 3 3 \ Ea s'ar fi continuat prin
sila nobilului asupra femeilor claselor de jos (ibid.).
în Almanahul Graficei Romîne de la Craiova, an. 1928, un
articol de N. Iorga despre „Ilustraţia cărţilor romaneşti, 1860-90"
(cu figuri), note despre litografii (1902-1927) de Dimitrie C
Ionescu.
•
în Folklor din judeţul Buzău de d. N. Georgescu-Tistu (edi­
ţia Academiei Romîne, Bucureşti 1928) variante ale baladelor
Jianu, Corbea, Ghiţă Cătănuţă, Georgelaş, Chira Chiralina, Miu
„Globiu", Voinea Ciobanul ca Mioriţa. Se cere a fi îngropat
în vatra focului,
în jurul mieilor (p. 65).
O alta (pp. 77-8) e trivială.
Apoi necunoscutul, cam confusul „Cîntec al chirigiului".
Şi povestiri despre războiul din 1877 şi despre Marele Războiu. Una presintă cariera unui bătrîn călugăr (pp. 82-4).
în Les entrées solennelles et triomphales à la
Renaissance
(1484-1551) (Paris [1928]) d-ra Josèphe Chartrou pune faţă în
faţa vechile intrări ale Renaşterii. înlocuirea se face cu greu,
formele medievale fiind intrate în instinctul mulţimilor ( 5 . 17).
Şi regele Faramond şi Clovis sînt aduşi alături cu Romul şi Rem
(pp. 24-5). Figuri alegorice (p. 27). Exemple se puteau găsi şi
în Cronica lui „Toison d'or" tipăntă de «Société de l'histoire
de France". O frumoasă pagină despre alegorie (pp. 29-30). Re­
cunoaşterea grijei pe care evul mediu a avut-o de antichitate,
pp 4.5 4. Pentru descendenţa „troiană" a Francesilor, p. 47 şi
urm. Ileia triumfului, p. 56 şi urm. Perltru Luisa de Savoia,
Francise l-iu e „Cesarul ei", p. 68, nota 1 . A se ceti: Cas il în
loc de Casat la p. 73. Quiers e Chieri (o 74). Temele exotice,
p. 111 şi urm. Supt Francisc I i i nu sînt solii turceşti ( f. p. 115).
Mauri, Turci în alaiuri, p. 116. Pâlâni albanese, ibid. Bogată
bibliografie. Cîteva ilustraţii.
î i luiiu Orient, Istoricul farmaciei din Ardeal (Cluj 1927),
se dau şi ştiri generale (:u ilustraţii) despre faimacie în toate
timpurile. Evident că Mateiaş Corvinul nu se cobora din Corvinii Romei (p. 39). în subiect se întră la pagina 501, întrebuinţîndu se socotelile oraşelor săseşti (pentru partea unde se 0preşte publicaţia 1 >r integalâ trebuia recurs la extrasele mele
din Hurmuzaki, XI şi XII). Partea aceasta e tratată cu cea mai
mare luare aminte. Ştirile de la p. 83 înainte sînt, nu de d. dr.
Ni:. I. Anghelescu, l a cartea căruia se află, ci de N. Iorga. La
urmă se vorbeşte de frumosul museu farmaceutic creat de autor.
în Studentul de la Chişinău, I, 2, o vedere a scrinciobului
din gradina publică de la Chişinău în 1820 şi alte vederi din
acest oraş. O carte de preoţie pentru Basarabia (Ţinutul Sorocei) de la episcopul de Huşi Inichentie, îndemnul către jurămîntul de credinţă d n partea Mitropolitului Gavriil, o carte de
mazil din 1801.
în La Peinture française, moyen-âge et renaissance (în «Bi­
bliothèque d'histoire de l'art"), de d. Louis uillet (Paris 1928),
se va găsi o scurtă şi cuprinzătoare expunerea desvoltării pic­
turii francese începînd din secolul al XIII-lea (observaţia că
usul picturii răspîndite pretutindeni vine din Orient ; vechile bi­
serici france zugrăvite, pe pagina 6; „imperiala" miniaturisticâ
a lui Carol-cel-Mare ibid.; caracterul antic „pompeian" al aces­
tor miniaturi, p. 7 ; influenţa orientală, pp. 7-8; entusiasta şi
meritată apreciare a picturilor din bolta de la S. Savin, p. 9 şi
urm. Calde descrieri, bune reproduceri ale dulcilor scene de la
Liget. Alături, frescele de la Montmorillon. Violent folklore la
Vicq. în faţă cu această artă occidentală, sentimentalista, şcoala
bizantină, în legătură cu Catalonia, din părţile burgunde ; e cureniul cluniacens, care face din catedrala de la Puy o „biserică
absolut orientală", p. 14. Un par;graf presintă vitraliul cu o
intensitate de simţire şi un farmec de formă deosebite. Spaţiile
rămînînd, în castele care nu sînt străbătute de vastele fereşti, o
frescă modestă se păstrează acolo; fresca italiană s'a menţinut
tocmai din causa deficienţei goticului. Ea trece în Franţa : mi­
siuni regale in Italia ia l*i98, la 1308-22. Simone di Martino
moare aici. Dar tapiţeria înlocuieşte pictura şi lasă urme „cît tine
vechiul regim", p. 22. Un paragraf i se consacră. De la 1292
pictori la Paris; pe la 1350 portretul anonim al regelui loancel-Bun; Ia 1391 se caută închiderea în castă. Miniatura, care
distinge şi ilustrează tot secolul al XIV-lea, ajunge a avea toate
resursele marii picturi. Alături, la Paris, pictura de retables, pe
lemn, râpede oprită, pentru a ss avea la Avignon şi Nice o de­
rivaţie. Regele René, el însuşi artist, îndeamnă şi domină. Apar
nume, ca al lui Enguerrand Charonton, Nicolas Froment. La
Miralheti, din Montpellier, e ceva din Bellini. în acelaşi timp pe
Loira marele miniaturist Jean Fouquet, care zugrăveşte, cu alt
material, pe Papa Eugeniu al IV-lea. pe Carol al Vll-lea, pe
Juvénal des Ursins. în acest secol al XV-lea, fără «coloana ver­
tebrală" a patronagiului, anonimi dau opere foarte remarcabile.
Aşa-numita Renaştere continuă în pictură evul mediu, dar viIraliul se desface de arhitectură. Portretul familiei de pictori
Clouet se aşează alături. Pictorii italieni ai lui Francisc 1 -iu, pp.
49-50. Nudul va apărea cu cei doi Cousin. O nouă şcoală, la
sfirşitul veacului al XVI-lea, va merge să înveţe în Italia.
