REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE - Biblioteca Digitala BCU Cluj

REVISTA
FUNDAŢIILOR REGALE
ANUL X
i IUNIE
M e t o d a identificărilor
D. C A R A C O S T E A
MIHAI
Nr. 6
IQ43
istorice î n folklor 1
"502
BENIUC
AL. POPESCU-TELEGA.
HORAŢIU
PAUL
. .
C ă t r e Bulaţiu (trad, d e V i c t o r B u e s t u ) .
. . . . . . . . .
MIHU
SADOVEANU
533
528
N. DAVIDESCU
T
EMIL T H . CAPIDAN . . . .
AL. RAICU
PETRE PAULESCU
ZOE
.
543
544'
547
S65
578
. . . .
^^Tr?-
MARINESCU
ION ŞTEFAN
.'
HORIA NIŢULESCU . . . .
GIOVANNI VILLA
AUREL
CHIRESCU
. . . .
OVIDIU PAPADIMA
. . . .
TEXTE
AL. POPIŢI.
. . . . . . . .
M i s t i c a şi d o g m a t i c a f a s c i s m u l u i .
. . .
Probleme de construcţie în dramă
.
ŞI
G. D Ă I A N U
ION
« Mi::une secretă »> î n a n u l 1868 . . . .
N o t e pe marginea poeziei lui S t . O . Iosif
COMARNESCU
. .
L u c r ă r i d e filosofie românească
. . . .
ŞIUGARIU
POET EROU: DIMITRIE OLARIU
G A N D H I d e Th. Simensk//UoCTVRNĂ
«ELAN » O REVISTĂ
615
637
' 647
'
r
d e A . Mihăescu ;
MAHATMA
I N M U N C H E N d e P. Dumitriu
SLOVACĂ
d e P.
CHIRIAC:
;
Oltearm
A C T E ŞI M Ă R T U R I I D I N RĂZBOIUL N O S T R U
ION
611
CRITICE
C R O N I C I
UN
. .
582
589
59 i"
DOCUMENTE
COMENTARII
PETRU
507
522
J
Echipajele
N O T E
>1§
Literatură ( d e E l e n a I s a c u , P e t r u P . I o n e s c u , I o n A p o s t o l P o p e s c u ) ; Istorie literară
( d e E l e n a I s a c u ) ; Folclor şi artă populară ( d e A l . H u s a r , M a r i a G o l e s c u ) ; Cul­
tura clasică ( d e G h . B u l g ă r ) ; Relaţii
şi colaborări internaţionale
(de C a i u s Jiga,
I o n P ă t r a ş c u , P e t r u P . I o n e s c u ) ; Străinii despre noi ( d e C a i u s J i g a ) ; Cărţi străine ;
Teatru ( d e O v i d i u P a p a d i m a ) ; Plauica ( d e P e t r u C o m a r n e s c u , I o n Ş i u g a r i u , I o n
A p o s t o l P o p e s c u ) ; Muzica ( d e A . C o s m o v i c i ) ; Film ; Istorie ( d e V . M i h o r d e a ,
E l e n a I s a c u ) ; Ştiinţă militară ( d e V i n t i l ă T e o d o r e s c u ) ; Politică
( d e Elena Isacu) ;
Viaţa în natură ( d e P e t r u C o m a r n e s c u )
N U M Ă R U L
— 240
P A G I N I —
95
L E I
REVISTA
FUNDAŢIILOR REGALE
»
REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ,
ŞI CULTURĂ GENERALĂ
DIN
APRILIE
1941 CONDUSĂ
ARTĂ
DE
D. CARACOSTEA
Secretar de redacţie: OVIDIU P A P A D I M A
R E D A C Ţ I A
1
ADMINISTRAŢIA
FUNDAŢIA
REGALĂ
LITERATURĂ
PENTRU
ŞI
ARTĂ
B U C U R E Ş T I
5J,
BULEVAR»ULLASCAR
I I I
C A T A R G I ,
39
T E L E F O N 2-06.40
IIIISiiillilIiSiliiiftilHilIiilIIIIIM^
ABONAMENTUL
ANUAL
PENTRU
I N S T I T U Ţ I I
R U R A L E :
LEI
200c
PENTRU
I N S T I T U Ţ I I
U R B A N E :
L E I
3e o o
ABONAMENTE DE S P R I J I N : L E I 5 0 0 0
PENTRU
ABONAMENT
P A R T I C U L A R I : LEI. 1100
REDUS
(PENTRU
ELEVI,
STUDENŢI,
PREOŢI
ŞI Î N V Ă Ţ Ă T O R I D E L A ŢARĂ, L E I S^o
CONT
ABONAMENTELE
CEC POŞTAL
OFICIU
MANUSCRISELE
E D I T A T Ă
P E N T R U
Nr.
1210
SE POT FACE ŞI ACHITA
POŞTAL
DIN
NEPUBLICATE
D E
iJSse
NU
F U N D A Ţ I A
L I JjM
M
.
PRIN
©RICE
ŢARĂ
SE
ÎNAPOIAZĂ
R E G A L Ă
A T IWft^K-Ş I
ART À
REVISTA
FUNDAŢIILOR REGALE
A N U L
X , N R . 6, I U N I E
1943
FUNDAŢIA R E G A L Ă PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ
B U C U R E Ş T I 1843
METODA IDENTIFICĂRILOR
I S T O R I C E IN F O L K L O R
In cele două capitole întitulate Balada zisă istorică şi publicate
în ultimele numere din Revista Fundaţiilor Regale, am dat suficiente
exemple pentru a arăta eroarea de optică a istorismului, care crede
că lămureşte creaţiunea poporană reducând-o la un iluzoriu sub­
strat de fapte istorice.
Piîtem acum să urmărim eroarea în însuşi izvorul său meto­
dologic, exemplificând totodată cum se înmulţesc greşitele inter­
pretări.
Ceea ce am arătat pe larg cu privire la balada păstorească
Dobrişanu, se aplică la toate celelalte balade înfăţişate de N.
I o r g a în cadrul baladelor istorice. A m amintit într'un capitol
anterior părerea sa despre balada Miu şi Ştefăniţă Vodă. Originea
istorică era numai indicată. Dar părerea aceasta a fost reluată şi
răspicat afirmată de alţii. într'un studiu, Figuri istorice româneşti
în cântecul popular al Românilor, publicat în Analele Academiei
Române, 1915, d. D . M a r m e l i u c deosebeşte două tipuri
ale acestui motiv, având ca criteriu « sfârşitul mai puţin tragic al
unor variante ». Ar fi deci acest final tragic, cel primitiv din balada
istorică, iar cel mai puţin tragic o denaturare. Este şi părerea
culegătorilor colecţiei Delà Românii din Serbia, care, după ba­
ladă, dau următoarea notă : « cum vedem, nu-i decât o simplă
farsă din care Ştefan Vodă se alege cu spaima. Balada a pierdut
deci acţiunea tragică pe care o cunoaştem din variantele de până
acum». Dar în niciuna din variantele cunoscute nu se vădeşte o
acţiune tragică în legătură cu balada despre Miu, care ademeneşte
1
în codru pe Ştefan V o d ă ) . A m arătat caracterul de umor al tu­
turor variantelor. Dar un astfel de caracter părea nepotrivit într'o
baladă despre un Voevod. Iată cum concepţia despre originea isto­
rică a baladelor duce la o înţelegere greşită a însuşi fondului lor.
In amintita lucrare, d. M a r m e l i u c n'are nicio îndoială
să identifice pe eroul baladei cu Ştefăniţă Vodă: «Amintirea slă­
biciunilor acestui Domnitor a rămas vie în memoria poporului ».
In chip firesc, se pune întrebarea : în ce măsură poate să păstreze
poporul astfel de amintiri?
Până să abordăm aspectul teoretic al problemei, voi releva aici
că momente însemnate din ţesutul baladei le întâlnim în cuprinsul
altor literaturi poporane, care n'au avut nevoie de un substrat
istoric să le plăsmuiască.
Iată de pildă o baladă neogreacă intitulată Profir. Este un voi­
nic fără seamăn. In prima zi, a încins sabia; într'a doua, a luat
lancea; într'a treia, a declarat că nu se teme de nimeni. Auzind
regele, a pornit cu armata împotriva viteazului. Acesta, aflând
de ceea ce se pregătea, s'a deghizat în păstor de capre. Intâlnisdu-l,
regele îi cere să-i arate pe Profir. Eroul consimte cu condiţia ca
să-i păzească animalele.
Este exact motivul părţii din balada despre Mihu, care cere
lui Ştefăniţă Vodă să-şi lase oastea ca să-i păzească oile, până ce
îl va conduce la haiducul căutat. De momentul acesta se leagă
întreaga desfăşurare a baladei noastre.
Evident că o baladă ţesută din astfel de elemente de fantezie
care circulă în folklorul universal nu poate să aibă un substrat
istoric, necum unul care purcede delà o anumită figură.
Interesant este că motive ca acestea au fost înfăţişate şi la Greci
ca având un fond istoric, în legătură cu eroul epopeei bizantine
*) O mărturie din judeţul Olt, comuna Floru, despre circulaţia lui la nunţi,
ca prilej de voie bună, ne dă T. S. F l o r u în preţioasa lui lucrare Un
copil, un sat, p. 89. Lucrarea aceasta apărută în 1931 ar merita să fie mai
de aproape cunoscută ca autentică oglindire a vieţii săteşti. E cu atât mai
de preţ cu cât nu urmăreşte lucrurile programatic şi pe sectoare, ca cineva
care vine în treacăt în sat ca să-1 privească prin ochelarii te miri căror teorii.
De astfel de monografii vii avem nevoie, pentrucă ele pot intra în icoana
nefalsificată a realităţilor noastre săteşti.
Digenis Akrita (descriere şi bibliografie în K. K r u m b a c h e r ,
Geschichte der Byzantinischen Litteratur von Justinian bis zum.
Ende des ostrômischen Reiches, ed. II, p. 827—831).
Astfel, după ce am văzut cum s'a pus Ia noi problema originei
istorice a baladelor, se cuvine să arătăm cum felul acesta de a ve­
dea a fost aplicat şi la alte literaturi poporane. Numai astfel vom
înţelege tenacitatea lui la noi, unde a dăinuit mai mult ca oriunde.
Şi astăzi chiar, cercetarea baladei tot de preocuparea aceasta a
identificărilor istorice este călăuzită. Lucrarea d-lui D. Marm e 1 i u c a fost întreprinsă din îndemnul d-lui S e x t i l P u ş c a r i u, aşa încât filologii au rămas în aceeaşi direcţie ca şi istoricii,
întrebarea primă delà care plecau toţi cercetătorii era îndreptăţită.
Cu drept cuvânt ne interesează mai ales viaţa noastră românească
răsfrântă în poezia noastră poporană. Oare în epica noastră
poporană, în afară de motive împământenite la noi sau făcând
parte din fondul străvechi indoeuropean, vom găsi noi şi o
seamă de motive curat româneşti, izvorîte din însăşi viaţa trecută
a neamului nostru? Cu alte cuvinte, care este acea parte a poeziei
poporane care, destăinuindu-ne mai adânc ceea ce este curat ro­
mânesc, merită să ne fixeze în deosebi atenţia?
Din cele arătate mai înainte, am văzut în ce fel pe noi ne inte­
resează viaţa românească răsfrântă în poezia noastră poporană.
Experienţa sufletească străveche este pentru noi mai însemnată
decât întâmplătoarele şi fluctuantele aspecte istorice. Fie de ori­
gine străină îndepărtată, fie comune nouă şi popoarelor înconju­
rătoare, studiul motivelor se cuvine să fie în primul rând studiu
de poezie românească. Nota deosebitoare a poeziei poporane a
unui popor nu este de a se fi născut în acel popor, ci de a trăi în
el: un motiv împrumutat de aiurea poate capătă pe teritoriul
nostru o viaţă specială. Şi această viaţă artistică se cuvine să fie
pusă la lumină, căci ea ne caracterizează în deosebi.
De altă parte a separa ceea ce este motiv universal de aceea
ce este motiv balcanic, pentru ca în cadrul acesta larg să putem
arăta ceea ce este motiv etnic românesc, este pentru noi mai im­
portant decât a zăbovi la identificări istorice ca cele arătate.
Am văzut mai sus că sunt motive cu caracter general uman, care
au fost puse într'o falsă legătură cu figuri istorice delà noi. Astfel
avem grupul de balade care poate fi cuprins sub denumirea de
P r o b a i u b i r i i : otrăvirea soţului, şarpele în sân, scăparea
delà înec etc. Până şi cunoscutul motiv Kira, utilizat de d. M.
S a d o v e a n u în finalul primului volum din Fraţii Jderi :
fata care, ca să scape de urmăritori, se aruncă în Dunăre, a fost
pus în legătură cu împrejurări istorice. După N. I o r g a , mo­
tivul e în legătură cu isprăvile Turcilor la Dunăre. Ele ar fi dat
naştere ciclului dunărean din care ar face parte motivul acesta.
Dar el nu apare numai în ţinuturile Dunării, ci şi în cele muntoase.
Una din cele mai vechi legende culese la noi este Piatra corbului,
publicată de C u c i u r e a n u în Propăşirea, în anul 1848, p.
101. Ca să scape de urmăritori, fata se aruncă de pe munte în
prăpastie. Iar dacă trecem la alte popoare, motivul apare în cele
mai felurite situaţii. La popoarele maritime de pildă, fata răpită
de piraţi se aruncă în mare.
Astfel de motive universale, odată stabilite, nu însemnează
că, dacă n'au un substrat istoric la noi, încetează de a prezenta
un interes pentru viaţa artistică a acestui popor. Formele speciale,
contaminările, unele imagini, toate acestea sunt viaţă artistică
românească şi merită să fie puse în lumină.
In aceeaşi categorie de motive universale intră, de pildă, şi
ciclul de balade caracterizat prin motivul străvechi al soţului care
se înapoiază după o lungă absenţă. Motivul a stat şi la baza Odiseei,
ca atâtea elemente din basmul şi chiar din balada noastră. O lu­
crare frumoasă s'ar putea face stabilind care sunt elementele folklorice din Odiseea şi câte din ele, şi sub ce formă trăiesc la noi. Nu
cunosc mijloc mai potrivit pentru a ne universaliza privirea în
literatură decât această deprindere de a arăta ceea ce este uni­
versal în literatura noastră poporană. Cum toate problemele se
pun astăzi mondial, tot astfel şi problema literaturii noastre po­
porane. Dar repet: această privire larg umană nu însemnează o
strâmtorare a elementelor etnice. Dimpotrivă, o luminare conştientă
a lor. Dacă o problemă literară de azi este şi aceea de a îmbina
într'o sinteză elementele universale şi naţionale, folklorul nostru
poate fi aici o călăuză, învederând cum o parte însemnată din
motivele universale trăiesc la noi, căpătând adesea o viaţă proprie.
Nu numai ceea ce a pătruns în folklorul nostru, dar şi ceea ce
se află la vecini iar la noi n'a fost recepţionat, poate fi un mijloc
de a defini balada noastră. Astfel motivul Hero şi Leandru, bună-
oară, a pătruns la Sârbi şi la Bulgari. Centrul de radiaţie este
Grecia. A pătruns el şi la noi? Şi dacă da, până unde? Ce urme
a lăsat? Care au fost elementele uitate şi care cele păstrate şi
desvoltate? Aceleaşi întrebări se pun şi cu privire la motivul
Oedip, care şi el e desvoltat în sudul Dunării şi care s'a păstrat
în basmele noastre, dar n'a fost rotunjit în baladă, după cum
nici Hero şi Leandru n'a fost recepţionat în balada noastră, deşi
pe cale cultă, prin traduceri, a interesat pe iubitorii de literatură
cultă.
O literatură se caracterizează nu numai prin ceea ce a recep­
ţionat, ci şi prin elementele care i-au stat Ia îndemână, dar nu le-a
primit. Cel care urmăreşte studii de felul acesta nu poate să piardă
din vedere că cercetarea baladei noastre poporane trebuie să fie
făcută nu numai ca mijloc de a degaja specificul nostru, dar şi
cu scopul de a da partea noastră de contribuţie pe care oamenii
de ştiinţă o aşteaptă delà explorarea ştiinţifică a materialului
nostru poporan. Sunt probleme de literatură poporană comparată
în care specialiştii străini au nevoie să ştie ceea ce se găseşte pe
teritoriul nostru şi ceea ce nu circulă la noi.
Situaţia noastră între Răsărit şi Apus, dealungul Dunării,
unde se încrucişază şi căile care vin delà Nord spre Sud, impune
unele probleme speciale. Se poate ivi cazul ca să observăm încrucişeri de motive sud-dunărene cu motive de altă origine şi să
observăm cum stratificări noi se aşează pe un fond vechi. Mo­
tivul s o ţ i e i n e c r e d i n c i o a s e , de pildă, observăm că
apare sub aspecte felurite. Intr'unul e vorba numai de necredinţa
faţă de soţul în luptă, într'altul ni se înfăţişază soţia care ispiteşte
pe un tânăr, în sfârşit, sunt două forme în care se iveşte şi mo­
mentul copilului părăsit.
Primul tip e răspândit în tot cuprinsul românesc şi a căpătat,
lucrul e vădit, o nouă viaţă datorită poeziei haiduceşti, care adesea
stăruie asupra momentului credinţă şi necredinţă. Explorarea pe
teren trebuie să fie conştient călăuzită şi de întrebări de felul
acesta. Dintre cele două tipuri în care apare motivul soţiei necre­
dincioase, împletit cu acela al copilului părăsit, unul se află mult
răspândit în Ardeal şi Bucovina, iar în Muntenia şi Moldova mai
rar. Deosebirile acestea pe ţinuturi se cuvine să fie notate cu luare
aminte. Tipurile mixte, mai ales, ne arată că avem încrucişeri de
motive prin origine şi vechime. Observând răspândirea lor, putem
să precizăm direcţiunea din care au venit. In legătură cu motivul
soţiei necredincioase, putem avea prilejul să vedem cum un tip
de origine sud-dunăreană se ciocneşte cu altul, cu centru de radiare
Ardealul.
întrebări de felul acesta ni se pare că conţin şi elé multă viaţă
istorică, dar nu de aceea factice, călăuzită de preocuparea de a
stabili din ce figuri istorice s'a născut cutare sau cutare baladă.
Astfel de întrebări au rămas aproape neatinse Ia noi, după
cum necercetate au fost şi atâtea probleme de expresivitate lite­
rară. In schimb, am văzut ce puternică a fost preocuparea de a
arăta specificul baladei noastre prin identificarea persoanelor
istorice. Iată de ce, după ce am supus câteva din părerile expri­
mate Ia noi cu privire la istoricitatea baladei poporane unei cri­
tici, din care să se vadă netemeinicia metodei şi a rezultatelor,
trebuie acum să arătăm cum s'a pus aiurea problema aceasta şi
care este stadiul actual. Facem aceasta pentrucă avem conştiinţa
că, fără o completă curăţire de teren, cercetarea folclorului nostru
nu poate să se îndrepte spre ţelurile fireşti.
*
*
Am amintit mai sus cât de veche este metoda de a vedea în
plăsmuirile poporane, cu zeii şi eroii lor, personalităţi istorice.
Era metoda reprezentată în anticitate, încă din sec. al III-lea,
a. C. de E v h e m e r. E interesant de observat că tocmai secolul
raţionalist, care a fost mai puţin accesibil fantaziei şi poeziei,
secolul al XVIII-lea, s'a simţit atras de felul acesta de a vedea.
Tendinţa de a explica mitologia şi fabulele prin istorie a găsit
reprezentanţi şi în clerul catolic al vremii. Fireşte, tot ce este
experienţă umană, naivă şi copilărească şi totuşi adâncă, scăpa
felului acesta de a vedea.
Deşi romantica a pus în lumină forţele spontane creatoare,
totuşi, prin interesul ei pentru istorie şi pentru formele colec­
tive ale vieţii naţionale, a însemnat, tocmai în domeniul epicei
poporane, o ridicare a factorului istoric la o însemnătate aproape
de dogmă. Credinţa Iui Iacob Grimm că poveştile poporane sunt
în parte resturi ale vieţii preistorice, că în ele se păstrează parte
din bunul comun al popoarelor arice, aşa încât ecouri ale mito-
logiei vechi germanice trăiesc până azi în basmele care încântă
pe copii, credinţa aceasta, în care se afla o parte de adevăr, trans­
pusă în domeniul epicei poporane versificate, a avut un comple­
ment în accentuarea amintirilor istorice. In deosebi domeniul
acesta apărea ca o mărturie vie a faptelor trecute. In opera lui
I a c o b G r i m m , Gedanken wie sich die Sagen zur Poezie und
Geschichte verhalten, ca şi într'unele din lucrările fratelui său W i 1h e 1 m, se formulează o dogmă potrivit căreia, în viaţa popoarelor
primitive, în timpuri speciale de efervescenţă epică, poezia izvorăşte
în chip spontan din marile fapte ale personalităţilor istorice. Marii
creatori ai statelor au fost totodată izvorul unei epice naţionale,
cum de exemplu a fost Carol cel Mare în Franţa. Spirite superioare,
cum erau fraţii Grimm, nu cădeau-în exagerări ca acele pe care
le vom vedea mai târziu. O contrapondere a părerilor despre ori­
ginea istorică a epicei se afla în părerea lor, care vedea în basme
resturi ale credinţelor şi mentalităţii primitive. Alături de faptul
istoric în epica versificată, ei făceau loc şi factorulului experienţă
adânc umană. Dar această parte de viaţă, în concepţia lor era
adânc grefată pe un real — adesea identificabil — în âşa măsură
încât, chiar şi în poema Nibelungilor persoanele şi acţiunile extra­
ordinare au un substrat real.
Părerile acestea, înfăţişate cu căldură şi fineţe, străbătute de
un suflu înalt de credinţă în caracterul colectiv al marilor creaţiuni şi documente, cu acea conştiinţă filologică pe care o puneau
în tot scrisul lor, au trecut, odată cu interesul pentru metodele
germane, în Franţa.
Cine s'a ocupat de naşterea interesului pentru literatura po­
porană la noi, cunoaşte locul excepţional pe care 1-a avut C.
F a u r i e 1 în formarea mentalităţii generaţiei lui V. A l e c s a n dri. De aceea este firesc să mă ocup de părerile acestuia. Fauriele
este reprezentativ pentru întreaga directivă a studiilor de epică
poporană în Franţa. De aceea J. B é d i e r, în monumentala lui
operă, Les légendes épiques, ocupându-se de explicarea mentalităţii
tuturor celor care au studiat epica medievală franceză în monu­
mentul ei cel mai caracteristic, La chanson de Roland, începe prin
a expune părerile lui Fauriel. Format în şcoala şi în atmosfera
germană mai sus caracterizată, Fauriel, în cursuri celebre, ţinute
tocmai în deceniul când Alecsandri se forma la Paris, are aceleaşi
păreri despre originea istorică a epicei poporane, pe care le expri­
mase în notele şi prefaţa la culegerea lui din 1824, Chants populaires
de la Grèce. Ne aducem aminte de părerea lui R u s s o, care pri­
vea poeziile poporane ca « arhiva popoarelor » sau de unele ex­
primări mai recente din cercul lui H a s d e u, potrivit cărora
«trecutul nostru nu-este nicăiri mai elocinte, mai în detaliu şi
mai adevărat scris decât în poezia poporană ». Ai impresia că sunt
un decalc al părerilor lui Fauriel, care credea că o culegere com­
pletă de cântece cleftice ar fi adevărata istorie a Greciei în lupta
ei cu cuceritorii. Marile epopei s'au născut din balade istorice con­
temporane cu evenimentele.
_ Printre spiritele mai profund influenţate de ideile lui Herder,
care erau înrudite cu acelea ale fraţilor Grimm, trebuie să privim
pe Edgard Q u i n e t. Dependenţa acestui filoromân de H e r ­
d e r şi de întreaga concepţie a romanticei germane este pusă în
lumină prin lucrarea lui H. T r o n c h o n, La fortune intellectuelle
de Herder en France. Legăturile lui cu Românii sunt studiate
în lucrarea lui I. B i e a z u , Edgard Quinet et les Roumains, pu­
blicată în « Mélanges de l'école roumaine en France », din 1927.
Deşi prieten şi elev entuziast al renovatorului mitologiei compa­
rate Fr. K r e u t z e r , care vedea în religiuni un sistem de
simboluri, totuşi întipărirea ideilor lui Herder şi ale fraţilor Grimm
a fost atât de puternică, încât este citat de J. Bédier, în opera
amintită, ca un reprezentant de seamă al concepţiei despre ori­
ginea istorică a plăsmuirilor poporane. Evident că prietenii lui
români au primit delà el şi aceste convingeri.
Nu pot urmări aici tot şirul cercetătorilor francezi formaţi
în aceeaşi direcţie. Mă opresc însă la G a s t o n P a r i s, pentrucă
mentalitatea lui se vede în concepţiile filologilor noştri, atât la
O. D e n s u s i a n u , cât şi la S. P u ş c a r i u. Iată, de pildă,
cum vede O. D e n s u s i a n u naşterea Mioriţei : balada Mio­
riţei şi-a luat naştere dintr'un episod al vieţii păstoreşti delà noi
şi anume dintr'o întâmplare petrecută în timpul transhumantei,
când ciobanii din mai multe părţi se întâlneau în trecerile lor din
loc în loc. Unul dintre ei, mai bogat, cu turma mai aleasă, un Un­
gurean, a fost pândit de ceilalţi şi omorît... Mioriţa, ca şi alte
compuneri populare ale noastre, a fost compusă sub ir.presii de
moment, inspirată dintr'o întâmplare prin munţii cutreeraţi de
ciobani (Viaţa păstorească în poezia noastră populară, II, p.
101, 103).
Este de fapt aceeaşi mentalitate pe care am văzut-o delà
Alecsandri până azi. După cum baladele zise istorice aveau Ia bază
anumite fapte sau figuri istorice, tot astfel această baladă păsto­
rească s'a născut dintr'o întâmplare reală, care a impresionat pe
un cântăreţ deosebit de înzestrat. Şi după cum Fauriel credea în
originea istorică a baladei populare, tot astfel Gaston Paris, la
şcoala căruia s'a format Densusianu. Iată dece ne oprim la felul
de a vedea al lui G. P a r i s. Profund influenţat de metodele
ştiinţelor naturale aplicate în literatură, el credea că epocile în
care se amestecă două rase, formând un popor nou, sunt deosebit
de prielnice eflorescentelor epice curat poporane. Astfel au fost
« Cantilenele » epice, care, după el, s'au născut în Franţa în secolul
al VII-lea. La baza lor erau evenimente scurt povestite, cu fond
epic şi vit raţiune lirică. De fapt, G. Paris caracterizează aici ba­
lada poporană. Cantilenele cântau faptele însemnate, imediat
după săvârşirea lor, aşa încât a fost o perioadă de trei secole în
care au fost preamăriţi toţi suveranii şi toţi eroii Franţei. Mai
târziu, cântecele acestea epice naţionale au alcătuit materialul
din care au fost plăsmuite marile epopei, începând din secolul al
al X-lea, până la sfârşitul celui de al XII-lea.
Observaţi o curioasă părere: existau perioade de eflorescentă
a baladelor poporane, produse de entuziasmul deşteptat de fapte.
Aceste perioade corespund cu amestecul intens de sânge din care
s'a născut neamul cel nou. Dacă apropiem părerea aceasta de
unele păreri exprimate cu privire la balada noastră poporană,
vedem c l şi aici au fost distinse epoci de « amintire tare », priel­
nice baladelor, după cum se exprima N. I o r g a, urmate de epoci
neprielnice, când a sunat « ceasul de peire ». Iată un pasaj din
Gaston Paris, de unde se poate vedea cum îşi întruchipa el procesul
acesta de creaţiune spontană a unei balade. J. Bédier îl alege
anume dintr'un articol publicat în 1900, aşa încât putem să-1
privim ca înfăţişând atitudinea definitivă a maestrului. Este vorba
de momentul în care s'a creat balada primă în legătură cu moartea
lui Roland la Ronceveaux:
«Du haut du col dTbaneta, le roi Charles a contemplé, des
pleurs dans les yeux, le champ de bataille jonché de morts. Un
poète inconnu, pour consoler les compagnons de Roland, parmi
lesquels il était peut-être lui-même, a célébré son courage et déploré sa mort, dans un chant qui s'est transmis de génération en
génération et de peuple à peuple.
Comment s'expliquent cette survivance extraordinaire ét cette
propagation incomparable du souvenir d'un événement et d'un
personage qui semblait ne devoir intéresser qu'une époque et
qu'un pays?
C'est que la France était alors en pleine activité épique: les
événements ou les personnages qui frappaient l'imagination des
hommes appartenant à la classe guerrière étaient aussitôt l'objet
des chants qui, originaires d'un point quelconque, se répandaient
promptement, grâce aux « Jongleurs », — ces aèdes du moyen-âge —
dans le pays tout entier ».
Faceţi abstracţie de decorul şi tonul solemn, ca pentru un fapt
istoric de însemnătatea luptei delà Ronceveaux, şi apropiaţi
pasajul acesta de cel mai sus amintit, în care O. D e n s u s i a n u
îşi întruchipează naşterea Mioriţei. După cum cantilena despre
moartea lui Roland s'a născut direct sub impresia morţii eroului,
tot astfel şi balada Mioriţei «şi-a luat naştere dintr'un episod al
vieţii păstoreşti delà noi, şi anume dintr'o întâmplare petrecută
în timpul transhumantei », etc. După cum un poet necunoscut
a deplâns moartea eroului francez şi cântecul lui a străbătut se­
colele, tot astfel cântăreţul nostru, impresionant de cele văzute,
a alcătuit balada care a ajuns până la noi.
înlăturaţi decorurile şi împrejurările diferite şi priviţi în esenţă
mentalitatea din care s'au născut ambele explicări, şi vă încre­
dinţaţi că, la baza amândurora, stă aceeaşi părere despre originea
baladei legată de un anumit fapt care a impresionat. Este părerea
care, în ultimă analiză, se urcă la arătata concepţie a fraţilor
Grimm, care credeau că şi întâmplările lui Siegfried, de pildă, din
Nibelungi, au existat într'adevăr.
Felul acesta de a vedea, dacă la noi a dăinuit mai mult decât
oriunde, a fost aplicat larg şi la studiul altor literaturi poporane.
Voi releva unele aspecte, întrucât ele servesc să caracterizeze me­
toda. Iată, de pildă, cum un cercetător bulgar, G. P o p o v , a
condus investigaţiile lui de epică poporană. El urmăreşte apariţia
unui nume istoric în deosebitele balade. Din faptele grupate în
jurul unui erou cu acelaşi nume îşi întruchipează o icoană totală.
Dacă eroul este o personalitate istorică, el cercetează toate mărtu­
riile pentru a învedera fondul întâmplărilor reale.
Faţă de astfel de procedee, au apărut critici. Relevez, în legă­
tură cu procedeul lui G. P o p o v, critica lui F. K r a u s s,
publicată în Ethnologische Mitteilungen aus Ungarn, anul III,
pag. 1 5 1 : «Epopeele poporane nu sunt documente de arhive, ci
creaţiuni ale sufletului poporan, fără consideraţie asupra pragma­
ticei istorice ».
In legătură cu o mare colecţie de folklor bulgar, el exprimă
următorul postulat: «în loc de caracterizări ale eroilor, să ni se
înfăţişeze caracterizări ale motivelor care apar prelucrate în epică.
Eroii sunt elementul întâmplător, materialul este ceea ce rămâne
în prefacerile desvoltărilor epice ».
Ceea ce îl ducea la acest postulat pe cercetătorul austriac, era
caracterul internaţional al motivelor grupate în jurul aşa zişilor
eroi istorici. De aceea el ajunge la următoarea convingere : compa­
raţii între « eroii » epicei deosebitelor popoare sunt nerodnice ;
dimpotrivă, acelea dintre materialul epic sunt instructive şi folo­
sitoare.
Dacă am amintit de procedeul folkloristului bulgar, n'a fost
pentru a ilustra o curiozitate. Ceva asemănător s'a făcut şi la noi.
Ca să explice o baladă greşit numită de V . Alecsandri, Radu Calomfirescu, D . Marmeliuc, constatând că în ţesutul baladei e o
mare confuzie de nume de Voevozi, când Mircea, când Mihnea,
când Negru, când Mihai, caută să combată părerea lui N. Iorga,
care vrea să identifice pe Domnitor cu Mihai Viteazul. Constatând
că sunt trei domnitori în istorie cu numele Mihnea, toţi trei cruzi
şi sângeroşi, identifică pe eroul baladei cu unul dintre aceşti trei.
Intre procedeul cercetătorului bulgar amintit şi acesta al lui
Marmeliuc este o vădită înrudire. Lucrul nu trebuie să ne sur­
prindă ca metodă, pentrucă la noi mai fusese aplicată de H a s d e u
şi de T. D . S p e r a n t i a. Iar în epica franceză medievală, unde
subiectele şi mărturiile aveau mai multă amploare, felul acesta de
identificare a dus la încercări într'adevăr stranii. J. Bédier, ocupându-se de. ciclul lui Guillaume d'Orange, în primul volum din
Les légendes épiques, constată că pentru Guillaume din epopee,
criticii propun 16 Guillaume. Iată reflexiile pe care le face J.
Bédier cu privire la cercetătorul francez J o i n c k b l o e t , care
pusese astfel problema identificărilor istoirce : « Le principe est que
rien ne saurait être fictif dans une chanson de geste et que per­
sonne au monde n'est plus dépourvu d'imagination qu'un poète.
Tot ce que les chansons de geste rapportaient de Guillaume
d'Orange doit être historique; et, puisque Guillaume de Touluse
eţ de Gellone n'a fourni que quelques-uns des traits de sa figure,
c'est donc que d'autres Guillaumes historiques ont du fournir
les autres traits. Ces autres Guillaumes, il faut les chercher »
(op. cit., pag. 219).
Cum vedem, aceeaşi mentalitate a produs rezultate asemănă­
toare în cercetarea epicei medievale franceze, ca şi în cercetarea
epicei poporane bulgare sau române.
Dar ar fi o eroare să credem că istoricul literar francez citat
este acela care a ruinat acest fel de a vedea. De fapt, lupta împo­
triva concepţiei despre originea istorică a plăsmuirilor poporane
a fost dată cu mult înainte de el într'alte literaturi europene.
Pentrucă B é d i e r nu se ocupă de această problemă care pe
noi ne interesează de aproape, voi mai da aici câteva discuţii,
stârnite în jurul aceleiaşi probleme, în legătură cu epica poporană
rusă. Mă servesc de o lucrare mai veche, aceea a lui W i l h e l m
W o 11 n e r, Untersuchungen iiber die Volksepik der Grossrussen,
Leipzig 1879, anume pentru a arăta că, în parte, ideile lui Bédier
au fost exprimate şi aplicate î i alte literaturi, înainte ca el să le
fi aplicat la critica çpicei franceze.
Wollner pleacă delà împărţirea obişnuită a epicei ruseşti. Este
o împărţire cronologică. Ne amintim de împărţirea pe care-o făcea
Ia noi V i r g i l O n i ţ i u . Este o paralelă la ceea ce se făcea
la Ruşi. împărţirea aceasta se află şi în lucrarea lui A l f r e d
R a m b a u d , La Russie épique, în care cântecele eroice ale Rusiei
au fost analizate şi traduse întâi în limba franceză.
,
întregul material epic rusesc era împărţit în următoarele
cicluri :
Eroii mai vechi, înainte de vremea lui Vladimir; Eroii din
Kiew, vremea lui Vladimir ; Ciclul din Novgorod ; Ciclul din Moscova ;
Vremea lui Petru cel Mare; Secolul al XVIII-lea; Vremea con­
temporană.
M E T O D A I D E N T I F I C Ă R I L O R I S T O R I C E IN F O L K L O R
495
Cum vedem, o împărţire strict cronologică, aşa cum erau fă­
cute şi cercetările. Principiul acesta cronologic era urmat şi în
colecţii.
Abordând întrebarea cu privire la originea bâlinelor şi făcând
istoricul părerilor (op. cit., pag. 18 şi urm.), W o l l n e r arată
cum la început s'a afirmat puternic părerea « slavofililor », care
doreau şi preamăreau o cultură rusească din fond curat slav.
Duşi de sentimentul lor patriotic, ei vedeau în fiecare erou al fie­
cărui cântec, « cu claritate deplină », treptele desvoltării statului
rusesc, delà nomazii primitivi până la personalităţile recente.
Reacţiunea împotriva felului acesta de a vedea al slavofililor
a venit delà un savant rus, Vladimir S t a s o v, care în revista
« Apusanilor », potrivnică slavofililor, Vestnic Europe, a publicat
un studiu, Originea bâlinelor ruse.
Studiul acesta a fost deosebit de preţuit şi de cercetătorul
francez R a m b a u d, care afirmă că ar trebui să fie tradus în
întregime, pentru a fi cunoscut publicului apusean, deşi, de fapt,
el însuşi afirmă punctul de vedere cel vechi, întrebuinţând chiar
cuvântul lui G a s t o n P a r i s : cantilene. << La Russie a dans ces
cantilènes ce que nulle autre nation ne possède peut-être aussi
complètement, l'histoire d'un peuple par lui-même ».
Pe când vechii cercetători erau de părere că bâlinele sunt unele
dintre cele mai sigure izvoare pentru istoria Rusiei, S t a s o v
vrea să arate că în epica rusească nu este nimica rusesc, pentrucă
originalele bâlinelor sunt poveştile orientale. Reacţiunea lui tre­
buie să-fie încadrată într'o direcţie nouă, care se afirma, aceea
opusă lui W i l h e l m G r i m m , reprezentată prin cercetătorul
T h e o d o r R e n f e y , care în 1859 publicase celebra sa lucrare
despre cartea de fabule şi basme indice Pantschatantra. Inmulţindu-se punctele de comparaţie, era firesc ca asemănările cu mate­
rialul internaţional să izbească.
Părerile lui Stasov despre absenţa adevăratelor figuri
istorice în epica rusă n'au putut să aibă tot răsunetul în Rusia,
pentrucă s'au lovit de explicabila opoziţie a «slavofililor». In
Europa, ele n'au putut să prindă, pentrucă le lipsea ceva: ana­
liza atitudinii omului din popor faţă de faptele istorice. însuşi
cercetătorul, de lucrarea căruia m'am servit, W. Wollner, un elev
al celebristului slav A. L e s k i e n, împarte bâlinele în două :
unele istorice, unde este vorba de Ivan cel Groaznic şi urmaşii
lui până la Alexandru I, şi altele care n'au nimic istoric. Este o
atitudine mijlocie, caracteristică pentru faza de tranziţie. Te
întrebi numai de ce până la Ivan cel Groaznic n'au existat balade
istorice şi delà el încoace au existat, după cum te întrebi de ce
delà Negru Vodă avem o baladă istorică românească şi înainte
de el nu, aşa cum afirmă N. I o r g a .
Punctul de vedere al lui W. Wollner, care căuta o mijlocie
între extremele: mit sau basm şi istorie în epica poporană, este
caracteristic pentru faza de tranziţie. Teoretic, el a fost reprezentat
şi de un scriitor al nostru, profesorul bucovinean E . G r i g o r o v i t z a, care s'a ocupat de dualitatea mit şi istorie în lucrarea
sa, Beitrăge zum Studium der Frage des Beieinanderwirkens von
Mytus und Geschichte in der Volkspoesie, Leipzig, 1892.
Aceasta colaborare între mit şi istorie a fost şi atitudinea
oarecum oficială la care s'au oprit câtăva vreme şi germaniştii.
In studiile unui I. H a h n, de pildă, Sagwissenschaftliche
Studien, din 1876, se afirmă răspicat părerea că, acolo unde le­
genda şi istoria par a se contopi, legenda respinge orişice legătură
cu istoria şi o alungă de pe terenul unde vrea să se aşeze, pentru
a predomina singură. Totuşi, în legătură cu cântecele eroice, în
Grundriss der Germanischen Philologie al lui P a u 1, ocupându-se
de cântecele eroice ale Germanilor, B . S y m o n s le priveşte
tot ca o îmbinare de elemente istorice şi legendare, diferenţiindu-le
astfel de simplele cântece epic-istorice. Aceeaşi părere o are un alt
specialist, O t t o L. J i r e c z e k , în Die Deutsche Heliensage.
Afirmând că materialul cântecelor epice vine în primul rând din
« faptele strămoşilor », adaogă : « dar o graniţă sigură între mate­
rialul istoric şi mitic nu se poate stabili ». Cercetători mai apropiaţi
de noi, ca de pildă V. K r o 11, într'un studiu, Sage und Dichtung,
pun tot mai puţin accentul pe elementul istoric, plecând delà psi­
hologia omului din popor, care nu are un interes istoric propriu
zis (Neue Jahrbiicher, X X I X , pag. 168).
Cunoscutul cercetător şi inovator în domeniul epicei vechi
germanice, F. P a n z e r , într'un articol, Dos Deutsche Volkslied
der Gegenwart, ocupându-se şi de cântecele istorice, face următoarea
constatare: «De câte ori e vorba de cântece poporane istorice,
ele sau nu sunt într'adevăr istorice sau n'au avut o circulaţie
.t
largă ». Un cântec care s'a raportat la lupta delà Leipzig a trecut
apoi asupra evenimentelor delà 1859, 1866, 1879.
Mai categoric a fost O t t o B o c k e l , care, în opera sa,
Psichologie der Volksdichtung, rodul unei munci de o viaţă, în ca­
pitolul « Istorie şi poezie poporană », încă din anul 1906, prin ur­
mare înainte de Bédier, cercetând interesul omului din popor faţă
de faptele şi personalităţile istorice, cum şi mărturiile popoarelor
de cultură, ajunge la o concluzie care tăgădueşte chiar existenţa
cântecelor poporane istorice : « Cântecul poporan este, ca izvor
istoric, de neutilizat: nu există nici simţ istoric, nici nevoia de a
păstra în cântece poporane faptele istorice. De aceea nici nu poate
fi vorba de existenţa unui gen de cântece poporane istorice. In con­
ştiinţa cântăreţilor poporani, ele nu există» (op. cit., ed. II, 1913,
pàgr.»344).
Părerile acestea marchează trecerea hotărîtă delà vechile con­
cepţii mai sus arătate la punctul just de vedere, potrivit căruia
poezia poporană iz|f(Kăşte din experienţe umane, caracteristice
pentru omiil din popor, şi trebuie să fie cercetată ca atare, ca viaţă
poetică, nu ca reflex al faptelor istorice. Prin această desfacere
de istorie, ea nu pierde decât o aparentă demnitate; câştigă, în
schimb, ca mărturie umană şi ca viaţă poetică.
Interesante sunt părerile unor romanişti asupra baladei poporane
franceze. Aleg studiul lui H. M o r f, publicat într'al doilea volum
din culegerea Aus Dichtung und Sprache der Romanen, 1911,
după ce mai înainte apăruse într'o revistă.
E caracteristică atitudinea lui M o r f : de o parte, afirmă că
aşa numitele « cântece istorice » nu au o viaţă durabilă în tradiţia
orală a poporului; de altă parte, crede că pentru ca un cântec
istoric să dăinuiască trebuie să capete forma de baladă. Iată unul
dintre exemplele pe care se întemeiază.
Există o baladă franceză, Le Roi prisonnier, răspândită în
tot cuprinsul Franţei: Regele a plecat la război şi a fost prins.
Zadarnic încearcă el să se dea drept un biet nobil sărăcit, care
merge din ţinut în ţinut. Vrăjmaşii văd numele lui pe frânele ca­
lului şi-1 recunosc. Din turnul închisorii, el vede un sol şi trimete
veste reginei să strângă bani, ca să-1 libereze.
Deşi M o r f recunoaşte că întâmplarea este privită cu ochii
naivi ai unui copil şi adevărul istoric este preschimbat într'unul
general uman, totuşi nu se împiedecă să vadă în rege pe Fran­
çois I, făcut prizonier în lupta delà Pavia, la 1525, şi dus de Carol V
la Madrid.
Niciuna din variantele franceze nu numesc pe rege François.
Dar pentrucă două variante amintesc Pavia şi altele amintesc
numele Madrid, acestea i s'au părut lui M o r f suficiente dovezi
pentru a afirma originea istorică a baladei.
Dar chiar M o r f constată că un cunoscător al istoriei a intro^'
dus în baladă celebrul răspuns adresat soţiei: tout est perdu fors
l'honneur, şi chiar numele lui Carol V .
Aşa încât se naşte întrebarea: dacă într'unele variante apar
evidente intrusiuni culte de numiri de persoane, de ce indicaţiile
geografice Pavia şi Madrid, pe care se bazează pentru a afirma
originea istorică a baladei, nu sunt şi ele tot astfel de elemente
secundare?