In Arborele genealogic al familiei Bujoreanu de Alexandru
Al. Fâlcoianu (Bucureşti 1928) multe extrase de acte începînd
cu sfîrşitul secolului al XVI-lea, unele din ele iuteiesante. La
p. 10 un nume de om Tecuciu. La pp. 11-2 un act de la „bătrînii oraşului şi judeţul cu 12 pîrgari" de la Rîmnicul Vîlcii
(marturi: popa Oancea şi Bulica). La pagina 12 note despre
Cernica logofătul din Bujoreni, tot de la începutul secolului al
XVII-lea. La 1757 Hagi Ivan Pop, care, venind din «Ţara Nem­
ţeasca" cu marfă, e prădat de haţi cari 1 despăgubesc cu mo­
şia lor (p. 2 5 ) . Un act din 1775 vorbeşte de o moşie care trece
de la cunoscutul Constantin Costin la Iosif Kâlnoky, şi el cu­
noscut, care e calificat de biv Vel Comis, şi de la acesta la
Constantin Brîncoveanu Logofăt. Se menţionează şi locul, cu
case, dăruit de Doamna lui Vodă Brîncoveanu, Marica, docto­
rului Ferrati, pp. 26-7.
*
Drumuri la Romînii transnistrieni (Oroscaia şi Gruscaia), des­
crise de d. I Agîrbiceanu, în revista Transilvania, LIX, 7-8. La
Vişca se ştiu numai colindele. Un memor.u de la »866 al lui
Şaguna către ministrul austriac Thun. Dd. Od. Apostol şi Il*e
Paştină continuă monografia Vâlcelelor din Secuime. Curioasă
scrisoarea în păsăreşte a Viădicăi Moga din 1839 (e probabil şi
râu cetită). O lungă listă de contribuitori romîni veniţi acolo
să-şi caute sănătatea.
Prin forma scurtă, fosrte îngrijită, prin Imiş'ea cu care se ju­
decă împrejurările cartea d-lui Camil Lohan. Din timpul viforniţei, urme neşterse din sufletul unui fost ostaş, 1916-8 (Bucu­
reşti (1928] se aşează între cele mai bune scrieri despre râzboiu:
autorul, ofiţer de reservă, a luptat în Secuime, a luat parte la
a ararea Bucureştilor şi a fost apoi pe frontul de la Oneşti.
Observaţii asupra democraţiei Basarabiei, de d. Al. Kide', în
Societatea de mîine, V, 19.
în j4r/a şi arheologia splendide reproduceri în colori ale
portretelor domneşti de la Humor (Ştefan-cel-Mare şi Petru
Rareş, cu familiile lor).
•
Ideile despre originea oraşelor noastre pe care le emite d.
V. N. Madgearu în „Oraşul economic" (Independenţa
economica,
XI, 1-2) — oraşul desvoltat din sat prin episcop şi Domn —
nu resistă Ia cea mai uşoară critică istorică.
In descripţia de călătorie în Polonia, de d. Riccardo Riccard',
în VUniverso, IX, 8, p. 752, o faţadă de casă din Lowicz, lîngâ
Varşovia, are ornamente zugrăvite asemenea cu ale covoarelor
noastre. Biserica din Eunîniec (p. 755), lîngă Pinsk are coperişul pe mai multe planuri ca in Norvegia
Tot acolo, de d. Aldo Neppi Modona, o dare de samă a
„congresului internaţional etrusc".
în Historisk Tidskrift din Oslo, 1928, 1, un studiu, de d. Oscar Albert Johnsen, despre „relaţiile de comerţ nordice cu Franţa
înainte de 1814" (Compagnie du Nord la 1644, creată supt scu­
tul lui Mazarin, mişcare mai ales de pe la 1670 ; Marsilia si
Rouen importă mărfuri scandinave şi trimet vin şi articoiede lux).
în Transilvania, LIX, 4, d. Teodor V. Pâcăţian presintă pe
deputaţii romîni din Senatul austriac în 1860 („senatul înmulţit") :
Şaguna şi Petrino figurează în primul rînd, cu fireştile cereri
de limbă şi de cultură. — D. Axentie Banciu dă scrisori politice
din anii 18o0.
+
In Codrul Cosminului, IV (1927), d. Vasile Gherasmi se ocupă
de „filosofia istoriei" a Iui A. D. Xenopol.
în I. Rovenţa şi I. Chiriţes:u, Introducere în paleografia chi­
rilică, un număr de reproduceri din documente şi tipărituri.
în The victorian age in politics, war and diplomacy (Cambridge
1928). cuvîntare ţinuta la Universitatea din Cambridge, d. Harold Tamperley scade cu dreptate prestigiul de care mai mult
decît o generaţie a încunjurat epoca reginei Victoria.
*
în articolul d-lui W. Thomas despre „Veneţia şi prestigiul ei
în literatura englesâ" (Reuue de l'Unioersité de Lyon, IV, 1928),
se relevă refacerea dupa me'ode vechi veneţiene a pirtidului
conservator engles- de către Bea^onsfield, nepot de fiu al unui
„Evreu din Veneţia" (p. 322). Scriitorii englesi apropie mica
Veneţie de marea lor patrie ca forme istorice asâmănătoare.
•
lntr'o broşură splendid tipărită, d. J. Lázaro dovedeşte că
vestitul Breviariu al Isabelei Catolica, la British Museum, îi e
atribuit de un falsificator. Pe lingă multele probe de carac­
ter artistic ar fi ajuns aceia că Isabelei i se zice: „regină a
Spaniei şi a Siciliei", atunci cînd ea era a Castiliei; miniaturile
Sfintei Isabele şi a Sfîntului Francisc (Francisc de Rojas ar fi
donatorul) nu sînt mal mari decît celelalte.
în n-I 42 din Foaia Diecesană din Caransebeş, păr. Coriolan
Buracu vorbeşte despre „O şcoală primará confesională romînă
în Mehadia h 1780": date din „Topografische Beschreibung
von dem Militărort Mehadia" (ms. din 1780 1785).
în publicaţia jubilară Dobrogea (formînd voi. I din anul IX,
al „Analelor Dobrogii ), d. C. Bratescu tratează despre „pămîntul Dobrogii" (cercttare complectă, cu splendide ilustraţii şi o
frumoasă hartă). Acelaşi învăţat tratează clima, „fitogeografia
şi solurile". D. I. Borcea are studiul despre fauna ţermului. Un
larg studiu al d-lui Radu Vulpe despre cercetările arheologice
în Dobrogea pa vremea romanească. Numismatica e tratată de
d. C. Moisil. D. Al. P. Arbore resumă pe Pârvan pentru etno­
grafia antică a Dobrogii. D. Mehedinţi vo beşte despre „Dacia
pontică şi Dacia carpatică" : şi punctul de vedere al istoricilor
e acela că „descălecarea şi nomadismul RomînLor sînt i.usii de
biblioteca", p. 192. Ce!e trei drumuri: al pădurii, al slepei, al
rîului (Siretiul), pp. 195-6. Cu populaţia se revine la d. Brătescu
(foarte juste cele trei Dobroge: a M^rii, a stepei, a rîului; p.
202), E o întreagă cărticică de istorie, şi de istorie bună.
Mangalia vine fără îndoială din Pangalia, Turco-Tatarii au
pus vecrJul nume grecesc în legătură cu mangalul lor. încercă­
rile făcute pentru a da o altă explicaţie pot fi ingenioase, dar
rămîn falşe. Astfel şi a d-lui Teofil Sănciuc-Săveanu din Reuista
filologică, II. Cum nu sa poate admite ciudata derivaţie din
numele Mongolilor („Magoria" e după „Magog" din Biblie),
astfel „cartaginismul" propus de d. Sanciuc-Sâveanu, cu atîta
erudiţie, trebuie de pus alături cu etimologiile d-lui BileţehiAlbescu, oricît s'ar amesteca şi Megara elenică în polemică.
în Graiul romanesc, II, 9, două documente despre Morlachf.
tipărite de d. Iaroslav Müller. Ştiri despre Romînii din Albania,
*
Se dă dreptate marelui talent de formă al lui Asachi în arti­
colul d-lui G. Guţu despre traducerile lui din Horaţiu (Orpheus,
IV, 4).
în // Giornale di politica e di ietteratura, Octombre 1928, note
despre scurta petrecere în Corsica a iui Dumouriez. Tatăl său tra­
dusese pe Ricciardetto al iui Forteguerri. Generalul vine la Ge­
nova. I se propune o luptă peniru Genova în Corsica împotriva
Iui Paoli revoluţionarul. Apji se oferă lui Paoli, care nu-l pri­
meşte. Se încurcă însuşi în negocierile cu privire la insulă în
care voia să încurce pe altul. Cercetează Corsica în anarhie
(luptă ca ale „sălbatecilor din Canada"; p. 1027). în Franţa
cercetează pe ministrul hotărîtor, ducele de Choiseul. Cată a-1
atrage în aventura lui. După o misiune in peninsula iberică, se
întoarce, cu împuternicire, în Corsica şi se bate acolo.
In Wesen und Au/gaben der deutschen Slaoistik (Leipzig 1927),
dd. H. F. Schmid şi R. Trautmann, directori ai „secţiei slave"
de la Universitatea din Leipzig, presintă, ca o critică pentru o
statornică lipsă de interes, starea actuală a studiilor de slavis­
tică în Germania şi Austria. Se semnalează cercetările din Bres­
lau, unde e un Institut special, asupra dreptului sud-est euro­
pean (Zeitschrift für Ostrecht, de la 1927). Profesori de sla­
vistică sînt azi la München, cum doria Krumbacher, şi la Königs­
berg, la Breslau şi la Berlin. în Austria se ţinea samă odată mai mult
de naţionalitatea studenţilor (ia Graz, la Cernăuţi) decît de scopul
ştiinţific în legătură cu ştiinţa germană: Praga singură făcea o
excepţie. Istoria Sud Estului european se predă la Berlin (două
catedre) la Bann, H.mburg şi Viena, — dar e vorba mai mult
de Rusia —, apoi, de curînd, la Leipz'g şi, ca un curs liber, la
Königsberg, dar tot cu direcţie rusească. Pentru etnografia slavi.
un privat-docent la Praga. La 1910 se creiază Zeitschrift
für
osteuropäische
Geschichte, încetat; la al patrulea an, apoi, puţin
înainte de razboiu, Osteuropäische Forschungen ; se adauge Jahr­
bücher für Kultur und Geschichte der Stauen de la Breslau. Se
arată caracterul îngust al preocupatü'or din acest loc. Se laudă
începutul Grundriss der slavischen
Philologie.
«
Şi pentru studiile de istorie poate serv! catalogul, publicat
de Biblioteca Naţională din Paris, al expositiei privitoare Ia
Revoluţia francesă (Bibliothèque Nationale, La Réoolution fran­
çaise, janvier-mars MCMXXV11I). Şi, p. 73, un calendar frances şi grec din Corfù (an. 7). Ziarele, p. 105 şi urm. Este şi un
alt album întitulat: Bibliothèque nationale, Exposition
de la
Réoolution
française.
*
în broşura d-lui Joseph Castagne Le rôle de la chanson
dans l'idéologie nationale des Pays baltes, ilustraţia, represintînd coruri, dă de mai muite ori pe cămăşi şi tabuere cusătura
stilisată a artei noastre populare.
*
în Orpheus, I I I , 5, d. I. Bileţchi-Albescu înlătură etimologiile
neverosimde pentru Siretiu (şi unul galiţian) şi se opreşte la
originea ilirică a numelui, întrebuinţînd şi lucrarea, din 1925,
a lui H. Kräh, Die allen balkanitlyrischen
geographischen
Namen: Siris italicul, Serttion dalmaticul, dacă nu şi tracicul
Seiletae, sînt destulă dovadă ; ar fi şi o transmisiune albanesă,
cu sensul de „adîncitură". Cercetătorul merge pană la forme
asămânătoare : Serrâtes, Sera pil li, Serota, în Panonia, în regiunea
acelui „lacus venetus" care aminteşte Veneţii ilirici. Mai puţin
reuşite imi par consideraţiiile cu privire la Tiarantos din Herodot şi la Hierasos din Piolomeu, devenit Gerasusla Amian Mar­
celin : ar fi nume pentru un alt rîu. In margine şi numele rîulùi Sergetias, al Sarmisagetusei şi al munţdor Serrilor, la Daci.
Trebuie răspinse suggestiile privitoare la Iaşii norici in legătuiă
cu laşul (paralele în Gorj şi Secuime). Mai plausibil raportul
dintre Drava şi Traus al Tracilor. — D. Cornel Hahon continuă
frumosul său studiu despre comerţul la vechii Greci.