De altă parte, M o r f arată că în Piemont, în timpul revolu­
ţiei franceze, în locul lui François I-er, a fost pus regele Ludovic
al XVI-lea, cel făcut prizonier şi executat.
Astfel se naşte o a doua întrebare: ce de această schimbare
de nume să se fi făcut numai după François I-er şi să nu fie un
fenomen curent, aşa încât însuşi numele lui François I-er să fie
ceva secundar, introdus în ţesutul unei străvechi balade care nu
avea nimic istoric?
Răspunsul la aceste întrebări, care singure ar fi deajuns să
infirme părerea arătată, nu-1 poate da decât cercetarea motivului
în cadrul literaturii poporane comparate. Din punctul acesta de
vedere, constatăm că motivul eroului întemniţat, care cere să fie
eliberat şi este ajutat de ai săi, este unul din cele mai răspândite
motive de baladă. Circulă în toate literaturile poporane. Iată,
de pildă, la noi, balada Corbea. Haiducul e întemniţat de mulţi
ani de un voevod al cărui nume variază. întemniţatul trimite
vorbă mamei ce să-i aducă pentru ca să poată scăpa. Fireşte, nu
bani, ci calul pe care numai el poate să-1 înfrâneze şi, cu ajutorul
lui, scapă. Sunt în multe variante, momente viu zugrăvite şi situaţiuni dramatice gradat înfăţişate. O întreagă viaţă artistică ce ar
merita să fie caracterizată.
Relevez numai descrierea temniţei, atunci când mama lui îl
întreabă delà fereastră dacă mai e v i u :
4
Maică, măiculiţa mea,
Maică, parcă tot sânt viu,
Dar numai sufletu-mi ţiu.
In temniţă m'am uscat,
Că 'n ea, de când am intrat,
Din chica ce mi-a crescut,
Mi-am făcut
De aşternut,
Cu barba m'am învălit,
Cu mustăţi m'am ştergărit.
Aicea când am intrat,
Ce-am văzut, când m'am uitat?
Bâjbâiau
Şerpoaicele
Şi erau
Ca acele,
Broaştele
Ca nucile,
Năpârci
Ca undrelele.
Acum sunt şerpoaicele
Maică, sunt ca grinzile,
Broaştele
Ca ploştile.
Şi năpârci
Ca buţile.
In alte variante, el stă în apă până la genunchi, etc.
Cântăreţul ştie să varieze unele din momentele acestea, dramatizându-le, atunci când haiducul este scos din închisoare,
prin întipărirea de spaimă pe care o face asupra cucoanelor şi
boierilor.
Intr'unele variante, spre deosebire de cea citată mai sus (din
colecţia G. D e m . T e o d o r e s c u), Corbea este el însuşi boier.
Astfel, în colecţia lui C. M a t e e s c u , Corbea era paharnicul
lui Ştefan Vodă. Fiind însă încrezut, ceruse Domnului să-i dea
«caftanul» şi «cuşmanul». De aceea e întemniţat. Am amintit
varianta aceasta pentru ca să se vadă cum chiar la noi motivul
este transpus într'o sferă mai înaltă: în loc de tensiunea dintre
haiduc şi Voevod, este aceea dintre boier şi Voevod. Astfel, chiar
în variantele noastre, descifrăm o sferă mai înaltă a motivului.
Nu e de mirare deci, că în Franţa, de pildă, întemniţatul el însuşi
e rege, care s'a ridicat împotriva altui rege.
Dar dovada de vechimea motivului o găsim chiar în epica
medievală franceză. In primul volum al operei Iui J. Bédier, Les
légendes épiques, fiind vorba de un episod din epopeea Moniage
Guillaume, autorul discută cu unii istorici literari dacă da sau nu
episodul are un substrat istoric, cum susţinuse aceştia.
Episodul are cuprinsul următor: Regele Sarasinilor, Sinagon,
făcând o expediţie, prinde pe Guillaume, de care se temea, şi
îl bagă la închisoare.
«.. .Ils le jettent au fond d'une prison horrible, pleine de ser­
pents, de crapauds et vers venineux. Guillaume ne vit que de
pain et d'eau. A chaque marée, l'eau de "la mer pénètre dans
son cachot par un canal souterrain, monte jusqu'à ses genoux,
jusqu'à sa ceinture, arrive les blessures que les Sarasins lui ont
faites... ».
Şapte ani îndură el martirul acesta. In cele din urmă, prin
acte de vitejie, după ce a pus mâna pe arme, izbuteşte să scape.
Fireşte, episodul fiind împletit într'o epopee, e încărcat cu
multe amănunte. Schema lui este cea arătată. Bédier recunoaşte
că, înainte de a fi înserat în poemă, episodul acesta a făcut un tot,
a existat izolat. Dar chiar această constatare face de prisos toate
discuţiile cu privire la substratul istoric şi la identificarea eroului.
Noi vedem aici un motiv cu substrat folkloric, motiv de sine stă­
tător, împletit într'o desvoltare a epicei culte.
Apropiind amănuntele despre chinurile celui întemniţat, în
acest episod şi în balada noastră, ne dăm şi mai bine seama că la
baza amândorura stă acelaşi motiv folkloric capabil să fie pus în
legătură cu figuri din cele mai felurite.
Dacă deci în citatul episod, pentru motive folklorice, nu pentru
motivele invocate de J. Bédier, nu poate fi vorba de un substrat
istoric, cu atât mai puţin poate fi vorba de un astfel de substrat
în balada franceză despre « regele prisonier ».
In Corbea al nostru, într'unele balade despre Codreanu, sau
despre Novac, ca şi într'unele balade balcanice, avem acelaşi
motiv folkloric, întâlnit în episodul amintit şi în balada socotită
de Morf ca istorică.
Părerea acestui romanist trebuie să fie luată ca o dovadă de
ezitările caracteristice fazei de tranziţie, când cercetătorii nu mai
puteau crede necondiţionat în originea istorică a multor balade,
dar în acelaşi timp nu se puteau desface de vechea credinţă în
istoricitatea acestor produse poporane.
După cum exemplul acesta de baladă istorică ne duce spre
tăgăduirea elementului istoric ce i-ar fi dat naşfere, tot astfel
şi celelalte exemple. Interesant este că, după cum N. Iorga nu
găseşte la noi balade istorice mai vechi de începutul secolului al
XVI-lea, tot astfel Morf afirmă că în niciuna din baladele care
circulă azi în Franţa, nu putem să descifrăm în chip sigur fapte
istorice mai vechi de anul 1500. Critica de mai sus ne-a arătat
însă că şi exemplele în legătură cu figurile istorice delà 1500 sunt
lipsite de substrat istoric.
Dacă în Franţa deci nu poate fi vorba de o baladă istorică,
cu atât mai puţin la noi unde simţul istoric în păturile poporane
este şi mai redus.
Investigaţii folklorice, făcute atât la Francezi cât şi la Ger­
mani, au dovedit că tradiţiunea istorică, chiar a celor mai în­
semnate evenimente ale secolului al XIX-lea, este sau întunecată
sau preschimbată până devine de necunoscut. E caracteristic că
însăşi figura lui Napoleon nu este păstrată în'popor ca o tradiţiune cu lămurite contururi. Din punctul acesta de vedere, sunt
instructive datele amintite de S é b i 11 o t, Le folklore de France,
IV, pag. 399.
Este bine constatat că amintirile faptelor celor mai izbitoare,
fie la păturile poporane apusene, fie la popoarele primitive, se
şterg după două sau trei generaţii.
Astfel, trebuie să ne desfacem odată de coneepţia care vedea
într'o bună parte din baladele noastre o istorie poetică întemeiată
pe tradiţiuni istorice.
De unde până acum căutam să descifrăm istoria deosebitelor
plăsmuiri epice, servindu-ne de amănunte istorice străine literaturii,
e timpul să ne pătrundem tot mai mult de adevărul că literatura
poporană este de fapt toţ o literatură, că între ea şi cea cultă nu
e deosebire de esenţă şi că acel care vrea să-i descifreze esenţa
trebuie să se întemeieze, nu pe presupuse fapte istorice, ci pe în­
săşi elementele literare alcătuitoare.' Creatorii baladei noastre
poporane n'au plecat delà întâmplări istorice, ci delà o experienţă
umană primitivă, delà o viziune poetică despre lume, pe care se
cuvine s'o gustăm şi s'o explicăm ca atare, deosebind ceea ce este
românesc de ceea ce este general-uman,
D. CARACO STEA
DRUMURI
Voi îmbrăca în negru
De sus până jos
Singurătatea-mi.
Ca luna August
Voi plânge cu jerbe de stele.
Dă grai de-acum, durerea mea superbă,
Fântânilor de cântece
închise ca 'ntr'un miez de munte
In sufletu-mi adânc.
Răsune iar cornul de moarte
Străbătător al ritmurilor mele.
Vă desfoiaţi, vă desfoiaţi
In măreţia toamnei
Ultime visuri!
Cu pasul meu lacom de drumuri
Eu deapăn distanţele ghem
Cuvântul departe mi-i scump
Ca o femeie!
îmi flutură zarea năframe de nori
Şi crestele munţilor îmi râd
Cu dinţi de zăpadă.
Obrajii mi-i mângâie codrii
Cu degetele crengilor,
Iar unda spumată a râului
Ca prietenul câne,
Gudurându-mi-se la picioare,
Latră voios.
Inima-mi
Clopot de nuntă
Slăveşte sărbătoarea Veacului
Când zorii desfăşoară flamuri
De sânge şi flăcări.
Bogată urcă seva în tulpini
Vestind o primăvară fără seamăn!
In rodnicul cernoziom
A l sufletului meu
A m răsădit
Nepământesc
Pomul iubirii de oameni
Şi într'o imensă 'mbrăţişare
Strigând îmi dau duhul:
Viaţă, viaţă!
Ei, nul
Cu o răceală de vivisector
Odată, odată
Prin aurora sângelui meu
A m să v'arăt adevărul.
E drept, am suferit destul.
Dureri fulgerând ca luceferii în zbor
Mi-au spintecat întunerecul cărnii.
Pe nesfârşite mări de tristeţi
Rătăcită epavă
Mult am plutit.
Răsărituri, apusuri, amiezi,
Roiul de albine al stelelor
M'au înţepat cu veninul luminii.
Obosit de lumină
M'am bălăcit ca un tipar
In toate noroaiele nopţii.
Zori ameţite de vin
Mi-au pătruns titubante în odaie.
Luceafărul disolvat ca o lacrimă
Privea mustrător.
Mareea păcatului însă
Cu foşnet sărat
Năvălea peste nuferii visului.
Eu
Sfâşiind minciunile hainei
Am desgolit
Ca pe-o zi albă
Femeia !
Gazdă bătrână de lotri
Noaptea ascunde
Dragostea noastră oprită.
In labirintul străzilor obscure
Urma ne-o pierdem.
Am ridicat părete cătră lume
Şi singuri,
Rupând grumazul timpului,
Trăim doar pentru noi.
Dintr'un metal himeric
Inimile noastre
Mari visuri făuresc.
Ca lumânări sub icoane
Aprindem
In domul tăcerii
Săruturi.
Apar părechi fericite
In haine de nuntă.
Sub văl de mireasă prea alb
Ţi-i tăinuită faţa,
Iar mie de febră-mi ard ochii
Ca farurile rătăcite în beznă.
Şi totuşi vreau să te sărut!
Dar m'a lovit prin fumul de tămâie
Un miros de cadavru,
Şi prin lumina vălului străvăd
Scheletul unei feţe.
Părechile fug speriate
Iar eu mă trezesc
Poet rătăcit rătăcind
Pe tristele uliţi.
Tu care m'ai pârjolit în iadul gurii tale,
N'a fost oare totul decât vis?
Parcă s'a deschis şi s'a închis
Stânca avuţiilor orientale.
Singur, ca într'un bloc de ghiaţă,
Stau şi-aştept fără temei
Viaţă, viaţă,
Unde sună paşii ei?
Copiii noştri nu se vor mai naşte.
Şi gândul ăsta 'n créer doare
Ca într'o livadă 'n care paşte
Cireada, floare după floare.
Pe cripta vieţii n'am aprins făclie,
Ca în alţii chipul palid să ne 'nvie.
Elanul rătăcit în mine geme
Că n'a prins rădăcină 'n vreme.
Născând să moară pentru noi avânturi,
Iluzie de 'ntâi, în multe rânduri
*
îmbrăţişările de jar
îşi risipă flacăra în zadar
Zadarnic sucul scump se scurse —
In mine moare viaţa ca 'ntr'o cursă I
Cine să-mi asculte 'ndurerarea
Unei zile de beţie mare?
Sunt topit de amintiri amare
Şi-mi foşneşte sufletul ca marea.
Iadul urlă oriunde mă 'ntorc!
Un monstru cu râtul de porc.
Cu burta de aur umflată,
Colţii mi-i arată.
«Vezi, vezi,
Nu-i destul să visezi!
Cine adună
Doar aur din lună
Şi mărgăritare
Din scoicile stelare,
Multe nu poate.
Priveşte! popoarele toate
Se zbat, se frământă.
Iar cauza lor sfântă
E galbena otravă sclipitoare
Pentru ea se trăieşte, se moare!
Vezi, vezi,
Nu-i destul să visezi ! ».
Şi monstrul cu râtul de porc
Râmă, dărâmă, şi scurmă.
Oriunde mă întorc
E, pare că, ziua din urmă.
Din flăcări, din sânge
Monstrul adună şi strânge
Metalul diavolesc.
Deodată
Din apele mării s'arată
Frumoasele cărnuri de zână,
Şi forme se îmbie
Bătrânului monstru
Lipindu-i pe râtul lui murdar
Coralul ne 'nceputelor buze.
O, veacuri voi, mormane de ruine,
Să mai aştept eu timpul, care vine,
In purpuriu păun suit pe casă,
Când totul va fierbe, va arde,
Şi fluturând din steaguri şi placarde
Va lăvui biruitoarea masă?
Voi îmbrăca în negru
De sus până jos
Singurătatea-mi.
Ca luna August
Voi plânge cu jerbe de stele.
Dă grai, durerea mea superbă,
Fântânilor de cântece
închise ca într'un miez de munte
In sufletu-mi adânc
Răsune iar cornul de moarte
Străbătător al ritmurilor mele.
Zburaţi, zburaţi
In măreţia toamnei
Voi visuri aurii
A primăverilor ce vin !
ROMÂNIA V Ă Z U T Ă
DE SPANIOLI
S'ar zice că, din pricina îndepărtării, între Spania şi România
n'au existat legături aproape de niciun fel. Chiar în vremea când
am început să avem sentimentul latinităţii noastre, împrejurările
politice nu ne-au îngăduit să ne dăm seama că leagănul romani­
tăţii dacice a fost făurit de providenţialul împărat spaniol Traian,
căruia-i datorează atât întreaga lume romană şi pe care 1-a evocat
magistral Santiago Montero, Diaz, în numărul din Martie 1943
al Revistei Fundaţiilor Regale.
In veacul al XVII-lea, când cronicarii noştri au început să
spună că « delà Râm » ne tragem, Spania intrase în eclipsa politică
ce a durat tocmai până în timpul polemicii stârnite de teoria lui
Rosier asupra obârşiei noastre latine. Franţa şi Italia găsindu-se
mai aproape de noi şi ajutându-ne să ne închegăm unitatea naţio­
nală, am pierdut şi atunci din vedere pe Bădica Traian, rămas viu
în amintirea poporului nostru în atâtea din producţiile lui poetice.
Acum vreo douăzeci de ani am tipărit o carte, Asemănări şi
analogii în folklorul român şi iberic, unde arăt cât de mare este
asemănarea între folklorul român şi cel iberic, şi aşa de mare încât,
dacă ar fi amândouă traduse în aceeaşi limbă, n'am şti să spunem
care-i al nostru şi care cel spaniol. Şi adaog acolo, în chip de con­
cluzie: Astfel prezentându-se faptele, povestea cu asemănările
din folclorul român şi iberic ar fi, aşa cum ne-o închipuim noi şi
până la alte probe, cam următoarea : Pe de o parte existând şi aci
în Spania, la ocuparea acestor teritorii de împărăţia romană,
aceeaşi civilizaţie, pe de alta Romanii aducând cu ei, şi în Dacia
şi în Peninsula Iberică, pe lângă civilizaţia lor proprie, şi alte civi­
lizaţii ale Orientului ce începuseră să pătrundă în Roma, avem
acum în folklorul celor două naţii, fie urme din religiile localnice,
fie din cea romană, cât şi din ale Orientului, pe care le explicăm
printr'un acelaşi fel de simţire a omenirii primitive. Dacă mai
adăogăm la aceasta faptul că legiunea XIII-a Gemina, adusă de
Traian, şi el Spaniol, în Dacia, a fost compusă din elemente recru­
tate mai ales în Peninsula Iberică, povestea ni se pare, cel puţin
nouă, şi mai veridică. In sfârşit, am mai putea invoca în sprijinul
ei rolul covârşitor pe care 1-a jucat Spania în ultimele secole ale
împărăţiei romane. împăraţi, filosofi, poeţi, legislatori, generali,
porneau din Spania necontenit spre Roma. Negreşit, această pre­
ponderenţă hispanică imprima anume caractere întregii împărăţii.
Dacă găsim asemănări şi între producţiile noastre şi ale nea­
murilor înconjurătoare, atunci nu noi trebuie să ne socotim datori
vecinilor, ci vecinii nouă ; noi am fost centru de radiere spre Slavi
sau Unguri, nu ei spre noi.
Marele dispărut în chip aşa de nemeritat groaznic, N. Iorga,
a recunoscut dreptatea concluziilor noastre în capitolul Traian
din Istoria Românilor 1936, voi. partea I-a, p. 102.
De ce atunci, ne întrebăm mereu nedumeriţi, ostilitatea surdă
din ultimele două decenii, arătată Spaniei de o seamă dintre purtă­
torii noştri de condei şi în deosebi de cei consacraţi şi înălţaţi
în slăvile cerului de unele gazete de tristă amintire? De ce şi-aii
însuşit d-lor sentimentele altor naţii apusene, cu care Spania s'a
luptat dealungul secolelor, fie pentru a-şi apăra drepturile şi
onoarea, fie pentru a nu lăsa să se ştirbească dreapta religie cato­
lică? De ce s'au făcut d-lor în surdină propovăduitorii perfizi ai
Legendei Negre scornită de rivalii Spaniei ce aveau interes s'o
arate într'o lumină cât mai întunecată, spre a apărea ei îngeri
salvatori? Ca Români ce n'am fost niciodată păgubiţi de Spanioli,
trebuie să vedem limpede că învinuirile aduse de această Legendă
sunt lipsite de orice temei. Pentrucă în vreme ce în Spania era
persecutat Fray Luis de Leon şi detractorii lui n'au putut opri
ca procesul să se rezolve în favoarea inculpatului, în Paris era
asasinat Ramus, în Roma suferea întemniţarea Galileu, fiind
nevoit să abjure delà o idee pe care o credea evidentă, iar în Geneva
sfârşea ars de viu aragonezul Miguel Şervet, descoperitorul circu-
laţiei sângelui. Intr'una din instructivele-i polemici, Menéndez
y Pelayo zice, adresându-se lui Perojo: « Iţi cer, mai mult chiar
te rog, să-mi numeşti un învăţat, un singur învăţat spaniol care să
fi pierit pe rugurile Inchiziţiei » (Gregorio Rocasolano Memoria
del Consejo superior de investigaciones cientificas, Madrid, 1942, p. 27).
. In Europa, în prima jumătate a veacului XVI-lea şi mulţi ani
după aceea, era socotit absurd şi chiar anticreştin sistemul lui
Copernic, ajungându-se până a se interzice cetirea operei publi­
cată în 1543; dar în Spania, în vremea aceea, pentru înalta-i
cultură matematica şi astronomică, era declarată carte de text
de Universitatea din Salamanca, unde Pablo de Alea şi Diego
de Stuniga i-au apărat sistemul. Galileu, persecutat şi hulit în
Roma, din pricina admiraţiei pentru Copernic, cu drept cuvânt
şi-a întors privirile spre Spania, socotind-o drept singura naţie
europeană capabilă să-1 înţeleagă. In vreme ce în alte ţări operele
lui Descartes şi ale lui Galileu au fost osândite, în Spania n'au
fost niciodată prohibite.
Numai ignoranţa acestor lucruri poate scuza pe cei care şi azi,
socotindu-se palatinii spiritualităţii, nu voiesc să recunoască marea
valoare a umanismului spaniol.
E vremea să încetăm cu orbirea pricinuită fie de neştiinţă,
fie de alte motive de nemărturisit, şi să vedem lucrurile în ade­
vărata lumină, cu atât mai vârtos cu cât, din cele mai îndepărtate
timpuri, Spania nouă, Românilor, ne-a arătat numai simpatie şi
bună înţelegere.
Dacă ar fi adevărat, cum credem că este, că versiunea franceză
a vestitului roman de cavalerie Amadis de Gaula sau Galia a fost
făcută după originalul spaniol (1508), atunci se pomeneşte în Spania
despre Români încă din secolul al XV-lea, când era atât de admirată
minunata poveste ce a scos din minţi pe nemuritorul hidalg don
Quijote de la Mancha.
In adevăr, eroul principal al ultimelor cărţi — 23 şi 24 — ale
lui Amadis de Galia este Gelodan de Moldavie în care s'a văzut,
după supoziţii vrednice de luat în seamă, Domnitorul nostru
Ştefan cel Mare, propus astfel ca « model ilustru de înaltă vitejie,
de generozitate cavalerească şi de iubire nesfârşită de ţara lui
şi de creştinătate» (A. Belciugăţianu, Reflets d'histoire roumaine
dans les derniers livres d'Amadis de Gaule, în Mélanges offerts a
Charles Drouhet, Bucarest, 1940, p. 38). Termenii în care se vor­
beşte de palatinul creştinătăţii, sunt dintre cei mai măgulitori
pentru domnitorul nostru... « Or comme ils entendirent qu'il
estoit fils du vaillant roy de Moldavie il n'est pas à dire quel hon­
neur ils lui firent, avec tous des plus apparents tesmoignages
d'amitié qu'il leur fut possible de luy montrer».
Ceva mai târziu, delà sfârşitul secolului al XV-lea până pe la
începutul secolului al XVII-lea, şi mai cu deosebire în timpul dom­
niei regilor Filip al II-lea şi al III-Iea, ori de câte ori domnitorii
ţărilor româneşti se adresau lor pentru ajutoare în luptele duseîmpotriva necredincioşilor, le primeau fără întârziere delà regii
Spaniei, chiar dacă ei le trimeteau împotriva politicii lor tradi­
ţionale.
Consiliul de Stat spaniol din 19 Iulie 1600 face următoarele
propuneri, ca răspuns la o scrisoare trimeasă de Mihai Viteazu,
lui Filip al II-lea: . . . « q u e a él se le responda graciosamentel
loando su buen zelo y ânimo, la buena correspondencia que tiene
con su Magestad Cessârea, exortandole a continuarlo, mostrando
mucha estmaciôn de su persona y valor; y que Vuestra Magestad
ha socorrido al Emperador para los gastos que este ano ha de
hazer en la guerra contra el Turco con una gruessa summa, de
que crée le tocarâ su p a r t e . . . y espéra que los subcesos serân tan
prôsperos que consiga el fin que prétende, tan en servicio de Dios
nuestro Senor y augmento de nuestra sancta fee; y que en serial
de que Vuestra Magestad lo estima y de lo bien que sabe lo emplearâ, le envie Vuestra Magestad una espada (que parece al Consejo sea de valor de seys mill ducados) y que en todo lo que se
offreciere hallarâ en Vuestra Magestad toda buena voluntad y
correspondencia... ».
Sau, pe româneşte : « . . . că lui (Mihai Viteazul) să i se răspundă
graţios, lăudându-i-se bunul zel şi curajul, buna correspondents
pe care o întreţine cu Maiestatea Voastră Crăiască, îndemnându-1
să continue, arătându-i-se multă stimă pentru el şi vitejia lui;
şi că Maestatea Voastră a ajutat pe împăratul (Germaniei) pentru
cheltuielile ce are de făcut în războiul împotriva Turcului, cu o
mare sumă de bani, din care i se va cuveni şi lui o parte . . . şi
speră că mersul luptelor va fi aşa de prosper încât să ajungă la
scopul dorit, atât de în slujba lui Dumnezeu Stăpânul nostru şi
spre mai marea slavă a sfintei noastre credinţe, şi că în semn că
M. V. îl stimează şi că ştie ce bine va întrebuinţa-o, să-i trimeată
M. V . o spadă (ce se pare consiliului că trebuie să fie de un preţ
de şase mii de ducaţi) şi că în tot ce ar mai avea nevoie va găsi
în M. V. toată bunăvoinţa şi corespondenţa ».
Pe aceste propuneri, regele Filip al II-lea pune rezoluţia:
« Hâgase como parece, y para lo de la espada acuda Prada al
duque de Lerma ». Cu alte cuvinte : « Să se facă aşa cum se pro­
pune şi pentru spadă să se adreseze Prada ducelui de Lerma ».
Filip al III-lea, în urma cererii domnitorului Radu Şerban
al Munteniei, scrie în Aprilie 16, anul 1613, împăratului Germa­
niei să restituie tronul domnitorului amintit.
« . . . Al Bâtori se han embiado dos diputados, para conservarlo
en la buena gracia de Su Magestad, y hazer que compla lo que
ha prometido, de quedar a su devociôn y restituyr al Radul V a y voda la Valachia y volver la Moldavia en la proteccion de Su
Magestad Cessârea... ».
« Lui Batori i s'au trimis doi deputaţi, pentru a-I păstra în buna
graţie a Majestăţii Sale şi a face să se împlinească ceea ce a promis,
de a rămânea la devoţiunea sa şi de a restitui lui Radu Voevod
Valachia şi de a înapoia pe aceasta şi Moldova în protecţia Maestăţii Sale Crăeşti ».
Tot în vremea aceasta, Fenixul geniilor spaniole, Lope de
Vega, scrie o piesă intitulată El maravilloso principe transilvano,
în care descrie luptele purtate de Mihai Viteazul împotriva Turcilor
şi face aprigului nostru domnitor un portret dintre cele mai măgu­
litoare :
Furios, lat în spete, înfăţişare
şi statură de uriaş;
ochi mari, fruntea
înaltă, păr cârlionţat,
nas lung ascuţit,
încruntat, cu barbă .măruntă,
oacheş la faţă,
bun de picior şi straşnic călăreţ,
iar în atacurile ce dă
cel dintâi ce se repede,
şi mai adânc în vălmăşag pătrunde.
Nu se rade nici nu se sulemeneşte,
nu cunoaşte ce-i Olanda,
nici parfumuri, iasomie ori viorea;
nu caută patul moale
nici nu mănâncă numai fazani;
se înealţă în piele de toval,
se încheie cu nastori de oţel
se culcă pe vârf de dâmb,
doarme înarmat pe rogojină
şi se îmbracă în zale de fier.
Numeroase altele vor mai fi dovezile de simpatie şi interes ce
ne-au arătat Spaniolii pe atunci, dar pe care noi până acum n'am
avut nici răgazul nici putinţa să le descoperim. Sperăm să le adu­
cem mai îmbelşugate de îndată ce se vor limpezi vremurile.
La sfârşitul veacului al XVIII-lea, Abatele Lorenzo Hervâs,
în Catdlogo de las lenguas de las naciones conocidas y numeraciôn,
division y closes de estas segûn la diversidad de sus idiomas y dialectos, Madrid, 1800, ne recunoaşte latinitatea cu onestitatea şi
competenţa adevăratului om de ştiinţă: « Graiul valah — zice el —
este cel mai întins în cele trei provincii ce alcătuiesc vechea Dacie,
şi se numesc Valahia, Moldavia şi Transilvania, pentrucă se vor­
beşte în toată Valahia, aproape în toată Moldova şi în multe părţi
din Transilvania. Pomenitul grai cu vorbele lui şi artificiul gra­
matical (şi din unul şi din celălalt cetitorul va putea găsi exemple
în vocabularul meu poliglot precum şi în manualul practic de
limbi) dovedesc lămurit că este latin », Vol. III, p. 260.
Unele prea mici inexactităţi i se pot trece uşor cu vederea.
Cât priveşte pe Pedro Felipe Monlau, marele filolog spaniol
al veacului trecut, prea puţini dintre învăţaţii străini ce ş'au ocupat
de obârşia poporului şi graiului nostru, au vorbit şi vorbesc cu
atâta competenţă ca el. «Limbile romanice occidentale au avut
un Carol cel Mare şi deci o renaştere şi, în ultim termen, o reclădire
politică a Europei, care a ridicat patru din ele (castiliana, portu­
gheza, italiana şi franceza) la rangul de adevărate graiuri culte;
romanica orientală sau româna n'a avut tot atât noroc, şi nici
nu i 1-a îngăduit dragostea ei de independenţă pusă la glorioasă
încercare de sute de lupte dârze. Ascunsă şi modestă, alcătueşte,
spre a zice astfel, o insulă linguistică romanizată, în mijlocul
popoarelor neromanice ale Dunării, ca Bulgarii, Ruşii, Maghiarii,
Ilirii, etc. E bine totuşi să notăm că această insulă invadează
treptat ţinuturile care o înconjoară. Românul, într'adevăr, pă-
strează o dragoste intimă pentru limba lui maternă şi o repug­
nantă de neînvins în a vorbi pe aceea a Sârbilor şi Ungurilor care
îi înconjoară. Românul nu vorbeşte niciuna din limbile vecinilor
săi în vreme ce ei învaţă pe a lui; de aci rezultă că româna se
preschimbă încet în graiul comun al naţionalităţilor din Banat,
în aşa, fel încât Sârbii şi Germanii, spre pildă, îşi vorbesc şi se
înţeleg în română. Se pare că geniul şi civilizaţia orgolioasei Rome,
a acelei imperiosa civitas, cum o numeşte Sfântul Augustin, au
transmis puternica lor înrâurire tuturor neamurilor latine».
Răsună parcă în cuvintele lui Monlau, rostite acum aproape
o sută de ani, accentele de mândrie şi dragoste românească ale
scriitorilor şi gazetarilor noştri de azi ce vorbesc, pe sfântă dreptate,
de răsplăţile la care avem dreptul pentru jertfele ce-am, făcut
pentru menţinerea civilizaţiei europene în părţile acestea ale
răsăritului.
Tot aşa de frumoase şi calde cuvinte de preţuire are despre noi
un scriitor spaniol contemporan, E. Gômez Carrillo. Căci ce laudă
mai mişcătoare decât să spue că poporul român seamănă leit
poleit în bunătate, generozitate, nobleţe şi îngăduinţă cu regina
lui de neştearsă amintire, care a fost duioasa şi delicata poetă
Carmen Sylva? Iar pentru a zugrăvi firea reginei ce întruchipa
caracterul poporului său, povesteşte următoarea întâmplare, pe
care ne facem o plăcere să o traducem aci : « Prietenul meu Roberto
Scheffer — scrie Carrillo în Literaturas exoticas, Madrid, 1920,
p. 130-131 — fost mulţi ani lectorul particular al Carmen Sylvei,
ne spunea într'o seară lui Bobadilla şi mie :
— Este aşa de bună suverana aceea, încât până şi faptul că
e poetă i-1 iartă curtenii ei.
Ea, dinparte-i, ierta totul curtenilor. Elena Văcărescu ne dă,
într'o pagină fermecătoare a cărţii ei de intimităţi regale, o pildă
vrednică să figureze într'o Evanghelie a Sfintelor Regine. Printre
doamnele de onoare delà Palat, era una, după cât se pare, cu o
purtare detestabilă. In fiecare zi săvârşea câte o greşală. In sfârşit,
odată, trecând orice măsură, ajunse să indigneze pe toate cele­
lalte doamne care se plânseră reginei.
— A h , — exclamă aceasta — am s'o pedepsesc exemplar...
Puteţi s'o înştiinţaţi... Voi fi aspră, aspră, a s p r ă . . . Veţi vedea
ce voi f a c e . . . Şi veţi vedea-o în câteva z i l e . . .
Toate doamnele tremurară. Ce putea pregăti Maiestatea Sa
pentru a pedepsi pe vinovată? Prin colţurile marelui salon, la
ceasul convorbirilor familiare, fiecare făcea prorociri în şoaptă.
In sfârşit, într'o după amiază, Carmen Sylva chemă pe Elena
Văcărescu şi îi zise:
— Ziua pedepsei a sosit. Du-te şi vesteşte pe vinovată să vie
să se prezinte în faţa mea. Dar mai întâi vreau să vezi care e pe­
deapsa. Apropie-te, vino să-mi priveşti răzbunarea.
Şi în acelaşi timp scoase dintr'o casetă de lucru un pergament
pe care pictase, cu mâinile-i docte, numai milă şi îndurare, două­
sprezece miniaturi ce închipuiau cele douăsprezece faze ale predicii
de pe Munte.
— Aceasta — exclamă — e pentru ea. Douăsprezece nopţi am
stat ca s'o p i c t e z . . . Ah, cum are să simtă puterea mâniei mele
când va şti că, în vreme ce ea îmi pricinuia atâtea neplăceri, eu
lucram pentru eal
Elena Văcărescu îngenunchiase înaintea Suveranei.
— Ai îngenunchiat ca să vezi mai bine, pentrucă eşti mioapă,
nu-i aşa?
— Da, Maiestate — răspunse tânăra scriitoare.
Şi nimeni n'a putut observa că dacă îngenunchiase o făcuse
în faţa sufletului sublim al aceleia care ştia să ierte totul ».
Dacă, din când în când, în scrisul spaniol despre noi, se mai
strecoară în corul de laude şi câte un glas strident, cum este al lui
Gimenez Caballero, în nişte impresii de călătorie prin România,
publicate în numărul pe Iulie 1935 al Revistei de Occidente, lucrul
e omenesc şi nici nu e de mirare când se ştie că făptura acestui
scriitor are o lecuţă de foetor judaicus.
Mai de mirare este că paradoxalul gânditor Miguel de Unamuno, culegându-şi, probabil, informaţiile delà publicistul amintit,
îi adoptă punctul de vedere într'o prefaţă la cartea, plină de neşti­
inţă, a unui român balaoacheş despre Spania. De altfel ceea ce
spune Unamuno acolo, anume că Românii au împrumutat unele
apucături delà ţigani, nu-i chiar un neadevăr. Pe de o parte, pen­
trucă dacă gânditorul spaniol va fi cunoscut pe rumânul ce-i cerea
prefaţa, a avut dreptate să scrie ce a scris, pe de alta, pentrucă şi
S. Mehedinţi constată că « de pe urma Ţiganilor am avut de păti­
mit în latura graiului şi a muzicii » şi cere « să curăţim ţara de
infiltrarea ţigănească » (Revista Fundaţiilor Regale, IX, 2, p.
246—255).
Şi apoi cine dintre noi nu ştie că sunt puzderie cei ce vorbesc
ca eroul lui Budai Deleânu:
Păntru ahaia nebun e Mia care
Să scoală şi dă războiu, să gată
Asupra hălor dă preste mare
Pă cari nu i-a văzut niciodată?
Unamuno, ca să se consoleze, spune că şi la Spanioli se găseşte,
într'o proporţie mai mare decât se bănuie, sânge ţigănesc, şi con­
chide apoi că prin aceşti ţigani nomazi s'au stabilit unele ase­
mănări între iberici şi noi.
Dispreţuitor cum era al erudiţiei, fapt ce i-a atras multe po­
noase, ex-rectorul din Salamanca s'a dovedit şi de astădată acelaşi ;
pentrucă dacă ar fi vrut să cerceteze spre a se documenta, înainte
de a trânti paradoxul, ar fi avut la îndemână cartea bunului său
prieten, basc ca şi el, Ramon de Basterra, minunata La obra de
Trajano, una dintre cele mai frumoase cărţi ce s'au scris despre
Români. Acolo ar fi văzut Unamuno că asemănările între Români
şi Spanioli datează din vremuri străbune, de când încă Ţiganii
nu cutreerau cu şatra pământurile Daciei şi Iberiei.
Ah, şi ce pagini de caldă preţuire şi simpatie consacră Basterra
ţăranului român! Şi cu ce spirit de dreptate desbate procesele
ce avem de secole pentru ogoarele stăpânite de alţii fără temei 1
Cu ce privire sigură şi iscoditoare pătrunde sufletele şi lucrurile;
ce bogată paletă de artist întrebuinţează în zugrăvirea catrinţelor,
fotelor şi iilor sclipitoare de fluturi argintaţi ori auriţi, ce îmbracă
pe Salomia ori pe Mâria ca pe nişte prinţese bizantine! Cum ştie
să prindă tonalitatea melancolică a doinei cu dorul ce numai în
saudade portugheză şi anoranza spaniolă îşi găseşte echivalent!
Cu ce îndemânare desprinde pe fondul Carpaţilor sau pe nesfâr­
şitul Bărăganului pe plugarul şi ciobanul român, plecaţi pe brazdă
sau rezemaţi în bâtă ca în tablourile lui Grigorescu, resemnaţi,
cumpătaţi, cuviincioşi, cuminţi, cu stăpânirea pe care le-o dă
pământul ce ară şi cu speranţa cerului pe care-1 privesc !
Chiar dacă le recunoaşte inferiorităţi faţă de ţăranii latini ai
apusului, acest « desconocido y pobre campesino oriental es el
que eleva mâs dulcemente su alma en las alas de su romance»
(necunoscut şi sărman ţăran oriental este cel ce mai dulce îşi
înalţă sufletul pe aripele cuvântului său) şi întrece pe toţi ceilalţi
în exprimarea durerii din poezia populară.
Lui Basterra îi scapă asemănarea mare ce există între copia
spaniolă şi cântecele de dor, ori mai de grabă chiuiturile şi strigă­
turile la horă ale Românilor. Şi unele şi celelalte sunt poezii scurte,
de obicei improvizate de cântăreţul popular, ce cuprind abia
schiţat un sentiment de tristeţe de bucurie, sau o împunsătură
ironică.
Ce este altceva, spre pildă, cântecelul românesc cules de autorul
nostru :
Dorul meu ş'al dumitale,
Facă-1 Dumnezeu o floare;
O floare mirositoare,
Ca s'o pun la cingătoare
Unde inima mă doare,
decât copia spaniolă:
La pena y la que no es pena
todo es pena para mi;
ayer penaba por verte
y hoy peno porque te vi.
Dar ar fi să nu dăm importanţa cuvenită admirabilelor pagini
ale lui Basterra, dacă n'am face, cum suntem nevoiţi să facem
acum, decât să spicuim câte ceva din ele. Ne rezervăm să le cer­
cetăm mai pe îndelete cu alt prilej, şi până nu vor încăpea pe mâna
vreunui tuciuriu să ni le strice.
Cu Basterra coincid în concluzii şi ceilalţi reprezentanţi diplo­
matici ai Spaniei în România. Şi e demn de remarcat că dintre
toţi diplomaţii celorlalte ţări, numai ai Spaniei au fost atraşi de
acest aspect. Faptul îşi are tâlcul lui şi observaţiile sunt cu atât
mai preţioase cu cât sunt făcute la faţa locului.
Iată cum vorbeşte de noi, alt ministru al Spaniei în România,
Marchizul de Nontouillet, Don Pedro de Prat y Soutzo, căruia
subscriitorul acestor rânduri datorează adâncă recunoştinţă.
« Prima impresie — zice d-sa — atât în Bucureşti, cât şi în restul
ţării, a fost pentru mine de familiaritate, de ceva văzut şi cunoscut,
de ceva ce nu-i străin. Cât de deosebit de ceea ce se observă în
alte ţări, unde Spaniolul se simte cu desăvârşire străin. Aci am
avut senzaţia de înrudire, aproape aş zice de înfrăţire... A m
străbătut ţara, m'am bucurat atât în Muntenia cât şi în Moldova
de proverbiala ospitalitate românească... Şi ceea ce m'a interesat
mai ales, a fost să cunosc pe Românul adevărat, neaoş, delà ţară,
şi cât este de vrednic de atenţie şi de studiu ! Cât seamănă cu al
nostru! Şi îl cunoşti şi îl preţuieşti mai bine, acolo în casa lui
delà ţară, după cina gustoasă ce urmează zilei grele de muncă
a plugarului ori a vânătorului. Aceleaşi virtuţi ca şi la noi : iubitori
" ai ogorului, muncitori, conservatori în adevăratul înţeles, cu alte
cuvinte păstrători ai tradiţiilor seculare. Generos şi ospitalier,
vesel şi neprefăcut, cu dorinţa progresului şi a îmbunătăţirii situa­
ţiei prin muncă şi studiu.
Purtarea şi apucăturile plugarilor sunt un amestec de demni­
tate seniorială şi de respectoasă familiaritate cu Stăpânul, pe
care-1 socotesc sfătuitor, ocrotitor şi chiar protector firesc.
Pământ, caracteristici ale locuitorilor, produsele ţarinelor,
totul este aci asemănător cu ale noastre, şi mărturisesc dealungul
a douăzeci şi două de secole înrâurirea latină, pecetea nepieritoare
a neamului, întipărită în Dacia romană de marele împărat hispan,
prin coloniile şi legiunile, pe care România a ştiut să le păstreze
până azi ca o moştenire scumpă » (Revista hispanică, Bucureşti,
1929, 5, p. 8—9).
Actualul ministru al Spaniei în Bucureşti şi elegantul şi pătrun­
zătorul scriitor care este José Rojas y Moreno, în dese rânduri
a scos în evidenţă, ajutat de o vastă cultură, asemănările dintre
Spanioli şi Români.
Călăuzit de gândul că necunoaşterea graiului ţării unde trăieşte
lipseşte pe un străin de putinţa de a Înţelege şi preţui după cuviinţă
nuanţele şi fineţea sensibilităţii acelui neam, cât şi producţiile
populare ce mai ales îi determină firea, încă din primele zile ale
* sosirii sale aci, a început să ne înveţe limba şi astfel a ajuns, în
articolele publicate în gazete şi reviste, să ne descopere — e cazul
s'o spunem — lucruri de preţ, pe lângă care trecem fără să le mai
luăm în seamă. De altfel fenomenul nu-i neobişnuit şi nici rar:
oricât de preţioase ar fi unele lucruri, de prea mult ce le vedem
sau trăim în mijlocul lor, nu ne mai mişcă frumuseţea lor. Aşa se
întâmplă bărbatului cu soţia frumoasă şi credincioasă : numai când
*-o admiră altul începe să vadăjsi el că e frumoasă şi să simtă..
primejdia. Trebuie să vină cineva străin, să se încânte de ele,
să ne sgâlţâe, şi să ne zică : « priveşte ce frumos e ! », pentru ca
să le preţuim şi noi.
Presărate de gânduri alese, preschimbate uneori în maxime
vrednice de reţinut, cum este aceasta : « Numai în propria sa limbă,
în care de copil a învăţat să-şi silabisească primele dorinţe, poate
ajunge fiinţa omenească să fie sinceră cu ea însăşi, una dintre sin­
cerităţile cele mai folositoare, deşi nu tot aşa de frecvente cum se
crede », articolele lui José Rojas y Moreno surprind prin justeţea
şi adâncimea observaţiei, cât şi prin eleganţa enunţării.
Să spicuim câte ceva din studiul inedit Milagro de Rumania
(Minunea României) care, dacă nu ne-ar interzice-o spaţiul, ar
merita să fie citat în întregime. Constitue,, pe lângă un îndemn,
o fină încercare de psihologie română.
« Românul e sprinten la minte, fapt ce-i îngăduie să priceapă
în puţine cuvinte — deşi, generos mereu, nu-i întotdeauna sgârcit
cu ele — şi sociabil din fire respinge singurătatea. Poliglot prin
formaţie, îşi foloseşte graiul ca pe ceva intim la care străinul nu
ajunge, deoarece, spre a se face înţeles, găseşte prea multe uşurinţe.
Nepăsător în aparenţă în ce priveşte iubirea-i de ţară, pentrucă
nobleţea-i seculară îl scuteşte de asemenea mărturii, după cum ne
scutim de a mărturisi femeii gândurilor noastre că o iubim, pen­
trucă iubirile adânci nu sunt de obicei gălăgioase.
Spanioli şi Români, în ciuda trupurilor noastre păcătuitoare,
suntem profund credincioşi şi alergăm la Pronia cerească de îndată
ce ni se întunecă orizonturile sau necazurile şi grijile ne chinuesc.
Câştigăm ca să trăim, nu trăim ca să câştigăm. Idealul nu
ne e să agonisim bogăţii. Năzuim mai de grabă să ne desfătăm
cu ce e de prisos, chiar dacă-i costisitor, fără să ne îngrijim de ziua
de m â i n e . . .