*
în Arhivele Olteniei, Nov.—Dec. 1927. largi perspective tăiate
de d. 1. Andrieştscu în domeniul tracismului nostru. Note des­
pre bisericile craiovene de d. G. Orman, coborîtor din negus­
torul Velea Pavlovici : se pomenesc Aromîni din Vlaho Clisura
în mahalaua Sf. Ioan. „Clisura nouă" ar fi păstrată în numele
de „Chitara nouă" sau şi „Chiţărânoaia" ; p. 415. Ceva despre
Bănăţeni de d. R. S. Moiin (mai mult etnografie). La documente,
un Udrea Postelnicul Bibescul la 1643 ( p p . 425-7). Pentru tipa­
rul bisericesc oltean în secolul al XlX-lea, p. 433 şi urm. încă
un act austriac din vrenea ocupaţiei in Oltenia, p. 437 şi urm.
•
în Arhivele Oltene, Mart-April, note de d. Gigi Orman des­
pre Macedonenii la Craiova (vin dinClisura), despre «Sîrbii» de
a oio de d. Anastase Georgescu, despre Danciu Pîiîianu de d.
C. V. Obedeanu; un act de Ia Şerban Cantacuzino pentru căpi­
tanul Preda Milcoveanu, fiul lui «Ivan Slugeriul de Milcovu ot
sud Olt>, altul al Măriei, fiica Iui Iordachi Cantacuzino, pentru
Mănăstirea dinlr'un lemn, unde-i e îngropată mama (1711), şi alte
documente, mai nouă.
în Nicolai Grămadă, Contribuţii la istoria cărţii şi a scrisului în
evul mediu (din «Codrul Cosminului», IV '), Cernăuţi 1^26, bo­
gate lămuriri de «bibliologie» cu figuri. Compilaţia merge până
la cele din urmă amănunte. De ce la pagina b7 se copie după
model, în italieneşte, «pitt ted. ant.» (pittura tedesca
antica)?
*
*
*
D. L. T. Boga tipăreşte o întăie broşură de Documente
basarabene, cuprinzînd «foi de zestre (1734-1844)» (Chişinău 1»28).
Foile de după 18,12 nu se deosebesc întru nimic de celelalte,
în Ianuar 1824 martur şi vestitul dascăl Gobdela^ adversarul lui
Asachi («doctor şi profesor de filosofie>) ( p . 37).
#
*
*
In 1. Andrieşescu, C. C. Giurescu, I. Simionescu, A. PopoviciBîznoşanu, Dobrogea, Patru conferinţe ale Universităţii libere
(no. VI din publicaţiile <Aşezămîntului cultural Ion C. Bratianu), Bu­
cureşti 1928- întâia conferinţă—şi cea mai întinsă—dă un abundent
resumat al lucrărilor sâvîrşite de arheologii romîni în Dobrogea,
mai ales de V. Pârvan, cu numeroase adause şi observaţii ale
autorului. A doua presintă pe scurt istoria Dobrogii în raport cu
Romînii. Foarte frumoasă conferinţa d-lui I. Simionescu despre
solul dobrogean. Multe amintiri de studii personale în Fauna
şi Flora Dobrogii de d. Popovici-Bîznoşanu.
Frumoase planşe. Pentru aspectul modern al Dobrogii ele
sînt luate din Albumul lui lacob Alt (1820). Vederea Hîrşovei
e particular de preţioasă, cu castelul crenelat de pe culme şi
cu acele fereşti gotice de jos care ar trimete la o operă ro­
manească medievală.
în Ostland, III, 4, d. Richard Huss arată că în regiunea TrierColonia s'au concentrat emigranţii cari au colon/sat Ardealul.
El observă şi rolul pe care 1 a avut în această mişcare Biserica,
în regiunea Meusei era punctul de căpetenie şi în această pri­
vinţă care pe urmă încetul pe încetul s'a părăsit. Se caută efectele pentiu limbă, păstrată conservativ în Luxenburg. Se sem­
nalează nume comune de locuri (Nosen după Sf. Dionisiu) şi
oameni. în.tre altele Diedenhiefen-Diedenhofen şi LezebăschLotzeburich (Luxemburg). Se arată asămănarea în datini şi poveşti.
Dar şi aici teoria «deşertului»...
Şi restul numărului e consacrat tot Luxemburgului.
în Pour une mise au point générale de l'histoire du XVIII-e
siècle (din «Revue d'histoire moderne»), d. Michel Lhéritier, criticînd manualele actuale de istorie şi noul program frances din
192 >. dă o bibliografie recentă foarte folositoare (v. pp. 6-7. 8,
9, 12-3) şi îndreaptă unele păreri greşite (împrumutul, în seco­
lul al XVIII-lea, de către Francesi a ideilor «filosofice» din An­
glia, rolul de «filosoafă» al Ecaterinei a II-a, neînsemnâtatea lui
Frederic-Wilhelm I-iu de Prusia, crearea Pragmaticei pentru
Maria-Teresa, concepţia greşită a caracterului lui Iosif al 11-lea,
înţelegerea politicei francese din secolul al XV-lea faţă de
Anglia).
•
Observaţii interesante asupra Secuimii în broşura d-lui Alexe
Mănciulescu, Paradoxa săcuiască, (laşi, f. a.; cu o hartă şi
statistice la paginile 26 7). Se denunţă protopopul profesor Boe
riu, care refusa conlucrarea cu preoţii romîni ortodocşi şi lu­
crează alături cu preoţii catolici maghiar '.
1
în volumul XXIII, acum apărut, din Akta grodzkie i ziemskie
(Liov 1928; documentele sînt publicate de d. Anton Prochaska),
se dau acte de diete locale (instrucţii, confederaţii, „u liversalt",
manifeste, laudum), cu o introducere mai scurtă (anii 1731-1772).
Menţiunea polcovnicului Turculeţ (lurkul), la pp. 15, i98 (în
viaţă, cere răsplata) Un Tatomir, p". 30, no. 8. Un Teodor Pa­
pară (Papary), ceaşnic de Podoiia, rudă a Mitropolitului Dosoftei, care erg, cum s» ştie, de origine grecească galijiană, la
pagina 197. La 1744 e vorba nu numai de Tatomir (Samuil) şi
de Turculeţ, ci şi de „lzdoff (Hîjdău), „Voevod şi hospodar
al terii Moldovei" („wojewody i hospodara ziem moldawskich)
trecut Ia Poloni în vremea războiului cu Turcii şi care merită
o pensie. A ceti. Ia pagina 325, no. 135: Chrisostomo, în loc de:
Chrtsostorno. Un Ioan Tatomir, p. 362, no. 144. Un prinţ Czol-
hanski, înrudit cu Lăpuşnenii, p. 507 şi aiurea. Familii Bojazski, mai curînd de origine rusească la paginile 24, 76, 261.