Ţăranul vostru ca şi al nostru e cumpătat şi răbduriu, legat de
petecu-i de pământ; iar la nevoie, deşi e bănuitor, nu-şi precupe­
ţeşte jertfa, fiind cel mai bun s o l d a t . . .
Rău ar face străinul şi mai ales diplomatul, judecând ţara unde
trăieşte după cercul restrâns al fiinţelor cu care se întâlneşte de
obicei. Nici capitala nu reprezintă ţara, în trăsăturile-i caracteri­
stice, nici grupul cosmopolit cu care diplomatul strânge legături
în saloane nu-i oferă pilde bune ale firii locuitorilor ei.
Strada e cel mai bun observator, pentru a se descoperi şi analiza
nuanţele graiului ce alcătuiesc expresia sentimentelor şi valorilor
spirituale.
Pe străzile Bucureştiului n'am avut prilejul să fiu martor al
spectacolelor ruşinoase sau grosolane. N'am văzut animale chinuite,
nici beţivi scandalagii, nici bătăi zgomotoase, nici oameni fără
pudoare, nici escroci, nici cerşetori de meserie.
Sala de intrare a Poştei voastre Centrale, unde nu se fumează,
pardoseala luceşte ca într'un salon, vorbitul publicului e mai
degrabă şoaptă decât strigăt, iar funcţionarele sunt îmbrăcate în
uniforme vesele de o curăţenie ireproşabilă şi nu vă întâmpină
câtuşi de,, puţin morocănoase, alcătueşte un măreţ exemplu al gra­
dului de civilizaţie la care aţi ajuns. Eu, ca un îndrăgostit al far­
mecelor voastre, l-am ales drept locul pe care-1 fac să-1 viziteze
toţi străinii câţi călăuzesc prin oraşul vostru, socotind că nu-i
vor admira măreţia, ci vor şti să desluşască grija cu care vă ocu­
paţi de amănunt.
Semănaţi cu Spaniolii la scânteerea privirilor şi prin efuzia
sentimentelor, prin dragostea de a vă plimba în maşini, şi de a
vă desfăta cerul gurii cu mâncări gustoase şi băuturi ce aduc
optimismul, dar aţi împerechiat aceste note pătimaşe cu anume
calm aproape oriental, ce vă îngăduie să primiţi fără protestări
întârzierea unui spectacol, încetineala serviciului într'un restaurant,
lungile cozi formate înainte de deschiderea prăvăliilor unde se
vinde ceea ce vreţi să cumpăraţi, nenorocirile naţionale... Puţine
tânguiri... fatalism, aproape indolenţă, dinaintea ceea ce socotiţi
de neocolit. înfruntaţi totul fără preocupări. In zilele îngheţate
de crivăţ, când zăpada înţeapă ca acele, străzile rămân umblate,
şi nici nu vă sperie atunci trotuarul lunecos, ori noaptea întune­
ricul impus sau lipsa de taxiuri şi tramvaie
Poporul român, ajuns la maturitatea filosofică, deşi fiii lui
înstăriţi au călătorit mult, e un popor legat cu folos de ce este
al lui şi astfel şi azi întrebuinţează ventuzele ca o panacée univer­
sală. Un popor mlădios şi sprinten ca al nostru unde, ca în Spania,
prietenia şi simpatia deschid mai multe uşi decât judecata şi dreptul.
Popor de neam, ceea ce e lucru de căpetenie, ca la urmă să dea
roade alese. Unde euforia şi cutezanţa pricinuite de alcool, le aveţi
în sânge şi de aceea beţi tăiat cu sifon vinul vostru alb în răspândi-
tele şpriţuri. Un popor indulgent cu păcatele trupeşti, la care în
chip poetic copiii numiţi aiurea cu anume dispreţ fii naturali,
sunt numiţi copii din flori».
Şi să nu se creadă că toate aceste aprecieri sunt cuvinte proto­
colare, rostite în ocazii festive, sau după banchete stropite cu vinuri
generoase, când inimile se înveselesc şi se pornesc pe concesiuni
şi înfrăţire. Nu ; sunt cuvinte scrise în singurătatea odăii de lucru,
după doi ani de şedere printre noi, timp îndestulător spre a ne
putea prinde şi părţile bune şi pe cele rele, fiindcă vom recunoaşte
că nu suntem sfinţi să nu avem şi păcate.
Dacă pe cele rele le schiţează doar într'un imperceptibil zâmbet
de îngăduitoare ironie sau le trece în socoteala comună, e că va
fi socotit drept, cu tradiţionalul spirit justiciero spaniol, să reliefeze
numai pe cele bune.
Şi vă asigur: cel ce subscrie aceste rânduri a avut deseori pri­
lejul să constate cât este de desvoîtat la José Rojas y Moreno
acest nobil spirit de dreptate spaniol, căruia se cuvine să-i aducem
aci omagiul nostru.
Cu prilejul hărtănirii ţării şi a cotropirii Bucovinei şi Basara­
biei de bolşevici, presa glorioasei surori latine (Arriba t, Informaciones, Pueblo, Alcazar, M undo, ABC, etc.) a publicat rânduri ce au
mers ca un balsam la inima fiecărui Român.
Documentate şi dovedind o neşovăelnică şi profundă cunoa­
ştere a istoriei şi pătimirilor noastre, mai toate articolele confra­
ţilor spanioli ce comentează tristele fapte, nu ne jelesc. Ne soco­
tesc prea mândri şi prea bărbaţi pentru a ne servi jelirea drept
consolare. Ne spun doar că ştiu că de veacuri de când ne-am născut
pe acest pământ al nostru dintre Tisa, Nistru şi Dunăre şi jinduit
de toate neamurile, am suferit împilări, invazii şi cotropiri şi că,
în ciuda tuturor pustiirilor, băjeniilor şi pârjolurilor, nimic şi
nimeni nu ne-a putut desrădăcina din ţarina strămoşească, unde
suntem înfipţi cu rădăcini de stejari. Au trecut Hunii şi Slavii,
şi-au aprins făclii nupţiale din satele prădate, şi-au săturat setea
bând din hârci, ne-au pângărit fecioarele, ne-au profanat mor­
mintele, dar nu ne-au nimicit. Românul n'a pierit, pentrucă Ro­
mânul « în veci nu piere ».
Capitol aparte ar merita aprecierile scriitorilor şi gazetarilor
spanioli care ne-au vizitat ţara anul trecut, dar cum nu ne-au
parvenit decât fragmentar sau în rezumatele agenţiilor de presă,
ne vom mărgini să însemnăm acum doar impresiile pline de cu­
loare, de simpatie şi de avânt, publicate de marele scriitor şi prieten
al nostru Rafael Lopez Izquierdo, în Pueblo şi Alcazar, unde nu se
precupeţesc cuvintele de cinstire pentru armata română, Mare­
şalul Conducător şi ţară.
încheind, să transcriem urarea cene-p face Eloy Bulion Marqués
de Selva Alegre şi decan al Facultăţii de litere din Madrid : « Ru­
mania marcha hoy a pasos de gigantes hacia un espléndido porvenir. Y llena de vigor y de optimismo quiere vivir en fraterna
colaboraciôn con los pueblos mâs cultos. Tendâmosle afectuosamente ambas manos y laboremos juntos por la paz, por la
ciencia, por el arte, por la justicia.
Debe ser aspiraciôn de todos los paises la colaboraciôn amistosa ei las grandes empresas de la cultura; pero a esta colabo­
raciôn se hallan doblemente obligados los pueblos unidos poe
especiales vinculos, como lo estân la tierra que ha sido cuna de
Trajano y la que fué teatro de los grandes éxitos, mâs que militares politicos del glorioso Imperator enaltecido por la elegante
pluma de Plinio el Joven » (Revista hispanica, III, 1, p. 19).
(România merge azi cu paşi uriaşi spre un viitor strălucit. Şi plină
de vlagă şi optimism vrea să trăiască în frăţească colaborare cu
popoarele cele mai culte. Să-i întindem afectuos amândouă mâi­
nile şi să muncim împreună pentru pace, pentru ştiinţă, pentru
artă, pentru justiţie. Trebuie să fie aspiraţie a tuturor ţărilor cola­
borarea prietenească în marile întreprinderi ale culturii, dar la
această colaborare se găsesc de două ori obligate popoarele unite
prin speciale legături, cum sunt ţara care a fost leagănul lui Traian
şi aceea care a fost teatru marilor triumfuri, mai mult decât mili­
tare, politice, ale gloriosului Imperator slăvit de pana elegantă
a lui Pliniu cel Tânăr).
Noi din parte-ne să nu uităm şi să preţuim cum se cuvine
îmbărbătările marei surori latine, căreia în bună măsură şi din
cele mai îndepărtate timpuri îi datorăm întemeierea neamului
şi fiinţa latinităţii noastre.
AL. POPESCţJ-TILEGA
H O
R A Ţ I U
CĂTRE BULLAŢIU
(Epistole I, I I )
Cum ţi s'a părut, Bullaţiu, Smyrna, Lesbosul vestit,
Mândrul Samos, Chios, Sardes cel de Croesus locuit,
Colophonul? Prea slăvite, ori, din contră, prea puţin?
Toate-s sarbede pe lângă câmp sau fluviul tiberlin?
Au te prinde cumva dorul de oraşe-attaliceşti ?
. . . Ori, sătul de mări şi treapăd, după Lèbedos tânjeşti ?
Lèbedosul, ştii ce este ? U n cătun şi mai pustiu
Decât Gabii sau Fidene: ei, acolo-aş vrea să fiu
Şi, uitându-mi de prieteni şi de ei la fel uitat,
Să contemplu de pe ţărmuri oceànu 'nvolburat.
Insă cel ce vine 'n Roma delà Capua, prin sloată
Şi mocirlă, n'o să vreie să stea 'n hanuri viaţa toată,
Rebegitul nu gândeşte să vorbească de cuptoare
Şi de băi, ca despre-o viaţă fericită, 'ncântătoare ;
Şi nici, dacă 'n larg Austrul te va 'mpinge, pentru aceea
N u vei merge cu corabia să ţi-o vinzi peste Egeea.
Celui teafăr de surghiune, Mitylene cea frumoasă
Pare şubă 'n toiul verii, şorţ pe-o vreme viforoasă,
Baie 'n Tibrul brumăratec, sobă 'n luna lui Cuptor.
Cât se poate şi cât soarta ne priveşte zâmbitor,
Delà Roma, la distanţă, să cântăm pe Rhodos, Chio.
T u , ia clipa fericită ce vreun zeu ţi-o hărăzi-o,
Ia-o cu recunoştinţă, n'amâna mereu plăcerea,
Să poţi spune : « Pretutindeni am trăit cum mi-a fost vrerea »
Căci — de-i drept că judecata chibzuită alină-aleanul
Iar nu ţărmul ce priveşte până 'n zare oceanul —
Nu-ţi schimbi sufletul, ci cerul, dacă mările le trepezi.
Noi credem că fericirea este 'n năvi şi 'n care r e p e z i . . .
Stearpa noastră sârguinţă ! Ce doreşti, i-aci din plin,
Este — aicea, la Ulubre, — dacă sufletu-i senin.
VICTOR BUESCU
P R I E T E N I E . . .
— Cucoane Mihai, am venit cu o cerere, la mata.
Tata, stă plecat la birou şi scrie. Şi scrie, scrie, scrie, de parcă
s'ar isprăvi lumea.
— Coane Mihai 1 A m venit cu o cerere Ia m a t a . . .
Of, of! Tare-i greu cu tata ista. Oare cât are să mai aştepte?
La teren se joacă volley şi el, stă şi stă şi aşteaptă rândul, ca la
moară. De când a plecat el, sigur că s'au mai jucat cel puţin trei
partide.
Petru pufneşte, nerăbdător:
— Tată, am venit cu o rugăminte !
Insfârşit! Minunea, minunilor! Tata a pus deoparte stiloul şi
s'a întors spre el:
— Ce-i, Petrule?
— A m venit cu o cerere.
— Ce cerere? se uită mirat, tata.
Petru îi întinde o coală de hârtie:
— Poftim.
Tata a luat-o şi citeşte:
Stimate domnule tată,
Subsemnatul Petru, care a absolvit clasa a patra alaltăieri, având
în vedere şi luând în consideraţie, că dacă nu i-aţi admite ar fi un
individ nenorocit şi pierdut pentru totdeauna, vă roagă să binevoiţi
a-i aproba să plece la Galaţi cu Alexandru, unde vrea să-şi petreacă
o parte din vacanţă.
Primiţi stimate domnule, asigurarea afecţiunei mele filiale şi nu
uitaţi că am luat şi capacitatea.
Petru
Tata a ridicat ochii, şi-i zâmbeşte:
— Când vreţi să plecaţi?
— Nu ştiu sigur. Alexandru mai stă vreo câteva zile.
— Bine. Când o fi hotărît, să vii să-ţi dau bani de drum.
— Sărut mâna, tătucă. Petru dă să plece, apoi se întoarce
din uşă şi vrea să-şi ia cererea.
Tata pune palma pe ea:
— Nu, nu. Asta, las-o aicea.
A ieşit pe terasa dinspre teiul cel bătrân. Se aşază pe trepte,
în soarele fierbinte de amiază.
Tiiil Ce fericire. Nici nu se aştepta ca tata să-i aprobe aşa de
repede. A fost bună ideea cu cererea. Ce bine-i pare ! Tare-i plăcut
vara. I-atâta verdeaţă, soare şi cer albastru. De unde priveşte
el, culmile dealurilor parcă ar tremura de atâta căldură. Da' parcă
numai de unde priveşte ell Acuma nu se mai miră de bazaconia
asta, cu dealurile care tremură; 1-a întrebat pe Paul şi a aflat
misterul.
Petru s'a tras la umbră şi s'a rezemat de perete. E fericit la
umbră. A închis ochii şi respiră răcoarea terasei de piatră. Acuma
i-a deschis şi se uită în toate părţile, cuprinzând totul, cu
ochii.
Iarbă verde, frunza verde; multă, multă verdeaţă. Şi mai
este şi o coloare de galben copt, u n d e v a . . .
Petru nu ştie bine unde-i « coapta », însă ştie că este. Poate-i
vara...
Smalţul minunat al priveliştei, a pocnit în mii de bucăţi.
— Petrule ! Â m auzit că ai fost la tata şi că ai vorbit pentru
Galaţi. — Livia stă în pragul uşii delà salon. — E adevărat?
— Da, am fost. Dar pe mata, de ce te interesează?
•— Mă interesează, drăguţă, pentrucă aş vrea să merg şi eu
cu voi.
— Bravo. Du-te şi-i spune tatii.
— Dacă ai merge şi tu, ar fi mai bine.
— Dece, ar fi mai bine?
— Uite-aşa ! Tu ştii să vorbeşti mai bine ca mine, cu tata.
Şi pe deasupra, ai mai multă trecere.
— Eeee, eeee ! se strâmbă Petru. Dacă mă iei aşa, n'am încotro.
Hai!
PRIBTENIE
3*5
Au ajuns la uşa odăii tatii. Acolo, Livia s'a oprit şi şopteşte:
— Petrule, du-te şi vorbeşte tu cu tata, că eu te aştept
aici.
— Ne, ne, ne 1 Aşa nu mă joc. Ai să mergi, măcar ca să fii de
faţă. Ai să taci şi eu am să spun trei vorbe. După care, ai să vezi
că tata are să te lase şi pe tine.
— Increzutule, spune Livia şi se grăbeşte să intre, nevenindu-i
să creadă că fratele ei poate fi atât de drăguţ.
— Tătucă I A m venit cu această biată individă — uite-te şi
mata la ea şi spune dacă n'am dreptate —'• care neputând să vor­
bească m'a luat pe mine de interpret. Această individă, ca şi
mine, te roagă s'o laşi să meargă la Galaţi; această dorinţă neîn­
deplinită, ar fi cea mai nenorocită fiinţă din lume.
Tata scrie. Nici nu s'a întors. Petru a mai spus odată reper­
toriul. Nici de data asta, tata nu s'a clintit.
Livia îl trage de mânecă pe Petru : — Haidem, n'am avut
noroc. Stai şi ai răbdare, a clipit Petru.
După mii de ani de aşteptare, tata a binevoit să se în­
toarcă :
— Ce spuneai tu, Petrule?
Petru repetă, a treia oară, frazele pe care acuma le ştie pe
derost şi pe care le-ar putea repeta, încă de o mie de ori, fără să
greşească niciun cuvânt. Ba încă şi mai mult ! Le-ar putea repeta
şi de o mie de ori, chiar fără să se enerveze.
— Bine. Livia să vie odată cu tine, când a fi să plecaţi. Şi
tata iar s'a întors şi a început să scrie.
Livia şi Petru au fugit repede pe terasă.
— Mulţumesc, Petrule. Vino să te pup.
— Mă rog, n'am încotro ; trebuie să suport şi asta. Odată ce
ţi-am făcut acest serviciu, înghit şi consecinţele.
— Ce tot bâigui tu, acolo? Livia nu pricepe.
— O, nimic interesant. Acuma, te părăsesc. Salut !
A coborît în fugă treptele şi adulmecă urma lui Alexandru.
II descopere tocmai în fundul pădurii, la locul lui favorit. Lun­
ganul se prăjeşte invariabil, la soare.
— Salut, bărbatule.
— Salut, se ridică într'un cot Alexandru.
— Chiar acuma -vin delà tata. Mă lasă să merg cu tine I
— Bravo. îmi pare foarte bine. De altfel, nici nu mă îndoiam
că n'are să te lase. Dar de Livia, ce ştii? Nu ştiu dacă eşti la curent,
dar eri i-a venit ideea asta. A fost şi a vorbit cu Mihai?
— O lasă. Tot eu am fost şi cu ea, că i-a fost ruşine să se ducă
singură. Da' ia spune, când plecăm?
— Măi Petrule, poate că răspoimâne. Alexandru se gândeşte,
scărpinându-se în cap. Sigur, răspoimâne; aşa că, pregătiţi-vă
toate cele din vreme.
— Da' de ce să plecăm, tocmai răspoimâine ? Hai mai repede,
că nu mai am răbdare. Ce treburi mai ai de aranjat pe aici? Hai
mai repede.
— Apoi dacă ar fi după tine, am pleca chiar acuma. Ce crezi,
că nu ştiu eu câte parale faci? Ai oleacă de răbdare, că mai am
de aranjat anumite chestiuni.
— Sentimentale? se strâmbă Petru.
— Sentimentale.
Au rămas tăcuţi. Fiecare se gândeşte la ce-1 doare.
— Individul dracului ! Nu s'a bucurat de loc, când i-am spus
că s'a aranjat şi că merg la Galaţi. Acuma îl interesează chestiunile
sentimentale. Chiar aşa-il Are dreptate. De o bucată de vreme,
n'am mai fost nicăieri împreună ; chiar pot spune că aproape nu
ne-am văzut. Parcă nu i-aş mai fi prieten.
Soarele s'a întunecat şi amiaza de vară s'a tulburat şi s'a
cocârjit, ca suprafaţa netedă a unui lac, în care ai aruncat un
bolovan.
Ce mizerie toată chestia asta! Ducă-se dracului Galaţul.
Nu-mi mai trebuie!
— Ascultă, Sandule, nu mai merg la Galaţi.
— Măi, cum ! Alexandru stă într'un cot şi-1 priveşte fără să
priceapă.
— Nu mai merg la Galaţi.
— Cum nu mai mergi la Galaţi ? Şi de ce mă rog.
— Iaca-aşa.
— Cum iaca-aşa ! Doar n'ai înebunit aşa, fără motiv. Ce s'a
întâmplat?
— Nimic. Da' nu mai vreau să merg.
— Bine. Nu mai merge, dacă nu vrei. Eu nu pot să te
silesc.
N
PRIETENIE
527
Au tăcut. Petru continuă să-şi roadă amărăciunea:
— A m avut dreptate ! I-am devenit indiferent. Dacă ar avea
pentru mine măcar oleacă de dragoste, n'ar accepta aşa de uşor
hotărîrea mea.
Poate n'a fost niciodată prieten cu m i n e . . .
S'a făcut noapte. Noapte neagră şi umedă. Picături au căzut
şi lunecă pe obrajii lui Petru. Le şterge repede, să nu observe
Alexandru. Nu mi-e ruşine mie, băiat mare !
— Unde te duci, Petrule, pleci?
— Mă duc.
Alexandru s'a sculat şi i-a pus o mână pe umăr:
— Mai stai puţin, că vreau să-ţi spun ceva. Ascultă, Petrule,
poate ţi se pare că de câtăva vreme nu mai sunt cu tine ca înainte.
Că nu mai mergem prin oraş împreună, la c i n e m a . . . sau mai
ştiu eu unde. Cauza, e o fată. Nu-i ceva serios ; totuşi, chestia ar
putea deveni foarte serioasă la un moment dat.
Alexandru se uită într'un punct, departe, ca şi cum ar vorbi
cu sine însuşi :
— Da, ar putea deveni serioasă. A m să-ţi explic cum şi de ce,
altădată.
— De ce-mi spui asta? Nu mă interesează.
— Petrule ! Ai răbdare şi ascultă. Ţi-am spus lucrurile astea,
crezând că ai să pricepi că ce ţi-am spus e una şi prietenia noastră,
e cu totul altăceva.
Te-am pândit mai înainte şi ţi-am văzut lacrămi pe obraz.
Află, Petroiule, şi să ţii minte pentru totdeauna, că-mi eşti drag
ca un frate. Glasul e catifelat şi gros:
îmi eşti frate; n'am altul. Tu eşti singurul meu frate şi îmi
eşti d r a g . . .
S'a făcut ziuă. Soarele străluceşte aşa de tare, că lui Alexandru
i-au dat lacrămile.
PAUL MIHU Ş ADOVEANU
DIN
CICLUL «ŢARA
ROMANEASCĂ»
COLINA A L B Ă
Alături de colina albă ca ninsoarea
A predicat aseară un bătrân cu glasul
Destoinic să coboare limpede ca ceasul
Şi gândul să ne-aprindă delà el dogoarea.
A m urmărit avântul vorbelor lui calde
Ca pâinile-abia scoase din cuptor pe masă,
Şi-a gândurilor sale undiţă şi plasă
Scotea din ale noastre suflete smaralde.
Ne-am minunat de-atâta dragoste de semeni
Purtată de-un biet suflet rătăcit prin lume;
Talazul lui de-avânturi însă făcea spume
Sau scapără ca muchea dură-a unei cremeni.
I-am dăruit drept jertfă de credinţă boabe
De grâu cules anume de femei cu mâna
Şi i-am urat să-i fie gândul ca fântâna
De limpede sub ale cerului podoabe.
El a plecat cu zorii, însă, şi toiagul
De pelerin pe drumuri uimitor de-albastre,
Şi ne-a lăsat în voia gândurilor noastre
Să depanăm nainte slovei lui şiragul.
TROIŢA
Parabolele lui aici sunt poate
Şi 'nţelepciunea lor mântuitoare
Se naşte 'n zori cu 'n răsărit de soare
Şi-apune seara 'n scârţâit de roate.
In miezul lor e muncă cumpătată
Şi dărnicie de ţăran în brazdă
Cu mulţumire 'n pragul lui de gazdă
Şi cu primire 'n casă 'mbelşugată.
Ai noştri i-au desăvârşit cuvântul
Cu liniştita lor simplicitate
Şi 'n firea lui sărbătoresc un frate
Cu- bunătatea lor şi cu pământul.
învăţătură n'au, dar a lor rugă
E floarea florilor din ei culeasă
Şi-adusă la altar ca o mireasă
Şi ca o bine credincioasă slugă.
Ogorul şi-al lui spor adună toate
Chemările la noi patriarhale
Şi tâlcurile.'naripate ale
Parabolelor lui aici sunt poate.
CREDINŢĂ V E C H E
Isus Cristos se inspira ca o vioară
Când a vestit pământului întâia oară
Că vorba lui de-argint înaripată
E pentru toţi de Dumnezeu lucrată.
Aceasta a fost mereu şi datina în care
Credinţa noastră-a ei obârşie îşi are
Şi din adâncul căreia-şi ridică
Avântul matinal de rândunică.
Aici a propovăduit Andrei cuvântul
Mântuitorului în luptă cu pământul
Şi vorba lui a fost atunci senină
Ca zborul în prisacă de albină.
Noi, pentrucă vorbeau prin graiul lui străbunii,
Ne-am ridicat cu gândurile ca lăstunii
Şi-am înălţat din cuiburile noastre
învăţătura lui mai sus de astre.
Credinţa noastră şi cea nouă laolaltă
Se contopeau într'o desăvârşire 'naltă
De-avânturi rânduite împreună
Să fie lege 'n viitor străbună.
N. DAVIDESCU
IN PREAJMA MARII
(ODESSA - MARIUPOL)
Minunata ciudăţenie a vieţii mi s'a părut întotdeauna împlinită,
în momentele trăite la marginile mării. De mic copil, născut pe
litoralul ei, i-am purtat în mine icoana, oriunde m'am îndepărtat
de dânsa.
Războiul însă, în năvalnica lui desfăşurare, m'a purtat nu
odată pe malurile mării : La Odessa, după terminarea primei noastre
campanii în Rusia, am regăsit într'un amurg de toamnă târzie
litoralul atât de cunoscut al Mării Negre. După un an, odată cu
ivirea primăverii, ne-am oprit din nou cu oastea pe ţărmurile
Mării de Azov. De astădată, Mariupolul avea să fie punctul de
plecare al unei alte mari campanii româneşti, care nu se mai mul­
ţumea însă cu asedierea unui oraş. Ostile noastre, în revărsarea *
lor, aveau misiunea să cuprindă toată Marea de Azov, înaintând
spre coastele caudaziene ale Mării Negre.
Urmele ce războiul le-a imprimat mării, n'au făcut decât să-mi
întregească icoana ei din vremuri mai îndepărtate. Bucuriilor de
altădată, li se adaugă, acum, binefăcătoarea destindere trăită în
preajma marii la Odessa şi Mariupol, după încordările atâtor
încercări.
*
Făceam parte dintr'un batalion de transmisiuni ce deservea
o mare unitate.
•
.
Cu câteva zile înainte de începerea ostilităţilor, atât centrala
telefonică precum şi telegraful funcţionau într'un ritm neobişnuit
până atunci. Toate ordinele ce se dădeau pregăteau armata pentru
un singur lucru: trecerea Prutului. Nici nu-mi dau seama cât de
repede a trecut timpul care ne-a adus iarăşi în Basarabia, purtându-ne prin străzile oraşelor noastre, distruse de bolşevici. Ne-am
pomenit din nou în faţa vechiului hotar al Nistrului, grăbindu-ne
să-1 depăşim în urmărirea inamicului ce-şi regrupa forţele spre
mare.
Prima rezistenţă îndârjită a bolşevicilor am încercat-o în faţa
porţilor Odessei. Ostile noastre împânziseră toate drumurile ma­
relui port, înconjurând din toate părţile oraşul. Tranşeele s'au
săpat faţă 'n faţă, iar luptele de continuă mişcare ce se dăduseră
până acum s'au oprit într'un război de poziţie.
Satul în care ne-am construit centrul nostru de transmisiuni,
era locuit de o populaţiune germană şi, în ciuda apei ce ne lipsea
adeseaori, se numea Baden, deşi era îndepărtat de ţărmurile mării.
Până să ajungem în această localitate, cel mai întrebuinţat
mijloc de transmisiuni era telefonul. Mână în mână cu trupele
de infanterie ce înaintau în rândurile duşmane, transmisioniştii
noştri, cocoţaţi pe stâlpii traseelor telefonice, îşi întindeau circuitele
până în primele linii ale frontului. Săparea tranşeelor însă a făcut
să înceteze prelungirea continuă a liniilor telefonice. In această
nouă situaţie, toate diviziile noastre care încercuiau pe o întindere
apreciabilă marele port, se pregăteau să dea atacuri simultane,
atât ziua cât şi noaptea, pentru a slăbi tot mai mult, puterea de
rezistenţă a inamicului. Pentru transmiterea sincronică şi precisă
a ordinelor de operaţii în toate unghiurile frontului, telegraful
se dovedi superior telefonului. El mai avea şi marele avantaj de
a păstra mai bine secretul operaţiunilor, fiind ferit de pacostea
intercepţiunilor prin inducţie, ce erau posibile în conversaţiile
telefonice.
*
Cine a avut prilejul să vadă cum funcţionează telegraful în
plin război, şi-a putut da seama că are dinaintea ochilor o uzină,
unde echipele de zi şi de noapte lucrează fără răgaz în cursul celor
douăzecf*şi patru de ore. In sala aparatelor telegrafice, fiecare
Hughes sau Creed în parte, aruncă necontenit banda lui emiţă­
toare de ordine, sau aducătoare de rapoarte din toate unghiurile
frontului.
Telegramele ce se emit sau se primesc în fiecare minut, tre­
buiesc cercetate cu atenţie de ofiţerul de serviciu, apoi înregistrate,
triate şi expediate, în ordinea urgenţei. Media telegramelor în­
registrate în timp de douăzeci şi patru de ore se ridica până la
cifra de opt sute. Ele aveau de multe ori amploarea mai
multor coli de hârtie bătute la maşină. De aceea cel care avea
răspunderea trierii şi expedierii lor la timp, era într'o continuă
încordare.
Nu ştiu dacă este oportun ca, acum, când trupele noastre
mai luptă încă, să vorbesc ţie felul cum au decurs operaţiunile.
Geea ce vreau să remarc, însă, este că, datorită telegrafului, toate
acţiunile armatei noastre pe frontul Odessei, au fost deslănţuite
pe bază de ordine scrise. Numai istoricul care va cerceta
arhiva Marelui Stat Major ne va putea arăta, în lumina docu­
mentelor, câtă energie românească s'a desfăşurat în luptele fără
seamăn, ce trebuiau să ducă inevitabil la căderea marelui oraş.
După pătrunderea hotărîtoare a trupelor noastre în dispozitivul
de apărare al Odessei, activitatea delà centrul nostru de transmi­
siuni a fost simţitor redusă. Prezenţa ofiţerului de serviciu ne mai
fiind necesară la telegraf, am părăsit Badenul, primind însărcinarea
ca, paralel cu plotoanele altor camarazi ai mei, să construiesc în
continuare un traseu telefonic, mână în mână cu primele elemente
ce pătrundeau în Odessa.
Era într'o după amiază de toamnă mohorîtă, când cadenţa
hotărîtă a infanteriştilor noştri ne despărţea cu câteva ore de
marş continuu, de barierele din periferia oraşului. Refăceam în
grabă traseele ruseşti existente, întregind porţiunile, unde prăpădul
luptelor le distrusese, fără să mai putem evita surprizele ce
ni le tăinuia fiecare stâlp telefonic, sau cea mai neînsemnată
frântură de cablu sovietic.
Noaptea se lăsă uşor cu o oră mai devreme, lăsându-ne să ne
facem intrarea în oraş la văpaia palidă a lunei, care lumina tot
întinsul traseelor telefonice urmărite de noi pas cu pas, ca un
felinar ce sta gata să se stingă. In dreptul pietrii văruite a « km 16 »,
ce ne mai despărţea de Odessa, am fost martorul unei scene im­
presionante ce mi-a rămas de atunci întipărită în minte;
Sergentul Oană, care avea misiunea să verifice buna funcţionare
a circuitelor, depărtându-se de plotonul nostru, a luat-o pe câmp
în urmărirea unor fire ce se despărţeau de traseul din lungul şoselei
pietruite. Nu făcu însă nici o sută de metri, când am fost cutre­
muraţi de o zguduitură puternică, urmată de o flacără mistuitoare
care se consumă în câteva minute.
Profilul transfigurat al lui Oană se înălţă, pentru câteva clipe,
până la vreo cincisprezece metri de pământ, proiectat de lumina
vie ţâşnită din mina ce o călcase. Apoi, rămăşiţele sfârtecate în
bucăţi se prăbuşiră la pământ, pierzându-se în întunericul turburat
pentru o clipă de flacăra intensă a exploziei. Imaginea luminoasă
a înălţării camaradului nostru, în lumea celor drepţi, mi-a rămas
plămădită în memorie, asemenea icoanei desprinsă din tablourile
celebre, ce zugrăvesc biblica înălţare din grădina Ghetsimani...
*
Prima centrală telefonică românească la Odessa, a fost instalată
provizoriu într'o baracă delà o barieră a oraşului.
După ce s'au verificat toate legăturile telefonice dintre diferitele
unităţi ce şi-au făcut intrarea în oraş, telefonistul de serviciu,
sergentul Hăbeanu Mişu, a cerut şi Marele Stat Major. Vocea
lui trăda o emoţie pricinuită de faptul că era primul Român
care încerca să vorbească la telefon direct cu Bucureştiul.
După ce a obţinut legătura, îmi mărturisi că se auzea foarte
bine :
— Să v'o dau şi d-voastră, domnule sublocotenent 1
— Dă-mi-o s'o verific şi e u . . . A l o . . . Bucureştiule... al
aparat sublocotenentul C a p î d a n . . . , mă auziţi b i n e . . . ?
— Să trăiţi domnule sublocotenent, sunt fruntaşul Nicolae
Marin, care am fost telefonist cu d-voastră în concentrarea din
Dobrogea..., vă aud foarte b i n e . . .
— Bine Marine, mă bucur că te aud iarăşi, tocmai de aici
delà Odessa.
— Domnule sublocotenent, o să vă bucuraţi şi mai tare când
o să-1 auziţi pe domnul profesor,... mai ţin încă în mmte numărul
d-voastră la telefon... 4.88.63... !
Această propunere, pe cât de neaşteptată, era atât de ademe­
nitoare, încât nu am avut în momentele acelea puterea să o refuz,
sau nici măcar să o primesc. In clipele ce urmară tăcerii mele,
auzii desluşit o voce îndepărtată:
— Da, cine este?
— Tată, eu sunt 1 . . . Te-am trezit din somn, sau te-am deranjat
delà lucru?
— Cum se p o a t e . . . , tu eşti? 1 . . . Tocmai reciteam ultima ta
scrisoare şi pierdusem speranţa că am să te aud de c u r â n d . . .
— Ştii, că vorbesc din OdessaI...
— Este a d e v ă r a t . . . ? . . . A căzut Odessa?!
— Ai să citeşti mâine dimineaţă în z i a r e . . . La revedere, căci,
de acum înainte, ne vpm reîntoarce iarăşi a c a s ă . . ,
*
Armatele noastre cuprinseră întreaga Odessa. Printre baricadele
străzilor zidite în toată regula cu tot soiul de adăposturi, se croisera
acum drumuri practicabile care făceau posibilă circulaţia în toate
sensurile.
Pionierii culegeau minele cu multă atenţie, imediat ce erau
descoperite. Numai cadavrele cailor cu pântecele lor proeminent,
împuşcaţi de bolşevici ca să nu cadă vii în mâinile noastre, mai
stăvilau pe alocuri circulaţia, alături de ruinele fumegânde ale
ultimelor case bombardate.
In faţa portului, sute de autocamioane în perfectă stare de
funcţiune, stăteau îngrămădite. în desordine, fiind părăsite de
fugarii ce în goana lor nebună nu mai avură timp să le incendieze.
Populaţia oraşului a ieşit mai întâi timidă din case. Apoi, vă­
zând atitudinea omenească a soldaţilor români, a venit întru în­
tâmpinarea noastră, mărturisindu-ne în acelaşi timp foamea chi­
nuitoare în care-i ţinuseră bolşevicii atâta amar de vreme. Nici­
odată nu mi-a fost dat să v ă d . o privelişte mai tristă ca aceea:
copiii şi femeile din toate cartierele oraşului, flămânziţi de lipsurile
rezistenţei bolşevice, umpleau acum arterele principale, cerând o
bucată de pâine primului ostaş întâlnit în cale.
Iată de ce, brutăriile de campanie ale unităţilor ce se reîntor­
ceau în Ţară au fost oprite pe loc şi, astfel, prin munca încordată
a vrednicilor brutari improvizaţi, toată populaţia Odessei s'a
săturat cu pâine românească.
Noul centru de transmisiuni construit la Odessa nu ne-a dat
prea mult de lucru. Curmarea ostilităţilor a fost şi un prilej bine
meritat de odihnă pentru neobosiţii noştri transmisionişti.
Când am obţinut primul moment de libertate, luai o moto­
cicletă, care mă descătuşa în câteva minute de vacarmul asurzitor
al oraşului, evadând după un răstimp atât de îndelungat iarăşi
spre litoralul mării.
Era într'o zi de toamnă mult prea târzie, când soarele nu mai
avea puterea nici măcar să încălzească nisipul fin de pe întinsul
plajei. Am parcurs în fuga motocicletei serpentinele din grădina
principală a Odessei, ce coborau toate în spre ţărmul mării. In
goana mea nebună, aproape că nici nu desluşeam profilul statuilor
albe de gips, singurele creaturi ce populau minunata grădină din
preajma litoralului.
Totuşi, în această linişte netulburată decât de sosirea mea,
am întâlnit o singură vieţuitoare. Era o biată capră ce păştea,
uitată de lume, în apropierea unui pavilion plin de mese şi scaune
răvăşite. Se pare că uruitul motocicletei nu a sinchisit deloc paşnicul
animal, ce avusese probabil ocazia să audă cu câteva zile în urmă
zgomote mult mai asurzitoare.
A m descălecat în curând în faţa unei mări de cobalt. Prezenţa
soarelui nu gonea câtuşi de puţin norii prevestitori de furtună
ce se îngânau pe orizont şi se uneau tăcuţi cu albastrul închis al
mării. Mă gândeam la lunile lui cuptor, înăbuşite într'un sat din
apropierea locului unde mă aflam acum şi mă mângâiam cu gândul
că totuşi am sosit în ultima clipă, când puteam să mai respir
încă odată neîntrecuta vrajă a mării.
Valurile veneau liniştite unele după altele şi se retrăgeau,
lăsând să se vadă printre apele străvezii, fundul nisipos al plajei,
învăluit de o pojghiţă neagră de păcură. Razele soarelui păreau
că dansează printre apele subţiri din apropierea ţărmului, dând
un luciu puţin obişnuit ofrandei de un negru mat al cisternelor
scufundate.
N'am putut rezista timp prea îndelungat chemării valurilor.
Mi-am lepădat în grabă uniforma şi mă apropiai sfios de ţărm.
Apa nu era tocmai rece. Ca să nu fiu nevoit să-mi murdăresc pi­
cioarele cu păcură, m'am aruncat fără prea multă introducere
în apă şi am început să înot.
Regăsindu-mă iarăşi printre valuri, am uitat toată lumea ce
mă înconjura.Căci Marea Neagră era una şi aceeaşi. Depărtându-mă
doar de gândul războiului, mă credeam din nou cuprins de undele
malurilor dobrogene.
Numai că marea, supărată parcă de atâta uşurinţă, sau poate
nemulţumită de o reîntoarcere aşa de târzie, a avut grija să mă
readucă în curând la realitate : Cerul se întunecă dintr'odată şi
valurile începură să zvâcnească, devenind din ce în ce mai mari.
Ele mă împinseră spre mal, ca pe o frunză legănată de vârful
sinuos al unui talaz. Mă agăţai cu putere de ţepile de oţel al unui
imens capăt de buzdugan — o mină marină lepădată pe ţărm —
a cărei greutate întrecea cu mult cele 99 de ocale din basmele
noastre cu smeul smeilor.
In curând, mugetul mării umflă apele sumbre până la ceruri,
scoţând Ia iveală epavele vaselor scufundate de artileria noastră,
în toiul fugii precipitate a bolşevicilor.
O ploaie rece ca ghiaţa mă goni până la pavilionul din apropiere,
unde în tovărăşia caprei ce păştea adineaori în linişte, m'am adă­
postit până să treacă furtuna.
/
* * *
Mariupolul este un vechi şi frumos oraş ce împodobeşte coasta
Mării de Azov. Aşezat printre grădini pe platoul unui deal care
domină tot întinsul mării, el se bucură de o vegetaţie abundentă,
al cărui pitoresc puţin obişnuit îl întâlnim arareori, acolo numai,
unde natura a îmbinat verdele proaspăt al pădurii din imediata
apropiere a plajei, cu albastrul ondulat de valurile mării.
Profilul oriental al caselor bătrâne din centrul oraşului, oferă
ochiului un contrast plăcut, alături de liniile impecabile ale squarurilor şi grădinilor moderne, pe care le întâlneşti mai în toate
cartierele.
Când te cobori din oraş şi, te îndrepţi spre mare, pe drumurile
în serpentină ale dealului ce se Iasă uşor către litoral, sau pe scările
de piatră care pornesc din parcul principal al oraşului, ajungi
într'un loc, unde plaja se lărgeşte dintr'odată ca să poată adăposti
portul şi gara. In dreapta şi în stânga portului, plaja se subţiază
tot mai mult în zare şi urmează cu o dâră albă de nisip silueta
verde a dealului ce se pierde în depărtare unită cu ţărmul mării.
Pe dealul din dreapta portului, la o depărtare de şapte km
de oraş, am construit centrul nostru de transmisiuni în clădirea
unui fost sanatoriu înconjurat de grădini, care erau însă în reali­
tate un luminiş în mijlocul pădurii ce acoperea tot umărul dealului.
Potecile şerpuitoare care duceau în spre plajă nu aveau în linie
dreaptă mai mult de două trei sute de metri. De jur împrejurul
centralei telefonice, ne-am presărat în umbra pădurii corturile
noastre, unde timp de trei săptămâni, cât am stat la Mariupol,
am fost feriţi de căldurile dogoritoare ale verii.
In măsură ce unităţile noastre se grupau tot mai mult în re­
giunea Mării de Azov, activitatea delà centrală şi telegraf creştea
în fiecare zi. La Baden sau în alte localităţi în care am servit acelaşi
centru de transmisiuni, primul lucru ce-1 făceam după noaptea
când eram de serviciu, era să mă duc în grabă acasă, unde zăceam
în pat aproape toată ziua. Mariupolul însă mi-a schimbat complet
acest obicei. Mai întâi de toate, în loc de casă, nu aveam decât
un simplu cort. Apoi, la două trei sute de metri de cortul meu,
mă aştepta o veche prietenă: marea.
Contrastul dintre umbra răcoroasă a pădurii şi revărsarea de
lumină ce scălda litoralul, mă împingea după o noapte petrecută
la centrală, să-mi caut odihna pe ţărmul luminos al mării. Căci
nicăiri zbuciumul nopţilor frământate între aparatele emiţătoare
de benzi telegrafice şi nesfârşitele convorbiri telefonice, nu le-am
calmat a doua zi de dimineaţă mai bine, decât pe nisipul cald al
plajei, unde cădeam într'o toropeală plăcută, ce-mi liniştea toată
fiinţa. Somnul mă fura de cele mai multe ori în culcuşul meu de
nisip şi astfel, după câteva ceasuri de odihnă absolută, îmi re­
câştigam repede energia sleită de încordarea unei nopţi întregi.
*
Mariupolul avea aşezat în faţa lui micul orăşel Jeisk, de pe
coasta caucaziană a Mării de Azov. Aici bolşevicii săpaseră la poalele
unui deal un vast aerodrom subteran, care domina întregul golf,
ce se deschidea ca un triunghiu isoscel din preajma Rostovului.
Şi deoarece eram cel mai apropiat obiectiv din raza de acţiune
a acestui cuib de zburătoare, nu trecea o singură noapte lăsată
delà Dumnezeu, fără să fim vizitaţi cel puţin în două sau în
trei rânduri. Pe noi însă cei adăpostiţi în umbra copacilor îndepăr-
taţi de centrul aşezărilor omeneşti, nu ne sinchiseau câtuşi de
puţin raidurile inamice. De cele mai multe ori, ploaia de bombe
lăsată de avioanele roşii nu reuşea nici măcar să trezească din
somn pe ostaşii noştri, ce dormeau duşi în corturile lor.
într'o noapte, bombardamentele se ţinură lanţ cu o violenţă
ce ieşea din comun. De astădată paserile de oţel reuşiră să ne
ţină treji toată noaptea. Când au dispărut în zorii zilei, ceasul
arăta ora patru. Deoarece trebuia să intru în serviciu abia la orele
opt, m'am apucat să astup cu grije toate luminişurile cottului,
ca să nuţătrundă vreo rază de soare în culcuşul meu. In felul acesta,
am încercat să dorm. Nu apucai însă să închid ochii, când tresării
din nou la auzul focului intens al artileriei de coastă. In acelaşi
timp, telefonul aşezat pe un taburet la căpătâiulpatului meu pliant,
începu să sbârnâie nervos:
— Cine este?
— Sergentul Miu, telefonistul de serviciu...
— Ce s'a întâmplat?