Bolechow şi Bolechowski, în care se vedeau, şi se mai vâd
încă. „Bolohoveni" : acuma Bolohovean bietul negustor Leiba
(ibid.). Un staroste de Czernichow, Vasile Turcul, p. 27. Fami­
lia Muradowicz, Armeni cari (1733) se află şi în Moldova seco­
lului al XVTIea, p. 511. Un Constantin Papara se întîmpfnă
la pp. 266, 319, 402, 445 483-4, 486 614. O listă întreagă de
Tatomiri la p. 658. Turculeţ şi la pp. 25, 147, 238.
•
în noul volum de Acta oficii consistorialis leopoliensis
antiquissima, I, 1482-1489, publicat de d. Gulielm Rolny, Liov, 1927,
la no. 196 găsim un proces al calfei, laboriosus, Bartolomei,
care stă la mystrz Ian (manens circa Mystrza Ianowa) şi s'a
făcut vinovat de domiciliu usurpat şi scandal cu femeile. între­
barea e dacă acel „meşter Ian" nu e sculptorul mormintelor de
la Rădăuţi, pe care Ie credeam pană acum datorite unui Ceh,
mai de departe.
în aceleaşi acte, procesul cuiva care a furat „tunica şi cartea"
unui „cleric" de la şcoala de acolo (no. 203). Un semn de notar
întru toate asemenea cu frontispiciile manuscriptelor noastre din
acest timp, la p. 40 (cf. pp. 44, 122). Un argintar Augustin,
care face icoane la mănăstirea Corpus Christi, no. 232. Un
„rector scole de Grodek", no. 379; cf. şi no. 452. Un Nicolae
„Italianul" din Drochobycz, no. 411. Pentru el şi n-1 446. Pos­
tav de Malines (machaliensis) galben, no. 475. O haină tătă­
rească, kithayka, no. ol 8, p. 130. Bezmenul de ceară se zice
besmarium, no. 628 La 28 Februar 1484 arhiepiscopul de L ov
Ioan, şi la 30, n-1 683, 704, amînă un proces până la întorsul
din Moldova (.infra hino et felicem regressum sue Paternitatis
de Valachie oris"; p. 135, no. 635). Şi la 7 April prorogare „ad
felicem... (sic) reverendissimi patris et domini domini Iohannis,
Dei gracia archiepiscopi Leopoliensis, tercia die", no. 679. Un
Stanislau Brinza, „presbiter gracialis de Leopoli", p. 136, no.
642. „Stogy" de fin, no. 649. Un Costhnar, no. 828 (cf. numele „mo­
şului" de la Cotnari). Florini ungureşti, n-Ie 1296,1737. „Brindza"
şi la n-le 1302-3, 1340. Localitatea „Thlumacz" (cf. Tâlmaciul
ardelean), no. 1233. Boi minaţi în Ungaria, no. 1362. Se plătesc
cu postav. Cf. şi no. 1373. Şcoala din Jaroslaw no. 1484. «Li­
bri ellaborati et illuminati" de un M'hail, no. 1490. Haină de
camhă, „camchaticum", no. 1572. O suba, şubă, ibid. „Truncus
de G r e c , alias latarca", no. 1672. „Magister Iohannes Szepher,
illuminator librorum" şi „illuminatura" lui, no. 1685. Cf. no. 1756.
O „ vtadlena Beguina" (béguine; cf. no. 2269; „beguina religiosa")
n-le 1740, 1742. Pentru "rana făcută de un Evreu sau cleric
cere 1.0UO de „floreni puri auri hungaricalis, boni et iusti poti;
deris". no. 1757. Şcoala din Trembowla, no. 1943. Un „director
scole de Dolyna", no. 2144. Un divorţ intre Ioan de Brzesc şi
soţ'a Ana pentru că primul s'a aşezat la Suceava, no. 2211. Un
„ i o m i n u 3 Hanus Valach, civis lepoliensis", no. 2366. Şi la no.
2367: „famosus Iohannes Valach, civis leopoliensis" (cf. no. 2368:
un D r o c e s al lui). Un „Paulus Rumyensky", nobil no. 2467. O
roabă cumpărată la Chiev de un Armean, no. 2534. „Purpura,
alias thawtha grisea", no. 2738. La 11 Iulie 1485 present la un
proc*s Callimachus, consilierul florentin al regelui Poloniei:
„Philipus Caiimacus Italicus*"; no. 1198. Postav „florense", de
Florenţa, no. 1459. Un „horologium dictum compas", no. 2004.
Un „Georgius" sau „Iurgyasz", „interpres Turcorum", no. 1573; era
cubiculariu regal, no. i / 2 1 . O localitate Prondnik (cf. Brodnic),
p. 630. La 26 August 1489 Ioan Albert, c a prinţ, la Liov, no.
2653. Un „Michno opiliator" pare a fi ciobanul romîn Mihnea;
no. 1^98. Ioan Furthath, cetăţean din Trembowla, e un Fîrtat;
n-le 421 427. Cal „valach", eunochus", n o . 2515 Bizară forma
latină cilindria pentru şindilă; nc. 1805 (şi cuie de şindilă)
Ţiglele, „tegulae laterinae" la no. 758. Trei acte se referă la
Duma, fratele bogatului boier şi negustor moldovean Mihul: n-le
1331, 1332, 2462.
*
D. Georg Müller d ă un întins studiu constituţional în Die
sächsische Nationsunioersität in Siebenbürgen, ihre oerfassungsund uerwaltungsrechtliche
Entwicklung, 1224-1876, Stbiiu 1928.
Hărţile, lucrate la Viena, cu vechile nume ungureşti.
«
în Colonisarea orientală în lllyricum („An. Ac. Rom.", 192«),
d. G. Cantacuzino dă o despoiare complectă a izvoarelor cu
privire la elementele siriene, itureene, antiohene, emesene, palmireene, etc. aşezate în Balcani de cucerirea romană.
Se vorbeşte şi d e culturile pe care l e - a u adus ei (şi cultul
soarelui).
*
Cei ce preţuiesc autobiografiile, de care e atita lipsă în izvoa­
rele istoriei noastre, mai ales ale celei contemporanr, vor fi
recunoscători d-lui P. Nemoianu pentru publicarea Amintirilor
sale (Lugoj 1928).
•iv
De d. P. Nemoianu, Reforma agrară în Rusia (Cluj 1928).
Puţine pagini, dar cuprinzătoare. Mai de folos încă studiul, în­
tins, ai aceluiaşi, Contribufiuni la problema copiilor în Banat
(Lugoj 1928).
în Transilvania, LIX, 10, D. Sabin Opreanu adună nume'e de
munţi „între Ialomiţa, Bîrsa şi Buzău". De d. G. Bogdan-Duică
o însemnare a lui Şincai, censor, din 1806 şi alte cîteva notiţe.
*
D. D. Murăraşu reie) lucrarea sa din „Melanges" ale şcolii
Romîne din Franţa „La poesie neo-latine et la renaissance des
lettres antiques en France (1500-1549)", Paris 19^8.
*
*
Note despre atitudinea Ceho-Slovacilor de Ia noi în timpul
războiului în broşura d-lui Vaclav Miler, Ceho-Slovacii în Ro­
mânia, Bucureşti 1928.
*
Note, de păr. V. Pocitan, despre capela romanească din Viena,
în Biserica ortodoxa romînâ, Septembre 1928.
Tot în Biserica ortodoxa romînâ, Septembre 1928, „cîteva diate
vechi", din secolele al XVIlI-lea şi al XlX-lea, publicate de
păr. I. Râuţ( seu.
*
D. Ion
un studiu
(Cernăuţi
la pagina
C. Bâcilă publică în „Analeie Dobrogei", IX, 2 (1928),
bibliografic, Stampe şi hărţi privitoare la Dobrogea
1928). Multe gieşeli de tipar în titluri, ca acel din urmă
15.
*
în Cercetări istorice, IV, 1, d. M. Costăchescu dă ştiri nouă
despre familia Ureche, în legătură cu o vînzare a lui Vasile
Ureche, din 1670. Fuga (după închisoare de la Duca-Vodă) şi
moartea lui în Polonia într'un act al Armaşului Ionaşco Nacul
şi al soţiei Mânuţa lui Dumitraşcu Drăguţescul, p. 7, nota 2.
Şi note pentru Grigore cronicarul, p, 8. Un sat Bîrgăianii arată
oameni din Birgău mutaţi în Moldova, p. 12. Neamurile BouRoşesc şi Găgesc in Vrancea, ibid., p. 12, nota o. Grigore Ure­
che e însurat cu Lupa, fiica lui Voluntar Prăjescu ; p. 12.
*
în Medicina în Moldova între 1780 -—1800 după
descrierea
doctorului Andreas Wolf, tesa d-lui Livius A. Seracin la C'uj
(I 27), se dă o bună biografie a medicului scriitor şi o tradu­
cere a capitolelor medicale din Beschreibung
der Moldau. La
urmă cîteva note personale. La bibliografie şi o lucrare a lui
Knaff-Faber, tipărită în 1921, ia Luxenburg, asupra d-rului
Chenot.
*
în Schiţă de istorie a legilor vechi romaneşti (Chişinău 1928)
d. Ştefan Gr. Berechet dă note asupra vechilor Pravde, amin­
tind, după d. P. P. Panaitescu, că prefaţa la Pravila munteană
din 1640 (cea „mică") e tradusă după a Nomoeanonului lui
Petru Movilă şi reeditînd comparaţiile d-Iui I. Peretz cu Pravila
de Ia Bistriţa olteană din l o l 8 (p. 11). Se face o analisă amă­
nunţită a Pravilei celei mari muntene. Sa constată că Academia
Romînă are şaisprezece exemplare din Pravila greacă a lui Manuil Malaxos (o. 23). însemnări utile asupra cărţilor de drept
din epoca fanariotă, pp. 31 2. Partea cea mai mare din carte e
ocupată de reproducerea prefeţelor din vechile legiuin.
*
în revista Roma a d lui R. Ortiz, d. C. Radu semnalează note
latino-italiene puse de Nicoiae-Vodă Mavrocordat pe exempla­
rul din Macchiavelli, cumpărat la l / 2 d . între altele: „pompe,
ricchezze—-cagione di rovina". Secretarul' florentin îi pare fos­
tului dragoman al Porţii un „scelerat" cu „consilii infame".
•
In Arhivele Olteniei, VII, 37-8, note despre familia Teodorini
(rudă cu căpitanul Farmachi) de d. Artur Gorovei. Ştiri felurite
despre Craiova. Fără iscălitură, rapoartele austriace din vremea
„Valahiei Mici", despre mănăstirile oltene (vederi din Rîmnic,
Dintr'un lemn, Hurezi, Polovraci, Tismana, Strehaia, Bistriţa,
Brincoveni, înainte de reparaţii).
Ştirile despre istoria învâţâmîntului ce se dau tineretului uni­
versitar în Călăuza studentului, vademecum academicum (Bucu­
reşti 1928), sînt un amestec bizar şi confus, reda-itat (ntr'o
limbă prea adesea străină de orice gramatică.
Şi în Biserica ortodoxă romînă, pe Iunie 1928 note, de păr.
V. Pocitan despre bisericile româneşti din L'ov. Şi unele repro­
duceri. Se vorbeşte şi de biserica nouă, rămasă Ronîniior, la a
carii zidire au ajutat şi Macedonenii în noua ei formă, de la
1901: e o copie a „Doamnei Balaşa" din Bucureşti. Azi e pus­
tie. Şi aici un păcat al trîndăvier şi al l'psei noastre de dem­
nitate.
„Aşezămîntul cultural Ion C. Brâtianu" publică, de d. Li viu
Marian, un studiu b ografic şi bibliografic asupra lui B. P.
Hasdeu — mai mult o serie de date. îl vedem, la 1864, însărci­
nat oficial să scoată cu bătrînul Racovschi foaia bulgaro-românească Viitorul. Colaboraţia la Romînul ca deputat libera', p. 12.
*
D. Ion Clopoţel publică o Sociografie romînească (Cluj 1&28),
adecă note asupra plăcilor: Margina, Almăj, Văşcău şi Beiuş.
Observaţii directe; multe ctre culese personal. Laude mari pen­
tru îngrijirea de pe domeniul Reşiţei (300.000 iugăre).
D. Anton Oprescu publică o broşură Războiul pentru inde­
pendenţă (1877-78; contribuţiuni la bibliografia lui) (Bucureşti
1923). Sînt multe numere, unele din ele foarte rare. Se cuprind
şi ziarele. A se adăuga şi Iorga, Zece Maiu, pe lîngă cele cu
acelaşi subiect la pagina 14. De semnalat broşura, aş < de rară,
a lui Dame, LEtat roumain et la paix de l'Orient, 1877. Mi se
pare că lipseşte şi a'ci broşura francesă a lui Rlzo Rangabe,
din care o traducere a apărut, după Marele Războiu, în „Nea­
mul Romănes-". Foarte bine că se adaugă şi Războiul în lite­
ratură: unele bucăţi în versuri. Nu lipseşte musica. D. Oprescu
promite a presinta şi arta.