— Domnule sublocotenent, bolşevicii încearcă să debarce în
p o r t . . . N'aveţi însă nicio grije, căci artileria de coastă a prins
de veste la t i m p . . . Veniţi mai repede la centrală, ca să puteţi
urmări lupta de pe terasă, până ce tunurile apărării de coastă nu
le-au făcut de petrecanie bolşevicilor.
Fugii repede din cort, escaladând foarte sumar îmbrăcat scările
fostului sanatoriu, unde instalasem centrala şi, în câteva clipe,
mă găsii pe terasă. Acolo găsii câţiva camarazi care scrutau cu
ochiul liber zarea. Ei îmi arătară locul unde se zăreau siluetele
negre şi îndepărtate ale câtorva vase de război inamice, care se
îndreptau în zig-zag în spre apele din faţa portului. Zorile zilei
începură să se reverse tot mai luminos peste albastrul deschis al
mării, dând un luciu argintiu cadrului unde avea să se desfăşoare
lupta navală.
La un moment dat, liniştea întregului oraş a fost clătinată
într'o măsură neobişnuită până atunci, de gurile de tun ale plu­
titoarelor negre, care începură să verse un foc prelung. Vuetul
loviturilor ajungea până.la noi, repliându-se într'un ecou, ce răsuna
în toată pădurea şi cutremura tot întinsul mării.
Sub protecţia tirului vaselor de război, un grup de şalupe
cuirasate se îndreptară spre ţărm, ca nişte săgeţi. Ele însă, fură
în grabă reperate de apărarea coastei şi, rând pe rând, patru şalupe
sar în aer, fiind lovite în plin.
O singură şalupă, care a scăpat din mrejele pânzei de foc ce
căuta să-i aţină calea, ajunge după câteva minute în port. Din
ea se văd coborînd histe puncte negre, ce par a fi oameni înarmaţi.
O alta co'loană de puncte, cu mult mai numeroasă, care a ieşit
întru întâmpinarea lor, a înconjurat pe noii veniţi, înlănţuind o
luptă pe viaţă şi pe moarte, ce se consumă în câteva momente.
Când mă uitai la ceas, îmi dădui seama că tot ceea ce văzusem
până atunci, nu a ţinut decât douăzeci şi trei de minute.
Ziua când trebuia să părăsim Mariupolul nu era prea înde­
părtată. Armatele noastre stăteau gata să pornească spre Rostov,
când, dintr'o convorbire telefonică, am aflat vestea sosirii Majestăţii Sale Regelui. Suveranul venise să inspecteze pe ostaşii Săi,
înaintea marei campanii româneşti din Caucaz.
A doua zi dimineaţa, citii un raport informativ venit la telegraf,
care anunţa că Majestatea Sa a fost foarte plăcut impresionat,
după inspecţia făcută în regiunea Taganrog unui regiment de
cavalerie, cantonat într'un sat din apropierea litoralului.
In după amiaza aceleaşi zile, am intrat la centrala telefonică,
având ca operatori pe elevul sergent Rădulescu şi pe sergentul
Oprişenescu. Primul era funcţionar la o întreprindere particulară
din Capitală, iar tovarăşul său, un biet cioban pripăşit în bata­
lionul nostru tocmai din munţii Lotrului. Amândoi, cu toate
deosebirile de tot felul ce-i despărţeau, ţineau să facă întotdeauna
serviciul împreună, înţelegându-se de minune în toate privinţele
şi mai presus de toate manipulând amândoi centrala cu o virtuozi­
tate înăscută.
La un moment dat, sergentul Oprişenescu, desfăcându-şi nervos
căştile delà ureche, fuge în spre fereastră exclamând: «Majestatea
Sa Regele Mihai ! . . . » Intr'adevăr, apropiindu-mă de geam, văzui
pe o alee ce cobora din pădure, păşind încet dar grav, pe tânărul
nostru suveran. Era însoţit de profesorii,Mihai Antonescu, Vice­
preşedintele Consiliului de Miniştri, şi Gheorghe Brătianu, cu care
se întreţinea, oprindu-se din când în când în toiul discuţiei la
intervale foarte scurte. Am avut în momentele acelea impresia că
gravitatea tânărului nostru Rege avea ceva din nestrămutata
seriozitate a Augustului Său străbun Carol I ; silueta Lui impu­
nătoare îmi reamintea, însă, ţinuta majestoasă a Reginei Maria.
Sergentul nu se mai putea sătura privind pe Suveran şi nu se
mai încumeta să părăsească fereastra, cu toate rugăminţile cama­
radului său rămas cu căştile pe urechi:
— Oprişienescule, vino de-mi ia locul, se tânguia teteristul,
care voia şi el să vadă pe Rege.
— Stai p u ţ i n . . . îi răspundea, fără s.ă se mişte din loc, ciobanul
care vedea pentru întâia oară în viaţa lui pe Regele Românilor.
In cele din urmă, cei doi sergenţi şi-au schimbat locurile, dar
siluetele urmărite pe alee de ochii şi inimile noastre, se pierdură
în desişul pădurii, tocmai când Oprişienescu lua în primire căştile
delà centrală.
— Mi-o făcuşi Oprişienescule ! . . . se supără teteristul.
— Lasă, să fii d-tale sănătos... îi replică ciobanul, căci la
Bucureşti o să ai prilejul să-L vezi mereu pe Rege, dar eu sărmanul
de mine a trebuit să vie războiul, ca să trăiesc bucuria de astăzi ! . . .
*
Mai aveàm de stat o singură zi la Mariupol, când la amiază,
după ce am ieşit delà centrală, m'am hotărît să nu scap ocazia
de a vizita frumoasa plajă din dreapta portului, ce nu avusesem
încă prilejul să o văd. La această oră târzie lumea pestriţă care
se scălda începuse să părăsească marea, aşa că, în curând, am rămas
singur lungit pe nisipul înfierbântat de o dimineaţă plină cu soare.
Mă gândeam să plec şi eu la masă, după ce mai întâi voi intra
să mă răcoresc în apă. Luat însă de valuri, îmi găsii o tovarăşe
de înot. M'am împrietenit foarte repede cu Liuda Andreewa, fiindcă
înota bine şi vorbea impecabil limba franceză. Cu gura plină de
apă mi-a mărturisit că este studentă la Institutul pentru studiul
limbilor şi literaturilor moderne din Moscova, pe care îl părăsise
după declararea războiului. Aflând că sunt Român, mi-a vorbit
cu admiraţie despre Regele nostru, ce-L văzuse cu câteva zile în
urmă, trecând prin centrul oraşului.
— Era aşa de tânăr şi frumos ! . . .
— Este tânăr şi frumos ca un zeu, i-am confirmat eu părerea,
în timp ce ne îndreptam spre mal.
Când am ajuns iarăşi pe plaje, Liuda Andreewa, nedumirită
de ultimul meu cuvânt pronunţat în toiul înotului, mă întrebă
explicativ:
— De ce ai comparat pe Regele vostru cu Dumnezeu, când
toate icoanele creştineşti, care am avut ocazia să le văd în ultimul
timp, ÎI zugrăvesc pe Domnul ca pe un moşneag albit de vremuri.
— A m spus că e tânăr şi frumos ca un zeu antic, precizai eu,
crezând că Rusoaica a înţeles greşit cuvântul francez «dieu» şi
fără să-mi dau seama că bolşevicii maziliseră cu desăvârşire din
toate şcoalele lor studiul limbilor clasice.
— Dar ce este un zeu a n t i c ? . . . mă întrebă ea cu naivitate.
— Cum n'ai învăţat niciodată despre divinităţile popoarelor
din vechime?
— N u ! . . . , dar spune-mi, erau atât de frumoşi zeii antici?
— De s i g u r . . . : zeii şi z e i ţ e l e . . .
•— Şi zeiţele erau frumoase?
— Uite, vezi tu în depărtare spuma purtată de talazurile mării?
— De s i g u r . . . Dar ce legătură au talazurile cu frumuseţea
zeiţelor?
— Ei bine, din această spumă a mării s'a născut în antichitate
cea mai frumoasă femeie : A f r o d i t a . . . Grecii vechi, care nu odată
au ajuns în acele vremuri cu corăbiile lor până aici la Mariupol,
o adorau ca pe o divinitate ce proteguia frumuseţea şi iubirea...
— Şi ce făcea această femeie frumoasă, născută atât de ciudat?
— Nu ţi-am s p u s ? . . . iubea de dimineaţa şi până s e a r a . . .
— Bine, dar ea mai avea timp să lucreze la munca noastră
colectivă?
— ! ! . . . , nu cred, devreme ce primea daruri bogate delà ado­
ratorii e i . . .
— Ei bine să ştii, că dacă Ia noi în Uniunea Sovietică ar fi
existat astfel de femei, Stalin le-ar fi surghiunit pe toate în fundul
Siberiei ! . . .
Inpresionat de tragicul destin ce l-ar fi avut zeii, dacă
coborau din Olimp în raiul comunist, m'am despărţit în grabă
de Liuda Andreewa, lămurit pe deplin de literatura ce învăţase
în institutele moscovite.
EMIL TH. CAPIDAN
TÂRZIU
Târziu, tresare luna. Tot mai rar,
Foşneşte arama frunzelor. In noapte,
Se pleacă fruntea, palid felinar
Pe umede cărări cu plâns şi şoapte.
Târziu, porneşte vântul prin grădini,
Şi alba ta plutire se arată
Deschid fereastra : svon de v i o l i n i . . .
Vedenia se-opreşte acum şi i a t ă . . .
Târziu se apropie aci, la geam şi iar,
Descuie, trece în odaie la clavir.
Sonate vechi în taină, şi ce clar
Pătrunde sunetul ţesut din aur, fir.
Târziu şi cântecu' a murit. Foşnesc
»
Bătrânii nuci cu fruntea de beteală
Şi de departe umbrele şoptesc,
Ca după o noapte dedemult, la bal, o s a l a . . .
Târziu, cobori mâna. Lung minut
Ce nu se mai sfârşeşte, pe portrete,
Şi dinspre dimineaţă, sfânt sărut,
Se arată un semn, un tremur pe perete.
Târziu, pricepi. Şi 'n jur priveşti la toate:
Deavalma cărţi şi albe crisanteme,
Şi 'n zori mai cauţi la fereastră noaptea, poate
Din zarea-i de minuni să te mai cheme.
AL. EAICU
CARPATINĂ
Murmură isvoarele vremea în cascade
Brazi pletoşi şi vineţi scriu pe cer balade.
Chiote de ape aue prin stânci
Linişti vagabonde ies din zări pe brânci.
Viscol lung de neguri munţii împresoară
Şi Prahova mea cântă din vioară;
De sub tâmpla brazilor sboară reverii
Şi prin hăul nopţii cată nostalgii.
Vreau să îmbăt timpul ca să stea pe loc,
Să m'afund în linişti blonde de noroc,
Să aduc tristeţii imnuri înstelate
Să sărut pe frunte vremurile toate.
Iată sânt de pază azi între poeme
Singur ca un cneaz dălbuit în vreme
Umblu peste piscuri răzimat în stele
Şi adun în palme dorurile mele.
ŢARA HOLDELOR
In ţara holdelor mănoase
Se ondulează haturi largi de grâu,
Şi rugăciuni aprinse şi pioase,
Poartă ploile la brâu.
Păduri albastre de porumb bogate,
îşi zornăie armurile de lanuri;
Chiuesc flăcăi şi fete 'n sate
Şi doar belşuguri cresc pe bărăganuri.
Stă câmpul răzimat în zări
Nălţând prinos spre Pronie din spice,
Zefirii bat sandale pe cărări,
Pierzându-se şăgalnic pe colnice.
H e i . . . Ziua 'ntreagă fără de hotar,
Holdele tot umblă vagabonde.
Doar noaptea cornul lunii solitar
Le-adoarme lung în solitudini blonde.
Mi-e sufletul întins cât şesul meu;
Nici munţi şi nici coline.
Dar culmi şi văi urc şi cobor mereu,
In preajma mea şi 'n mine.
In ţara holdelor e numai vară, vară
Şi freamăt verde fără de popas.
Iată Doamne: Un colt curat de tară
Aici pe bărăgan a mai rămas.
s
AMINTIRI
Pe-aici trecură anii mei deapururi
Cu durda pe spinare ca haiducii;
Din solitudini culegeau azururi
Şi liniştilor le storceau butucii.
Pe-aici, pe-aici mi-au înflorit petunii
Şi pe-aici se scuturară, crinii;
Prin vechi amurguri sărutai gorunii
Şi pe aici m'am dăruit luminii.
Colo 'n ponor e drumul cu troiţa
Şi schitul solitar ascuns în ulmi;
Colo am hoinărit cu Luminiţa
Şi-am adunat singurătăţi pe culmi.
Mai sus pe albul crestelor senine
M'am tămăiat cu astre 'n duhul meu;
M'am înţeles şi mai adânc pe mine
Şi m'am cuminecat cu Dumnezeu.
PETRE PAULESCU
C
I
U
T
U
R
A
C U
D
U
H
U
R
I
Erau multe pricinile care o opriseră să se întoarcă acolo: o
viaţă alături de alţi oameni, un oraş prea îndepărtat de locurile
acelea şi înlănţuiri de care singură nu te poţi desface niciodată
uşor.
O barieră nevăzută despărţea, aşa cum desparte un drum
într'o gară mică şi afumată la trecerea trenului, viaţa ei de atunci
de cea care a urmat. Şi tot aşa cum bariera se ridică după ce a
trecut trenul, viaţa ei de atunci îşi înnodă brusc firul de cea care
a urmat şi cea de azi.
Locurile erau aceleaşi, dar oamenii se schimbaseră. Bătrânii de
atunci îngrăşau acum nucii şi cireşii cimitirului; tinerii aveau
chică de promoroacă, iar copiii aveau copii. Da. Locurile erau
aceleaşi: covată largă a satului străjuită de dealurile paralele
unduind împădurite până departe spre cenuşiul munţilor pleşuvi,
câmpurile negre, întinse deoparte şi de alta a râului, şarpe veşnic
şuerător printre arinii lipicioşi, căsuţele prăpădite, pe brânci în
noroiul curţilor strâmte şi ruinate, cocoşate sub povara acoperi­
şurilor, ogrăzile cu pomii strâmbi, cu crăcile şi trunchiurile pline
de muşchi argintiu, podul de lemn deacurmezişul văii, bătrân şi
şubred, merii şi zarzării dealungul drumului... toate erau aşa
cum le lăsase.
Tot acolo era şi bătrânul conac din gura văii. Grădina de pomi
se căsca acum însă cu o gură şi mai largă, mai neagră, deasupra
văii înverşunate. Din pereţii nisipoşi, rădăcinile pomilor se răsfirau
încârligate şi răsucite, albe şi roşietice, cenuşii şi cafenii, ca o
vegetaţie luxuriantă de fund de mare. Din loc în loc, mustean
firişoare de apă, care lucrau încet, dar tenace, la ruinarea restului
de grădină.
Lelia se gândi că va opri îndată acest lucru. Vedea de pe acum
valea înverzită de salcâmi deşi, plini de mireasma suavă cu iz
de primăvară, care vor opri cu piepturile lor tinere prăbuşirea
opintită a apelor. Aşa cum era, părea că un geolog gigant, a rete­
zat ca pe o bucată de caşcaval buza văii, să-i studieze sedimentele.
Lelia se opri în faţa porţii de stejar din faţa conacului. Sufletul
ise 'nalţă din piept şi ise opri la gură. Grea, rău primitoare, o
întâmpină poarta mătăhăloasă de lemn, altădată neagră şi sculp­
tată, străjuind falnic de pe dâmbul pe care era urcată, ani dearândul, perindarea zilnică în sus şi'n jos, a oamenilor în trudă. Acum
era cenuşie-verzuie, scârţâind strident din încheieturile ruginite şi
slăbite.
Era micuţă, când se aduseseră în curtea conacului doi copaci
falnici, din care meşterii turnaseră poarta măreaţă. Da. Lelia îşi
amintea bine de tot. II vedea şi acum pe moşul cu mâna înţepenită
delà cot, ţinând dalta în care izbea cu ciocanul, puternic, săpând
floricele în lemnul desemnat cu cărbunele; din mâna lui ieşiseră
doi stâlpi de poartă frumos scrijeluiţi, pe care-i unsese mai apoi
cu clei, ce făcea să se vadă şi mai bine săpăturile în lemnul rinduit. Era bătrână poarta. îmbătrânise mai repede decât ea. Zâmbi.
Dacă ar gândi şi poarta, ce-ar spune oare despre ea?
Erau cât omul bălăriile în curte. Pătrunse, făcându-şi greu loc
printre ele. I se păru că a intrat într'un cimitir părăsit de mii
de ani; avu vag impresia că turbură pacea cuiva, că profanează
un loc sfânt. Sufletul căzu din locul unde se agăţase şi se cuibărise
mititel, speriat, într'un ungher. Pătrunsese în raiul bălăriilor,
începu să dea din mâini şi să-şi facă loc cu picioarele, într'un
înnot disperat de a scăpa delà înnec. Spaima i se exprimă pe
neaşteptate în ţipete, când ţâşni de sub talpă un guşter gras şi
verde. Pe mâini, un melc îşi lăsase balele reci, dându-i senzaţia
de frig dealungul spatelui. Se réfugie sus pe scara de piatră, cotro­
pită de iederă şi trandafiri urcători, care dădeau o luptă surdă
între ei, care să ajungă mai sus. Nu mai vedea nimic. Era copleşită.
Avea privirea întoarsă pe dos, privea în ea : îşi văzu sufletul făcând
sforţări uriaşe, acolo în colţul unde era trântit, să nu izbucnească
în hohote de plâns.
Cei doi ţărani care o însoţeau, doi finisori, mici şi dolofani
altădată, acum oameni aşezaţi la casele lor, vorbeau tărăgănat.
Ii asculta doar cu urechile, căci în ea sufletul pornise să plângă
cu boabe mari. Vorbirea tărăgănată a ţăranului, era fără urcuşuri,
fără coborîşuri, domoală ca un mers neted la şes, care nu-ţi cere
mare osteneală. O pâclă deasă o despărţea.parcă de cei doi ţărani,
o pâclă prin care glasul lor pătrundea ca un ecou, o izola de ei,
într'o lume doar a ei. Nu putea să le răspundă nimic; buzele îi
erau strânse pe dinţi şi uscate. îşi simţea ochii arşi, lucind ca de
febră. Mâinile îi erau reci, şi-i tremurau genunchii. In gât, o ustura,
o durea ceva, de parcă ar fi înghiţit o pară înnecăcioasă şi-i rămă­
sese sensaţia alunecării dureroase.
Pătrunse în curtea unei case: curtea şi casa erau pustii.
Curtea şi casa erau ale ei. Sentimentul de prăbuşire ar fi persistat
chiar dacă n'ar fi fost ale ei ; ar fi fost însă un altfel de sentiment,
un sentiment cu orizont mai larg, cu respiraţie mai prelungă, un
sentiment de solidaritate cu omenirea. Dar sensaţia care o avea
ea era puternică, avea cercul strâmt, o strângea tare, îi stârcea
pieptul, o zdrobea: casa şi grădina erau ale ei. Nu, nu. In cimitir,
în faţa unui mormânt drag, nu ai aceleaşi sentimente. Muşuroiul
acela de pământ, acoperit cu iarbă ori flori, nu te cutremură la
fel. Căci niciodată nu poţi să crezi că fiinţa ce ţi-a fost dragă zace
într'adevăr acolo. Este o închipuire peste puterile tale de înţele­
gere, şi atunci privirea pe care o arunci pe ridicătura de pământ
nu conţine într'adevăr nicio înţelegere. Fiinţa iubită, o porţi în
tine, continuă să trăiască în tine cu chipul pe care 1-a avut când
s'a desprins din viaţă. O casă însă şi o curte pustii, sunt aici în
faţa ta : casa şi curtea de atunci ! . . . Le mai vezi încă, mai trăiesc
pe jumătate moarte. Sunt casa şi grădina de a t u n c i . . . Erau vesele,
locuite... c a l d e . . .
Casa şi curtea nu se prăbuşiseră încă, dar sufletul lor era pră­
buşit, era fărâme.
— Nu intrăm? întrebă unul din ţărani.
Lelia tresări puternic. Nu pricepu îndată întrebarea. Se cutre­
murase pentrucă glasul răsunase brusc, discordant faţă de tonul
molcom cu care urechea ei se obicinuise până atunci. încet, lumina
înţelegerii sfredeli ca un bwrghiu subţire pâcla care-i învăluia
mintea şi trimise o rază prin borta făcută.
— Nu intrăm. Spuse scurt privind cu un fior uşa înţesată de
păienjeni, spălată de ploi şi cotropită de ierburi.
— Nu, nu intrăm. E mult de lucru aici.
Hămăitul câinilor se auzea tot mai aproape. Se apropiau de
sat. Pădurea rămânea în urmă, ca o umbră neagră uriaşe, sub
cerul care se înstela. Drumul cobora în serpentine albe-gălbuie,
pierzându-se avale după gardul de nuele împletite al unei gospo­
dării cu mustăţi de fum groase arcuite, ţâşnite de deasupra buzelor
roşii de cărămidă ale hornului.
Lelia izbi cu bocancul o piatră ce i se aşezase în drum şi făcu
un salt uşor evitând să se împiedece, sprijinindu-se în bastonul
gros care avea mâner, un cap de vultur.
Se 'ntorcea delà pădure. O însoţeau cei doi ţărani care crescu-.
seră odată cu ea şi cu pădurea. Crescuse sălbatică aceasta din urmă.
Nu mai recunoscuse nimic. Izlazul fusese plantat şi pe locul de atunci
plin cu iarbă mătăsoasă şi grasă, întreruptă ici colo de gâturile
arborilor decapitaţi, crescuseră nebuni şi lăstarii care creaseră o
pădure nouă, deasă ca peria.
Când se apropiară de casa care mărginea satul cu pădurea,
câini răi săriră peste uluci la ei. Un timp nu se mai auzi decât
lătratul furios al javrelor, huiduielile ţăranilor, apoi schelălăitul
prelung şi din ce în ce mai depărtat al jivinelor lovite cu ciomege.
Drumul mergea acum printre casele cu geamuri fumurii, prin
care străbătea slabă lumina focului de pe vatră, învăluită de un
fum gros.
O linişte înnăbuşită plutea în înserarea care-şi lăsa din ce în ce
mai des vălul plumburiu al nopţii, peste case, peste garduri şi
grădini, care se desluşeau acum ca arătări haotice. Ţârîitul greerilor, mârâitul câinilor, ori cutcudacul somnoros al găinilor cul­
cate prin pomi şi speriate brusc.din somn, străbătea până la ei
înnăbuşit, venite parcă de pe alt tărâm.
Doar paşii ei şi ai celor doi ţărani, plezneau cu un zgomot sec,
răbufnit, şoseaua pietruită. Singurul zgomot care o făcea să creadă
în realitatea lucrurilor: un zgomot regulat, sacadat, familiar, care
o liniştea întrucâtva.
Lăsară casele în urmă. Străbăteau dealungul un câmp imens,
pe care se profilau, ca nişte lilieci uriaşi, câţiva stejari bătrâni.
Trecură apoi podul cel mare peste «râpa mieilor». Dincolo, stră­
juită de garduri înalte, cătrănite, ridicată pe un dâmb, îşi arătă
geamlâcul prăfuit, cu ape sidefii în lumina lunii care răsărea plină
şi galbenă ca un fagure de miere, din dosul stejarilor cu mantii
negre fluturânde, lăsaţi în urmă, casa plină de duhuri. Tăcerea
era grea, de parcă înghiţise luna orice foşnet, orice târâit.
Şi deodată, răsună înnăbuşit, un vaiet prelung, uscat, uniform
Uuuuuuuuuu 1 uuuuuuuuu!
Un glas tânguitor ca melodia ferăstrăului, urmă imediat vaie­
tului.
— Ţi-e frig, fata mea, ţi-e frig?
Lelia se înfiora şi privi speriată, cu gestul de a se feri în lături,
ca la apariţia unei năluci.
Ţăranii mergeau în urma ei tăcuţi.
— Uuuuuuuuuu! uuuuuuuuu! Ţi-e frig Ancuţo? răsună mai
prelung, mai cavernos, glasul de dincolo de garduri. Ţi-a adus
maica ciorbă caldă, pui fript, Ancuţo maică, ţi-e foame? Uuuuu!
uuuuuuuuu! Ancuţă, fată, mă auzi? Uite, ţi-le trimit în căldare,
acum, fereşte capul să nu te lovească, maică. Uuuuuuuuuu ! uuuu !
Vaietul se auzea din ce în ce mai slab, vibrând în tăcerea nopţii
ca sunetul metalic al unei lame subţiri lovite.
— Amarnică soartă mai avu şi biata mătuşa Chiva, rupse
tăcerea plină de spaime unul din ţărani.
Lelia îşi aminti brusc a cui era casa, dar altceva nu mai înţe­
legea. Mătuşa Chiva, ori Chiva cum i se spunea pe atunci ! O vedea
bine în amintirea ei: înaltă, uscăţivă, cu ochi de oţel, vânjoasă,
muncitoare, mucalită, femeia cea mai vrednică din sat. Şi imediat,
îşi aminti de Ancuţa, fetiţa cu cozi aurii şi dinţi albi, jucăuşe,
sprinţară, alergând după clăile de fân s'o prindă de rochie.
— De vină e numai ciutura blestemată, scrâşni unul din ţărani.
— Ea, cu duhurile e i . . . sfârşi celălalt privind în urmă cu spaimă.
Ciutura arătase că are duhuri de când fusese săpată. Moş
Căprar, care săpa la eâ şi o rotunjea cu sapa şi hârleţele, scuipase
prelung şi se închinase : « Ptiu ! Ierte-mă Mnezău, da' cu pârdalnica asta de ciutură nu-i lucru curat».
— De ce, moş CăprareJ^îL..întrebaseră ucenicii lui nedu­
meriţi.
— Măi, măi să fie al naibilor, ori mi se pare mie, ori simt că
mă înneacă câteodată o putoare pe la nas, de mă ameţeşte de nu
mai ştiu bine ce fac cu sapa asta a mea.
Moş Căprar fusese luat în râs. Era bătrân bietul om, nu mai
vedea bine, nu mai avea nici vlagă în muşchii braţelor, nu mai
era nici meşterul bun de săpat puţuri care era odată.
Bătrânul însă dădea din cap nedumerit şi scuipa în sân, oridecâteori trecea pe lângă ciutură.
— Eu, Chivo, aş astupa-o, iac'aşa. Că de blestemată, e ble­
stemată. Are duhuri în ea, Chivo.
Chiva râdea şi-1 bătea uşor pe umeri pe moşul prea tare îmbă­
trânit. Nu-i era teamă de duhuri. Şi la urma urmei, dacă sălăşluiau în puţ, ce rău puteau să-i facă ei. Cât timp apa era bună,
rece şi limpede, la ce să se necăjască din pricina duhurilor.
Trecură ani mulţi. Bozul crescuse mare pe mormântul lui
moş Căprar. într'o zi, căzu pe gura descoperită a ciuturii, cel mai
frumos viţel din cireada Olivei. Săriră în grabă să-1 scoată. Ciu­
tura era strâmtă şi nu putuse cădea în apă. Era înţepenit pe la
mijlocul ei. Când îl scoaseră, legat de frânghii şi cu. bete, viţelul
era mort. II cercetaseră pe toate părţile : nici urmă de lovitură. Pe
neaşteptate, povestea cu duhurile rele ce sălăşluiau în ciutura
Chivei prinse chiag.
In alt an, dădu în ciutura descoperită scroafa mangaliţă cu
părul creţ, a Chivei. Ţinea mult la ea, făta de fiecare dată câte
opt-nouă purcei. Scăpase până'n fundul ciuturii adânci. Chemă
flăcăii din sat s'o scoată, până nu se spurcă apa cu hoitul ei. Intră
Nistor, susţinut de frânghii delà mijloc, de Florea şi Patru. Tot el
avea de gând s'o şi sleiască, după ce-o scoate scroafa afară. Când
ajunse pela mijlocul ciuturii începu să strige cu glasul răguşit de
spaimă, să fie scos afară. Flăcăii nu-1 trăseră afară imediat,
crezând că glumeşte, că vrea să le facă spaimă. Priviră însă cu
groază, trupul atârnat îndoit delà mijloc, lipsit de vlagă, al flă­
căului, care nu mai făcea nicio mişcare: părea hoitul unui spân­
zurat bălăbănit la capătul frânghiei. Din câteva smucituri îl ridi­
cară sus. II întinseră la pământ, îl stropiră cu apă, îl frecară pe
mâini, pe piept, pe picioare. Se trezi într'un târziu. Povesti înspăi­
mântat că o putoare îl izbise în nări şi o ghiară neagră i se înfip­
sese în gât. Atunci strigase la ei. Pe urmă ameţise că nu mai ştia
unde se află şi nici din gâtlej nu mai putea scoate vreun glas. Apoi
nu mai ştia nimic.
— Duhurile blestemate! strigă moş Ilie.
— Duhurile, duhurile, strigă Nistor înspăimântat. Aşa e, moşule,
duhurile. Acum cred şi eu că moş Căprar avea dreptate. Fântâna
asta este blestemată.
Numai Chiva nu se lăsă convinsă.
— Ai fi ameţit maică, de frică, că de, nu zic nu, ciutura e adâncă
şi când mai crezi şi în strigoi, nu e greu maică, să leşini de spaimă
ca o muiere.
Scoaseră scroafa cu nişte cange de fier, căci nimeni nu se mai
încumetă să coboare în ciutură.
— O să pun s'o acopere, hotărî Chiva, după atâtea întâm­
plări.
O îngrădise cu nuiele şi-i făcuse portiţă.
Apa din ciutura cu duhuri era cea mai bună din împrejurimi:
limpede, rece şi cu gust bun, nu cu gust sălciu cum era apa din
celelalte puţuri. Cu toate acestea, în sat, ba chiar şi în satele de
peste deal, se vorbea cu teamă de ciutura cu duhuri a Chivei şi
oamenii îşi scuipau în sân şi se 'nchinau : « Piei drace ! ».
Ancuţa era mică pe vremea aceea, dar auzise şi ea poveştile
în legătură cu ciutura blestemată, căci pe 'nserat oamenii şi mai
ales copiii, se fereau să se apropie de ciutura* lor, care se afla într'un
colţ, în grădina de zarzavat.
După ani îndelungaţi, ciutura intră însă în legendă. De când
o îngrădise Chiva, nu se mai întâmplase nimic. Se mai făceau
rareori glume, seara, când se 'ntorceau flăcăii delà câmp şi treceau
pe lângă curtea Chivei; dar nu se mai temea nimeni ca odinioară.
Mai ales că, de câtăva vreme, Chiva adusese un meşter de-i pusese
roată, scripeţi şi un lanţ gros, de care era legată o găleată de zinc :
scotea mai uşor apă în felul acesta.
Ancuţa era o fată mare acum, cu cozi groase de coloarea casta­
nelor coapte, şi juca în horă numai lângă Nistor.
— E rost de nuntă, Chivo ? o întrebă într'o seară, peste gard,
vecina Bălaşa.
-—De, mătuşe Bălaşe, dacă i-o fi sortit să se mărite taman
acum, s'o mărita, dacă nu, o mai aştepta, că abia a 'mplinit şai­
sprezece anişori. Băiatul e bun, nu zic nu. Cum le-o fi scris.
Pe semne că chiar aşa Ie-a fost scris. In toamna aceluiaşi
an, Chiva îi făcu nuntă mare Ancuţei, cu Nistor al lui
Ieremia.
Se 'ntâmplă însă, că 'n ajun de nuntă, Nistor amintindu-şi
întâmplarea cu ciutura, să-i vie aşa deodată pofta, să se convingă
la faţa locului, dacă atunci când coborîse în fântână, se speriase
ca o muiere, cum spusese Chiva, ori într'adevăr duhurile sălăşluiau în adâncul ei.
Porniră toţi, câţi erau strânşi să facă betelele pentru nuntă,
spre ciutură. Nistor voi să se coboare sprijinindu-se de lanţ şi
de găleată, încet, până 'n fundul fântânii, lăsat în jos de flăcăi
cari ar fi, ţinut unii de roată, iar alţii de scripete. Dar nu-1 lăsă
Ancuţa: ţipă şi se 'ngălbeni la faţă. Nistor era însă aţâţat de
glumele flăcăilor şi ale fetelor. Trebuia oricum, să le arate ori că
ciutura are duhuri şi moş Căprar, Dumnezeu să-1 ierte ! avusese
dreptate, ori că nu era nici pomeneală de duhuri şi moşul avusese
aşa doar o nălucire, cum avusese şi el.
La strigătele Ancuţei, interveni Chiva poruncitoare:
—: Da' ce nevoie ai, mă omule, să intri tu în fântână. Dacă ţi-e
de joacă, bagă mai bine o găină, tot treaba aia o s'o facă.
Toţi se priviră miraţi şi ochii le jucară vesel în orbite:
cum de nu se gândiseră de atâta amar de vreme, la un lucru aşa
de simplu? Chiar Chiva fu surprinsă de propunerea ei: nici ea
nu se gândise vreodată să curme în felul acesta legenda ciuturii
cu duhuri.
— Şi ca să v'arăt că eu nu cred în d'al'd'astea, spuse ea întărâ­
tată, na, o să v'aduc cea mai frumoasă puică a mea. Ţin Ia ea
ca la ochii din cap. Vreau să văd şi eu duhurile blestemate cum
înghit găinuşa cu tot, cu fulgi.
In jurul ciuturii se stârniră glume, prinsori, râsete. Când
veni Chiva cu găina subţioară, o găinuşe albă ca laptele, sbârlă,
cu creastă roşie şi ochi negri speriaţi, tăcură toţi cu nerăbdarea
de a vedea cât mai curând bazaconia. Legară puicuţa de picioarele
galbene care se zbăteau înfricoşate, cu o frânghie. De capătul ei,
ţinea Nistor. Toate chipurile se aplecară, holbând ochii în fân­
tână, tăcuţi şi cu umbre de temeri strecurate în toată fiinţa. Nistor
lăsă găina încet, încet în jos. La început, se sbătu dar mai
apoi se resemna.
Când frânghia ajunse pe la mijlocul fântânii, găinuşa se sburli
deodată, se zbătu înnebunită, apoi cârâi stins şi atârnă din nou
nemişcată.
înlemniră cu toţi. Nistor uită să mai sloboadă frânghia,
era galben la faţă de parcă dăduse în gălbinare. întâi ţipară
muierile, ascuţit, fugind din jurul ciuturii, lovindu-se şi izbindu-se
unele de altele, grăbindu-se care să iasă mai repede pe portiţa
strâmtă ; flăcăii trecură, dintr'o săritură, gardul scund de nuiele*
Sări Chiva de-i apucă frânghia din mână lui Nistor, altfel,
flăcăul îngrozit cum era, i-ar fi dat drumul în fântână. N'ar fi
scos găina din ciutura cu duhuri, pentru nimic în lume.
— Să văd, să văd cu ochii mei, ţipă Chiva înfuriată pe ei.
Ori aţi înnebunit cu toţii, o r i . . .
In acest timp, trăgea cu disperare frânghia afară din ciutură.
Când apăru găina moartă deasupra ghizdurilor, Chiva o privi
năucită.
— Puicuţa mamii 1 . . . se tângui ea prelung.
De duhuri parcă nici nu-şi amintea.
— E moartă 1 le spuse ea, păşind prin portiţa deschisă, cu
trupul plăpând, încă fierbinte, în braţe. Parcă ducea un "copil
mort, atât era de îndurerată şi năucită.
— Puicuţa mamii ! . . . se mai tângui ea.
Dar când începură toţi, într'un iureş de vaiete, de vorbe şi de
strigăte, să vorbească despre duhurile din ciutură, Chiva păru
că se trezeşte şi ţipă la ei ascuţit:
— Ci-că tăceţi odată blestemaţilor, cu duhurile şi strigoii voştri,
lua-v'ar să vă ia de besmetici... Ce duhuri? Ce d u h u r i ? . . . Lăsarăţi biata puicuţă cu capul în jos de i să scursă tot sângele în
creeri, şi muri de spaimă d r ă g u ţ a . . . Ce duhuri? Şi eu proasta
de mine, tiiiil da' mare proastă mai fusei! Mă luai după voi şi
vă jucai în strună, araca'n de mine ! Vă dădui să-mi omorîţi toc­
mai puicuţa mea albă şi frumoasă I
Noroc că făcuseră betelele înainte, că s'ar fi ales praful de
ele şi de petrecere. Chiva îi zgorni vânătă de mânie.
O umbră uşoară, o negură străvezie, pluti a doua zi peste
nuntaşi. Se vorbi în şoaptă, de frica Chivei, de ciutura cu duhuri.
Bazaconia era pe buzele tuturor.
Moş Mitru mormăi pe sub mustăţile de vată:
•— Semn rău, fârtate, semn rău ! Vine vorba bietului Căprar,
mai bine ar astupa-o diavolului de ciutură cu apa ei limpede cu
tot. Că nu-i lucru curat cu ea; e lucru necurat, fârtate.
Chiva săltă în horă sprintenă. Cine mai era ca ea ! Juca
brâuleţul de bătea zece codane deodată, iar la «floricica» n'o
întrecea nimeni în sat. O fată avea. Frumoasă şi cuminte. Ii dăduse
Dumnezeu noroc să găsească un băiat bun pentru ea. Niţică avere
aveau. Acum, gospodărie bună şi nepoţi cât de curând.
întâmplarea cu găina ocoli întreaga regiune. Ajunse un
fel de sperietoare pentru copiii neastâmpăraţi care se ascundeau
de spaimă. Iar pe lângă gardul Chivei, nimeni nu mai trecea seara,
singur.
— Băi, Chivo, îi spuse într'o zi Bălaşa, a ajuns casa ta
să fie ocolită de parcă ar fi plină de strigoi... De ce naiba n'astupi
ciutura aia blestemată? Ai lua apă delà mine, nu ţi-ar fi peste
mână, că ţi-s vecină, ia, peste gard.
— Dar ce-ţi veni şi mneatale mătuşe Bălaşe, te credeam
mai cu minte, zău aşa, să astup o bunătate de puţ, cum nu mai
e altul în sat, numai de gura proştilor. Iacă să ştii, că taman aşa
n'am să fac.
Nu de geaba era Chiva cea mai a naibii femeie din sat. Nimic
n'o clintea. Nu credea şi pace, că s'au pripăşit duhurile rele în
fântâna ei.
După Crăciun, căzu un ger aspru de-ţi cosea nările cu ace
ascuţite şi-ţi umplea faţa cu promoroacă.
într'o bună dimineaţă, Nistor plecă cu carul după lemne în
pădure, dar nu se mai întoarse până seara.
Când se lăsă noaptea, Ancuţa năvăli înspăimântată acasă
la Chiva. Se temea pentru Nistor. Să nu i se fi întâmplat ceva
în pădure. Chiva o descusu: când plecase, unde se dusese, când
spusese că se întoarce. Da, dădu ea din cap, trebuia să se fi
întors de mult. Pădurea nu era prea departe şi doar nu se apucase
s'o taie toată. Avea un car mic, de abia încăpea o grămăjoară
de lemne. Nu, spuse Ancuţa, luase cele necesare ca să lungească
carul. Ei, drăcie ! mai spuse Chiva, cine-a mai văzut să te huţupeşti iarna cu ditai lemnul, pe zăpadă. Cum nu-i era milă de boi!
Pândiră toată noaptea, amândouă, sosirea flăcăului. In zori,
Ancuţa plângea cu hohote, iar Chivei îi abureau uşor ochii. Ce-o
mai fi însemnând şi asta? Se întrebă tot atât de năucită, ca atunci
când ţinuse găinuşa albă şi sbârlă, pe braţe, moartă.
Se 'ncotoşmănă bine de tot şi porni la drum prin noapte,
cu puşca pe umăr. Nu era femeia să stea la gânduri şi să se pună
pe bocit.
După multe osteneli îl află pe Nistor: era în pădure, zdrobit
de un copac voinic, care fărâmase şi carul şi izbise un bou care
sângera, cu jugul scos de după grumaz, tolănit lângă proţap.
Perechea lui, pândea în picioare, cu nările negre, umede, larg
desfăcute, venirea stăpânului, cu hrană şi cu apă. Era plin de sânge
deasupra botului : îşi linsese tovarăşul, stâlcit, lângă el.
Acum îşi pierdu Chiva pentru întâia oară cumpătul. încercă
să se lupte cu arborele, dar nu putu să-1 mişte din loc. Ii pieri­
seră puterile, se simţea slabă, pentru întâia dată.
Făcu drumul întors alergând înnebunită. Sculă lumea cu
ţipetele ei. Năvăliră din case buimaci, îngroziţi la gândul că
poate duhurile din ciutură...
Aflară grozăvia şi dădură năvală în case, să se îmbrace
s'o pornească la pădure. Nimeni nu putu explica ce-i venise
lui Nistor să taie un arbore atât de gros.
— Duhurile ! . . . strigă moş Mitru spre flăcăi. Gum de nu
înţelegeţi. Duhurile din ciutura blestemată a Chivei, s'au luat
după el, l-au pândit şi-au aruncat copacul peste el.
— Semnul rău de care vorbea moş Mitru, la nuntă, lele Chivo.
Blestemată ciutură!
O nenorocire mai mare ca asta, nu se mai abătuse încă asupra
satului. Nistor fusese cel mai iubit flăcău şi era împreuna cu Ancuţa
cea mai frumoasă pereche din sat.
Vui satul de bocete trei zile dearândul, înspăimântând copiii
şi alungând câinii. Plângea şi părintele la cimitir, citind litania.
Iar umbra uriaşe a spaimei se făcu şi mai deasă, şi mai îngro­
zitoare. Pluti deasupra satului ca o negură, luând forme şi chi­
puri diferite, alungând ţăranii de pe uliţe, copiii delà joacă, femeile
delà sfadă. Toţi se 'nchideau în casă cum cădea noaptea. Dumi­
nica biserica ffra mai neîncăpătoare, ca niciodată. Toate babele
plăteau slujbe părintelui, care nu mai prididea. Vrăjitoarele satu­
lui se strângeau la cea mai meşteră dintre ele, baba Durea, să
descânte ca să-1 alunge pe necuratul, ascuns în ciutura Chivei.
însuşi primarul porni într'o zi spre casa Chivei, s'o înduplece
să astupe ciutura, pricina tuturor necazurilor lor şi nenorocirilor
ei. Dar Chiva tot se încăpăţâna să creadă că ciutura nu avea nicio
vină. începuse însă să şovăie. Dacă toţi, în cap cu primarul, credeau
aşa, la ce era să se mai opună? O s'o astupe într'o zi, dar va alege
ea ziua când. Acum era bine s'o mai lase lumea în pace cu nălu­
cirile ei, că numai de asta nu-i ardea ei.
Se mai potoliră de când auziră din gura primarului că
Chiva se hotărîse să astupe ciutura. Parcă se simţeau mai
uşuraţi.
Veni primăvara. Ciutura nu fusese încă astupată. Chiva
amânase mereu. îşi mai venise în fire, căpătase iar încredere.
Hotărîse s'o astupe mai încolo, când o fi pământul mai desţe­
lenit. De altfel i se stricase şi scripetele. Ii cădea lanţul mereu
de pe rotiţă.
Era târg a doua zi într'o comună vecină, un fel de bâlci tim­
puriu. Chiva plecase în ajun să vândă nişte grăsuni. O lăsase pe
Ancuţa acasă cu soacră-sa Marina. Ar fi luat-o şi pe ea, dar în ziua
cu târgul era slujbă de noapte de tot la biserică şi fata pregătise
un parastas împreună cu muma lui Nistor, pentru acesta. Avea să
plece mai pe la prânzişor la târg, s'o găsească pe Chiva.
înainte de a se culca, Ancuţa o rugă pe muma Marina, cum
îi spunea ea, să nu uite cumva s'o scoale după miezul nopţii, să
cearnă făina pentru boboneţi, dacă nu se trezeşte singură.
Trecuse de mult miezul nopţii, când se trezi. Prin somn auzise
cântatul prelung al cocoşilor, dàr nu putuse să se deştepte: îl
visase pe Nistor, sănătos, vesel, că venise s'o ia la târg, unde-i
aştepta Chiva.
Muma Marina dormea dusă. Cotrobăi dincolo, la vatră, încetinel să n'o deştepte. Când isprăvi de cernut făina, aprinse focul.
Căută căldarea de apă, dar n'o găsi. Se întrebă puţin supărată
că întârzia, unde-o fi lăsat-o. Apoi îşi aminti pe neaşteptate: o
lăsase afară pe prispă cu gândul să aducă apă dar o uitase. Uitase
să aducă apă. Şi acum n'avea cu ce face pâinea. Trecu dincolo,
cu nădejdea că muma Marina s'o fi sculat, dar se 'ntoarse la vatră
oftând, căci bătrâna scotea nişte fluerături cu capul răsturnat pe
spate, de credeai că fierb zece ibrice la foc.
Aprinse felinarul şi ieşi pe prispă. Tresări. Se aştepta să dea
afară, de-o noapte neagră cum era şi 'n sufletul ei. întâlni cu un
fel de uşurare cerul înstelat şi secera lunii, ţinând între coarne
vârful copacului care străjuia ciutura. Nu-i mai trebuia felinarul.
II stinse şi apucă toarta căldării. Pe o noapte ca asta, nu credeai
decât în existenţa îngerilor buni. Porni spre ciutură oarecum
împăcată.
Când deschise portiţa, calcă cu piciorul pe ceva rece şi umed
care ţâşni fără glas. Sări în lături gata să ţipe: o broscuţă verde,
mică cât o frunză de viţă care abia s'a eliberat din mâzga lipi­
cioasă a mugurelui, se furişe săltând speriată, dealungul gardului.
Ceva se zvârcoli şi'n sufletul Ancuţei. Vru să se ia după broscuţă
să vadă dacă i-a făcut vreun rău, dar renunţă cu un oftat: avea
alt zor acum. Curând va începe slujba la biserică şi ea nu avea
gata pâinişoarele. Le-ar fi făcut de cu ziua, dar avusese o mulţime
de treburi de făcut, deoarece Chiva plecase la târg şi le lăsase
toate pe capul ei: porcii, păsările, vacile, calul, trebăluitul prin
casă şi cele necesare pentru pomană. De când murise Nistor, numai
treburile casei o smulgeau din gândurile negre. Nu se obicinuise
nici acum cu gândul morţii lui. In adâncul ei lega această grozavă
întâmplare de ceva pâclos, de care nu-şi da seama ce poate fi,
dar pe care uneori îl punea în legătură cu duhurile rele ce se găseau
în fântâna din grădina lor. In acelaşi timp un fel de nepăsare în
faţa puterii pe care ar avea-o asupra ei aceste duhuri, o făcea
să nu se teamă cu groază, aşa cum se temeau ceilalţi de ciutură.
Vag, parcă aştepta să se întâmple şi cu ea ceva. Cu un fior pe care
nu şi-1 putu stăpâni, ridică găleata de pe ghizduri, ca să golească
apa care se mai găsea în ea. Lanţul zăngăni scăpând de pe scripete. Ancuţa îl privi încruntată. Trebuia să se urce pe ghizduri
să-1 prindă din nou pe şanţul rotiţei. Cu gândurile plecate pe alte
tărâmuri, urcă pe ghizduri ţinându-se de unul din stâlpi. Trase
lanţul spre ea şi-1 ridică cu putere în sus. Când reuşi să-1 pună
peste rotiţă, îi alunecă uşor piciorul. Cu spaimă îşi sprijini mâna
tocmai de partea lanţului care ţinea găleata. într'o clipită, roata
cea mare se 'nvârti cu o iuţeală atât de mare, că spiţele nu i se
mai vedeau decât ca mii de cerculeţe străvezii, urmărindu-se în
goană. Se auzi jos, răbufnit şi clipocit de apă. Apoi se lăsă o linişte
adâncă.
Muma Marina se răsuci pe pat greoi, cu un burghiu de amă­
răciune în suflet. Rămase o clipă nemişcată, apoi se 'ntoarse pe
partea cealaltă. Deschise ochii. Privi fără să vadă ceva, apoi tre­
sări şi se ridică deodată în şezut. S'o fi sculat de mult Ancuţa, se
întrebă dojenindu-se că dormise greu şi nu se sculase să-i dea ajutor
fetei. O strigă dar nu-i răspunse nimeni. Trecu la vatră, văzu focul
aprins mare, făina cernută, dar Ancuţa nu era nicăiri. O apucă
teama. Când ieşi pe prispă, se împiedecă de felinarul stins. In ace­
laşi timp, urechile ei prinseră un glas înnăbuşit care chema jalnic,
de undeva, ca din fundul unei pivniţi. O chema pe ea. Se 'nchină
în fugă şi scuipă de trei ori : « Piei drace » ! Aşa chemau duhurile
noaptea pe cei cărora le-â sunat ceasul: dacă răspunzi, te-ai dus,
duhurile te răpesc şi pleacă cu tine să-ţi chinuie sufletul ; dacă nu
răspunzi, duhurile te lasă'n pace şi pleacă să caute de altul mai
prost. Glasul se auzi mai puternic, mai jalnic. O striga acum pe
Chiva: cerea ajutor. Duhurile din ciutură! ţipă de spaimă sufle­
tul în muma Marina, care se trase înapoi, izbindu-se de uşe. O
luminiţă însă începu să pâlpâie subţirel dar fără răgaz, în min­
tea Marinei. Năucită de spaima duhurilor, luminţa nu prinse să
lumineze puternic decât târziu. Marina ţipă ca înjunghiată:
— Ancuţoooooo !
Văzduhul vibra cutremurat în liniştea nopţii.
Glasul înfundat chemă şi mai jalnic: o chema pe ea. Spunea
că e în ciutură şi că-i e frig. Marina privi ciutura cu groază şi neîn­
credere. O chemau duhurile cu glasul Ancuţei învăluit? Dar deo­
dată zări căldarea lor de zinc lângă ciutură şi nu mai putu gândi
nimic altceva: se întâmplase cu Ancuţa ceva îngrozitor.
Ţipetele ei de nebună alungară pe neaşteptate somnul satului
întreg. Năvăliră cu topoare, cu securi, cu furci şi cuţite în curte,
cu gândul că o armă oricât de primitivă, era mai bună decât mâna
goală, într'o luptă cu duhurile din ciutură.
Marina era aplecată peste ghizduri, smulgându-şi părul. Vor­
bea cu cineva din fântână. O crezură nebună. A înnebunit săraca,
se cam smintise în ultima vreme de când cu moartea lui Nistor.
— Scăpaţi-o, scăpaţi-o, strigă ea flăcăilor rugătoare. Apoi urlă
prelung, hohotind:
— Ancuţoooooo ! Ancuţoooooo ! cum făcuşi maică de căzuşi,
cum făcuşi maică de căzuşi în ciutura asta blestemată.
Se lăsă o tăcere de moarte, după jelania bătrânei.
Un glas venit din altă lume, scâncit ca de copil, pătrunse până
la ei din bezna de dincolo de ghizduri.
— Mi-e frig, fie-vă milă, mi-e frig, m o r . . . nu mai p o t . . mor
Ţăranii înspăimântaţi tot se mai codeau.
— E Ancuţa, e ea, săriţi, scăpaţi-o," a căzut în c i u t u r ă ! . . .
Ce mai staţi, ce mai staţi? A vrut să ia apă să facă pâine şi a căzut
sărmănica, cum o fi căzut, hohoti din nou Marina. Scăpaţi-o,
scăpaţi-o, nu sunt duhurile, e Ancuţa, fetiţa noastră.
Florea şi Păţru fură cei dintâi care se repeziră ca la un semn.
— Ancuţoooo I Ancuţoooo ! ţipară ei.
Din fundul ciuturii, fata, fără puteri, îi rugă să se grăbească.
Nu mai putea, îi era frig, avea să moară, mâinile închircite pe
pietrile ciuturii, pe care se susţinea, abia o mai ţineau.
Ii trimiseră jumătatea- de lanţ care mai rămăsese, celălalt
căzuse cu găleată cu tot în ciutură, odată cu Ancuţa. Fata strigă
din fundul puţului că nu putea să se agate de el, n'avea putere.
Să se lege de mijloc, ţipară flăcăii. Nu, nu putea să facă nici asta,
ar fi căzut în apă dacă şi-ar fi desprins mâinile de pe pietre ca să
se lege. Să se sprijine cu picioarele de pereţii ciuturii şi să se lege
cu mâinile liberate în felul acesta, ţipară din nou flăcăii. Glasul
răsună slab, înlăcrimat: nu mai ştia dacă are picioare, hu le mai
simţea, îi îngheţaseră.
Nimeni nu se mai gândi un timp la duhuri. Dovada că Ancuţa
era acolo vie în fundul ciuturii, le alungase spaima de ele. Dacă
ar fi fost duhuri, n'ar fi ucis-o pe Ancuţa?
Fu adusă în grabă o scară lungă. Un flăcău ţinu felinarul dea­
supra ciuturii. Dar lumina nu arunca razele ei până 'n fundul
puţului, iar când încercă să lase felinarul mai jos, lumina se stinse
de tot. Nici încercarea cu scara nu reuşi. Ancuţa nu putea face
niciun efort. Trebuia să coboare cineva în fântână, altă scăpare
nu se întrevedea. Fata îngheţase pe jumătate şi nu se mai putea
mişca. Abia se mai putea susţine deasupra apei, în mâinile cu dege­
tele închircite şi îngheţate pe bolovanii café se etajau pe pereţii
ciuturii. Nu mai avea viu decât capul care se zbătea în toate păr­
ţile chemând jalnic să fie scăpată.
II legară pe Florea de mijloc cu o frânghie groasă, şi-1 coborîră
încet în ciutură. Avea de gând s'o prindă 'n braţe, s'o salte'n sus
e
din apă, s'o lege de el cu o frânghie pe care o ţinea în mână ş
apoi să urce încet sprijinindu-se de pereţii ciuturii. Dar când ajunse
la mijlocul ciuturii, ţipă înnăbuşit şi trupul i se muie cum se moaie
o lumânare încălzită, delà mijloc; când îl traseră afară, era leşi­
nat. II stropiră pu apă cum făcuseră odată cu Nistor şi abia-1
aduseră în simţiri.
Glasul din fundul ciuturii chema din ce în ce mai slab : o chema
pe Chiva.
•— Maamăăăă, mamăăăă, scapă-mă mamăăăăă... Mor m a m ă . . .
mi-e f r i g . . . mi-e f r i g . . .
Marina îl trimise pe micul Iliuţă după părinte, iar pe Ionică
în comuna vecină, după Chiva.
In acest timp se făcură toate încercările cu putinţă. Nimeni
nu se mai încumese să intre.în ciutură. Era vădit, că duhurile,
ori aerul otrăvit, cum le explicase după grozava întâmplare boierul
din sat, se găseau doar pe la mijlocul ciuturii şi Ancuţa nu fusese
ucisă de ele, pentrucă fusese asvârlită într'o clipită în fundul
ciuturii. Iar dacă o ameţise cumva putoarea aerului otrăvit, apa
în care căzuse, o trezise.
După două ore se făcu ultima încercare: se trimise o frânghie
groasă cu un fel de lanţ la capăt, care se putea strânge de sus.
Dar de jos nu mai răspunse la strigătele lor, decât un glas ca o
şoaptă răguşită, implorând ajutor.
Femeile plângeau în jurul.ciuturii pe tăcute, de teamă să nu fie
auzite.
Şi'n tăcerea care urmă după ultima încercare neizbutită, se
mai auziră ultimele zgomote care mai porniră din fundul ciuturii :
un oftat prelung, cutremurător şi un plescăit de apă.
Când veni Chiva, o trăgeau afară cu cârligele. Unul o apucase
de părul auriu, altul de ilic şi de mâneca largă a cămăşii cu altiţă.
N'avea pe trup decât o urmă roşie-vânătă de lovitură, pe umărul
obrazului drept. Nu era umflată de apă, era ţeapănă şi rece de
parcă ar fi fost transformată într'un sloi de ghiaţă.
*
Era spre seară. Lelia era urcată pe gard, privind peste grădină.
Era dumnezeeşte de frumoasă. Niciodată nu văzuse o grădină
atât de îmbelşugată. Pulsa viaţa în ciorchinii de coacăze, care
priveau cu mii de ochişori roşii ca ai iepurelui de casă, din tufă­
rişurile ţepoase, de după frunzele mici şi dantelate ; în tufărişurile
de agreşe, cu fructele în parte verzi-străvezii, cu dungi alburii,
ca pe spinarea viermelui de carie, în parte bărboase, cu pufuşor
arămiu, prăfos, şi pupile drept în mijlocul frunţii. Peste ele, deavalnîa, se agăţau coardele ghimpoase de smeură, cu fructele lor
ca nişte ghinde, roşii; din mijlocul acestor liane cotropitoare,
lacome de viaţă, se ridicau sbătându-se să nu se înnăbuşe, sub­
ţirei la trup, piersicii roşii.
îşi îndreptă ochii din ce mai uimţi spre dreapta: ce mari cre­
scuseră nucii ! Ce uriaşe era coroana lor rotundă, ca o cloşcă enormă
şi bună, cu aripile întinse, chemându-şi puii la adăpost. Fructele
lunguieţe îşi hrăneau copilăria lor verde, din palma cu degetele
strânse.
In stânga, cireşii crescuseră, nebunii, până la cer: parcă popo­
siseră mii de stăncuţe în frunzele lor; erau negri ça păcura: cireşii
amari de dulceaţă...
Auzi, sau i se păru ca aude glasul de ferăstrău de aseară, vi­
brând jalnic? Se cutremură. Ce lume era aceasta în care poposise
ea după atâta amar de ani? Ce căuta în locurile acestea pline de
năluci, de amintiri şi paragină?
Acum trecu destul de distinct, până la ea, peste vale, chemarea
înfiorătoare :
— Ancuţoooo! Ancuţoooo! Ţi-e frig? Ţi-e frig fata mamii,
ţi-e frig?
Glasul Chivei, care se smintise chemând în fiecare seară fată
moartă, din fundul ciuturii unde credea cu încăpăţânare că o ţin
duhurile înlănţuită.
Cine mai putuse să se apropie de ciutură, delà moartea fetei?
Chiva se transformase în balaurul cel cu nouă capete care păzea
fântâna din poveste şi nu lăsa pe nimeni să se apropie de ea. Acum
credea şi mintea ei smintită în duhuri.
Lelia îşi strânse şalul în jurul trupului înfiorată. N'avea ce
căuta aici. Locurile dragi deveniseră străine, o primeau rău. Era
o lume moartă, pe care ea nu o mai putea reînvia, aşa cum nu mai
putea reînvia scânteia de lumină în mintea cuprinsă de beznă
a Chivei.
Dacă ar fi fost mai tânără, poate ar fi putut lupta cu nălucile,
cu duhurile, dar se simţea slabă, obosită. De aceea venise aici,
ca să prindă viaţă, aşa cum făcea odinioară. Privi din nou grădina
sălbatecă, ce râdea pe tăcute în libertatea ei desăvârşită. Nu,
ea n'avea inimă să-i strice frumuseţea, sălbateca înfăţişare. Tre­
buia o mână tânără, şi, mai ales, o mână străină.
Din nebăgare de seamă îi scăpă piciorul de pe gard. Căzu într'o
horă de urzici. Se sculă scărpinându-şi pişcăturile.
Porni cu sufletul de mână, printre bălării, pe drumul pe care
venise : ştia acum ce are de făcut.
ZOE
MAR1NESCU
BIOGRAFIE ŞI OPERĂ
Problema genezei operei de artă a sugerat adesea întrebarea
dacă pot fi aproximate determinantele facultăţii creatoare. Pre­
stigiul din ultimul timp al biografiei pare să înrădăcineze credinţa
că aceste forţe determinante trebuiesc identificate în însăşi viaţa
artistului. încadrarea exegezelor critice în chenare biografice
trădează intenţia de a lămuri anumite aspecte ale operei prin
amănunte ale vieţii.
Intre istoricii şi criticii literari români, la care vom face cu
precădere apel, punctul de vedere extrem, pe această poziţie, îl
deţine Bogdan-Duică. « înţelegerea deplină a activităţii lui Goethe
nu-i posibilă — declară acesta prin 1890 —fără de biografia amă­
nunţită a lui » ) . In acest timp însă, în arena concepţiilor lui
Bogdan-Duică, concepţii care se aflau încă într'un stadiu embrionar,
criteriul biografic era în conflict cu cel estetic, impus, cu aureola
prestigiului personalităţii sale, de Maiorescu. In acelaşi articol,
din care am extras citatul privitor la importanţa biografiei,
— articol care combate concepţia critică a lui Dobrogeanu-Gherea,—
în urma unei severe limitări a individualităţii artistului prin datele
culturii, prin influenţa societăţii, chiar prin felul sensaţiilor proprii,
care au repercusiuni de pildă asupra selectării termenilor compa­
raţiilor, Bogdan-Duică lansează câteva săgeţi neaşteptate împo­
triva amănuntului biografic. « Tu poţi şti, că poetul Keats avea
nervi foarte fini ; eu pot să nu ştiu — continuă el — şi voi gusta
cu toate acestea ca şi tine comparaţiile lui » *). Proiectând apoi
J
l
) Convorbiri Literare, 1890, pag. 395.
») Ibidem, p. 396.
luminile discernământului său asupra greşelii în care alunecă
Gherea derivând pesimismul lui Leopardi din mizeria şi maladia
acestuia, cu nesocotirea amănuntului că însuşi poetul îl declarase
de ordin raţional, şi explicând, de asemenea, pesimismul lui Eminescu prin condiţiile vieţii lui, Duică ripostează susţinând originea
înăscută a incapacităţii de adaptare a acestora, ca şi a caracterului
lor. Eminescu « umbla sdrenţuit, se hrănea pe apucate şi dormea
pe sub poduri, fiindcă din chiar zămislirea Iui era croit aşa, ca puţin
să-i pese, cum e îmbrăcat, cu ce se hrăneşte şi unde doarme » ) .
Eroarea criticilor, după ale căror torţe înşelătoare se orientează
Gherea, constă în faptul că nu-şi dau seama de absurditatea ten­
dinţei de « a lua drept rezultat al înrâuririlor sociale caracterul
moral şi intelectual al omului, care e zămislit din doi părinţi şi se
naşte după ce în timp de nouă luni de zile a ajuns, afară de societate,
la deplina lui desvoltare ». Dacă Gherea ar fi ştiut aceste lucruri,
nu l-ar fi privit dintr'un punct de vedere fals pe Eminescu, nu i-ar
derivat spiritul din mizeriile vieţii, după reţeta materialismului,
ci ar fi regretat, cel mult, că poetul n'a avut « norocul de a trăi
în nişte condiţiuni, în care lucra mai mult. Căci numai de mai
mult ori mai puţin poate fi vorba, de altfel niciodată, şi acela, care
caută înţelesul operelor unor poeţi ca Eminescu afară, în lumea
trecătoare, umblă rătăcit. In mine însumi, zicea şi Eminescu, e
izvorul firii mele » ). Citatul acesta conţine, în linii de precizia
unei efigii, o părere ce pare împrumutată tocmai delà antipodul
atitudinii pentru care va milita Duică în restul vieţii, antipod
delà al cărui amvon şi-a predicat, cu exagerări ce au şi fost com­
bătute, teoria integralismului estetic, Mihail Dragomirescu. Acesta
consideră opera de artă ca un univers autonom. Ea îşi reclamă
cercetarea în dispreţul oricărei încercări de conexare biografică.
«.Opera de artă trebuie cercetată în afară de condiţiile de timp, de
spaţiu şi de cauzalitate. Nu e nevoie să ştim nici cine a făcut-o, nici
unde, nici când. Opera de artă este o fiinţă de sine stătătoare,
cu viaţa ei proprie, şi ea trebuie pătrunsă, disecată, analizată
în ea însăşi şi în aşa fel încât să poată fi determinată şi caracte­
rizată cu o preciziune care să permită o comparaţie ştiinţifică
1
2
l
) Convorbiri Literare, 1890, p. 399.
*) Ibidem, p. 460.
cu alte opere de artă analoage, în vederea unei eventuale clasifi­
cări, întocmai ca şi când ar fi nişte specii animale, vegetale sau
minerale » ).
In deobşte, ne-am deprins să vedem în Mihail Dragomirescu
criticul care a luat făclia estetismului din mâna lui Maiorescu,
pentru a-1 perpetua în critica românească. E însă un rol pe care
nu şi-1 asumă în mod identic şi -el, care-şi face un titlu de deosebit
merit din crearea conceptului de personalitate artistică, deosebită
de personalitatea umană, concept definit în Critica ştiinţifică şi
Eminescu, pe vremea când Maiorescu «făcea istorism, făcea bio­
grafii de autori (Popovici-Bănăţeanu, Vlad delà Marina), făcea
istorie, făcând literatură ». Mihail Dragomirescu susţine că « o
capodoperă, care reprezintă un fragment din personalitatea artistică,
nu trebuie pusă în legătură cu personalitatea omenească a auto­
rului ei. Operele de talent, operele de virtuozitate, da, pot fi puse
în legătură cu viaţa scriitorului; dar numai ele, nu şi capodoperele.
Impersonalismul de care vorbeşte Maiorescu e de natură psiho­
logică. Lipsa de legătură între personalitatea omenească şi artistică,
de care vorbesc eu, e de natură psihologică. Personalitatea artistică
e de natură psihofizică în sensul că elementele psihice nu au sens
fără elemente fizice şi elementele fizice îşi pierd sensul fizic fiindcă
sunt neapărat în legătură cu elementele psihice » (Orizonturi,
Galaţi, I, 1).
Totuşi, teoria lui Dragomirescu este într'adevăr perpetuarea
exagerată a concepţiei lui Maiorescu, care de asemenea înstrăinează
poezia de viaţa plăsmuitorului ei. Pentru mentorul Junimii, viaţa
lui Eminescu este simplă şi fără influenţe asupra poetului. « Ce
a fost şi ce a devenit Eminescu, este rezultatul geniului său înnăscut,
care era prea puternic în a sa proprie fiinţă, încât să-1 fi abătut
vreun contact cu lumea delà drumul firesc » (Critice, III, p. 132).
Eminescu e un geniu care trăieşte în lumea ideală, de unde nu se
coboară în lumea convenţională, fără a întâlni mizeriile de ordin
social. El nu poate fi judecat cu măsuri aplicate oamenilor comuni.
Nepăsător în relaţiile externe, neobişnuit în relaţiile pasionale
chiar, era de o seninătate abstractă. însăşi indignarea lui contra
demagogilor şi epigonilor nu e o amărăciune personală, ci un sen1
») Critică, II, p. 7 .
timent estetic. Pulverizându-se deci personalitatea umană a poe­
tului, pe care un G. Călinescu dimpotrivă o va sublinia, se pun .
bazele teoriei personalităţii artistice de mai târziu a lui Mihail
Dragomirescu.
Acela care va da un contur precis relaţiei dintre personalitatea
creatorului şi plăsmuirea sa artistică e d-l D . Caracostea. D-sa
distinge în creaţia poetică doi factori: unul intern, adânc, care
e personalitatea, şi altul secundar, care e împrejurarea externă,
ce capătă valoare nu prin ea, ci prin felul poetului de a vibra în
faţa ei. « Intre biografie şi operă stă personalitatea, care nu poate
fi lămurită decât prin controlul reciproc al amândorora ) » Per­
sonalitatea e focarul către care converg amănuntele vieţii şi de
unde pleacă concepţia operei, e felul statornic al poetului de a
vibra în raport cu lumea, şi când ai ajuns la înţelegerea formei pe
care o ia o' emoţie ca să ajungă poezie, amănuntul biografic
poate fi neglijat. In orice caz, însuşirile personalităţii vor putea
fi descoperite şi în operă ; între ele există un acord adânc, nedesminţit de contradicţii aparente, care au pus probabil în încurcă­
tură pe Dragomirescu, conducându-1 la teoria dublei persona­
lităţi.
Suspendarea punţilor de contact dintre operă şi viaţă situează
pe Mihail Dragomirescu pe o poziţie insulară, care în timpul din
urmă începe a nu mai fi nici măcar asediată, ci — deşi îşi află
câţiva aderenţi ce nu cutează însă să ridice armele în numele
maestrului — mai mult ignorată. Totuşi, concepţia lui. Dragomi­
rescu conferă artistului o aureolă proteică. Inspiraţia acestuia
poate sonda substraturi cât de joase, pe care însă trebuie să le
înnobileze legându-le de adâncul firii umane. Opera poetului trebuie
deci apreciată prin ceea ce s'a înălţat deasupra materiei contin­
gente.
Pentru concluziile pe care le are de tras aprecierea critică e
de sigur mai fructuoasă atitudinea conciliantă la care se opreşte
un timp Bogdan Duică, pentru care « nu mai încape îndoială că
operele unui scriitor atârnă şi delà societate, pentru care scrie
acel autor şi delà împrejurările în care el trăieşte. Pot deci să fie
interesante cercetările făcute cu scopul de a afla, cum anume
x
l
) D. Caracostea, Personalitatea lui Eminescu, pag. 7 .
a înrâurit viaţa zilnică şi mediul social asupra unui autor oarecare.
Orişicât de interesante ar fi însă, cercetările de felul acesta nu
sunt critică literară şi nu ne lămuresc de loc asupra valorii estetice
a operelor » ). Paralel însă cu evoluţia concepţiei sale, care îşi
deplasează preferinţele din sectorul criticei în acela al istoriei
literare, Bogdan Duică lărgeşte treptat terenul de aplicare al cri­
teriului biografic, ajungând în cele din urmă nu să-1 folosească
pe acesta la lămurirea aspectelor operei, ci să utilizeze datele
acesteia la clasificarea unor amănunte ale vieţii autorului. încât,
dacă Mihail Dragomirescu pătrunde în universul operei cu intenţii
sterilizate Ia flacăra concepţiei sale de orice elemente biografice,
Duică o face în cele din urmă cu gândul de a reveni cu o comple­
tare a informaţiei biografice prin operă, fapt care-1 determină să
întârzie cu analiza mai ales acolo unde reflexele vieţii se par a fi
mai numeroase.
O strânsă dependenţă între biografie şi operă e afirmată şi de
critica lui Gherea. Rostul criticei e, după acesta, de-a privi opera
ca un produs şi în consecinţă de a o analiza după metoda ştiinţelor
naturale, căutând cauzele care i-au dat naştere. In faţa unei opere,
criticul se întreabă care-i prima ei cauză. Aceasta fiind artistul,
cea dintâi grijă a criticului e de a stabili legătura de cauză dintre
operă şi creatorul ei. « Critica, analizând viaţa artistului, sufletul
lui, ne explică dece şi cum a făcut el această operă artistică, ne
arată cum, luând în seamă temperamentul artistului, psihicul lui,
cutare şi cutare întâmplare din viaţa lui, opera artistică a trebuit
să fie tocmai aşa cum este şi nu altfel; explică pricinile care au
hotărît caracterul operei artistice... arată legătura între artist
şi credinţa sa » *). Această legătură e pentru Gherea indubitabilă
şi uşor de urmărit şi explicat. Dacă, bunăoară, o poezie prezintă
caracteristica de a include melancolia, fantasticul, atitudinea
misogină, explicaţiile eventuale date de critic, reduse Ia împreju­
rările vieţii, sunt: traiul la oraş, într'un mediu care-1 îndepărtează
pe om de frumuseţile naturii ; o mamă bigotă, care i-a umplut
mintea cu basme religioase, şi o dragoste nenorocită. In acest mod,
critica devine o analiză psihologică a artistului. Dar starea psihică
1
>) Convorbiri Literare, 1S89, p. 4 1 3 — 4 1 4 .
•) Studii critice, I, p. 32.
a artistului e în dependenţă de psihologia mediului uman în care
trăeşte, încât, în al doilea rând, trebuie aflată legătura dintre operă
şi poporul din care face parte scriitorul. Mai departe, psihologia
poporului depinde de mediul natural în care viază, de organizarea
politică şi socială, încât trebuie aflată: şi legătura dintre operă şi
mediul natural şi social în care trăieşte artistul. Concluzia opiniilor
lui Gherea e aceea că critica trebuie să răspundă la întrebările:
« de unde vine creaţiunea artistică, ce influenţă va avea ea,
cât de sigură şi de vastă va fi acea influenţă şi în sfârşit
prin ce mijloace această creaţiune artistică lucrează asupra
noastră » ).
Una din gravele erori ale lui Gherea, în afara acestor prelungi
şi multiple implicaţii în contingent ale creaţiei artistice, este aceea
de a crede că valoarea operei creşte în raport cu desvoltarea socie­
tăţii. Cu cât se desvoltă societatea, se desvoltă şi ideile şi senti­
mentele ; cu cât ideile devin mai bogate, mai variate, cu atât devin
mai complexe şi bogate ideile şi sentimentele artistului, deci şi
ideile şi sentimentele încorporate în opera lui. E cert că realizarea
artistică, singura care conferă valoare şi deci durabilitate operei
de artă, nu are raporturi cu desvoltarea socială, pe care Gherea
o priveşte optimist, de pe promontoriul socialismului, desfăşurându-se într'un continuu progres.
Adiacente concepţiei lui Gherea sunt ideile critice, expuse pe
o linie căreia nu-i lipsesc sinuozităţile, ale lui Ibrăileanu. Eredi­
tatea, — deci un element nou faţă de critica lui Gherea, — şi
împrejurările vieţii, au făcut din Eminescu un suprasensibil, un
lipsit de voinţă, din care cauză el a fost pus în imposibilitatea
de a reacţiona faţă de mizeriile vieţii, a fost determinat să devină
pesimist, să nege viaţa, căreia nu i se putea adapta. In plus, pesi­
mismul său a fost influenţat şi de părerea de rău după clasele sociale
mici, pe cale de dispariţie. « Făcând, dar, abstracţie de factorul
ereditar, care nu poate fi calculat, cauzele lui Eminescu — conclude
Ibrăileanu — sunt: împrejurările de tot felul ale vieţii sale, ma­
teriale, morale, intelectuale, etc. şi nefericirea claselor de mici
producători, agricoli şi breslaşi » ) .
1
2
*) Noua Bevistă Română, 15 Iunie 1901, p. 550.
) Studii critice, I, p. 41—42.
2
Climatul moral în care respiră artistul furnizează lui Ibrăileanu
elemente de considerabilă importanţă pentru explicarea scriito­
rului. Eminescu s'a născut şi din atmosfera de pesimism romantic
a generaţiei din apropierea anului 1880, care 1-a şi divinizat. Dinpotrivă, el n'a putut fi înţeles şi apreciat de paşoptişti, fiindcă
tendinţele în jurul cărora îşi organiza poetul sentimentele erau
contrare tendinţelor lor.
Eroarea de a valorifica o operă de artă, care-şi cere mijloace
de investigaţie adecvate, cu măsuri eterogene, foarte îndepărtate
de sistemul estetic, o comite şi criticul poporanismului. Dintre
doi poeţi cu egal talent nativ, pentru el acela va fi mai mare, în
opera căruia « se va simţi mai puternic sufletul poporului şi se vor
oglindi mai bogat şi mai bine realităţile vieţii naţionale ». Nu
combatem importanţa şi chiar fatalitatea elementelor etnice, ci
greşita lor interpretare. Perspectiva din care le priveşte un Octav
Şuluţiu bunăoară, e de sigur mai norocos aleasă. Pentru acesta,
«nu există niciun tip literar viabil, organic, adânc conturat, dacă
nu exprimă o constantă specifică etnică» ). Harpagon nu întru­
pează avariţia abstractă, ci avarul frantez.
Afirmaţiilor lui Gherea şi ale lui Ibrăileanu, care condiţionează
opera şi deci pe artist de atmosfera epocii ) şi împrejurările vieţii,
li se poate opune observaţia că, de fapt, un Eminescu bunăoară
e chiar anacronic faţă de timpul său. Aproape de sfârşitul seco­
lului al XIX-lea, romantismul era defunct — totuşi Eminescu se
întoarce la romantici, spre un Schopenhauer, Schelling, T. Gautier,
etc. Cum se poate deci explica prin momentul istoric al lui Taine,
prin ambianţa coexistentă, romantismul lui Eminescu, «evadarea
din realitate a marelui liric, când întreaga gândire şi simţire euro­
peană căuta cu sete concretul, sătulă de vechile năluci ale roman­
tismului?». Cauzele acestei nepotriviri trebuiesc căutate «în con­
formaţia însăşi a poetului şi, mai presus de toate, în structura sa
1
2
*) Tipurile literare ca expresie specific etnică, în Universul literar, 28.11.
1942.
) O face uneori şi d-l G. Călineseu, pentru care Eminescu e « predispus
prin veac şi prin sângele propriu la voluptatea amărăciunii », care traspare în
operă. (Opera lui Mihai Eminescu, vol. I, p. 92). Totuşi conservatorismul lui
nu-1 explică prin familiarizarea cu ideile junimiste, oi prin temperament şi ra
ţiuni teoretice.
2
temperamentală »*). Şi poate că nu exagerăm prea mult cutezând
să afirmăm că, de fapt, pesimismul poeziei lui Eminescu a deter­
minat pesimismul generaţiei din jurul lui 1880 şi nu invers.
D-1 D. Caracostea, care e un pasionat al cercetărilor de geneză,
a avut fericita inspiraţie de a provoca pe unii scriitori reprezentativi
ai noştri să-şi destăinue ei înşişi procesul creaţiei artistice. Pe fron­
tispiciul acestor mărturisiri, d-1 Caracostea îşi înscrie părerea că
«opera se naşte din nevoia creatorului de a se elibera de o neli­
nişte internă, provocată de o adâncă experienţă, care se cere
exprimată »*).
Despre Octavian Goga, care inaugurează seria mărturisirilor,
se ştie că s'a proclamat el însuşi nu cântăreţul propriilor bucurii
sau tristeţi, ci al durerii neamului. Dar dacă el întoarce spatele
subiectivismului, nu înseamnă că-1 întoarce şi biografiei. Temele
şi accentele protestatare ale poeziei lui se, datoresc — o spune el
însuşi — împrejurării că trăieşte într'o atmosferă de revoltă, de
proteste ale rasei, al cărei exponent e îndemnat, de o voce lăun­
trică, să devină el însuşi,—el, pentru care artistul trebuie să fie
un modelator al sufletului poporului său şi un antemergător.
Despre vocaţia sa literară, Goga crede că e o « boală de familie ».
Tatăl şi bunicul mamei au fost cărtutari distinşi, iar ea însăşi
o poetă, care a găsit ospitalitate în Familia lui Iosif Vulcan. Iar
pentru înţelegerea fondului rural şi folkloric al poeziei sale ni se
invocă şezătorile delà ţară, pe care le vizita, ascultând snoavele,
ghicitorile şi cântecele ţăranilor, care vor forma'substratul său
sufletesc. Chiar dubla sa personalitate, de scriitor şi om politie,
cutează s'o explice prin îngemănarea tendinţelor nostalgice de
şes ale tatălui cu activismul oamenilor de munte, din care făcea
parte mama lui.
Acela care exprimă însă categoric inmixtiunea datelor biogra­
fice în operă şi rolul formativ al acestora la conturarea personali­
tăţii artistice e Nichifor Crainic — « Principiul acela estetic...
') Const. Stelian, în Pagini Batarabene, I, 4. La d-1 D. Caracostea, op. cit.,
p. 76: « Pentrucă zodia sub care s'a născut Eminescu, dându-i această domi­
nantă, 1-a făcut să aparţie acestei familii de spirite, de aceea s'a apropiat de
romantică şi nu de altă formulă ».
*) O. Goga, Fragmente autobiografice, pag. 9.
că opera unui scriitor n'ar avea nicio legătură cu viaţa, mie mi
s'a părut întotdeauna absurd; nu din punct de vedere teoretic,
ci al experienţei pe care o poate a v e a . . . un scriitor. Mie mi se pare
că ceea ce în genere se poate numi opera unui scriitor e o rezul­
tantă directă a vieţii lui, fiindcă principiul în care cred eu, e că
arta e o ritmare, o transfigurare a vieţii pe care o trăim, sau cel
puţin pe care o observăm. Nu despre un adevăr de ordin general,
obiectiv, vă vorbesc, ci despre verificarea personală a unui adevăr :
din tot ce am scris în viaţa mea, fie în versuri, fie în proză eseistică,
- nu e nimic care să nu fi avut directe legături cu simţirea, gândirea
şi experienţa vieţii mele personale o ).
Tradiţionaliştii, mai organic integraţi în viaţă şi în special în
viaţa naţională, îşi înfig îndeobşte rădăcinile operei mai adânc în
substraturile vieţii. Iată-1 deci şi pe un Ion Pillât mărturisind nece­
sitatea cunoaşterii biografiei pentru înţelegerea deplină a poeziei ).
Amănuntele ciclului de poezii Florica sunt reale. Doicele la care
i-au supt muzele sunt Florica şi Miorcanii. Poezia pământului şi a
amintirii e, la dânsul, produsul vieţii din copilărie. Hotărîtoare
pentru formarea lui spirituală şi pentru însăşi pasta din care şi-a
făurit universul poetic, sunt obiceiurile vechi ale pământului,
păstrate cu pietate în familia lui, cu un evlavios cult al tradiţiei ;
iar substratul de optimism al artei sale se datoreşte atmosferei
de fericire în care şi-a petrecut copilăria, despre care crede că are
mai mult răsunet în operă decât anii maturităţii.
Totuşi, acelaşi Pillât mărturiseşte că un timp a simţit o ade­
vărată aversiune faţă de poezie, care i se părea un semn de «infan­
tilism prelungit ». Crescut într'un mediu familiar care credea ca
într'o dogmă în infailibilitatea şi virtuţile ştiinţelor exacte, această
atitudine din adolescenţă a viitorului poet e explicabilă. Şi se
întreabă el însuşi, la un moment dat, ce 1-a determinat totuşi să
înceapă şi să persevereze a scrie versuri. E o întrebare care în orice
caz îl încurcă. In cele din urmă, înclină să creadă că dedicarea
vieţii lui poeziei e un fel de revoltă a firii sale adânci împotriva
formulei rigide de intelectualitate puritană a familiei. «Dacă mă
analizez mai adânc — spune d-sa — am suferit întotdeauna de o
1
8
x
) Revista Fundaţiilor Regale, IX, 1, p. 80.
*) Revista Fundaţiilor Regale, IX, p. 263.
dualitate între ce am urmărit să fac şi forţa oarbă ce s'a realizat,
aproape contra voinţei mele, în viaţa ca şi în opera mea » ).
Deci, d-l Ion Pillât cutează să vorbească de o răzvrătire a firii
adânci împotriva unei cruste intelectuale formate în familie, de
o forţă oarbă, care în cele din urmă sparge această carapace nepo­
trivită vocaţiei sale.
Această mărturisire divulgă adevărul că raportul artei cu viaţa
este incidental, nu necesar. Viaţa poatfe avea reflex în operă, dar
nu o determină, după cum, mai ales, nu determină însăşi firea
de artist. In definitiv, sunt poeţi care se exprimă pe ei înşişi exploa­
tând sensibilitatea lor de azi sau din copilărie, după cum sunt alţii
pentru care istoria literară nu lămureşte geneza poemelor lor.
Rabindranath Tagore zicea că ceea ce este mai important în creaţie,
adică actul muzei, al inspiraţiei, e independent de genul vieţii,
de incidente, de tot ceea ce figurează în biografie. După el deci,
tot ceea ce poate observa istoria este insignifiant pentru artă.
Poezia lui Eminescu e perfect inteligibilă fără referinţe biografice,
pe când a lui Alecsandri, mai ocazională, e făcută mai inteligibilă
cu concursul istoriei literare.
Repetăm, amănuntele vieţii pot avea ecouri în operă. Impresia
mistică şi grandioasă simţită sub bolţile gotice şi în lumina de
veşnic amurg a vitraliilor catedralei Notre Dame de Chartres
1-a făcut pe d-l Pillât să scrie a doua lui poezie, în ordine crono­
logică, In Catedrală. Poezia Despărţire a lui Goga îşi are sursa
într'o scurtă idilă cu o Adela Olteanu. Dar acestea sunt amănunte
care nu importă pentru recepţionarea estetică a poemului. Şi, mai
ales, în niciun caz nu se poate susţine că un anumit fel de viaţă
poate condiţiona pe artist. Dimpotrivă, suntem înclinaţi să credem
că firea de artist îi explică viaţa unui poet. Nu omul explică artistul,
ci artistul explică omul. Nu mizeriile vieţii nasc pesimismul lui
Eminescu, ci acesta îl face pe poet să trăiască în mizerie, în negli­
jenţă. Firea lui specifică de poet înnăscut îl pune în conflict cu
lumea imediată, pe care de aceea o şi combate, dorind-o plămădită
în conformitate cu idealul său resfrânt în apele trecutului. Nu con­
diţiile expuse de Thomas Mann în Tonio Kroger creează un suflet
de artist, ci tocmai constituţia lui de artist înăscută creează aceste
1
») Loe.
cit., p.
269.
condiţii, ca izolarea, lipsa simţului practic, neconformismul,
suferinţa, nota originală- în societate, etc.
Dintre doi copii, puşi în împrejurări perfect identice de viaţă,
unul poate ajunge artist iar altul bun negustor, pentrucă există
o vocaţie artistică, impusă de soartă, un har pe care nu evenimen­
tele vieţii îl dau. Un artist deci se naşte, în independenţă de con­
diţiile vieţii umane, ale căror reflexe sunt secundare şi pe care
adesea el însuşi le creează, iar nu se face prin concursul acestor
împrejurări ale vieţii ). Ce anume determină pe un poet să-şi
exprime emoţiile artistice şi să le facă accesibile tuturor, aceasta
e greu de spus. Tema artistului a fost adesea obiect de dramă,
de poezie sau roman, dar fără a se urmări procesul acesta de prim
contact cu încercările la care-1 pune pe artist expresia. Charles
Morgan îl foloseşte pe Sparkenbroke nu pentru a contura acest
proces — de altfel e o discontinuitate în viaţa eroului, pe care-1
arată la început copil, apoi dintr'odată scriitor de mare faimă — ci
pentru a-şi mărturisi o concepţie de viaţă, aspiraţia la atingerea
stării de extaz prin mijlocirea artei, a iubirii şi a morţii. In litera­
tura noastră tema artistului a fost de asemenea în repetate rân­
duri abordată, •— şi printre primele încercări e Buchetiera din
Florenţa a lui Alecsandri, — dar mai cu seamă privită din pers­
pectiva sacrificiului pe care-1 cere creaţia, deci sub unghiul legendei
populare a Meşterului Manole.
1
In orice caz, geneza unei opere implică un fior, care cutremură
sufletul artistului, producând emoţia poetică. E o stare de înfio­
rare şi fecundare, care depăşeşte, şi tot efortul creatorului constă
în a o lăsa să se desăvârşască. « Inspiraţia devine astfel o necesi­
tate organică a sufletului supus unor anumite condiţiuni de atmo-
l
) Maiorescu susţine că « poetul e din naştere, fără îndoială. Dar ceea ce e
din naştere te adevăratul poet, nu e dispoziţia pentru forma goală a ritmului
şi a rimei, ci nemărginita iubire a tot ce este cugetare şi simţire omenească,
pentru ca din perceperea lor amănunţită să se desprindă ideia emoţională spre
a se înfăţişa în forma frumosului ». (Critice, III, p. 141). Iar Rilke îndemna pe
Kappus, într'o scrisoare, să coboare în el însuşi şi să-şi cerceteze adâncul sufle­
tului, din care-i izvorăşte viaţa, căci acolo va găsi răspunsul la întrebarea dacă
treftuie sau nu să creeze. In cazul unui ecou afirmativ venit din străfundurile
sale, să-şi îmbrăţişeze soarta fără a căuta răsplată. Un creator e o lume pentru
el însuşi, găsind totul în propriul său for interior.
1
sferă creatoare » ), zice d-1 Ion Pillât în termeni tot atât de tulburi
ca şi starea de emoţie pe care vrea s'o clarifice. Conţinutul acestei
emoţii persistă în subconştient, de unde un eveniment oarecare
o cheamă din nou la viaţă, pentru a determina artistul să-i dea
formă. D-1 Brătescu-Voineşti a crezut să afle sâmburele Luceafă­
rului în anecdota povestită de Maiorescu, care pentru a împiedeca
pe poet să se însoare cu Veronica Miele, i-a divulgat infidelităţile
acesteia. Acest amănunt, dacă e real, a putut fi numai pretextul,
stimulentul încorporării unei concepţii care preexista în poet,
dar nu însuşi izvorul poemului. Inspiraţia îşi are deci rădăcinile
în străfunduri adânci, subconştiente, iar evenimentele nu pot juca
alt rol decât de a o provoca şi eventual de a-i imprima anumite
trăsături, un anumit contur*). Schiller spunea că, atunci când
concepe o poezie, ceea ce sesizează mai întâi e un element muzical
şi nu concepţia clară a subiectului. Inspiraţia, care în epoca poeziei
moderniste, cerebrale, căzuse în desuetudine, e o forţă con­
strângătoare, un aflux de putere, o masă de sonorităţi ce vine
de dincolo de fiinţa noastră, zice Charles Maurras. Iar un A . de
Chateaubriand mărturiseşte că, pentru el, opera se face delà sine *).