In a sa Istoria literaturii latine pe basă de texte
(antologie
şi crestomaţie) (Bucureşti 1928) d. Popa-Lisseanu dă şi texte
istorice, unele privitoare la noi şi nu îndestul de cunoscute. In
partea de povestire cu carmina mensalia (p. 14/) sînt de legat
„cîntecele bătrîneşti" ale Balcanilor şi ale noastre. Scurtă ex­
punere clară, ţinută la curent; ilustraţie nouă şi interesantă.
La Scriptores Historiae Augustae informaţia este puţin întîrziatâ. Literatura creştină e exclusă. Păcat! Ar trebui făcută din
ea o operă asemenea măcar pentru seminarii.
•
în Forschungen und Fortschritte,
IV, 20, se dă resumatul
unei comunicaţii a d-lui Wilhelm Ensslin despre „însemnătatea
de istorie universală a luptelor între Roma şi Persia". Se arată
împrumuturile făcute de Romani de la Perşi în politica religioasa
începînd cu Deciu, partea Perşilor în monarhia absolută a îm­
păratului „neînvins" şi „adorat", rolul negocierilor bizan'inopersane pentru formarea diplomaţiei, influenţa Persiei lui Cobad
şi Cosroe Nuşirvan asupra regimului de teme al lui Heracliu.
•
In cartea d-lui Marin Popescu-Spineni. Contribuţiuni la isto­
ria tnoăţăminfului superior : Facultatea de filosofie şi litere din
Bucureşti, Bucureşti 1928 o ochire asupra şcolii superioare din
Bucureşti de la reforma lui Alexandru-Vodă Ipsilanti înainte.
De la 1864 e o expunere originală. Bună bibliografie a profeso­
rilor trecuţi şi actuali.
Note asupra lui Lucchesini, negociatorul păcii de la Siştov,
în 1791, in Sprawozdania ale Academiei din Cracovia, XXXIII,
1928, no. 6, de d. Br. Dembinski (p. 5 şi urm.).
•
în Verzeichnis der rumänischen Märchen und Märchenoarianten nach dem System
der Märchentypen
Antti şAarnes
(Hesinki i92o), 25 pp., Adolf Schullerus dă cea mai vastă cata­
grafie a poveştilor romaneşti şi o excelentă bibliografie.
*
Foarte sănătoase idei despre felul mai' potrivit de a preda
istoria şi şcoala primară — lucru de artă, de poésie, de perso­
nalitate şi nu de calup — în introducerea d-lui I. Nisipeanu Ia
Metodologia înuâţâmîntului istoric (Lamura, X, 7-8).
în Ostland, d. Konrad Hahm presintă consideraţii generale
asupra artei populare, de caracter comun, legat de natură, mis­
tic, neschimbat. I se pare că orice artă culturală are tendinţă
de geometrisare. Dreapta observaţia că şi împrumuturile de la
arta orăşenească sînt aclimatate.
Se menţionează noua operă, întinsă, a aceluiaş', Deutsche
Volkskunst, Berlin, Deutsche Buchgeneinschaft 1928. Ar fi vorba
şi de arta Saşilor din Ardeal.
în Oraiul românesc, II, 8, d. Victor G. Papacostea aminteşte
vechea viaţă culturală românească pe malul drept al Dunării:
la 1774 dascălul Rusu Şaru, preot la Silistra, şcoala lui Cosma
la Dăieni, dascălul Petricâ şi fiica lui, Despina, la Silişti a,
cu o sută de şcolari până la 1856, abecedarul turco-romin al
lui Costachi Petrescu, fiul Iui Petrică. Pe Ia 1856 şi tinerii Romîni sînt cîştigaţi pentru desfacerea de Patriarhul grecesc şi
trecerea supt exarh. La 1870 se cere formal aceasta (actul la
pp. 138-9). Dar se puneau condiţii pentru unirea cu „obştea"
bulgărească: respectarea notei naţionale în biserică şi şcoală,
funcţionarea unui protopop romîn. Şi un Armean iscăleşte între
Romîni.—Pentru „Bobocii" din Satul Nou al Banatulu', p. 142.
Tot acolo despre Bufeni şi Frătuţi. Primii se desnaţionaliseazâ
uşor,trecînd la Sîrbi (ibid.).— Pasagiul din Bălcescu despre Romînii
transdunàreni, la pp. 145-60, a mai fost semnalat în această
revistă şi notele lui Allard în cartea mea francesă despre drep­
turile noastre asupra Dobrogii.
*
în cartea recentă a d-lui Glotz, La cité grecque, e vorba de
Panticapeia, pp. 70-1. Se menţionează ca fii de Trace p e : Cimon, Temistocle, p. 316.
Scurtă şi cuprinzătoare e cartea reoenlă a d-lui Giuseppe
Saitta, „Bilosofia italiana e umanesimo (colecţia «Storici antichi
e moderni", ed. „La Nuova Italia" din Veneţia).
în aceiaşi colecţie, de d. Luigi Russo, Francesco de Sanctis
e la cultura napoletana
(1860-1885).
In Report on nationalism in history textbooks, publicat de
„Universal christian conference on life and work" (i vol., Stock­
holm, [1927]), observaţii asupra elementului de luptă naţională
în cărţile şcolare de istorie. Primul volum, mai întins, cuprinde:
Austria, Belgia, Cehoslovacia, Danemarca, Anglia, Estonia, Fin­
landa, Franţa, Olanda, Ungaria, Italia, Latvia (Livonia), Norve­
gia, Polonia, Suedia, Elveţia; Germania singură ocupă al doile?.
O presintare răpede a întregii vieţi politice a Suediei în ul­
timul timp în KarI Hddebrand, „Med folket for
Fosterlandet,
nâgra anteckningar om Konung Gusta)fs person och regering",
Stockholm, [1928J.
*
Şi consideraţii istorice în întinsa lucrare a d-lui Romul Boilă
Organisaţia Statului romîn în comparaţie cu organisajia altor
State (Cluj 1^27). Foarte juste idei despre inegalitatea socială,
în lunga notă la pagina 28. O apreciare exagerată a rolului An­
gliei în evoluţia dreptului de Stat moJarn pe pagin le 98 şi urm.
Nu poate fi vorba de o influenţă a Marii Carte englese asupra
Bulei de Aur ungureşti, care are altă origine şi alt caracier.
Tot aşa Constituţia americana. N'a fost (p. 109) o „cădere a
Sedanului", ci capitularea unei armate acolo. Prea scurt despre
agitaţia constituţională la noi (p. 114 şi urm.): unde s'ar aştepta
mai mult o largă şi competentă expunere a ei decît aici?