Prefaţându-şi volumul de Contemplaţii, Victor Hugo mărturiseşte
că « l'auteur a laissé, pour ainsi dire, ce livre ce faire en lui. La vie
en filtrant goutte à goutte à travers les événements et les soufl
) Loc. cit., p. 281.
*) Iată şi părerea d-lui Ion Biberi: « Opera de artă este expresia unui fond
emoţiona] prin mijlocirea unui pretext exterior. Fie că acest pretext e oferit de
o anume împrejurare externă — şi amintim cu acest prilej afirmaţia marelui
poet german eă mai toate poemele sunt într'un anumit sens ocazionale, — fie
că pretextul e găsit într'o afabulaţie petrecută sau fantezistă, într'o viziune sau
o simetrie pur exterioară, artistul nu se slujeşte de aceste evenimente decât ca
un pretext pentru a servi de substrat concret emoţiei sale ». Contribuţia vieţii
exterioare e cu atât mai limitată cu cât poetul e mai stăpânit de plenitudinea
sa interioară. (Ramuri, Oct. 1937, p. 770, art. « Discriminări în faptul artistic »).
) Pentru alte exemple de acest fel, să se consulte Psychologie de l'art.-de
H. Delacroix. D-1 Camil Petrescu e şi dânsul convins că creatorul birue mai
ales atunci când se referă la evenimentele trăite (Vezi în Rev. Fund. Reg., 1
Oct. 1934, p. 160 sq., eseul « Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu şi amă­
răciunile calofilismului »). In romanul Patul lui Procust, îi spune eroinei, d-na
T., că scriitorul exprimă în operă « cu liminară sinceritate », ceea ce simte şi
gândeşte, ceea ce i s'a întâmplat în viaţă lui şi altora, cunoscuţi, fără stil, fără
preocuparea de a scrie frumos ».
3
frances, 1-a déposé dans son cœur ». Evident, e vorba aici de rezonanţa întâmplărilor vieţii în sufletul poetului, unde conturul lor
se şterge, pentru a le rămâne numai ecoul, care se va perpetua
în operă.
H. Delacroix crede că « pentru artist viaţa se exprimă în artă
ca pentru savant în ştiinţă » ). De sigur, aci se indică pasiunea
pentru operă, dar şi acordul dintre aceasta şi viaţă. Lucru care nu
e totdeauna valabil. « O operă frumoasă nu presupune întotdeauna
un suflet frumos. Biografia marilor oameni îi arată mici de caracter
în afara capodoperelor lor, care' numai ele sunt mari. Iar cutare
spirit superior se exprimă prin platitudini» ). In asemenea cazuri,
biografia nu ajută, ci deserveşte opera.
Faptul că pentru unii torentul poetic irupe brusc în adolescenţă
şi nu durează mai mult decât o fulgeraţie, cum e cazul lui Arthur
Rimbaud, sau pentru alţii izvoarele inspiraţiei încep să- curgă
la o vârstă înaintată (Binding), că pentru unii vâna poetică seacă
foarte de timpuriu, iar pentru alţii persistă până la vârsta bătrâ­
neţii, cum e cazul lui Francise James, sau la noi a lui T. Arghezi,
e imposibil de explicat cu mijloace logice. Toate acestea sunt,
credem, dovezi peremtorii că funcţia creatoare nu e determinată
de geniul vieţii, ci este un har. Biografia poate explica numai ceea
ce este ea în măsură să impună sau mai de grabă să propună,
adică un lexic anumit, datorit epocii, o ideologie, care aparţine
constelaţiei timpului respectiv, anumite preferinţe date unui gen
literar sau altuia, temele, conţinutul, dar în niciun caz ceea ce este
esenţial, adică inspiraţia, forţa creatoare, prin care se insuflă
viaţă unui material amorf, un material ce poate fi incitat de un
pretext extern, dar poate şi să nu fie. In orice caz, pe aceia care
sunt creatori dé viaţă, e ilogic să-i considerăm determinaţi de
viaţă.
1
8
ION ŞTEFAN
*) Op. cit, p. 161.
') Charles Lalo, Esthétique, 1927, pag. 33.
Z
TOAMNA ACEEA, DE-ATUNCI
Toamna aceea, toamna de-atunci
avea într'adevăr ceva tulburător şi măreţ,
ca niciodată.
In oraş, o lumină ciudată,
ca un fel de promoroacă,
pudra străzile, casele, balcoanele.
Oamenii treceau învăluiţi în ea,
ca în pardesie uşoare,
şi femeile,
transparente de-atâta lumină,
câtă vara adunase în ele,
ca în struguri şi în piersecele de pluş,
alunecau mirate, ca 'n vis,
cu un aer tandru şi fragil,
de melancolică sărbătoare.
Parcurile se desfrunzeau la fel
ca alte parcuri de deasupra,
din cer.
Seara ne adunam, ca la foc,
lângă vinul amărui din pahare;
jucau în el umbre amare
şi aroma lui
tot amară, ca a cerului,
care creştea deasupra noastră, tot mai adânc.
Veneau veşti de război.
Noi ne strângeam mai aproape, în de noi,
să evocăm din trecut.
Unii plecau la gară, ca pentru o călătorie
în marele necunoscut.
1
Le strângeam, mâna, poate pentru ultima oară:
— Drum bun, drum bun!
Ei se pierdeau pe itinerariul lor de fum.
Dar într'o seară tot aşa am plecat şi eu
sfios şi mândru totuşi în uniforma nouă
şi de soldaţii care mă salutau pe cale,
ca un omagiu pentru frumuseţea iubitei —
umbra mea nedeslipită de atunci.
Anotimpurile, câte s'au mai scurs,
nu le-am însemnat nicăieri.
Trecutul meu s'a refugiat în lada de campanie.
Aici, la masa veche,
în zadar mi-aştept prietenii,
adunaţi lângă vinul de-atunci, ca la foc.
Da, într'adevăr. Toamna acea
avea ceva tulburător şi măreţ.
S T E L E L E A U RODIT AICI
O stea a tremurat sus, în locul ei,
a pâlpâit mai tare o clipă,
ca o fâlfâire de aripă
şi s'a desprins,
ca un fruct,
cu o trenă de mătase şi scântei,
în marele necuprins.
Micuţul meu mă întreba
cu eterna, graţioasa mirare:
— Ce înseamnă când cad stelele, oare?
— Vezi, copilule, stelele sunt
ca păsările călătoare.
Pornesc adesea să răsară
în alte ceruri, care nu se văd,
cum cade mărul de pe ramul greu de rod,
ca să răsară 'n altă parte.
In graiul oamenilor delà noi
asta se cheamă moarte.
De un an şi mai bine,
cerul s'a scuturat ca o grădină.
Au rămas locuri goale pe boltă,
de-atâta mănoasă recoltă.
Uite, pe partea noastră de cer,
a rămas numai luna, ca un lampion stingher.
Celelalte toate s'au sădit
in alte ceruri goale, delà răsărit,
şî toate câte nu vor fi 'ncăput,
au răsărit în ape, pe funduri adânci de lut.
Ah, niciodată primăvara aici
n'a mustit atât de fierbinte!
Veneau aromă şi tărie delà fund,
din mănosul prund,
al atâtor straturi de oseminte
şi biata stepă săracă
mirosea a cuminecătură valahă.
Niciodată n'au crescut pe aici
atâţia maci, atâta cicoare.
Fiecare buruiană, fiecare spic
creştea din răsuflare de voinic —
şi iarba bună, moale, dé mătasă,
suspina 'n vânt tot ca la noi acasă.
Toate-au înflorit şi au rodit
din rodul delà fund îndeplinit.
Toate ne par acum ale noastre, de demult,
şi nu ştiu cum ne-am mai întoarce la noi.
Glasurile pe care 'n vântul de seară le-ascult,
înfăşurate în vrejuri de foi,
nu se mai vor înapoi.
Face-s'ar tot face război
gă adormim pe-aici, ca de demult.
HOEIA NIŢULESCU
MISTICA ŞI DOGMATICA
FASCISMULUI
1
Dacă, după cum am v ă z u t ) , politica lui Mussolini îşi trage
cea mai profundă inspiraţie a sa dintr'un ideal de ordin religios,
se poate, cu drept cuvânt, vorbi despre o « Mistică a Fascismului ».
De o mistică ce, în cugetare, se întăreşte într'o doctrină şi se
rândueşte într'o dogmatică.
Totuşi, pentru a împiedica unele încurcături, se cade să pre­
cizăm că « religiozitatea Fascismului » prezintă caracteristicile sale
care o deosebesc de religiozitate, care este înţeleasă, de obicei,
ca având privirea asupra diferitelor religiuni pozitive şi, mai cu
seamă, asupra celei creştine. Această religiozitate o vom numi,
pentru a o deosebi de aceea, ca să zicem aşa, sacerdotală, « reli­
giozitate laică ».
Chiar astfel deosebită, ea rămâne, după părerea noastră, reli­
giozitate adevărată şi nu numai metaforică, pentrucă, în ea, găsim
caracterele esenţiale ale oricărei religiuni, anume deplina şi totala
subordonare faţă de un ideal transcendent (mistica) şi apărarea
intransigentă a anumitor puncte temeinice, care nu pot fi puse,
pentru nicio raţiune, la îndoială (dogme). Faptul că Fascismul,
în nucleul său central, se prezintă ca o credinţă — credinţă poli­
tică, dacă dorim, dar, totuşi, mereu o credinţă — se pare că nu
poate fi pus la îndoială. Această credinţă a dat Căpeteniei sale
*) In articolul din Decemvrie 1942, am făcut deosebire între filosofic ţi
doctrină. Am definit pe cea din urmă, drept aceea care întovărăşeşte în mod
teoretic acţiunea. Teoreticitate imanentă faţă de acţiune, ce se pune ca act
religios creator de viaţă. Fascismul ne-a apărut ca un act de credinţă în Stat.
F"
MISTICA SI DOGMATICA FASCISMULUI
583
puterea de a înlătura orice fel de piedici şi de a înfăptui planuri
uriaşe; ea a inspirat discipolilor însufleţirea pentru luptă până
la suprema dăruire a vieţii.
Credinţă, aşa dar, care se preschimbă într'o doctrină pentru
a satisface pretenţiunile teoretice ale omului de acţiune. Doctrină
care se nutreşte, apoi, din toate descoperirile cercetărilor filosofice
şi le foloseşte pentru scopurile sale proprii — aşa cum creşti­
nismul se servise şi se serveşte mereu de orice contribuţie filo­
sofică şi culturală pe care o socoteşte folositoare pentru scopurile
sale apologetice — dar care nu pentru aceasta trebuie să se iden­
tifice cu filosofia. Fascismul, totuşi, după cum nu este o filosofie,
nu are nicio filosofie proprie. De o filosofie oficială nu are nici
nevoie. După cum a arătat Carlini*) în studiul său despre gân­
direa fascistă, ceea ce deosebeşte Fascismul de filosofia idealistă
este concepţia transcendenţei, caré este esenţială pentru doctrina
sa. In ceea ce ne priveşte, noi adăugăm că aceasta îl diferenţiază,
nu numai faţă de idealismul contemporan, ci faţă de orice filosofie
riguroasă. Acea « transcendenţă » de fapt, care nu se armonizează
bine cu autoconştiinţa filosofiei, este, în schimb, esenţială actului
religios.
Totuşi, ne pare necesar să aducem unele limpeziri asupra
înţelesului « transcendenţei » în religiozitatea laică a Fascismului.
Adevărata deosebire ce intervine între religiozitatea înţeleasă în
semnificaţia confesională, între religiozitatea, de pildă, catolică,
şi aceea a Fascismului, consistă, după părerea noastră, nu atât
în diversitatea dogmelor şi a riturilor, cât în mulţumirea dife­
rită a aceleiaşi exigenţe a transcendenţei. Pentru religiozitatea
catolică şi creştină în genere, « transcendentul » are înţelesul de
« supranatural ». Divinul transcende umanul pentrucă îl depăşeşte,
siţuându-se în afară de el. De aci, năzuinţa de a desvălui o rânduială ce coboară din cer pe pământ ca o revelaţie; de aci, pre­
valenta considerare a lumii de dincolo ce se suprapune celei lumeşti.
In religiozitatea laică, transcendentul este înţeles dimpotrivă,
ca eternă valoare imanentă faţă de realitatea contingenţă, ce se
desfăşoară în timp prin străduinţa omului, care devine astfel
x
) A. Carlini, Saggio sul pensiero filosofico e religioso del Fascismo (Eseu asupra
gândirii filosofice şi religioase a Fascismului), Roma, I.N.C.F., 194a.
fapt participator al unei rânduieli care, depăşind totuşi forţele
limitate ale individualităţii sale, rămâne pentru totdeauna o rânduială umană.
După cum se vede, « religiozitatea laică » este o vedere nouă
care s'a format în epoca Renaşterii şi prin ea a fost trecută epocii
moderne, care a desvoltat-o după toate putinţele sale. Astfel,
religiozitatea laică nu contrazice în chip necesar pe cea catolică
şi poate să o întovărăşească, după cum poate exista fără ea şi,
uneori, în contrazicere cu ea.
Această religiozitate laică a transformat valorificarea lumii
omeneşti, a posibilităţilor sale. Ea fu credinţa lui Giordano Bruno
şi, în timpuri recente, a lui Giuseppe Mazzini. Această credinţă
a exaltat puterile noi, desfăşurându-le în toate direcţiile; a dăruit,
într'o viziune mai largă, o şi mai bogată experienţă a divinului
în toate manifestările umane. Această viziune religioasă aplicată
la Stat este ceea ce, delà Hegel încoace, se obişnueşte să se nu­
mească eticitatea Statului. Statul s'a simţit mai întărit în conştiinţa
acestei întregiri a sa; a ieşit din micimea «braţului secular». Şi,
la rândul său, această elasticitate, identificată cu conştiinţa cetă­
ţenilor, constituie tocmai « mistica Statului, mistica fascistă » ) .
Religiozitatea laică în epoca Risorgimentului, adică acea mişcare
politică din care se înfiripă Italia de astăzi — a treia Italie, a lui
Giuseppe Mazzini — se împotrivi celei catolice. Mişcarea reli­
gioasă dar laică a Risorgimentului lovi în tradiţia Bisericii care,
sub imboldul contingenţei istorice, se înţepeni într'un aspect de
ireductibilă protivnicie. Glasuri împăciuitoare, precum cele ale
lui Rosmini şi Gioberti, au rămas izolate şi sfârşiră prin a ne­
mulţumi ambele tendinţe antagoniste. Religiozitatea laică în Italia
capătă o aplecare anticlericală, după cum se poate vedea în opera
tălmăcitorului său, Giosuè Carducci. Totuşi, chiar în opera ma­
relui poet, se şi desluşesc primele semne ale împăcării, sau, pentru
a ne exprima mai bine, se simte prima năzuinţă spre ea ) . Exi1
2
1
) Dacă această înfăptuire nu a fost niciodată recunoscută în vreo operă,
e totuşi caracteristica timpurilor noastre o deosebită înţelegere teoretică a acestei
exigenţe omeneşti. Eticitatea Statului este neîncetat afirmată de Mussolini în
toate scrierile şi cuvântările sale.
2
) A se confrunta « / / canto delVamore » din 1877 (Ed. Nazionale, Zanichelli,
vol. III, p. 107) şi « La Chiesa di Polenta » care este din 1897.
MISTICA ŞI DOGMATICA FASCISMULUI
S8
5
genţe de ordin spiritual s'au alăturat exigenţelor de ordin politic,
precum necesitatea de a salva patrimoniul spiritual al naţiunii
"ameninţat de subversivitatea de tip materialist grosolan iconoclast.
Motive istorice vor îndrepta religiozitatea fascistă pe o cale di­
ferită de aceea folosită de Risorgiment. Fascismul, chiar din pri­
mele momente ale înfiripării, e îndemnat să vadă în forţa spiri­
tuală a Catolicismului, nu un duşman, ci un aliat ). Revizuirea
poziţiunilor spirituale faţă de Biserică, invocată ca un act revolu­
ţionar de Alfredo Oriani în « Revolta ideală », va fi realizată pe
teren politic de Mussolini. Nu un simplu calcul politic, ci o pro­
fundă afinitate ideală, chiar în diversitatea inspiraţiei, o înţelegere
în a da mulţumire exigenţelor istorice inspirară politica lui Mus­
solini faţă de Catolicism.
Dacă apoi, după ce am precizat această credinţă laică din punctul
de vedere teoretic şi istoric, noi ne îndreptăm atenţia spre a în­
ţelege conţinutul său concret, ne pare că el trebuie să fie iden­
tificat cu conceptul de Stat-Naţiune. Statul ar fi deci Dumnezeul
acestei religii, idolul acestei noi idolatrii, după cum a apărut
unora ? Nu am crede. Ideea Statului poate fi judecată ca fiind de
inspiraţie divină, deoarece idealul este, prin sine însuşi, ceresc
şi divin, dar nu astfel poate fi judecat Statul în concretizarea sa
istorică. Statul este în realitate doar unealta acelei idei, unealta
mereu nepotrivită şi totuşi perfectibilă. Insă chiar aşa cum este,
înfăptuire omenească, neperfectă, ea poartă în Iăuntrul său o
valoare eternă care îi este imanentă şi, în virtutea acestei valori
absolute, în clipa de faţă atâtea existenţe se jertfesc cu dărnicie
într'un avânt mistic în care se realizează valoarea absolută a
eroismului.
1
Dar pentrucă Fascismul este o mişcare politică ce se cimen­
tează şi se înfăptueşte în contingenţa istorică, va trebui să vedem
cum trebuie să concepem Statul-Naţiune şi cum s/a rezolvat anti­
nomia individ stat. Această rezolvare prezintă fireşte un interes
mai mic, când ne situăm pe un plan pur teoretic, în timp ce
s
1
) A se confrunta celebra cuvântare pronunţată în 1921 de pe banca deputa­
ţilor, primul discurs al lui Mussolini ca deputat (21 Iunie) Cfr. Opere, Hoepli,
Vol. II, p. 185, unde stă scris: « Afirm că tradiţia latină şi imperială a Romei e
astăzi reprezentată de Catolicism ».
dimpotrivă aşteaptă să fie judecată la vremea sa din punct de ve­
dere istoric, ca o adevărată tălmăcire a unei ideologii în strânsoarea
vie a faptelor. Totuşi, nu am putea coborî asupra conceptului
pământesc al istoriei, dacă nu am fi înarmaţi cu arma cea mai
necesară: gândirea.
Vie, ba chiar aspră, este în Mussolini conştiinţa contrastelor.
Pentru aceasta el preţueşte pe Machiavelli, pentrucă secretarul
florentin, mai mult decât toţi, a ştiut să le înţeleagă şi să le exprime
în limpezimea scrierilor sale, numai lucruri concrete şi aderente
la realitatea faptelor. Antiteza individ-stat, care nu e altceva decât
antiteza principe-popor a lui Machiavelli, se află în realitatea
lucrurilor. Dar această antiteză este rodnică, deoarece toată viaţa
se mişcă în chip hegelian între termeni opuşi, care cer o sforţare
supremă spre a fi împăcaţi, depăşiţi. Şi depăşirea nu e un com­
promis steril, ci rodul tainic al unei situaţii noi, al unei vieţi noi,
bogată de tot trecutul, purificată de toate scoriile, răsfrântă în
viitor. De aceea, sforţarea creatoare a Statului este, în orice clipă,
depăşirea antitezelor, învederarea instanţelor opuse, iar nu ne­
gaţia lor.
Nu poate fi negat Statul. Fără auxiliarul său puternic, viaţa
individului se preschimbă în barbarie, forţele sale se împrăştie
şi viaţa sub toate formele sale încetează de a mai curge şi se schingiueşte. Reconstituirea Statului pe baze temeinice a fost aspiraţia
universal simţită, ce capătă satisfacţie odată cu ridicarea la putere
a lui Mussolini.
Dar nu poate fi negat nici individul. Tot ceea ce este măreţ
în lume este opera acelei sinteze spirituale unice, ce nu se poate
îndepărta nici substitui, individul. Mussolini este individualist
prin excelenţă. Şi el însuşi ne-a vorbit despre dramatica împotri­
vire lăuntrică; în el lucrează cele două exigenţe opuse şi contra­
stante ) . Sfinţenia, eroismul, ştiinţa, arta, aceste valori absolute
care singure justifică existenţa acestei lumi, prin care luptele şi
durerile sunt consacrate, nu se pot manifesta decât prin perso­
nalitate. Mussolini nu a iubit niciodată masele ca atare, nu a
1
*) « In mine se războiesc doi Mussolini, unul care nu iubeşte masei*
individualist, celălalt cu desăvârşire disciplinat » (Opere, Vol. II, Hoepli,
p. 2 0 5 .
MISTICA ŞI DOGMATICA FASCISMULUI
1
adorat niciodată numărul ). Violenţei brutale i-a opus « violenţa
eroică şi iluminată» a lui Sorel; simpatiile sale au fost în mod
constant pentru minorităţile alese şi superioare; idealul său c
înălţarea poporului, om de om, suflet de suflet ).
Dacă cele mai aparente aspecte ale Fascismului ne-ar rătăci
până să pierdem din vedere funcţiunea individului, nu am mai
izbuti să înţelegem profunda deosebire ce-1 desparte de Comu­
nism, fie în practici, cât şi în doctrină.
Totuşi, spre a înţelege exact concepţia lui Mussolini asupra
individului, ar trebui să adoptăm punctul de vedere al Statului.
« In afară de Stat individul nu e nimic » ) . Doctrina Fascismului
năzueşte, cu toate acestea, spre un ideal umanist al Statului. Se
poate spune că modul tradiţional de a concepe impunerea tra­
diţională a celebrelor « Drepturi ale omului » s'a răsturnat în
aceea a « Datoriilor omului ». Primul vestitor al acestei revoluţii
spirituale în Italia a fost Giuseppe Mazzini.
Ne pare că putem încheia astfel că în Fascism nu se poate
vorbi de individ, decât privindu-1 din punctul de vedere al Sta­
tului *), şi se înţelege atunci de ce Fascismul nu poate fi indulgent
faţă de viaţa comodă, faţă de concepţiile egoiste, numite în mod
obişnuit, « burgheze ». Aceste concepţii false despre individ ucid,
în cele din urmă, însăşi personalitatea umană, schingiuind-o în
avânturile sale eroice şi sărăcind-o «în scurtul răstimp al plă2
8
*) Trebuie să se vadă în aceasta cauzi desfiinţării parlamentarismului, a
sufragiului universal, a practicilor electorale care justifică puterea cu lucrări
aritmetice. Fascismul poate fi conceput ca « . . . forma cea mai uşoară de democraţie
dacă poporul e conceput, cum trebuie să fie, calitativ şi nu.cantitativ, drept ideea
mai puternică, fiind mai morală, mai coerentă, mai adevărată, care în popor se
actualizează drept conştiinţa şi voinţa celor puţini, ba chiar a Unuia, şi care
ideal tinde să se actualizeze în conştiinţa şi în voinţa tuturor ». (Mussolini,
Dottrîna del Fascismo, Encicl. lud., Vol. XIV, p. 847).
) Despre mulţimea, atât de dragă demagogilor socialişti şi democraţi, chiar
din 1921, Mussolini, înainte de a urca la putere, astfel vorbea la Roma, în sala
« dell'Augusteo »: < Noi voim să o slujim, să o educăm, dar când greşeşte, să o
biciuim
Noi voim să-i ridicăm nivelul intelectual şi moral pentrucă voim
să o înserăm în istoria Naţiunii » (Opere, Vol. II, p. 204).
) Mussolini, Dottrîna del Fascismo, Op. cit., p. 847.
*) « Antiindividualistă, concepţiunea fascistă este pentru Stat: şi este pentru
individ întru cât el coincide cu Statul, conştiinţă şi voinţă universală a omului
în existenţa sa istorică ». (Ibidem, p. 847).
2
8
1
cerii » ) . Dar, de altă parte, un Stat care nu ar fi expresia perso­
nalităţilor cetăţenilor, ar fi o rece abstracţie teoretică, o monstruoasă
maşină nivelatoare şi nimicitoare a oricărei mari civilizaţii.
E greu, fără îndoială, să realizezi în procesul istoric depăşirea
forţelor opuse, să împiedici, într'un sens sau într'altul, alunecările
periculoase. Aceasta e opera geniului, osteneala condotierului,
care înfăptueşte arta machiavelică de a guverna.
Studiul nostru consideră problema din punctul de vedere
teoretic. Insă, din acest punct de vedere, problema noastră are
încă nevoie de unele preciăzri.
GIOVANNI VILLA
(Traducere de Marietta Coandă)
*) « Omul Fascismului este individul care e naţiune şi patrie, lege morală
care strânge împreună indivizi şi generaţii într'o tradiţie şi către o misiune
care suprimă instinctul vieţii închisă în scurtul răstimp al plăcerii, spre a instaura
în muncă o viaţă superioară, liberă de zăgăzuirile timpului şi spaţiului: o viaţă
în care individul, datorită abnegaţiei de sine, a sacrificiului intereselor proprii,
a morţii însăşi, realizează acea asistenţă cu totul spirituală în care constă valoarea
sa de ora_», (Ibidem, p. 8 4 7 ) .
ATÂTEA FLORI.
Atâtea flori crescute pentru cântec,
Şerpuitoare trec printre cuvinte
Şi ora lor înaltă, fără seamăn,
încet, încet, ca un apus de umbre,
Se schimbă în aducere aminte.
Aleg doar mugurii
Şi numai roua lor plăpândă o păstrez
Din. toată nesfârşirea
Atâtor înfloriri de melodii.
Comorii prea sărace îi adaog
Numai un dram din ceea ce visez.
FRUMOASA DIMINEAŢĂ
Frumoasa dimineaţă mi se 'nchină
Cu reverenţe zvelte de domniţă,
Foşnind printre coloane vii de soare
In mătăsoasa-i rochie de lumină.
E o iubire pură, ce ne leagă
Cu fiecare nouă revedere.
Pe fruntea-i albă mâna-mi de tăciune
Se schimbă 'n luminoasă mângâiere.
Frumoasa dimineaţă...
In faţa ei, ca într'o rugăciune,
Mă simt uşor şi minunat de singur.
Lin risipit în sprintena lumină
Din mii de părţi, din nesfârşite zări,
Mă 'nvăluie imensă, ca o apă,
Răcoarea ei hieratică, senină.
AUREL CHIRESCU
PROBLEME DE CONSTRUCŢIE
IN DRAMĂ
Preocupările de arhitectonică în cercetarea operei de artă
literară nu sunt atât de recente pe cât ar părea la prima vedere.
Nu avem aici intenţia de a le face istoricul. Cel care ar dori aceasta
şi-ar putea face o schiţă destul de completă urmărind cu ajutorul
indicelui delà sfârşit noţiunea de Aufbau şi categoriile tektonischatektonisch în opera fundamentală a lui Oskar Walzel ).
E adevărat însă că, dacă adâncimea în timp a acestor preo­
cupări e respectabilă, în schimb sfera lor e de cele mai adeseori
limitată la problematica dramei. Canonul aristotelic- întărit de
cunoscutele versuri ale lui Horaţiu ) a pus delà început problema
nu pe tărâmul analizei ci al tehnicei dramei, al normelor pe care
trebuie să le respecte această tehnică. Acolo a rămas, atât în arta
cât mai ales în teoria Renaşterii, în tragedia clasică franceză ca
şi în drama clasică germană.
Fie că se închega sever aristotelic în trei acte : expoziţie —
intrigă — catastrofă, fie că se echilibra horaţian în cinci acte,
drama clasică dobândea, prin accentul de culminaţie pus inva­
riabil pe actul III, o structură piramidală evidentă.
Ilustrată prin creaţii de vechi şi covârşitor prestigiu, structura
aceasta a ajuns să fie considerată ca însăşi a dramei şi ca singura
posibilă. Chiar când, mai târziu, i s'a opus — formidabilă şi ispix
2
l
) Oskar Walzel, Gehalt und Oestait im Kunstwerh des Diehter*, Berlin
1923.
') De arte poetica, v. 189—90:
Neve minor neu sit quinto production actu
Fabula, qua] posci vuit et spectata reponi.
titoare — structura cu totul alta a operei lui Shakespeare, norma
clasică a rămas respectată nu numai ca atare ci şi ca schemă vala­
bilă pentru analiza noilor opere.
Astfel când, la noi, în 1898, Anghel Demetriescu analizează
poezia dramatică *) în cadrul problemelor de estetică, el se vede
sprijinit în vederile sale nu numai de cultura lui clasic-didactică,
ci şi de cercetările germane din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea. Astfel el foloseşte cu admiraţie schema pe care o dă
Gustav Freytag *) nu ca normă ci ca rezultat al cercetărilor sale
asupra structurii dramei. El vede în orice dramă, ca lege esen­
ţială, arhitecturarea acţiunii în cinci segmente: introducere, gra­
daţie, culminaţie, peripeţie, catastrofă. Această tehnică a dramei
— pe care, după extrem de justa observaţie a regretatului ger­
manist Iulius Petersen *) Freytag a croit-o ca pe o haină pe corpul
dramei clasice — el caută s'o evidenţieze încrezător pretutindeni.
Mai prudent, Anghel Demetriescu nu îl urmează în riscanta încer­
care de a vârî întregul Wallenstein al lui Schiller în cele cinci
împărţiri, ci se mulţumeşte cu analiza schematică pe care o face
dramei Othello a lui Shakespeare. E necesar să menţionăm că
Othello e pe departe drama cea mai puternic, mai clar construită
a lui Shakespeare*), cea mai aproape deci, cât putea fi o operă
a lui Shakespeare, de idealul clasic. Chiar când poposeşte astfel
la Shakespeare, Anghel Demetriescu îşi urmăreşte, ca şi Freytag,
preocupările sale de teoretician în sens clasic al artei, preocupat
mai puţin de a lămuri însăşi fiinţa arhitectonică proprie, originală,
a operei de artă, cât a o încadra într'o schemă binecunoscută şi
cât mai universal valabilă. Va trebui să apară mai întâi cartea
într'adevăr de epocă a lui Heinrich Wôlfflin ) pentru ca alte
forme de artă, ca şi aceea a lui Shakespeare, decât cele clasice
să înceapă să-şi găsească o preţuire nu numai de sentiment ci
8
1
) Poezia dramatică, în Literatura fi arta română, An. II, cf. şi Opere (Scrii­
torii români uitaţi), Bucureşti 1937, p. 141—43.
*) Gustav Freytag, Die Technik des Dramas, 1863.
) Iulius Petersen, Die Wissenschaft von der Dichlung, vol. I, Berlin 1939,
p. 146.
*) Walter F. Schirmer, Oeschichte der englischen Literatur, Halle/Saale
1937, p. 258.
*) Heinrich Wôlfflin, KunttgescMcMliche Orundbegriffe, Mtachen 1915.
3
încadrată just şi hotărît în alte categorii stilistice. Opunând cate­
goriilor clasice •— de linearitate, egalitate în plan, multilateralitate,
formă închisă şi claritate — tot atâtea categorii-polarităţi :
picturalul, adâncimea, unitatea, forma deschisă şi neclaritatea,
Wôlfflin scoate înţelegerea marilop opere neclasice din situaţia
de simplă expresie a unui sentiment de tainică sau entuziastă
înrudire, cu care le ridicau pe scut acei ce voiau să lovească în
estetica de norme clasice, sau cel puţin să se definească pe ei înşişi
altfel. Cum a fost cazul lui Heinrich von Kleist, care şi-a dat seama
că în construcţia operei de artă literară mai pot fi sever valabile
şi alte legi decât cele ale arhitecturii: anume cele ale muzicii,
armonia unei simfonii fiind obţinută prin cu totul alte mijloace
decât ale clasicei simetrii arhitectonice. Rodul acestei descoperiri
este îmbinarea muzicală a tematicei din Penthesilea lui Kleist.
Wôlfflin trece definitiv problema din domeniul preocupărilor
creatoare ale artiştilor în cel al inventarierilor lucide ale cerce­
tătorilor. Stabilind principiul « lămuririi reciproce a artelor » — care
a stârnit atâtea entuziasme ca şi ironii — Oskar Walzel caută să
utilizeze şi în analiza poeziei cel puţin o parte din categoriile lui
Wôlfflin sau să le găsească echivalente proprii.
Una din cele mai răspicate perechi de categorii wôlffliniene
fiind cea închis-deschis (tectonic-atectonic), ea îşi găseşte o largă
aplicare şi în cercetările literare ale lui Walzel. Provenienţa lor
din arhitectură le-a făcut să-i devină aproape indispensabile, ca
noţiuni cu care operează în analiza structurii, a construcţiei poeziei.
Astfel i se pare că se poate afirma categoric suprapunerea desă­
vârşită a trăsăturilor pe care Wôlfflin le află tectonicei artei Re­
naşterii şi a acelora pe care el, Walzel, le vede în drama clasică
franceză şi germană ; după cum aceleaşi trăsături pe care Wôlfflin
le însemnează în atectonicul Barocului Walzel le observă punct
cu punct în construcţia dramelor lui Shakespeare
Nu intenţionăm aici să facem un rezumat al cercetărilor lui
Walzèl în acest sens. Nici al acelora pe care Walzel îi aminteşte şi
îi discută cu specifica lui bogăţie şi exactitate în informaţie, în
opera citată, ca mergând paralel cu el sau continuându-1 în această
problemă.
*) O. Walzel, OehaU und Oestalt.. p. 316.
Ceea ce voim să înfăţişăm aici sunt tocmai ultimele aspecte şi
cercetări — ceea ce s'a încercat şi s'a realizat dincolo de Walzel,
de curând.
Mai înainte însă trebuie să însemnăm două clarificări ne­
cesare.
Una e de ordin istoric:
Preocupările de cercetare a construcţiei operelor de poezie au
fost într'adevăr stimulate mult de influenţa metodei lui Wôlfflin,
dar nu s'au născut din ea. însuşi Walzel pomeneşte cu recuno­
ştinţă şi înţelegere lucrările lui Carl Steinweg, date la lumină
în majoritate încă înainte de 1912. Aceste lucrări au urmărit
în cea mai mare parte probleme de construcţie a dramei
clasice.
Steinweg a ajuns la cercetarea lor nu ca analist ci ca istoric.
Ca atare, a dobândit convingerea că sentimentul'estetic în Franţa
secolului 17 şi mai ales 18 şi-ar avea rădăcini fireşti în matematică
şi arhitectură. Corneille e întâi de toate un fiu al oraşului Rouen,
cetatea tipică a Goticului francez. De aceea pe Steinweg nu-1 miră
faptul că el îşi construeşte tragediile ca un arhitect. Şi ca să lămu­
rească mai precis structura acestor tragedii Steinweg nu se sfieşte
să apeleze la termeni de arhitectonică şi plastică. Unul din aceştia
e acela de « grup », luat mai ales în sensul arhitectonic. Dintre cele
5 acte ale lui Corneille şi Racine, cel de al treilea constituie nu
numai culminaţia, ci şi axa de simetrie. Liii i se alătură — ca
grupuri de situaţii şi personaje — actele 2 şi 4. Lângă fiecare din
ele, actele 1 şi 5. Vorba « lângă » nu e a noastră : Steinweg vede
atât de răspicat arhitectonic drama clasică franceză încât îi aplică
noţiuni absolut spaţiale—stânga şi dreapta.
Mai înainte deja, Steinweg arătase aceeaşi arhitectură unde
era mai puţin de aşteptat: în fabulele lui La Fontaine. De exemplu,
fabula Lupul şi Câinele stă din 41 versuri. Versul 21 se vede clar
că e mijlocul construcţiei; înainte şi după el stă câte o grupă
de 8 versuri; începutul şi finalul stau din câte 12 versuri.
Un alt termen pe care Steinweg îl întrebuinţează din plastică
e cel de « perspectivă » : gesturi şi momente în dramă indică spre
ceva mai departe, alături sau dincolo de acţiunea propriu zisă, pe
care o închide opera.
Iulius Petersen, la rându-i, aminteşte cercetările de structură
pornite din îndemnul lui Franz Saran de către elevii săi ), înainte
de Wôlfflin. Tot înainte de 1915, cu noţiunea de grup se operează
într'o serie de conştiincioase cercetări de structură în dramă ale
lui R. M. Werner şi B . Seuffert ) . Conform spiritului vremii însă,
se priveşte prea mecanic totul, cercetările cad în pedanterie şi
rezultatele se apropie de scheme rigide, care rareori sunt pe măsura
vieţii din opera de artă. Un merit au însă că se îndreaptă şi spre
alte forme de dramă decât cea clasică şi se silesc să făurească şi
categorii pe potriva lor, cum ar fi aceea de «acţiune ondulatorie », pe care o vom întâlni mult mai târziu, folosită în cer­
cetările recente ale lui Lùbbert, de care vom vorbi mai departe.
1
2
A doua clarificare necesară este cea a raportului dintre no­
ţiunea de « construcţie », aşa cum o întrebuinţăm noi, şi cea de
« formă internă », care poate ar părea mai indicată.
Ar părea, însă pe nedrept. Nu voim să-i dăm noţiunii de
« structură » a operei de artă o pregnanţă prea mare de luciditate,
nici s'o facem prea exagerat dependentă de voinţa în creaţie.
Totuşi aici e vorba de mai mult decât de pura dinamică sufle­
tească ce duce la forma internă. Pe lângă aceasta — deci pe lângă
viziunea artistică crescând delà început deplină în spiritul
artistului ca formă internă — în construcţia operei intră şi alte
elemente, de luciditate, de tehnică.
Recunoaştem totuşi — termenul de « construcţie » nu sună prea
fericit. Are prea mult mărunt meşteşugăresc în el. Ne-am ferit
de acel de « arhitectonică », ce ar fi ispitit mai mult, din alt motiv:
Am fi repetat greşala celor care-şi extrăgeau noţiunile doar dintr'un
singur tip de creaţie — cel clasic. Fiindcă mai e cel puţin încă
un tip de clară construcţie artistică, în afară de cel arhitectonic:
cel muzical.
1
) O. Spiess, Die dramatische Handlung in Leasings « Emilia Oahtti » und
« Minna von Barnhelm», 1911.
) R. M. Werner, Die Gruppen im Drama, în Festgabe f. Heinzel, Weimar
1898.
B. Seuffert, Beobachtungen iiber dichterisehe Komposition, în Germ. Rom.
Monatsschrift, An. I (1909), p. 599—617 şi An. LU (1911), p. 569—84 şi 617—32.
2
Am pomenit despre vederile lui H. von Kleist şi de ceea ce a
încercat el să realizeze în Penthesilea, consecvent lor, ca tip de
construcţie de dramă prin tehnică muzicală.
Nu e vorba aici de tot ceea ce trăieşte în auz din opera literară,
prin sunete şi cuvânt. Ci de legi de structură, de construcţie, care
în unele tipuri de creaţie literară sunt mai aproape cu mult de
legile muzicii decât de cele ale arhitecturii.
Nu e vorba nici de aplicarea voită a unei tehnici de construcţie
muzicală, cum am văzut la Kleist sau cum, şi mai răspicată, se
poate întâlni la romanticii puri germani. Die verkehrte Welt a lui
Tieck începe printr'o — el îi zice — « simfonie ». Prologul obici­
nuit al unei drame este construit aici în cuvinte, însă după toate
prescripţiile tehnice ale unei uverturi.
Problema e mai largă şi noi am atins-o deja, vorbind despre
cercetările lui Steinweg. Sunt anume tipuri de creaţie poetică, a
căror construcţie nu se poate lămuri prin noţiuni luate din do­
meniul arhitecturii.
Tot Oskar Walzel ştie să tragă maximum de folos din cerce­
tările altora pe acest drum ).
Unul e Otto Ludwig. El descoperă în majoritatea tragediilor
lui Shakespeare forma de sonată, cu cele trei tacturi ale ei : întâiul
tact aduce tema; al doilea conduce tema în intimă alternanţă şi
opunere cu contratema, împletind armonic şi contrapunctic moti­
vele; tactul al treilea înfăţişază iarăşi tema, mergând repede
către liniştire, fie prin moarte fie prin împăcare. Tema e caracterul
eroului; contratema este tragica opoziţie ce o întâmpină, într'un
om sau în destin.
Tehnica asta de sonată caută Ludwig s'o evidenţieze până în
amănunte în Coriolan.
Altădată urmăreşte structura « fugii », analizând cum Othello
şi Jago merg alături în toată tragedia Maurului, ca « tema » şi
« contrastul » într'o fugă de Bach.
Un bun cunoscător al teatrului popular austriac, Felix Trojan*),
identifică una din temele cele mai iubite din teatrul burlesc ce a
1
*) O. Walzel, Dos Worthunstwerh, Leipzig 1926, p. 312, urm. şi 320 urm.
*) Felix Trojan, Das Theater an der Wien, Schatispieler und Volksstilclce in
den Jahren 1850—75, Leipzig, Wien 1923.
urmat celui de improvizaţie — un bătrân şi urâcios tată sau
tutore e învins până la urmă de voinţa de a se iubi a unei perechi
tinere — într'un foarte frecvent moment muzical : o voce de bas
sună tot timpul, ca pedală de orgă, neschimbat şi fără nicio aco­
modare la vocile luminoase, ce îi răspund contrapunctic până ce
o armonizează.
Evident, toate acestea tind să clarifice, nu să explice. Pentru
un om de ştiinţă această clarificare a operei în ea însăşi poate fi
un scop în sine şi singurul. Nu din prudenţă, ci din convingerea
că cea mai valabilă explicare a operei de artă rămâne clarificarea
lucidă a cauzalităţii ei interioare şi numai a ei.
Sunt însă şi spirite mai adânc neliniştite care, riscând să treacă
dincolo de marginile severe ale ştiinţei, nu se pot opri să nu întrebe
mai mult şi să caute şi să răspundă.
Neluându-le tot ceea ce gândesc ca literă de Evanghelie, suntem
totuşi datori să le dăm şi lor cuvântul.
Unul dintre aceste spirite, care şi-au pus întrebări şi în legătură
cu problema ce ne preocupă, este Dagobert Frey. într'o impre­
sionantă operă de sinteză *) caută să vadă dacă în succesiunea :
Gotic-Renaştere-Baroc nu se poate descifra împletirea complexă
a unui fir spiritual unic. Fără a intra amănunţit în prezentarea
şi discuţia acestui fir — vom cerceta desbaterile care ating pro­
blema noastră.
Frapat şi el de îmbinarea « contrapunctică » a firelor de acţiune .
la Shakespeare, Frey caută să-i lămurească complexitatea prin
alăturarea de Pieter Brueghel Bătrânul, cel născut cu o generaţie
înaintea lui. Asta înseamnă împingerea lui Shakespeare din Baroc
către Manierism. In concepţia nu numai a lui Frey dar şi a
multora dintre istoricii de artă, o bună parte din Manierism
e privită ca o reîntoarcere — peste Renaştere — la limbajul gotic
al formelor, o ducere mai departe în artă a felului gotic de a vedea
lumea •).
Alăturarea e îndrăzneaţă, dar nu 1-a ispitit numai pe Frey.
Wilhelm Pinder, actualul profesor de istoria artelor la Universi*) Dagobert Frey, Ootik und Renaissance ah Orundlagen der modemen Welt­
anschauung, Augsburg 1929.
') Richard Hamann, Geschichte der Kunst, Berlin, 1932, p. 552.
tatea din Berlin, îl integrează pe Brueghel în a doua generaţie a
Manierismului ). Pe Shakespeare îl alătură de a treia, tipizată
prin Greco şi Cervantes. Recunoaşte însă că Shakespeare e numai
« şi manierist », depăşindu-i în timp pe ceilalţi şi ca vârstă şi ca
spiritualitate, ţinând de plin Baroc *).
Frey leagă şi diferenţiază astfel Manierismul de Gotic : Pictura
gotică nu cunoştea simultaneitatea văzului, care înseamnă marea
răsturnare sufletească a Renaşterii ca premergătoare a înţelegerii
moderne. De aceea, în Gotic contemplaţia e succesivă. Chiar în
acelaşi tablou, în pictură, nu toate părţile lui, toate obiectele
din el sunt privite deodată ci pe rând, unul după altul. Sinteza
spaţială nu se face în tablou ci în privitor, ca trăire succesivă, la
fel ca în urma unei descrieri. Detaliile de « genre » care în tablourile
gotice înconjoară scenele umane, nu stau în raport logic, de con­
ţinut, — cu atât mai puţin de contrast — cu ele. Ele creionează
doar împrejurimile, spaţiul în sine, cu acea bucurie jucăuşă a
amănuntului de viaţă, cu acea naivă fantezie creatoare a sufletului
medieval.