In Revista teologică, Februar-Mart, note de protopopul loan
Rafiroiu despre Romînii din Secuime şi Biserica lor (pâmîntul
sfînt, Szentfold al Seculo% !a pagina 72).
în lucrarea d-lui dr. P. Cazacu, Zece ani de la Unire:
Moldova dintre Prut şi Nistru, 1918-1928, multe statistice, cu
unele explicaţii (noile şosele, p. 194 şi urm.), prigoana biseri­
cească a episcopului Pavel Lebedev, p. 2.i1: se închid 340 da
biserici moldoveneşti.
Gîndul Neamului de la Clrsinău publică, în n-1 de Mart 1928,
acest document de cel mai mare interes pentru istoria noastră
militară
„Noi, Grigorie loan Ca'imah Voevod, cu mila lui Dumnezeu
Domn ţării Moldavii.
„De vreme ce Domnia Mea avem trebuinţă de oameni de
oaste, cari să slujască cu leafă şi cu tainul ce li se va da de
către Domnia Mea, pentru aceia dar iată prin această carte a
Domniei Mele am rînduit pe Ion Iordache căpitan, care să fie
volnic a merge la Ţinutul Lăpuşni şt la Orhei şi Soroca, cît de
mulţi oameni ar găsi să slujască la această treabă cu cai buni
şi arme bune, pe toţi acei oameni să aibă a-i lua în scris, cu
numele, porecla lor şi de la ce sat şi Ţinut este. Care ora al
Domniei Mele iînduit, viind aici şi arâtîndu-ne foaia de numele
lor, îndată li se va da leafa şi tainul lor ce ia?te rînduit.
„Aceasta poruncim.
„1767, Octomvre 23".
încercarea tînărului Domn de a-şi face încă din primul an al
noii Domnii o oaste e în adevăr remarcabilă.
In Zach. C. Panţu, Viaţa şi operele d-rului Dimitrie Brandza
(1846-1895) („Analele Academiei Romîne", ly28) se pomeneşte
învăţătorul polon pribeag al fiului Paharnicului Gheorghe Brînză,
Vladimir Hanski sau Bronewski; a fost apoi elevul lui Cobîlcescu.
In „Analele Academiei romîne" (III, VIII, 8) d. generai R.
Rosetti arată influenţa regulamentului infanteriei francese din
1791 asupra regulamentelor romaneşti pană la 1866.
N. I.
N O T I Ţ E
Un autor suedes, Gudmond Schiicte, observă de curînd, în
culegerea Polonica din Stockholm, că o Sotidava e pomenită de
Ptolomeu lingă Kalisia, în părţile Vistulei (p. 111). Autorul suedes
pune deci graniţa de Nord a expansiunii dacice acolo, între
Vistula de Nord şi cea de Sud. „Ajungem", spune el, „astfel la
conclusia că, de fapt, Dacii, în ciuda obiecţiilor lui Miillenhoff, au
fost vecini cu poporul pruso-lituan" (de observat şi legăturile
visibile de vocalism, de cintec — doina —, de port chiar, între
Daci şi Lituani). Şi el continuă: „Cînd am atras cîndva atenţia
etnologului profesor Chadţviek din Cambridge asupra acestui
fapt, el a exclamat fără voie: „Nu s'ar putea gîndi că grupul
de popoare pruso-lituan era numai o rămăşiţă de Daci ?". Se
subliniază şi menţiunea lui Dio Casiu (72,12) despre raporturi
între Costobocii daci şi Vandali. Pausanias vorbeşte de Costo-
boci invadînd în Grecia (pp. 114-5). Dancringii lui Dion ar fi
Daci (p. 115).
Se menţionează, de altfel, şi pasagiul celalt din Dio Casiu, în
care (LXXII, 3) se arată, la 180, cei 18.000 de Daci liberi, refu­
giaţi, în fata altor barbari, pe teritoriul Daciei romane. Fiii de
rege Natopor şi Drilgisc, cari fac la Roma un monument pentru
mama lor, soţia regelui catolic Piapor (ibid.). E Petoporul Tabulei Peutingeriane („'oci rrg['s] dac[i] Petoporiani"). Piroboridava lui Ptolomeu e, după autorul suedes, o Piroporidava.
După plecarea Dacilor liberi rămîn însă destui în părţile polone
pentru ca „Ptolomeu să poată aşeza în harta lui originală o
parte de „Costoboci transmontani" şi anume cu un scris mare
şi bătător Ia ochi (p. 116). De altfel în harta reconstituită după
dînsul la pagina 112 se văd, de Ia Setidava în jos, după aceşti
Costoboci, Anirtofracţi, Burionii (cf. Burii), Pieucifii (cf. Peuce)
Arsekvia (cf. Arxavia), Biessii (cf. Bessii).
în Vestul acestei linii de la Carpaţi la Vistula: Lugoi-Buroi,
Cotinii (cf. Cotison, dar şi Alpii Cotieni), Korrodunon (un dun
celtic), Eburodunon (cf. Eboracul, York) Segodunon,
Torodunon,
Bragodunon, Kombodunon continuă spre Rin această linie trans­
versală celtică bâtînd perpendicular pe linia longitudinală dacică.
Carpii daciei, pomeniţi necontenit pană în secolul al IV-Iea, au
trăit, neliniştiţi, pană la absorbirea de către Slavi (p. 116). Nu­
mele lor e căuta în al Bielo-Croaţilor, cum al Besilor Vistulei
în al Carpaţ'lor beschizi (ibid.). Şi în numele actualului Kalysz după Kalysia ptolemaicâ (cf. Helisii lui Tacit) ar fi o urmă
de fonetică dacică (pp. li6-7). Se menţionează şi lupta în aceste
părţi a Dacilor cu Vandalii Hasdingi (p. 117). De altfel, pe base
şi de vechi cîntece germane, Huni şi Avari, pană la Heruiii lui
Procopiu, se întinseră şi ei pană departe sus în Nord (pp. 118-9).
1
*
A se adăugi Ia oamenii distinşi ai Cernicăi Dorotei Cernicanul, pentru care v. Bianu, Catalogul manuscriptelor
romaneşti,
• II, p. 5.
Ulysse de Marsillac, în preţiosul Guide du uoyageur â
Bucarest, p. 183, credea că Str. Udricani e a Uricarilor; de fapt
e a negustorilor din Udriiu (Adrianopol).
El pomeneşte (p. 188) un Agent al României la Varna şi altul
la Tulcea; n'ar fi de găsit rapoartele lor?
*
La operele lui Vaillant a se adăugi una, citată de Marsillac
(o. c, p. 184): L'autonomie politique de la Roumanie.
Download PDF