Brueghel, dimpotrivă, urmăreşte lucid contrastul şi scoate
efecte de artă din el: grandoarea timpului care cuprinde totul, în
aceeaşi clipire — viaţă şi moarte, bucurie şi durere, brutalitate
aspră şi religiozitate a datoriei, indiferenţă obtuză şi naivă nevi­
novăţie, toate întâlnindu-se ca din întâmplare în complexitatea
vieţii.
Acelaşi sentiment al vieţii, aceeaşi viziune a realităţii îşi găseşte
forma de artă şi la Shakespeare. Şi aceeaşi evoluţie delà teatrul
gotic la el.
In « misterul » medieval, intermezzo-urile îşi găsesc justificarea
în ele înseşi. Chiar dacă exterior erau legate de acţiune, în viaţa lor
îi erau străine. Astfel după nunta la Cana Galileii urma dialogul
dintre Iudei şi Ion Botezătorul, apoi botezul lui Hristos, viaţa
păcătoasă a Măriei Magdalena etc. Chiar în Evul Mediu târziu,
când acţiunea se desvoltă prolific, interesul rămâne tot legat de
ceea ce se întâmplă în fiecare scenă. Acţiunea se desvoltă în per1
') Wilhelm Pinder, Dos Problem der Generationen in der Kunstgesehiehte
Europa», 3 Aufl. Leipzig, p. 47.
') Ibid., p. 120—21.
sonaje, nu creşte din caracterul lor. Spectatorul e fascinat de
diversitatea întâmplărilor, de bogăţia şi necontenita schimbare a
apariţiilor.
La Shakespeare e aceeaşi largă şi naivă dispoziţie — izvorîtă
dintr'o mare forţă de viaţă — de a recepta toată diversitatea
realităţii, de a plânge şi a râde în acelaşi timp, de a îngropa şi de
a benchetui, fără a fi preocupat de împăcarea logică a con­
trastelor.
Acţiunea principală nu se leagă de cele secundare şi episodice
prin materialul lor, ci se unifică în aspecte sub aceeaşi privire înţe­
legătoare faţă de întreagă lărgimea şi diversitatea de aspecte ale
cursului vieţii. Ele se îmbină astfel nu arhitectonic, adică prin
logică, ci contrapunctic, adică prin sentiment ).
1
Faptul că atâţia deosebiţi cercetători găsesc o mai bună cla­
rificare a structurii operei lui Shakespeare prin noţiuni muzicale
nu e nici o simplă întâmplare, nici o influenţare reciprocă.
K . Joel face o observaţie care aruncă extrem de interesante
lumini asupra problemei noastre, integrând-o într'o neaşteptată
perspectivă istorică.
Remarca lui e că tocmai în momentul când drama ajungea în
Europa la o înălţime neîntâlnită, prin Shakespeare, Cervantes,
Lope de Vega, Calderon, Corneille, Racine, Molière — pe la 1600
se naşte drama muzicală ca formă de artă. Ea se naşte cu necesi­
tate, ca marea formă de artă care să le cuprindă pe toate celelalte
într'o unitate puternică şi totuşi vie, suplă şi complexă totodată,
care să aibă tot dramatismul dominator al vocii umane singure
din drama lui Corneille şi toată bogăţia de viaţă a împletirii mo­
tivelor în orhestră aşa ca în drama lui Shakespeare.
Iar cu o generaţie mai târziu, în 1633, după ce tensiunea spi­
rituală a Barocului îşi atinge apogeul şi în plastică, opera îşi
găseşte, prin Çavalli, numele pentru drama muzicală şi se impune
prodigios,ca formă de artă: Peri, Cavalli şi Monteverdi în Italia,
Lully în Franţa, Purceii în Anglia, Schiitz în Germania. Numai
în Veneţia, între 1640—1700 se perindă pe scenă 40 de componişti şi 350 de opere.
l
) Frey, op. cit.,
p.
125—26.
Drama muzicală — opera — apare astfel ca ultima concluzie
artistică, forma ele artă la care ajunge până Ia urmă cu necesi­
tate spiritul baroc. Nu numai fiindcă îmbina atâtea arte în setea
de unitate a Barocului, ci fiindcă forma ei muzicală putea să îmbine
mai viu şi mai suplu ca orice altă formă de artă marile tensiuni
interioare ale acestui Baroc, bogăţia lui fascinantă de amănunte
şi contraste de viaţă ) .
Ceea ce încercase cu atâtea riscuri să îmbine în severa arhi­
tectură a dramelor sale Corneille, ceeea ce intuise mai bine Sha­
kespeare din adâncimea moştenirii sale gotice, în ritmul contrapunctic al creaţiei lui — realizează înflorirea muzicală prin care
culminează Barocul.
1
Aceeaşi dualitate în construcţia poeziei — între arhitectonic şi
muzical — o urmăreşte şi Fr. Strich, pornind tot delà polarităţile
stabilite de Wôlfflin în formele de artă ) . Numai că Strich nu
se mulţumeşte doar cu încercarea de a transpune şi în analiza
poeziei categoriile plastice wôlffliniene. Aceasta au încercat-o
destui înaintea lui Strich —• un Théophil Spoerri în cercetarea
îmbinării de Renaştere şi Baroc la Ariosto, un K . Vossler ca me­
todă generală de lucru în domeniul literaturii, un H. Lewandowski
în studiul formelor de expresie lirică ) .
Strich vrea să treacă mai adânc de cele cinci perechi de cate­
gorii, vrea să ajungă la rădăcina dualităţii lor ca la un fel de « străpolaritate ». Rădăcina lor ar sta, după Strich, în însuşi spiritul
omenesc — şi anume în tendinţa lui către nemurire. La ea caută
să ajungă pe două căi: Fie că e fascinat de clocotul neostoit al
vieţii firii, în care fiece moarte e prag pentru o renaştere şi fiecare
apariţie e un moment din infinitul şirag de transformări pro­
teice, şi atunci îşi vede salvarea din moarte doar în scufundarea
în infinitul vieţii universale. Fie că, dimpotrivă, e speriat de acest
clocot nestăvilit şi caută evadarea în forme hotărîte, imuabile,
eterne, în desăvârşirea lor.
2
3
*) K. Joel, Wandlungen der Weltanschauung, 2 vol., Tubingen, 1928—34,
ve). II, p. 410—11.
) Fritz Strich, Deutsche Klassilc xind Romantih, Mtinchen 1922.
*) Cf. O. Walzel, Oehalt und Gestalt, p. 399.
a
Această polaritate originară : desăvârşire — infinit, Strich
caută s'o înfăţişeze într'unul din cele mai clare momente istorice
ale ei, şi anume în acela din pragul secolului 18 către 19 în Ger­
mania: trecerea delà clasicismul epocei Goethe la romantism.
Cele mai multe din categoriile Barocului îşi găsesc — ca opuse celor
clasice — înţelesul şi în romantism. Strich ajunge în mod normal
să le aplice şi romanticilor germani, după ce mai întâi le verificase
în alt prag de timp ) , de astădată foarte aproape de cel din care
Wôlfflin îşi extrăsese categoriile : veacul 17, în care poezia germană
trece delà Renaştere la Baroc.
Nu vom urmări, fireşte, analiza lui Strich în toată bogăţia ei,
cu toate că e atât de ispititoare. Ne vom opri numai la acele mo­
mente ale ei care sunt în legătură cu problemele discutate de noi
până acum. Astfel, prin necesitatea de a reliefa mai bine drama
romantică faţă de cea clasică, Strich analizează şi structura dramei
lui Shakespeare alături de a lui Kleist. In această analiză,
Strich foloseşte categoriile: suprafaţă-adâncime în sensul Iui
Wôlfflin, văzând astfel opera dramatică spaţial, în mai multe
dimensiuni.
Drama clasică înfăţişază oamenii alături, ca pe o suprafaţă,
fiindcă pe ea o interesează numai un aspect al lor: acela căruia
i se va da valoare de durabilitate şi de simbol. Personajele poartă
aici, şi faţă de noi şi între ele, acelaşi chip ; stau toate ca într'un
prim plan, clare şi luminate, ca într'un relief.
Drama romantică, dimpotrivă, e construită în adâncime, la
fel ca la Shakespeare. Oamenii stau în ea nu cu faţa lor cea eternă,
ci cu toată bogăţia de aspecte a fiinţei lor întregi. E destul să se
răsucească sau să păşească puţin, ca să vină în lumină o altă
latură a fiinţei lor. Şi între ele, personajele stau în largi raporturi
spaţiale: unele ajung în penumbră, se văd depărtate şi mici, alteori
intră în plină lumină şi apropiere ) .
Dacă în cercetarea structurii dramei Strich nu se simte ispitit
să folosească şi categorii muzicale, în efortul de înţelegere al poe­
ziei romantice aceste categorii sunt foarte des folosite — deci şi
în analize de structură.
2
2
*) In. Festschrift fur Fran* Muncher, Miinchen 1916.
•) Op. cit., p. 178—9.
Cu această ocazie apare şi la Strich polaritatea: arhitectonicmuzical, când el opune poezia clasică celei romantice.
Strich compară anume două cântece de primăvară ale lui
Goethe. Unul din tinereţe, Mailied, sentimentul iubirii în izbucnire
frenetică şi totuşi conturat arhitectonic : ascensiune a sentimentului,
linişte în culminaţia lui — la mijloc — şi apoi coborîre. Altul,
de mult mai târziu, Fruhling iibers Jahr : simetrie clară între
sentimentele de primăvară şi cele de iubire.
Şi faţă de acestea, mişcarea muzicală pură a poeziei lui Tieck.
Pentru Strich astfel poezia romantică are întotdeauna ceva
din forma muzicală a variaţiunii. Tieck îşi caracterizase chiar odată
al său Fortunatus drept un motiv cu variaţiile sale. E anume în
el motivul norocului, care mereu revine în nesfârşite variaţii.
Şi e interesant de observat cum — cu instinctul acela care îi
spune creatorului, oricât ar tinde el către liniile fluide ale vieţii
muzicale, că arta e întâi de toate formă, cristalizare — roman­
tismul german şi-a găsit în lirică una din acele forme care, în fixi­
tatea lor, să răspundă totuşi acelui sentiment al neîncetatei trans­
formări, care îi e atât de caracteristic. Forma aceasta e glossa spa­
niolă, în care un motiv poetic e cristalizat iniţial ca un fel de motto
şi apoi el călătoreşte prin fiecare din strofele poeziei, ca un vers
ce se repetă şi se adânceşte mereu, de fiecare dată altfel, în fiinţa
poemului.
Iar când mişcarea sufletească cere o formă mai puţin rigidă,
romantismul german crează acea formă specifică a Lied-ului,
în care fiecare strofă e adesea o revenire, o variaţiune a unei sin­
gure teme, ce durează astfel ca un fel de refren, sub toate aspectele
neprevăzute pe care le ia tema în fiecare nouă strofă — ca de
exemplu la Brentano ) .
Această tendinţă de a vedea muzical structura artei este atât
de puternică în timpul romantismului german încât ea răzbate
până şi în consideraţiile oamenilor de epocă asupra plasticei,
adică tocmai acolo unde ne-am aştepta mai puţin. Strich observă
astfel cu fineţe cum Philipp Otto Runge vorbeşte despre un
tablou al său : « Am observat aici ceva ce m'a dus la gânduri foarte
clare despre compoziţie... anume că acest tablou ar fi ceea ce
1
») Op. cil.,
p. 183.
în muzică e o fugă. Prin asta am înţeles clar că şi în arta noastră
se întâmplă acelaşi lucru, şi anume te înlesneşti mult când desco­
peri propoziţia muzicală ce stă în întregul unei compoziţii, o
variezi prin acest întreg şi o laşi mereu să strălumineze prin e l . . . »
In timp ce romantismul impune astfel structura muzicală
până şi în pictură, tipul clasic tinde spre arhitectonic chiar acolo
unde momentul muzical pare a se impune cu necesitate. Tot
Strich arată astfel cum Goethe, însuşindu-şi motivul poetic din
poezia Ich denke dein a Friederikei Brun, transformă structura de
variaţie muzicală a acestei poezii — în care motivul muzical :
« Ich denke dein » revine în variaţii aproape la începutul fiecărei
strofe — într'o succesiune gradată de momente statuare. Delà cel
mai abstract, din întâia strofă : Ich denke dein — prin cele două
următoare: Ich sehe dich şi Ich hore dich — până la apropierea
însăşi a fiinţei iubite: Ich bin bei dir... (Poezia « Năhe des Geliebten »).
Diversitatea, unduirea muzicală a poeziei care i-a stat înainte
devin astfel la Goethe unitate arhitectonică ) .
x
-s
Oricât de ispititor ar fi însă, prin erudiţia şi ingeniozitatea fină
a lui Strich, procedeul acesta de a reduce creaţia de artă la o dua­
litate de tipuri nedreptăţeşte profund viaţa adevărată a artei.
De aceasta şi-au dat seamă acei care, în diversitatea de forme a
vieţii artei, au căutat alte ordini de grupare decât cea a crono­
logiei sau a genurilor literare. Şi cât de greu e să limitezi lumea
creaţiilor de artă la o anume tipologie o dovedeşte însăşi nereuşita
deplină a încercărilor acestora.
Una din cele mai interesante dintre ele este a cercetătorului
de solidă pregătire filosofică Hermann Nohl. Acesta îşi propune
să verifice, în domeniul artei plastice mai întâi ), faimoasa tipo­
logie a viziunilor lumii, pe care o descifrase, în a sa « Weltanschauungslehre »,'Dilthey în istoria filosof iei ) .
a
8
l
) Op. cit., p. 187—8.
) Hermann NoH, Die WeUanschauungen der Malerei, Jena 1908.
) Wilhelm Diltheys, Gesammelte Schriften, vol. VIII, Weltanschauungslehre, Berlin 1931, din care capitolul Die Typen der Weltanschauung und ihre
Ausbildung in dm metaphysischen Syathemen a apărut în 1911, în culegerea
Weltanschauung, Philosophie und Religion (ed. Reichl.). întâia afirmare a teo8
s
Nohl urmăreşte astfel în pictură cele trei tipuri dilthey-ene :
materialismul, idealismul obiectiv şi idealismul libertăţii — nu în
viaţa sufletească a operelor ci tocmai în cea formală, în stilul lor.
Ga atare, urmăreşte şi probleme de construcţie.
Din nefericire, tocmai când, după câţiva ani, caută să repete
această fructuoasă încercare şi în domeniul poeziei ), părăseşte eu
totul preocupările şi atenţia dată construcţiei. Căutând să desci­
freze creaţia poetică cu ajutorul unor noţiuni extrase din viaţa
ei proprie şi nu din cea a plasticei, se îndreaptă, dibuind un punct
de plecare, spre lucrările unui alt cercetător: Ottmar Rutz. Acesta
— investigând într'un domeniu de graniţă: acela dintre muzică
şi poezie, în dicţiunea cântăreţilor şi a actorilor — era firesc să
dea în primul rând atenţie ritmului şi calităţii sunetului *).
Rutz, judecând cu totul în spirit naturalist-pozitivist, descifra
patru tipuri de expresie a sentimentului după aşezarea anumitor
muşchi abdominali. Al patrulea tip al lui Rutz e de fapt numai
dedus, neputând să-1 ateste la vreun exemplar uman.
Nohl caută să împace rezultatul cercetărilor lui Rutz cu tipo­
logia lui Dilthey. Renunţă deci la tipul IV, ca inexistent. îşi dă
seama însă că tipul artistic echivalent celui al materialismului
în filosofie, după Dilthey, n'ar trebui să existe deplin conturat în
ritmica poeziei, căci naturalismul, prin însăşi poziţia lui faţă de
lume, nu poate aduce o expresie specifică a sentimentului, ci una
neutră. A l treilea tip în lirică, pentru Nohl astfel nu e decât o
variantă a celui al idealismului obiectiv (panteism).
Nici exemplificările lui Nohl nu concordă de multe ori cu cele
ale lui Rutz. Unde acesta din urmă rubrichează un tip, Nohl vede
altul.
1
A m insistat atâta asupra încercărilor lui Nohl, deşi oarecum
laterale faţă de preocuparea noastră principală, tocmai pentru a
riei tipurilor la Dilthey se găseşte în Die drei Grundformen der Systemen in der
ersten Hălfte des neunzehnten Jahrhunderts, apărută în 1898, în Archiv fiir Geschichte der Philosophie XI.
*) Hermann Nohl, Typische Eunststile in Dichiung und Musih, Jena 1915.
Ambele încercări au fost reunite sub titlul de Stil und Weltanschauung,
Jena 1920.
) Ottmar Rutz, Musih, Wort und Eôrper als Gemutsausdruck, Leipzig 1911.
s
evidenţia de câte dificultăţi este legată întreprinderea de a cer­
ceta detaliile operei de artă — deci între ele şi pe cele ale con­
strucţiei sale interioare — în funcţie de anumite tipuri umane
sau cel puţin ale spiritului uman.
De aceea, o serie întreagă de cercetători s'au aplicat numai
tipologiei structurilor de operă de artă, indiferent de creatorul
lor. Şi de oarece din toate genurile literare cel care impune mai
mult probleme de construcţie este cel dramatic, nu e de mirare
că cei mai mulţi dintre aceşti cercetători s'au îndreptat spre pro­
bleme de tipologie a structurilor dramatice.
Şcoala lui Franz Saran, de care am mai pomenit în acest studiu,
deosebeşte două tipuri de structură a dramei, care se apropie
mult totuşi de tipologia lui Strich. Primul tip de structură e acel
al acţiunii ce se desvoltă răspicat către un ţel — ceea ce ar cores­
punde tectonicei clasice. A l doilea tip e acel al « acţiunii undui­
toare », în a cărei desfăşurare stăpâneşte mai mult logica muzi­
cală, a ritmului sentimentului.
Robert Petsch, care aparţine însă vremii noastre, cu toată
vârsta lui respectabilă, Vede structura dramei tot în legătură cu
o anume problematică spirituală. Pentru el, misiunea poetului
— mai ales în dramă — este să lumineze pentru noi tainicele fire
dintre şirul întâmplărilor omeneşti, care se îmbină pe scenă, şi
înţelesurile, legile lor afunde, de « dincolo » de scenă — dintre
părere şi realitate. Tocmai raportul dintre aceste două planuri îl
vede Petsch hotărîtor pentru tipologia structurii dramatice. Astfel
deosebeşte în acest sens şi el trei tipuri de structură dramatică:
Primul, cel mimic, n'are decât un plan: planul întâi al scenei — î n
care se desfăşură toate întâmplările, linear, fără alt rost decât cel
al frumuseţii propriei lor mişcări. Cel de al doilea, cel clasic, ră­
mâne cu viaţa dramei în primul plan, legând-o însă simbolic de
o lume ideală din adâncul scenei. Cel de-al treilea, romantic, trece
accentul dramei în acţiunea din adâncul scenei, cea din planul
prim devenind transparentă uneori până la anihilare ) . S'ar părea
că Petsch se apropie aici — voit sau fără să-şi dea seama — de cele
1
*) Robert Petsch, Gedanken uber den Aufbau des Dramas, Leipzig 1936, şi
Drei Haupttypen des Dramas, în Deutsche Vierteljahrsschrift fur Iiteraturwisaenschaft und Geistesgeschichte, Bd. 12/1934, p. 210 urm.
trei tipuri ale lui Dilthey, pe care cu alte nume le-am însemna:
naturalism, panteism şi monism. Această impresie înclină să o
aibă şi regretatul Iulius Petersen ) .
Intr'un studiu însă mai recent, Das Drama und seine Sprossformen *). R. Petsch arată că înclină să vadă în aceste tipuri o
rădăcină metafizică legată mai mult de rasă. In timp ce primul
tip e mai mult o preformă a dramei, apropiată mai mult de joc,
celelalte două îţi dau impresia de relief sau de adâncime nu atât
prin accentul pus pe cele două planuri cât prin diferenţa de esenţă
între planurile secunde ale acestor tipuri..
In al doilea tip astfel — cel al dramei franceze şi spaniole, pe
care noi l-am putea identifica uşor cu cel clasic — divinitatea stă
în fundalul scenei, absolută, neschimbată şi majestoasă ca şi
eternitatea; numai viaţa din primul plan al scenei aduce surprize
şi contraziceri care fac nervul dramatic.
In al treilea tip — cel germanic, pe care l-am putea identifica
iarăşi uşor cu cel baroc-romantic începând delà Shakespeare
— puterile suprafireşti care veghează în fundalul scenei sunt tot
aşa de antinomice, tot aşa de nestatornice ca însăşi viaţa; de
aceea, în faţa demoniei lor atotputernice, viaţa omenească din
primul plan al scenei de multe ori devine transparentă până la
dispariţie şi ne interesează mai mult ceea ce se petrece « dincolo ».
1
O foarte interesantă şi mult mai suplă tipologie a structurilor
dramei — deşi de multe ori neclară — aduce Lubbert într'o lucrare
de doctorat închinată unei probleme de mare actualitate: aceea
a vieţii comunităţii în dramă, sau mai bine zis a raportului între
individ şi comunitate ) .
Cercetând drama germană modernă, el deosebeşte în ea şapte
tipuri din punct de vedere al experienţei comunităţii. Urmând
principiul lui Dilthey, de a lăsa ca însăşi observarea vieţii şi numai
ea să-ţi dicteze înţelegerea formelor ei în tipuri, Lûbbert e mai
suplu chiar decât învăţătorul său nemărturisit. El deosebeşte
8
l
) Iulius Petersen, Die Wissenschaft von der Dichtung, p. 1 4 7 .
*) î n : Robert Petsch, Deutsche Literaturwissenschaft, Berlin 1940, p. 189
urm., mai ales p. 196.
) Gert Ulrich Lubbert, Das Oemeinschajtserlebnis im deutschen Drama seit
der Elassik, Jena 1934.
8
tipurile după realitatea artistică, însemnându-le aparte chiar
când deosebirile sunt mici, neîngăduind o netă individualizare,
ca între III şi IV sau V şi V I .
De fapt, el şovăie chiar să ridice procesul de abstractizare
până la noţiunea de tip, rămânând cu predilecţie în lumea noţiu­
nilor statistice, prin apelul la termenul de grup.
De oarece însă şi Lubbert depăşeşte cu mult simpla metodă a
statisticei de asemănări şi deosebiri—-adâncind problema până
la legătura dintre viziunea lumii ce mişcă o epocă şi literatura ei
dramatică — cred că putem vorbi şi în legătură cu Lubbert de
tipuri de dramă, fără a-1 nedreptăţi prin atribuirea unor termeni
pe care nu-i utilizează.
Tipul I e cel al dramei clasice, reprezentat cu deosebire prin
Schiller şi, mai oscilant, prin Goethe (« Egmont »). In el, eroul
este izolat, ridicat măreţ deasupra comunităţii, şi totuşi legat
indisolubil de ea, tipic şi reprezentativ pentru ea. El e vârful,
comunitatea etnică e temelia.
E foarte firesc astfel ca structura dramei de acest tip să fie
una de construcţie piramidală, în care şi aşezarea personajelor şi
mersul acţiunii să corespundă. In acest fel am văzut că înţelegeau
drama Freytag şi toţi teoreticienii formaţi în spiritul clasicis­
mului.
Concentrând privirea asupra eroului, dramaturgul ne-o îndreaptă
în sus. Linia dramei devine astfel răspicat verticală, la fel ca în
tablourile acelor pictori pe care Nohl îi încadra în tipul diltheyan
al monismului (Idealismus der Freiheit). Unde îl integra dintre
poeţi şi pe Schiller dar nu şi pe Goethe, ca Lubbert, care trebuie
să recunoască faptul că în multe din dramele lui Goethe linia nu
e verticală ci ondulatorie, ca în tipul II.
Tipul II, Lubbert îl mulează mai ales după H. von Kleist.
In timp ce la Schiller (tip I) eroul stă deasupra comunităţii,
cu toate că nu poate fi înţeles decât în funcţie de ea, împins de
forţa ei uriaşă până în cel din urmă gest, ca Wilhelm Tell, fiindcă
el singur e tipic pentru ea — la Goethe, Egmont are momente dese
de diferenţiere a soartei sale de a poporului său. De aceea con­
strucţia dramei goetheene tinde spre unduire.
Accentul se deplasează şi mai puternic pe individ în tipurile
următoare.
In romantismul realist al lui Kleist, din Hermansschlacht, cu
greu s'ar putea pune accent numai pe erou sau numai pe comu­
nitate. Ele se echilibrează: lupta din Hermansschlacht e a între­
gului popor, dar cu greu s'ar putea închipui sfârşitul ei victorios
fără de energia eroului. Ca o consecinţă, acţiunea se organizează
ondulatoriu, în două valuri ce se succed regulat în punctele lor
culminante.
In realismul romantic al lui Grabbe (III) eroul îşi mai păstrează
mărimea staturii dar el înseamnă mult mai puţin ; mai mult decât
el înseamnă acum evenimentele. El e aceiaşi natură năvalnică,
puternică, la fel ca şi eroii lui Kleist, dar faptele lui nu mai tind
către o ordine superioară, ci sunt mai mult explozii elementare
ale energiei sale mai mult biologice. In timp ce eroul devine din ce
în ce mai singur în drama germană, întâmplările, faptele se aglo­
merează în masă.
Astfel că Grabbe mai păstrează în construcţia dramei lui
Hermann o unitate destul de severă de acţiune (3 zile şi 3 nopţi)
dar faptele din dramă nu se mai ierarhizează ci se înşiră. Structura
dramei tinde să devină din ondulatorie — lineară.
In tipul IV — al dramei naturaliste a lui Gerhard Hauptmann
— comunitatea devine masă. Adică nu mai constă din indivi­
dualităţi, ca la Kleist şi mai ales Grabbe, ci din uniformităţi.
Chiar când în dramă trăieşte acum cineva cu aparenţe de erou,
ca Florian Geyer din drama cu acelaşi nume, el participă numai
la evenimente, dar nu le cârmuieşte, nu le schimbă, ci e purtat
tragic, slab, de către ele.
Axa dramei e hotărît descendentă faţă de cea clasică. Tensiunea
dramei nu creşte, ci apare delà început în faţa ochilor noştri;
nu devine ci este. Drama Florian Geyer ne aduce din primul tablou
pe scenă tocmai momentul culminant al răscoalei ţăranilor; cele
cinci acte aduc pe rând momente din cele mai întunecate ale
căderii eroului, pierdută fără putere în cea a întregii mase
ţărăneşti.
Tipului V îi aparţine « drama colectivităţii », aşa cum au
încercat-o în expresionismul german un Georg Kayser, un Ernst
Toller. Aici individul dispare cu totul în masă, până la anonimat.
Personajele au doar stare civilă: Fiul miliardarului, Inginerul,
Un medic, O femeie, etc.
Neavând eroi, deci voinţe în mers către un ţel, şi nici comu­
nităţi, adică structuri ce se ridică spre un ţel, drama maselor era
ameninţată să nu aibă conflicte şi deci nici acţiune. Personajele
nefiind decât simbolizări de stări sociale, singurul conflict se poate
naşte doar din ciocnirea acestor stări puse alături antitetic: Fiul
de miliardar faţă în faţă cu Inginerul, sau cu Muncitorul. In adevăr,
drama acestui tip are o construcţie orizontală şi violent antitetică.
Tipul V I , aşa cum îl înfăţişază Lûbbert, e neclar conturat.
S'ar părea că avem de aface cu un aspect naturalist al dramei
maselor. Structura lineară orizontală e şi mai accentuată : acţiunea
se târîie, fiindcă nu există conflict dramatic; actele devin de
prisos; tablourile se urmează monoton unele altora, legate doar
prin simpla voinţă a dramaturgului de a prinde şi înfăţişa cât mai
multe aspecte de viaţă, oamenii fiind mereu aceiaşi.
E punctul extrem de transformare a structurii dramei, delà
verticalitatea clasică la monotonia orizontalităţii dramei natura­
lismului târziu, fără început şi fără sfârşit.
O reacţiune, o tendinţă instinctivă de a ieşi din acest punct
mort, o vede Lûbbert în ultimul tip (VII), pe care-1 numeşte al
« dramelor camaraderiei ». Majoritatea, ieşite din amintirea ve­
chiului război mondial — ele au făcut tranziţia la drama eroică
creată din nou de Germania de azi, la care Lubbert n'a avut
timpul necesar să ajungă prin analiză. Drama acestui tip prinde
momentul ieşirei din masă prin camaraderie. Camaraderie înseamnă
întovărăşirea câtorva buni pentru ca să domine împrejurările.
Structura acestei drame e corespunzătoare situaţiei sale de
tranziţie. Nu e nici piramidal-verticală — ca cea a idealismului
— neavând încă eroi. Nu e nici linear-orizontală —• ca cea a ulti­
mului naturalism — fiind izbăvită de monotonia masei şi a înşirării oarbe a întâmplărilor.
Structura ei o caracterizează Lûbbert ca una în segmente
curbe. Nu avem încă eroi, dar avem oameni care acţionează. Ei
nu îşi stăpânesc soarta, ci numai unele împrejurări. Accentul
rămâne deci pe acţiune, nu pe om. întâmplările dramei sunt
legate între ele nu prin ierarhii, către un ţel şi un final, ci linear
între ele, fiecare fiind pentru cealaltă premiză ori concluzie.
Din dramele acestui tip — ca «Ub 1 1 6 » sau «Schlageter»
— nu poţi scoate tablouri fără ca să se bage mult de seamă, ca din
dramele naturalismului târziu. Dimpotrivă, prin omisiuni, logica
lor interioară, deci structura lor — ar suferi vizibil. Dar această
logică e statică, nu creşte în tensiune către o finalitate precisă.
De aci, structura mecanică, de succesiune de segmente curbe,
spre deosebire de cea dinamic-ondulatorie a tipului II.
Cu aceasta am ajuns la capătul propus al cercetării noastre.
Nu avem pretenţia că am epuizat nici problema nici informaţia
cu privire la ea.
Tot ce am vrut a fost să înfăţişăm această problemă — mai
cu seamă în cât mai mult din complexitatea ei.
Din toată desbaterea ei, sperăm că se va desprinde concluzia
— căreia căutăm să-i slujim, pe linia clar văzătoare de mult a
profesorului D . Caracostea — că cercetarea operei de arfă poetică
nu mai poate rămânea la învechitele recuzite, cu care ea se
practică de către critica românească, încremenită pe linia unui fals
maiorescianism.
Chiar privită numai în sine, opera de artă poetică apare ca o
complexă şi totuşi severă unitate, în care momentul sufletesc al
creatorului ajunge una cu ultima fibră de expresie, prin caracterul
structural al operei de artă.
OVIDIU PAPADIMA
TEXTE ŞI DOCUMENTE
-MISIUNE SECRETA» ÎN ANUL 1868
Armata Română a renăscut în anul 1830. Perioada 1830—
1859
renaşterii, cea delà 1859—1877 a stabilirii organiza­
ţiei militare pe baze, ce în adevăr conveneau şi prezentului şi
viitorului, fie din punct de vedere militar, fie politic, social, eco­
nomic ) .
Legea Organizării Puterii Armatei din 14 Iunie 1868 con­
stituie temeiul modernizării armatei noastre ) .
In acest timp, când pentru armata română începe o perioadă
de progres, în care se exclude orice amestec străin, când s'a în­
mulţit numărul unităţilor tactice, când s'au pus bazele armatei
române moderne, a trebuit să-şi dea concursul toţi Româniij
pentrucă această armată nu a fost numai a Principatelor Unite,
ci a tuturor Românilor.
Iată un document edificator din 4 Noemvrie 1868:
e s t e
a
x
2
Ordin circular Nr. J82 Praes. al Comandamentului
din Timişoara trimis comandanţilor din Banat.
General
« Din sursă de încredere s'a comunicat Ministerului de Interne
Reg. Maghiar, că mai mulţi Români austrieci, care au fost la Bucu­
reşti, au primit în ultimul timp misiunea secretă să atragă în ser­
viciul moldo-valah ofiţeri şi subofiţeri din armata cesaro-regească,
mai ales din Transilvania, şi în general să câştige simpatia trupei
române faţă de cârmuirea (Regierung) din Bucureşti.
Dat fiind că realizarea acestui scop a fost încercată în primul
rând printre demobilizaţi şi cei din concediu, Ministerul de
Interne Reg. Maghiar va da ordinele severe necesare autorită*) General Grigore Constandache, Din trecutul Armatei Române, In Revistei
Infanteriei, Aprilie 1932.
) General Virgil Economii, Desvoltarea fi organizarea infanteriei delà 1S77
la războiul naţional, în Revista Infanteriei, Aprilie 1 9 3 1 .
8
ţilor civile maghiare pentru zădărnicirea acestei acţiuni, dar pen­
trucă astfel de agitaţiuni se pot face şi printre Românii din ser­
viciul activ, vă aducem la cunoştinţă rescriptul din 31 1. t. Nr.
3855 Praes. al Ministerului de Război Imperial şi vă însărcinăm
să preîntâmpinaţi din vreme încercările cu astfel de intenţii şi
să-mi comunicaţi neîntârziat tot ce observaţi.
Schmering, general de divizie » *)
Cetind cu atenţie documentul, observăm că:
1. Conducerea pentru întărirea armatei române şi pentru
solidificarea sentimentului naţional la Românii de pretutindeni au
avut-o Bucureştii.
2. Factori de execuţie s'au angajat « Românii austrieci », care
s'au dus să ia contactul cu Bucureştii în vederea unirii politice
de mai târziu.
3. S'a căutat câştigarea simpatiei soldaţilor români din armata
austriacă faţă de cârmuirea din Bucureşti.
Prin urmare, nu s'a urmărit numai atragerea militarilor în
serviciul armatei române, ci în acelaşi timp şi pregătirea sufle­
telor pentru un scop bine fixat.
Această acţiune de înfrăţire s'a întâmplat cu jumătate de veac
înainte de mult dorita unire, când România încă nici nu era decla­
rată independentă.
In armata austriacă au servit mulţi Români bănăţeni şi arde­
leni. Erau împrăştiaţi şi în diferite unităţi, dar în deceniul al 7-lea
din veacul al 18-lea s'au organizat chiar unităţi naţionale române,
două în Ardeal şi una în Banat. Unitatea română bănăţeană s'a
unit cu cea sârbească la 1775, dominând însă elementul românesc.
In anul 1820 ) la Reg. Grăniceresc Nr. 13 Valaho-IIir, ) , cu
sediul la Caransebeş, şi care cuprindea şi regiunea Bisericii Albe,
din totalul de 118 ofiţeri 48 au avut nume curat româneşti ),
40 româno-slave ) .
Şi în Reg. Grăniceresc Nr. 12 German-Bănăţean, cu sediul la
Panciova, au fost ofiţeri români ).
2
3
4
5
6
*) Gr. Popiţi, Date şi documente bănăţene. Timişoara, 1 9 3 9 .
) Datele sunt luate din Anuarele Armatei de Uscat K. K. (cesaro-reg.).
) Iliri au fost numiţi într'un timp Sârbii.
) Griwey, Brumar, Armasesko, Dullesko, Puj, Kôrpan, Pejesko, Mattiesko, Danesko, Wrabeţje, Krajesko, Terrian, Bersesko, Murgu, Syrbu, Erimesko, Petraschko, etc.
) Poppovich, Kukich, Thomich, Jowanovich, Jossimovich, Jankovich,
Lukich, Mihaillovich, Milenkovich, etc.
') Murgo, Rumun, Horra, Gerbia, Swera, Widra, apoi Poppovich, Paunovich, Mihailovich, Petrovich, Radulovich, Georgievich, Jovanovich, Thomich,
Demetrovich, Stankovich, Issakovich, Markovich, etc.
2
3
4
6
In Reg. Grăniceresc N r . 16 Valah din Orlat, din totalul de 60
ofiţeri 17 au nume curat româneşti ), 13 româno-slave ) .
In Reg. Grăniceresc Nr. 17 Valah din Năsăsud, din totalul
de 56 ofiţeri 14 sunt cu nume curat româneşti ), 15 cu nume
româno-slave ) .
Regimentele naţionale române din Ardeal au fost desfiinţate
în anul 1851, ofiţerii fiind mutaţi în toate părţile împărăţiei.
Regimentul Grăniceresc român din Banat a continuat să fiinţeze
până în anul 1872, chiar separându-se de cel sârbesc în anul 1838.
Examinând situaţia de aici, din timpul unirii Moldovei cu
Ţara Românească, am ajuns la următorul rezultat: din totalul
de 112 ofiţeri combatanţi 73 aveau nume curat româneşti ), iar
14 româno-slave ) .
In Reg. Grăniceresc Nr. 14 Sârbesc, cu sediul la Biserica albă ' ) ,
găsim 34 ofiţeri cu nume curat româneşti ) şi 58 cu nume românoslave ) .
Numele curat româneşti din Reg. 12 German-Bănăţean delà
Panciova se împuţinează ) . Cele cu terminaţie slavă rămân ) .
Cercetând Anuarul din 1870, am constatat că numele curat
româneşti au scăzut.
1
2
3
4
6
6
8
9
l 0
u
*) Ittul, Baritz, Kokos, Popp, Kirstie, Minier, Ursz, Bourszan, Klokocsan, etc.
) Wranich, Poppovich, Milosevich, Gergich, Staicsich, Theodorovich,
Jvanovich, etc.
) Popp, Reou, Orbes, Motz, Butsilla, Dodie, Borkotsel, Negovan, etc.
*) Stanojevich, Illich, Oreskovich, Szekulics, Markessich, Gerits, W r a nichich, etc.
*) Rottar, Grosavesko, Negrey, Bihoy, Popesko, Tattuku, Brinzey, Uskattul,
Csenna, Scherbesko, Peppa, Lallesko, Koschokar, Ketrinesko, Trapscha,
Kalzun, Strain, Stann, Badesko, Frumossu, Dragalina, Mikulesko, Hatzegan,
Luppu, Hurduseu, Zunia, Mikleu, etc.
•) Stanoilovici, Jovanovich, Poppovich, Mathievich, Brankovich, etc.
') Populaţia din regiunea acestui regiment, în afară de 20% străini, o for­
mează în măsură egală Românii şi Sârbii. (Statistici în lucrarea Date şi docu­
mente bănăţene).
) Schumanka, Muntjan, Flora, Turturea, Goika, Penza, Turkonja, Sekeschan, Petrutz, Csoban, Poppa, Peppa, etc.
*) Kukuljevici, Georgevici, Budici, Mattessici, Stoicsevici, Stankovici,
Gruici, Petrovici, Poppovici, Novakovici, Iankulovici, etc.
) Abia mai este Oltjan Alexandru şi Emil, Belulesko, Sarmesch şi Blidariu.
) Cât priveşte chestiunea numelor cu terminaţie slavă în Banat, am scos
din raportul pe anul 1808 referitor la şcolile naţionale române, din comunele
curat româneşti, ale regiunii Reg. G r . Nr. 13 Valaho-Ilir următoarele date:
din totalul de 67_preoţi-catiheţi 39 (58%) au nume cu terminaţie slavă, învă­
ţători numai 21 (31%), iar supraveghetori de şcoli (majoritatea acestora fiind
formată de gradaţi grăniceri) abia 5 (7%). Cifrele sunt suficient de elocvente.
Raportul este semnat de Căpitanul Poppovics şi Protopopul Thomits (Date
şi documente bănăţene), ambii Români.
Este interesant şi cazul unei văduve din Panciova, numită în acte din anul
1797 când Kracsun, când Kracsunovich (Arhiva Militară a Arhivelor de Stat
din Timişoara).
2
s
8
10
X1
Numărul ofiţerilor români în armata asutriacă era mare şi
bucuria lor provocată de evenimentele din Principatele Române
era tot aşa de mare ) .
Marea masă a populaţiei române din Banat şi Ardeal era capa­
bilă să înţeleagă măreţia şi importanţa vremii. Educaţia şi-a făcut-o
în şcoli naţionale române. Şi a frecventat aceste şcoli cu rezultat
foarte frumos. In « Graniţa Militară Bănăţeană» în anul 1869 au
fost 53% ştiutori de carte. In această regiune funcţionau şcoli
naţionale încă delà începutul veacului al XIX-lea, întreţinute prin
mijloace proprii, până şi în comunele ascunse în braţele mun­
ţilor ) .
N u cunoaştem numărul bănăţenilor şi ardelenilor, care au
contribuit atunci la întărirea armatei române. A u plecat ele­
mente singuratice, pe furiş, şi nici primirea nu li se putea face
cu mare paradă, din motive politice. Dar un fapt este sigur. Că
acţiunea întreprinsă de Românii austrieci, care au primit misiunea
secretă la Bucureşti, a avut efect, altcum nu s'ar fi dat ordine
severe pentru împedicarea ei.
x
2
GR. POPIŢI
*) Maiorul Rotaru din « Graniţa Militară Bănăţeană » nu şi-a putut stă­
pâni sentimentele şi a raportat la 1859, după unirea Principatelor Române:
« independenţa de mult dorită a Principatelor Unite a fost salutată de popor cu
mare speranţă. . . ». deşi se ştia, că Austria susţine contrariul şi deci nu îi face
nicio plăcere dacă i se serveşte pe faţă adevărata situaţie (Gr. P., O informaţie
despre Unirea Principatelor, în România Militară din Ianuarie 1935).
Este semnificativă şi fapta Locotenentului Ianko Rumun din Reg. 51 Inf.,
care a solicitat în anul 1870 să i se aprobe schimbarea numelui în loan Romanu.
Dar câtă importanţă are atitudinea Sublocotenentului Ion Drăgălina (eroul
naţional), care în anul 1887 şi-a dat demisia tîn scopul emigrării în Romanian.
) Situaţiile în Date şi documente bănăţene.
2
COMENTARII
CRITICE
NOTE PE MARGINEA POEZIEI
LUI ST. O. IOSIF
St. O. Iosif constituie în istoria literaturii române un capitol
nu prea discutat şi puţin atrăgător. Motivul îl găsim în caracterul
operei lui. Destul de transparentă, uşurinţa de a fi clasată i-a fost
întrucâtva dăunătoare. Concepţia unui poet melancolic, infeudat
simplist « Muzei populare », atras de « vremile patriarhale », sufi­
cient de sincer pentru a fi remarcabil, artist doar merituos, dar
lipsit de o concepţie superioară, ideologică şi artistică, a fost
decretat poet minor. Cercetătorii literari care l-au socotit ca
atare dintru început, precum şi aceia care, revizuindu-se, au
aderat la aceeaşi părere, au comunicat hotărîrea lor cu multe
menajamente şi ezitări, nu faţă de poetul a cărui moarte a precedat
multe din aceste hotărîri, ci faţă de memoria acestui artist suav,
care, indiferent de amploarea discutată a talentului său, poet era
fâră discuţie.
Criticii vremii lui cu greu puteau distinge faţa adevărată şi
contribuţia personală a poetului, din mijlocul unor versificatori
de toată mâna, care scriau ca el.
Cu greu se putea hotărî, de sigur, că Iosif nu a fost influenţat
de semănătorism, ci dimpotrivă, fiind anterior promovării acestui
curent, el însuşi a putut influenţa mulţimea poeţilor vremii sale.
Şi numai în ultimul timp cercetători atenţi au stabilit că timidul
şi disparentul Iosif a influenţat pe un Octavian Goga
Faptul constituie o surpriză şi, nu mai puţin, un îndemn de
a relua studiul operei lui Iosif, pentru ca, deosebind coordonatele
precise ale personalităţii sale poetice, să i se recunoască ceva din
meritele care ar înlătura oscilaţia între laudă şi rezervă ce carac­
terizează aproape integral exegezele ce i s'au dedicat.
*) Răposatul Oct. C. Tăslăuanu în Amintiri delà Luceafărul a arătat că
poezia Pribeag a lui Goga a fost scrisă sub influenţa Cântecului VI.
Cercetarea raporturilor dintre poet şi literatura populară ni
se pare cel mai lesnicios drum pentru evidenţierea personalităţii
sale şi vedem în minimalizarea comodă a importanţei acestei
cercetări principalul motiv pentru care în privinţa operei lui Iosif
ne-am mulţumit cu aproximaţii, iar în privinţa personalităţii sale
poetice cu incertitudini.
#
Această cercetare a legăturilor lui St. O. Iosif cu literatura
populară ar putea viza o parte teoretică şi una de realizări efec­
tive. Intr'adevăr, poetul se inspiră din basme, dar cântă şi basmul.
Insă distincţia, în decursul cercetării, s'ar anula prin înseşi rezul­
tatele la care s'ar ajunge.
Mărturia expresă a lui Iosif poate servi ca punct de plecare;
de aceea ne vom opri la acea prefaţă a volumului Credinţe (1905),
Când seara 'n ceasuri de singurătate:
Când seara 'n ceasuri de singurătate
îmi sprijin fruntea visător pe mână,
Poveşti străbune, cântece uitate,
Cu glasuri de tilinci îndepărtate,
îmi amăgesc iar gândul şi mă îngână —
Şi-atunci te văd plutind surâzătoare
Din negura de vremi băsmuitoare. . .
Eşti tu, izvor de nouă poezie,
Prilej de gânduri vechi, urzite iară, —
O drăgălaşe muză populară !
In ochii tăi e cer senin de vară
Şi fermecata mea copilărie
Mi-o readuci, de tine-ademenită. . .
Fii dar la vatra mea binevenită !
Ca 'n alte vremi, şi-acum fă să coboare
Asupră-mi iarăşi liniştea dorită,
Să uit de tot, uitat de-orice ispită,
Să-mi pară lumea pajişte 'nflorită,
Să pot trăi, străin de glasul urii,
Ca un copil cuminte al n a t u r i i . . .
Enumerarea :
Poveşti străbune, cântece uitate,
Cu glasuri de tihnei îndepărtate
pentru a fi înţeleasă corect, necesită o incursiune în opera lui
Iosif, spre a se vedea pe de o parte sensul fiecăreia dintre expre­
siile « poveşti străbune, cântece uitate » şi « glasuri de tilinci înde­
părtate », iar pe de alta să se vadă predilecţia lui Iosif pentru genul
epic popular. In enumerarea de mai sus, nu ştim dacă expresia
<< cântece uitate » parafrazează pe aceea de « cântec vechiu », cu
sensul de « baladă », sau se referă la ceea ce noi înţelegem de
obiceiu prin cântec: o speţă de lirică populară.
N u este însă şi nici nu poate fi vorba de doină, pentrucă prin
doină Iosif înţelege altceva decât ceea ce se înţelege de obicei.
In folklor, doina, pe lângă cuvinte, are o melodie: în cerce­
tările savanţilor, doină însemnează vers şi melodie. Dacă în genere,
spunând doină ne referim numai la versuri, Iosif prezintă cazul
interesant de a numi prin acest cuvânt numai partea muzicală
a cântecului popular.
Faptul este vizibil din chiar versul pe care, ca pe o paranteză
explicativă, Iosif îl adaugă ca urmare:
Cu glasuri de tilinci îndepărtate
vers care pare o umplutură cu rostul doar de a fi geamănul recerut
de rimă al celui de mai înainte, dar care în concepţia lui Iosif
circumscria conceptul de doină.
Poezia sub forma aceasta a fost publicată în volumul Credinţe
din 1905, dar în revista Luceafărul din 15 Februarie 1904, d-l Ş. .
Cioculescu a aflat « redactarea originară », cu titlul, şi forma,
1
de
Sonet ).
Când, obosit, îmi sprijin fruntea 'n mână,
In ceasuri mândre de singurătate,
Ca glasuri de tilinci îndepărtate,
Şi murmurări de fluere la stână, —
Legende vechi şi cântece uitate
îmi farmecă iar gândul şi mă îngână, —
Şi-atunci te simt aproape, dulce zână,
Prilej etern de gânduri fermecate,
etc.
Redacţia aceasta a nemulţumit pe Iosif din mai multe motive.
Astfel, epitetul mândru în sonet nu are înţelesul franţuzescului
fier, ci este luat în accepţia ardelenească, aceea de «frumos»,
fără nota pejorativă pe care o are el în limba literară şi în cea
comună.
D-l Ş. Cioculescu, în Introducerea la Poeziile lui Iosif (p. X I I )
a relevat « refuzul său de a specula un material verbal provincia­
list », refuz care în înlăturarea lui mândru din redacţia definitivă
îşi află un exemplu mai mult.
înlocuirea expresiei legende vechi prin cântece străbune se
explică tot prin tendinţa lui Iosif de a exprima o noţiune prin cu­
vintele limbii comune. Insă faptul că în prima redacţie a folosit
cuvântul legende trebuie să-1 atribuim împrejurării, dovedită prin
S
1
) Cf. St. O. Iosif, Poezii, Ed. Fundaţiei Regale pentru Literatură şi
Artă, p. 308.
multe poezii ale sale, de a fi fost nu numai un editor al Legendelor
sau Basmelor Românilor, opera lui Ispirescu, în Ed. Minerva, ci
şi un cunoscător al acestei culegeri de basme, unde putea găsi
cuvântul legendă cu înţelesul de « poveste, basm ».
Dar în Sonetul din Luceafărul, pe lângă:
Ca ') glasuri de
tălăngi îndepărtate
se adaugă:
Şi murmurări de fluere la stână
vers care ne arată definitiv că prin ultimele două versuri ale strofei
prime poetul circumscrie melodia acelor « cântece uitate », dar şi,
ceea ce pentru el era acelaşi lucru, cuvântul doină.
Ca probă vom aminti multele poezii care arată precis aceasta.
In Lăutarul (op, cit., p. 50):
Uitată doarme-a doinelor comoară
De-un sfert de veac în vechea lui vioară.
Haiducul (p. 51) doineşte din frunză:
Doinind din frunză, vesel, pe potică,
Se duce 'n sus, prin aluniş, haiducul. . .
In De Cântece Parisu-i plin (p. 52), poezie care se aşază pe
aceeaşi linie cu Cântecul Mărgăritei al lui Alecsandri, pentru a
preamări doina românească, această doină este opusă şi, vag,
« cântecelor Parisului » dar şi, precis, « serenadei » cântate de
mandoline la Napoli « în golfuri », « suspinului ţiterei în Tirol »
şi « ciardelor » ungureşti, pentru a încheia:
Dar creadă cine cum o vrea
Cum crede să-şi aleagă
Nu-s doine ca în ţara mea
Pe lumea asta 'ntreagă 1
In Icoane din Carpaţi (pp. 80—81) citim:
Ce dor i-a fost poetului
De farmecul brădetului,
De murmurul izvorului
De fluierul păstorului
evocând adică instrumentul muzical cu care se cântă doina.
Cobzarului (p. 5) i se adresează:
Cobzarule, de-ai şti cât farmec
Şi voie bună răspândeşti
Cu zvonul cântecelor tale
In inimile româneşti 1
*) Nu mai e tranşantul cu.
N O T E
P E
M A R G I N E A
P O E Z I E I
L U I
S T .
O.
I O S I F
619
Noi toţi suntem aşa de tineri
Că am putea să-ţi fim nepoţi
Dar când ne zici bătrâna doină
Eşti ce] mai tânăr dintre toţi.
O ultimă dovadă ne poate servi întâiul cântec delà p. 53 a
ediţiei citate:
Singurel ca un haiduc
In surghiun ca norul,
Cată mâine să mă duc
Şi să-mi las odorul.
Mâine plec în zori de zi. . .
Insă până mâine
Vino mai aproape, — zi
Doina mea stăpâne !
Doina cu păstorul când
Prăpădise turma
Şi se duce tot cântând
Ca să-şi piardă urma. . .
Doina păstorului care ţi-a pierdut turma este o pură melodie,
compusă din două părţi, una mai tristă, alta mai săltăreaţă, care
părţi se cântă alternativ la indefinit, de obicei din fluier, şi cei
care o cântă, dacă sunt întrebaţi de ce o numesc astfel, răspund
printr'o povestire. U n cioban, spun, îşi pierduse oile şi a plecat
în căutarea lor. Căutându-le, cânta din fluier. Cântecul său, la
început trist, devenea mai vioi când i se părea că vede oile. Dar
ajungând mai aproape de ce crezuse el că sunt oile sale, iar se
întrista şi iar cânta de j a l e ) .
Se vede de aici că Jalea păstorului are o poveste, dar nu are
cuvinte. Şi ca atare clarifică înţelesul cuvântului doină la St. O.
Iosif.
Limitarea înţelesului cuvântului doină la partea melodică,
excluzând versurile, s'a putut efectua sub influenţa verbului
a doini, derivat din doină, dar, având exclusiv înţelesul de
«a cânta». In Haiducul (p. 51) găsim de altfel verbul a doini cu
înţelesul de «a cânta», dar şi cu acela de «a zice o doină».
In urma acestei limitări de înţeles, lui Iosif, cum se vede, îi
lipsea un cuvânt care să denumească speţa de lirică populară.
1
l
) Melodia aceasta este răspândită pe tot teritoriul românesc. Bela Bartok
a înregistrat în Bihor trei variante ale ei. Ea are un trecut glorios. In revista
Muzică şi Poezie an. I (1936) Nr. 3, d-1 C. Bobulescu, ocupându-se de ea,
afirmă, după alţi cercetători, că a fost cunoscută de poetul ungur Bàlassa Bàlint
de Kekkô (1551—1594), deci în secolul al XVI-lea, care mărturisea că a auzit-o
delà Români. Ea se mai numeşte şi Jalea păstorului şi Cântecul păstoriţei când
şi-a pierdut oile. (Bibliografie mai desvoltată în această privinţă a dat Ov. Den­
suşianu în Viaţa păstorească în poezia populară, vol. II, Bucureşti, 1933, p. 23,
nota 3.
Ar însemna că poetului îi lipsea însăşi noţiunea respectivă, sau
că, cel puţin, niciodată nu a simţit nevoia de a da un nume liricei
populare. In opera lui găsim versificări în genul cântecului popular,
cum este, de exemplu, izbucnirea delà sfârşitul primei Icoane din
Carpaţi:
Ce dor i-a fost poetului
De freamătul brădetului,
De murmurul izvorului,
De fluerul păstorului,
De glasul păsărelelor
Şi — de vecinul stelelor —
De vârful Caraimanului,
Ce dor, ce dor i-a fost sărmanului 1
fragment cu o virtuozitate ce constă dintr'o enumerare ascen­
dentă spre o poantă finală, caracteristică multor poezii populare,
dar care nouă, şi lui Iôsif, ni s'a relevat în La mijloc de codru des
a lui Eminescu. Influenţa este evidentă când observăm că frag­
mentul nu are, pe lângă rimă, altceva popular într'însul decât
această enumerare valorificată de Eminescu. Că lui Iosif nu-i suna
versul popular autentic, o putem deduce şi din faptul că versurile
de mai sus au un metru iambic.
In metru popular este Cântec vechiu (op. cit., p. 156):
Codrule, stăp anule,
Codrule, bătrânule,
Mişcă-ţi tu poenele
Şi-ţi ridică genele
De priveşte până'n zare:
Nu s'arată şir de care,
Şir de care ferecate
Scârţâind împiedicate
De-angarale 'mpovărate,
De neferi înconjurate?, etc.
Dar nici această poezie nu s'a inspirat direct din cea populară.
Repetiţia lui şir de care delà sfârşitul versului al şaselea la înce­
putul celui următor este un procedeu specific lui Alecsandri,
cum a arătat d-l I. M . R a ş c u ) . Chiar întrebuinţarea cuvintelor
de epocă « angarale » şi « neferi » ne aduc aminte de Andrii-Popa
1
şi de Cântic haiducesc din Doine.
încât putem afirma în linii mari că Iosif s'a desinteresat de
lirica populară, acordând atenţia sa basmului şi baladei eroice.
Chiar în poezia-manifest Când seara 'n ceasuri de singurătate
se vede predilecţia lui pentru basm prin exclusivitatea înfăţi­
şării de băsmuitoare, sub care îi apare lui Muza populară:
Şi-atunci te văd plutind surâzătoare
Din negura de vremi băsmuitoare.. .
*) Cf. 32 opere din literatura română, Bucureşti, 1 9 3 3 , pp. 1 5 — 1 6 .
1
D-1 Traian Cantemir ) remarcă obsesia, «pasioneta bas­
mului » în poeziile lui St. O . Iosif.
In Domnu profesor se poate citi:
Şi-adorm cu gândul fermecat
La basmul vechi: « Au fost odată
Trei mândre fete de împărat »,
In Visul poetului de asemenea i se pare că aude « un basm
frumos» c u : « A fost odată». Până şi chipul iubitei, spune d-1
Cantemir, cuprinde conturări de basm: « Iubesc o Viorica din
p o v e s t e . . . (ce) vine 'ncet, s'aşază lângă mine, şoptindu-mi
basme, cântece, secrete» (De urît).
In Pomul fermecat se evocă un episod din basmul lui Ispirescu
Prăslea cel voinic şi merele de aur.
Sunt nopţi când mă asemui cu fiul de 'mpărat
Ce străjuia sub pomul cu merele de aur;
Ca el veghez (când noaptea, ce 'n juru-mi s'a lăsat
Tăcută şi târzie-i), sub pomul fermecat
Ce poartă-al fantaziei nepreţuit tezaur.
In De ziua mea poetul vrea să fie un « biet bunic » şi :
In jurul meu să am nepoţi
Şi pe genunchi să-i joc pe toţi
Şi să ie 'nşir alene
Poveşti cu zmei şi Barbă-Coţi
Şi mândre Cosânzene.
Lista s'ar mai putea mări, şi, fără iluzia de a o fi istovit, mai
adăugăm:
In sonetul Adio (pp. cit., p. 57):
Aleargă trenul, zi şi noapte-aleargă I
Nici zmeul din poveste nu-1 întrece !
In Noaptea de Mai:
<
Plăsmuiri din basme
M'au împresurat
Aripi de fantasme
Poate-au scuturat
Aur peste ele ?
Cine dete oare
Strai de sărbătoare
Visurilor mele ?
Nucul (p. 42) « falnic » este « streajă din poveşti ».
Bunica este asemuită « Duminecii Preasfinte » (op. cit., p . 44).
*) In studiul publicat în Revista Bucovinei, an. I, Nr. 4 şi 9, 1942, întitulat:
Reflexe folklorice în poezia lui St. O. Iosif.
Poezia Vremuri apuse din Patriarhale, semnificativă şi pentru
faptul că într'însa găsim exprimată indirect părerea că lumea
basmului « a fost », a existat odată, elementele ei convenind lumii
medievale întru atâta, încât poetul caută s'o învie pe aceasta
din urmă prin elementele celei dintâi :
De ce nu vrei să te iveşti
Din ceaţa vechilor poveşti
Să-mi faci un semn din mână ?
E-o linişte de cimitir
In parcul singuratic
« O, daţi-mi mândrul buzdugan
Şi-aduceţi calul năzdrăvan
Ce-adulmecă jăratic » ) .
l
Astfel de comparaţii sunt desvoltate în poezii întregi. Iată o
Poveste din Patriarhale, cu câteva expresii comune, dar nelipsită
de o caldă emotivitate:
Se spune 'n basme c'a trăit
De mult, de mult, pe lume-odaîă
Un biet copil orfan robit
De-o vrăjitoare blestemată.
In lanţuri ea-1 ţinea oricând
Şi el plângea de disperare
Iar lacrimile-i picurând
Se prefăceau mărgăritare...
Iar vrăjitoarea le strângea
Şi tot mai multe vrea să strângă,
încât din ce mai mult plângea
El tot mai mult avea să plângă.
Aşa, copii obijduiţi,
Pe lumea noastră sunt poeţii,
încătuşaţi şi chinuiţi
De vraja blestemat' a vieţii.
Ei plâng de drag, ei plâng de dor
Şi cearcă în zadar uitare
Sporind cu lacrimile lor
Comoara de mărgăritare... ) .
2
T o t aici se cuvine menţionată o altă poezie a lui Iosif, Smeoaica.
D-1 Traian Cantemir, în studiul citat, analizând-o, încheie astfel:
') Poezia poartă un motto din Heine : « Aus alten Mărchen winckt es.... ».
*) In povestea Băiat sărac de Ion Slavici (Povesti, Cartea Româneiscă,
1921, p. 52) eroul, plecat în căutarea surorii sale, ajungând la curţile zmeilor
din cealaltă lume, văzu « un turn de sticlă, iar în turn şedea o fată şi torcea şi
cânta şi plângea, iar lacrimile ei, cum cădeau, pe dată în mărgăritare se pre­
făceau ».
« Poezia se termină cu un pronunţat caracter simbolic, răsfrângându-1 asupra întregului ei cuprins, mai meşteşugit decât la
Coşbuc (Ideal) şi Vlahuţă (In amurg). Tranziţia delà rela­
tarea faptelor diverse la interpretarea lor se face aproape pe neob­
servate.
Ceea ce se mai reliefează în Smeoaica e şi o nuanţă idilicoerotică a cuprinsului.
Elementele constitutive ale Smeoaicei i-au fost oferite poe­
tului de basmul lui Ispirescu (Ileana Simziana) ».
De fapt poeziei nu-i putem da această interpretare « sim­
bolică », ea fiind o simplă invectivă la adresa Doamnei Aman,
soţia pictorului care a întemeiat cunoscutul muzeu de artă din
Capitală.
Poezia a fost publicată în Semănătorul (1905, Nr. 8, p. 116)
şi aflăm în vol. V I I al Studiilor şi Documentelor literare al d-lui
Torouţiu, la p. 360, următoarea scrisoare a lui Iosif către N .
Iorga :
Stimate Domnule Profesor,
Mai am şi eu (pentru publicat într'un număr al Sâmânâtorului
N . N.) o baladă cu subiect de actualitate, simbolizare a Doamnei
Aman = Mama P ă d u r i i . . .
Se vede deci rostul poeziei. Ştim că Iosif era custode la
Muzeul Aman, de unde, în dricul iernii, a fost dat afară, cu soţia
şi copilul, în urma uneltirilor Doamnei Aman.
In continuare, d-l Torouţiu mai publică o altă scrisoare a
lui Iosif către N . Iorga:
Iubite Domnule Profesor,
D-l Vlădescu nu m'a p r i m i t . . . Astfel că nu-mi rămâne alta
decât să Vă rog pe D-Voastră să vorbiţi azi Doamnei Olănescu
şi să-i arătaţi reţeaua de infamii pe care D-na Aman şi adoratorii
D-sale au aruncat-o asupra mea ca să mă prăpădească...
In ultima scrisoare aflăm întreg cuprinsul Smeoaicei.
Cităm câteva strofe din poezie:
Zoreşte-ţi fugarul, o drag Făt-Frumo& !
Zoreşte-ţi fugarul şi-aţine-te bine !
Căci iată Smeoaica cu chipul hidos
Pe urmele noastre pornit-a şi vine
Purtată în goană, ca norul de vânt,
C o falcă în cer şi cu alta 'n pământ.
Zoreşte-ţi fugarul, o drag Făt-Frumos !
Nu simţi tu dogoarea arzându-te 'n spate ?
E crunta Smeoaică cu chipul hidos:
Rozând la copaci, prin pădure străbate,
Ea vine cumplită, cu părul vâlvoi —
Şi dacă ne-ajunge, Aman e de noi !
Zoreşte-ţi fugarul, o drag Făt-Frumos !
Se 'ntunecă cerul, pământul vuieşte.
Te uită I Smeoaica cu chipul hidos
Se sbate 'n mocirlă şi se svârcoleşte
Ea urlă turbată şi-asvârle spre noi
Cu ghiarele-i hâde, bucăţi de noroi !
N'ai teamă tu, dulce copilă de crai !
Acolo rămâne de-acum înainte !
Noi însă trecut-am pe celălalt plai.
In lumea de visuri curate şi sfinte I
Inlănţuie-mi gâtul cu braţul tău drag 1
O, las' să ne ducă fugarul pribeag 1
Aceste reveniri la a compara tot ce i se pare mai înalt, mai
frumos sau mai repugnant cu lumea basmelor par deficienţe
expresive, cu atât mai mult cu cât ele apar chiar în poeziile matu­
rităţii şi cu cât Iosif, publicând în volum poeziile publicate în
reviste sau trimise prietenilor, le-a retuşat cu o deosebită atenţie.
Nu este însă mai puţin adevărat că aceasta este o preferinţă a
poetului, şi dacă preferinţele sunt limitele noastre, ele ne relevă
totodată fiinţa.
In realitate poetul nu ia ca măsură a experienţelor sale numai
lumea basmelor. Şi nici basmul nu este luat pentru sine, ci numai
întru cât poartă pecetea trecutului, a unui trecut nu numai înde­
părtat de prezent, dar şi fundamental deosebit de acesta.
Depărtarea de prezent în spre trecut, implicând discrepanţa
calitativă, explică şi aceste necontenite evocări de episoade şi
personaje din basme şi predilecţia lui pentru epocile patriarhale.
S'a spus ) că «Imaginaţia lui I o s i f . . . nu mergea decât la un
trecut apucat încă de bătrânii noştri, adică la o epocă patriar­
hală ». N u trebuie să judecăm poetul după eşaloane temporale
mecanice, şi nu ne vom încrede în termenul de patriarhal, folosit
adeseori de poet. Deşi se referă la epocile patriarhale, distanţate
la o viaţă de om de prezent, totuşi menţionata deosebire calitativă
împinge departe de prezent această epocă:
1
E mult de-atunci, e mult, nepoate
Şi ca prin vis le văd pe toate. . .
Hei ! Să te miri, să te cutremuri
De câte-au fost nainte vremuri —
Şi-i mult, e mult de-atunci, nepoate ! . . .
') Cf. B. Lovinescu, Critice, I, Ediţie definitivă, p. 165.
De altfel, cum este cazul cu Vremuri apuse, Iosif evocă şi
Evul-Mediu ; o poezie din ciclul Icoane din Carpaţi evocă întreaga
Istorie a Românilor —totul însă caută să arate deosebirea pre­
zentului de tot ce a fost trecut, iar din acest punct de vedere,
pentru motive pe care le vom expune, mai jos, precizarea d-lui
Lovinescu îşi pierde importanţa.
Dacă Iosif a dat o mare extindere distanţei dintre prezent şi
trecut, în măsurarea trecutului însuşi el nu se serveşte de aceeaşi
lupă. Cercetând în această privinţă poeziile sale epice, vom di­
stinge între balada haiducească-eroică şi basm.
Povestea în versuri A fost odată este, după cum poetul însuşi
a arătat, o prelucrare a basmului George cel viteaz din colecţia
lui Ispirescu. N u este o operă izbutită. Poetul urmează în de
aproape pe Jspirescu, multe pasaje fiind trecute din proză în
versuri, doar cu modificările recerute de rimă. Uneori introduce
în cursul poveştii pasaje ce-i aparţin, cum este un cântec de
leagăn, mult inferior omonimului acestuia din Cântece. Slabe
încercări de a da basmului caracterul de antologie mitică, propriu
lui Făt-Frumos din lacrimă al lui Eminescu, sunt curmate de
puţinătatea suflului epic, basmul nescăpând de acuzaţia de juxta­
punere nemotivată. Epizodul cu Soarele, Vântul şi Gerul, introdus
de Iosif în basm, în folklor este snoavă, pusă în sarcina unui
ţigan ) . Alecsandri în Soarele, Vântul şi Gerul povesteşte despre
o fată care alege de mire Vântul, deoarece el temperează şi căl­
dura Soarelui şi asprimea gerului. Finalul basmului lui Ispirescu
este redus, omiţându-se pasajul în care George trimite căpete­
niei hoţilor o scrisoare, cerând eliberarea mamei sale.
De reţinut din prelucrarea basmului, este motivul alegerii lui.
De ce a versificat Iosif basmul acesta, şi nu s'a oprit la altul ?
Basmul, chiar la Ispirescu este hibrid, unind într'un limbaj
bisericesc-cronicăresc, strident prin ostentaţie, episoade insufi­
cient ordonate. Spre pildă, faptul că George cel Viteaz, la sfatul
unei paseri, s'a scăldat în sângele unei scorpii pe care o ucise,
nu are niciun rost, de vreme ce după aceea, nici la Ispirescu,
nici la Iosif eroul nu este pus în situaţia de a-şi valorifica însu­
şirea. Cân.d scapă de vânătorul atacat de mistreţi, el o face graţie
forţei sale şi neapelând deloc la avantajul invulnerabilităţii ).
1
2
*) Cf. L. Şăineanu, Basmele române, Bucureşti, 1895, p. 996.
) L. Şăineanu, op. cit., p. 820, susţine că George cel viteaz este « o reminis­
cenţă a sfântului omonim, asupra căruia s'au răsfrânt eroicele isprăvi ale lui
Perseu şi Herakle, cel mai puternic dintre muritori ». Răpunând scorpia, el
« rămâne nevătămat ca şi Achile ». Lucrurile par a se fi întâmplat altcumva
decât ne lasă să bănuim Şăineanu. Eroul, la noi şi aiurea, se numeşte şi loan
(Jean de l'ours, Der starke Hans, loan cel viteaz, op. cit., pp. 821, 822, cf. şi
Ad, Schullerus, Verseichrùss d. rum. Maerchen, unde sub Nr. 650 A se dau
!
Dacă suntem clarificaţi asupra deficienţelor basmului, suntem
nevoiţi să căutăm motivul preferinţei aiurea. Şi îl vom găsi în
aceea că în George cel Viteaz este vorba de hoţi, adică de haiducii,
pe care, ca nimeni altul, St. O. Iosif i-a iubit şi cântat în ver­
surile sale. Cunoscătorul baladelor populare româneşti va fi plăcut
impresionat de denumirea de Novaci dată în basm, ca în multe
tradiţii populare româneşti, Uriaşilor. Răbufnirea aceasta a baladei
în basm, prin haiduci şi Novaci, a plăcut lui Iosif cu atât mai
mult, cu cât, cercetând baladele şi basmele sale versificate, ne
putem da seama de existenţa unui « timp unic », în care se petrec
acţiuni în realitate aşa de distanţate. A m fi împinşi să credem
că lucrul s'a putut întâmpla printr'o întinerire a vârstei basmului,
fapt evident în A fost odată, dar contrazis de tendinţa de arhaizare a epocii patriarhale şi a timpului baladei populare, ceea ce
este vizibil şi în poezia discutată E mult de atunci şi în făptura
de basm a unanimităţii eroilor săi de baladă. Dacă totuşi balada
eroică a lui Iosif şi basmele sale au un timp unic, acesta nu este
nici al basmului, nici al baladei, ci, precum vom vedea, este timpul
vieţii aceluia delà care Iosif a auzit povestirea, sau, în genere,
timpul vieţii aceluia care povesteşte.
Dar a acorda basmului şi baladei un timp unic, acela al pove­
stitorului, însemnează propriu zis că, intuind existenţa exclusivă
a timpului acestui povestitor şi admiţând că condiţia realităţii
vieţii este realitatea timpului în care ea se desfăşoară, Iosif nu
recunoaşte ca reală decât ipostaza de povestitor.
De aceea a studia opera lui Iosif însemnează a urmări în sec­
torul epic şi în cel liric pe povestitor, respectiv pe cântăreţ, enti­
tate care transfigurează totul şi pe care el o are în vedere ori de
câte ori se manifestă ca poet.
Primul exemplu ne este oferit chiar de basmul A fost odată.
Trecem nepăsători pe lângă titlul basmului. Dar acest A fost
odată, cu care încep toate basmele noastre populare este o evi­
dentă amprentă a povestitorului: printr'însa el contribuie la
întâmplările pe care le va expune cu ceea ce are el mai propriu:
atributul existenţei sale ca atare.
Aceste condiţii vor părea de sigur prea generale pentru cazul
dat, dar să nu uităm că dacă St. O. Iosif a fost un timid în viaţă,
câteva variante ale acestui tip, sub denumirea de Der starke Hans). De altfel
B'a dovedit că motivul Sf. Gheorghe şi balaurul constitue o imixiune a folklorului în hagiografie (cf. N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească,
vol. II, p. 156 urm.). Prin urmare exista în folklor motivul acesta înainte de
a fi fost introdus în hagiografie şi independent de aceasta. Insă, aici asistăm
la faptul interesant că poporul, dându-şi deama de identitatea dintre epi­
sodul hagiografic şi cel din basm, a numit pe eroul basmului ca şi pe sfânt,
Gheorghe. Fără îndoială, însă, basmul, aşa cum îl citim la Ispirescu, cuprinde
multe elemente eterogene.
un om care a ştiut renunţa la multe, aceasta s'a petrecut cu con­
vingerea că partea cea mai bună, principalul, nu va pierde nimic
şi că, rămânându-i ea, îi va rămâne totul. Conştiinţa identităţii
lui cu povestitorul popular era una dintre « credinţele » care
niciodată nu l-au părăsit. Şi dezbătând aici pe larg procesul lui
Iosif o facem cu convingerea că dezbatem procesul tuturor acelor
anonimi, deopotrivă cu el supuşi Muzei populare.
Coexistenţa băsmuitorului şi a basmului în cuprinsul aceleiaşi
realităţi nu înseamnă altceva decât că orice povestitor descinde
din basm, că, precum aflăm la sfârşitul fiecărui basm, povesti­
torul a luat şi el parte la întâmplările povestite, fiind unul dintre
eroii basmului.
Remarcabilă în prelucrările de basme ale lui Iosif este puterea
de a fascina, cu care înzestrează el pe povestitor. In privinţa
aceasta-nu găsim exemplu mai edificator decât tot un basm pre­
lucrat după Ispirescu.
Este Inşirâ-te Mărgăritare (ed. Cioculescu, p. 173).
Basmul are o circulaţie largă. L . Săineanu ) 1-a notat la Ispi­
rescu, Fundescu, Schott, Sbiera, I. Pop-Reteganu. Emmanuel
Cosquin ) 1-a urmărit şi la alte popoare şi a reprodus o poveste
găsită pe un papirus egiptean străvechi, care cuprinde sâmburele
acestui basm.
In literatura noastră a mai atras pe Vasile Alecsandri. Dar
Iosif i-a dat o formă desăvârşită, fiindcă, printr'un concurs de
împrejurări, s'a găsit pe linia concepţiei sale poetice.
Cum a dovedit prin juxtapunere şi d-1 Traian Cantemir, Iosif
pleacă delà basmul cu acelaşi nume al lui Ispirescu.
Fiecare strofă a lui Iosif începe cu linia de dialog. Aceasta
însemnează că povestirea este dusă pe rând de două persoane.
Intr'adevăr poezia lui Iosif reproduce din tot basmul lui Ispirescu
numai episodul în care cei doi feţi cu părul de aur, sosiţi la claca
făcută de ţiganca ajunsă împărăteasă în locul mamei lor, îşi po­
vestesc viaţa.
x
2
— Au fost odată trei secerătoare
Ce se iveau din lanuri pân' la brâu —
Trei flori ce-acum se deschideau la soare,
Acum piereau în aurul din g r â u . . .
Au fost odată trei secerătoare. . .
Inşiră-te frumos mărgăritare !
1
) Op. cit., p. 4, nota. Il mai găsim-la: D. Stăncescu, Basme, 1893, p. 153,
în revista Ion Creangă, an. Ill, p. 335 şi an. IV, p. 72, în Graiul Nostru, I,
p. 98, etc.
*) Contes d'Alsace et de Lorraine, I, p. LVI.
— Şi iată că, adus din întâmplare,
Trecea un fiu de împărat în sus,
Şi-a zis atuncea fata cea mai mare:
« De m'ar lua pe mine-aş fi în stare
Ca să-i îmbrac palatul cu un fus. . . ».
Inşiră-te frumos, mărgăritare !
— Şi-a zis atunci copila mijlocie,
Străfulgerând cu secera, pripită:
« De m'ar lua pe mine de soţie,
Eu i-aşi hrăni palatul cu o pită. . . »
Dar el privi la ea cu nepăsare.
Inşiră-te frumos, mărgăritare !
— Şi dintre spice-a zis a treia flaore:
« De m'ar lua pe mine, eu i-aş face
Doi feţi cu plete de-aur lucitoare...
Stă dus feciorul de 'mpărat şi tace,
Şi-a treia zi la curte-i nuntă mare. . .
Inşiră-te frumos, mărgăritare I
9
Şi astfel urmează întâmplările pe care le cunoaştem din Inşi­
ră-te Mărgărite al lui Alecsandri.
Persoana povestitorului este şi de astădată prezentă. Dar
reliefarea ei definitivă constituie poanta şi, totodată, miezul poe­
ziei lui Iosif. Partea ei surprinzătoare este în ultimele două strofe.
Iată strofa a noua:
— Şi Dumnezeu cel bun şi mare dete
Din cele două mândre scânteioare
Să fim iar feţi cu daurite plete,
Şi să venim aici la şezătoare,
Să spunem trista noastră întâmplare.
Inşiră-te frumos, mărgăritare 1
Strofa acesata, ca şi celelalte de dinaintea ei, se termină prin
refrenul «Inşiră-te frumos, mărgăritare!». Expresia există, tot ca
refren, în basmul lui Ispirescu. In versiunea acestuia, cei doi
fraţi îşi încep povestirea lor astfel:
« A fost odată trei fete care munceau în cânepişte ) , înşir'te
mărgăritari, şi trecând p'acolo un fecior de boier mare, înşir'te
mărgăritari, fata cea mai mare zise: De m'ar lua pe mine de soţie
feciorul ăla de boier, eu i-aş îmbrăca curtea cu un fus, înşir'te
mărgăritari.
Fata cea mijlocie zise: De m'ar lua pe mine de soţie feciorul
ăla de boier, eu i-aş sătura curtea cu o pită. înşir'te mărgăritari.
Fata cea mai mică zise : « De m'ar lua pe mine de soţie feciorul
ăla de boier, eu i-aş face doi feţi cu totul şi cu totul de aur. înşir'te
mărgăritari ».
1
x
) înlocuirea cânepiştei prin lanul de grâu s'a făcut, de sigur sub influenţa
lui Alecsandri, ca şi aceea a feciorului de boier printr'unul de împărat.
De abia în această strofă a noua aflăm rostul semnelor de
dialog delà începutul strofelor anterioare, că povestitorii erau doi
şi că erau chiar cei doi fraţi năpăstuiţi de ţigancă.
Şi strofa a zecea începe tot cu semnul dialogului. Dar aici
nu se mai introduc cei doi fraţi, ci, un al treilea personaj, care,
reproducând în cele de mai înainte dialogul fraţilor, în această
strofă intervine el însuşi, deoarece, după cum ştim din toate
basmele populare, a luat şi el parte la acea clacă.
— Plângea cu hohot biata 'mpărăteasă
într'un ungher, cum asculta acestea,
Iar împăratul crunt se 'ntunecase
înţelegând ce rost avea povestea,
Pe când ţiganca se făcea ca v a r u l . . .
Şi singur se 'nşira mărgăritarul.
Strofa aceasta are rostul de a arăta gradul de fascinaţie al
basmului. De sigur, împăratul din poveste a fost impresionat de
cele auzite: era tatăl celor doi fraţi. împărăteasa trebuia să plângă
cu hohote, revăzându-şi copiii, şi înţelegem şi stupoarea ţigăncii.
Dar unde se găseşte partea povestitorului ?
Cei doi fraţi, primii povestitori, au dat viaţă basmului prin
acel A fost odată iniţial, dar al treilea povestitor, acela care reia
şi transmite totul, unde şi-a lăsat urma ?
Contribuţia lui personală se mărgineşte la ultima strofă, iar
girul veracităţii mitice a celor povestite se găseşte în modificarea
refrenului.
Şi singur se 'nşira mărgăritarul
ne izbeşte cu evocarea fascinaţiei pe care basmul a produs-o nu
în sufletele celor interesaţi direct în acţiunea lui, ci în ale acelor
veniţi la clacă, ale ascultătorilor, singurii care erau mai apropiaţi
de situaţia de a fi impresionaţi de basmul pur, nu de rezolvarea
unor chestiuni personale prin ascultarea lui. Vedem deci că poezia
nu se rezolvă prin întâlnirea dintre părinţi şi fii şi prin pedep­
sirea ţigăncii, ca în basmul popular, ci printr'un strălucit elogiu
al basmului, şi prin urmare, al povestitorului, întru cât acesta este
un creator de lume nouă.
D-1 Traian Cantemir, ca şi aproape toţi exegeţii operei lui
Iosif, făcând confuzie între St. O. Iosif-Omul şi St. O. IosifPoetul, crede că, asemenea autorului lor, eroii poeziilor epice au
« sentimente de potolită efervescenţă ». « Croiţi după calapodul
sufletesc al creatorului lor, se comportă aidoma lui, evitând să
dea prilej la ferocitate. Aşa se explică finalul din Insiră-te măr­
găritare, pierdut în estompări discrete, şi tot aşa trebuie înţe­
leasă oprirea la timp a lui Pintea ».
A m văzut ce explicaţie, diferită de aceasta, are finalul lui
Inşiră-te mărgăritare şi vom avea prilejul să discutăm şi finalul
din Pint ea.
Dar, citind, de exemplu, Fântâna vrăjită (pp. cit., p. 164).
ne putem convinge că Iosif nu se abţine delà « ferocităţi », iar
dacă acestea sunt evitate uneori, aceasta se datoreşte concepţiei
sale poetice care cerea, în cazurile date, menţionata exaltare a
basmului şi a băsmuitorului.
Studiind opera lui Iosif, ca şi, în genere, a oricărui scriitor,
se cade să avem în vedere, în primul rând, părţile reuşite ale
acestei opere. Concluziile valabile pentru totalitatea operei lui
Iosif sunt servite în mod neîndoios numai de poeziile reuşite.
Poeziile mai slabe oferă doar un mijloc de verificare prin excludere.
De aceea o stabilire a poeziilor realizate ale lui Iosif, dacă nu
trebuie neapărat să preceadă studiul acestuia, va fi urmărită în
cursul cercetării.
D-l Traian Cantemir, şi deodată cu dânsul, toţi cercetătorii
lui Iosif, nu au făcut selecţiunea delà caz la caz. In urma acestui
fapt, autorul studiului din Revista Bucovinei a ajuns la concluzii
ca aceea pe care am citat-o.
D-sa începe analiza baladelor lui Iosif cu Corbea. O perma­
nentă grije a d-sale este să caute izvoarele populare ale poeziilor
cercetate. De multe ori le găseşte, alteori stabileşte simple apro­
pieri neconcludente. Vorbind despre Corbea, d-sa apelează la
balada Mârza din colecţia Gh. Cătană ş. a., ignorând pe Corbac
din colecţia Alecsandri şi mai ales variantele din colecţia G . Dem.
Theodorescu, în care sunt descrise cu multe amănunte chinurile
lui Corbea la închisoare, pe când Iosif s'a inspirat dintr'o variantă
apropiată de acelea din colecţia G. Dem. Theodorescu, dacă nu
chiar din această colecţie ).
In colecţia lui G . Dem. Theodorescu, la p. 531, găsim înfă­
ţişată temniţa în care sta Corbea :
1
Foicica foaie fragă
zace-mi vere, zace-mi dragă,
colo 'n temniţa de piatră
în pământ adânc săpată
cu muşchiul pe ea de-o şchioapă
zace-mi Corbea haiducul
zace-mi Corbea viteazul
l
) In Amintiri despre St. O. Iosif publicate în revista însemnări literare,
Iaşi, 1919, d-l Mihail Sadoveanu povesteşte un chef la care a luat parte cu Iosif,
unde un ţigan a cântat balada lui Corbea. D-l Sadoveanu afirmă că în urma
acestei audiţii ar fi compus Iosif pe Corbea al său. Dar nu este exclus ca Iosif
să fi cunoscut mai înainte, sau ulterior, Cântecul lui Corbea din colecţia lui
G. Dem. Theodorescu.
zace 'n apă
până 'n sapă
şi 'n noroi
până 'n ţurloi.
In Mârza din colecţia Cătană nu găsim descrisă temniţa, care
element există totuşi în Somnul lui Corbea al Iui Iosif.
Din bătrâne basme ştiu de-o închisoare
Peşteră adâncă, văduvă de soare,
Aerul, de-o poştă, l-otrăvesc bureţii,
Mucigai de veacuri spânzură pereţii... ) .
x
Din toată descrierea amănunţită a chinurilor eroului în închi­
soare, Iosif reţine puţine elemente:
Doarme uriaşul răsturnat pe spate
Ferecat în lanţuri pline de lăcate,
Barba-1 învăleşte ca un strat de iarbă,
Viperi şi şopârle i-au clocit în barbă...
La p. 518 a colecţiei Theodorescu, citim tânguirea lui Corbea
către mama sa:
In temniţă m'am uscat
că 'n ea de când am intrat
din chica ce mi-a crescut,
mi-am făcut
de aşternut,
cu barba m'am învelit
cu mustăţi m'am ştergăfit.
Aicia când am intrat
ce-am văzut, când am intrat?
Bâjbâiau şerpoaicele
şi erau ca acele
broaştele
ca nucile
năpârci caundrelele.
Acum sunt şerpoaicele,
maică, sunt ca grinzile,
broaştele
ca ploştile
şi năpârci ca buţile.
De când, maică, am intrat
pic de vin n'am mai gustat.
Pe toate că le-am răbdat
şi pe toate le-aş răbda,
de n'ar fi una mai rea
') Op. cit., p. 171. Observăm şi aici «confuzia» pe care o face Iosif între
baladă, de domeniul căreia este tema tratată, şi basm care, pentru oricine, afară
de Iosif, eSte cu totul altceva.
c'o drăcoaică
de şerpoaică
bat'o Maica Precista,
s'a 'ncuibat în barba mea.
Ea, maică, că mi-a ouat
ouăle şi-le-a lăsat
in fundul şalvarului
fundul posunarului.
In sânul meu c'a clocit
şi puii şi-a coiăcit
în sânul meu că şi-i creşte
şi de coaste mă ciupeşte
Unde, maică se zgârceşte
Inimioara mi-o răceşte,
unde, maică, se întinde,
inimioara mi-o cuprinde.
Observăm că în poezia lui Iosif a fost reţinut numai elementul
gigantesc: mărimea bărbii lui, în care puteau cloci şerpii. Iosif
mai adaugă ceva, ce nu găsim în variantele populare:
Şi 'nchisoarea-i largă, de-ar cuprinde-o ţară,
Totuşi lui i-atârnă picioarele-afară,
Ba mai pe 'ndelete dacă s'ar întinde,
Două ţări alături ar putea cuprinde...
Prin conversiunea spre basm a elementului de baladă, Iosif
a făcut primul pas spre desăvârşirea poeziei. Dar punctul său
de vedere nu este realizat integral şi, concomitent cu aceasta,
poezia sufere.
Evident, întreb ân du-ne de ce a ales Iosif această temă, vom
găsi că instinctul său electiv nu a dat greş. Corbea este un erou
care povesteşte. Intr'adevăr, ceea ce a ales Iosif din poezia popu­
lară, sunt chiar elementele pe care acolo le aflăm din gura eroului,
care le povesteşte mamei sale. Dar la Iosif eroul nu mai povesteşte,
ca de pildă, cei doi feţi din Inşiră-te mărgăritare, ci, dimpotrivă,
el doarme. Deci ni se expune numai latenţa puterilor sale, amă­
nunt al cărui versant periculos nu a fost remarcat de Iosif nici
la prelucrarea basmului A fost odată, când George cel viteaz, deşi
a fost înzestrat cu darul invulnerabilităţii, nu se foloseşte de el,
ceea ce a dus la eşuarea încercării.
Somnul, în lumea iosifiană, este apanajul nostru, al oame­
nilor, ascultătorii şi supuşii basmului; noi putem dormi, pentru
ca prin vise să luăm legătura cu lumea basmului ).
1
*) Cf. Visul, unde poetul, îngânându-se cu somnul, pare a auzi un basm
frumos cu « A fost odată » (op. cit. p. 2 8 ) şi incantaţia Cântec de leagăn (p. 1 0 4 )
unde copilul, prin somn, este redat basmului.
Putem deci spune, cu privire la Somnul lui Corbea că al doilea
şi necesar pas, acela de a elogia aedul popular, nefiind făcut,
poezia este lipsită de închegarea de care se bucură Inşiră-te măr­
găritare, de exemplu. încheierea poeziei este neclară, pe de o
parte neconformă cu spiritul baladei populare-model, iar pe de
alta lipsită de sunetul unic care îl aşteptam delà Iosif.
Iată strofa finală:
Insă Corbea doarme... Pân* si se deştepte,
Mult amar de vreme trebuie s'aştepte 1
Avem impresia că poetul nostru s'a lăsat dus de vorbe. Viziunea
simbolică pe care o închide aici este contrarie celei autentic iosifiene: într'adevăr, acţiunea eroilor aparţine, în basmul popular
şi în concepţia evidentă a lui Iosif, trecutului. Fiecare ne amintim
de povestea care ilustrează această concepţie. Este vorba în ea
de soţia de uriaş care, văzând că fiica sa vrea să se joace cu un
plugar infim, om ca noi, care-şi brăzda ogorul, la vorbele acesteia:
— «Uite, maică, ce găsii colea pe câmp. Nişte muşte zgâriau
pământul ! ».
Ea îi răspunde:
— « H i . . . Ce-ai făcut, fetiţo ! . . . Du-i îndărăt, că ăştia sunt
oamenii cari or să rămână pe pământ, după ce ne-om prăpădi
noi » ) .
Şi finalul lui A fost odată se aşează pe aceeaşi linie, prin ideea
de ireversibilitate, consolatoare prin generalitatea ei, cuprinsă în
constatarea: «Orice poveste nu poate fi mai lungă decât este».
Pentru considerente ca acestea, poezia lui Iosif nu este reuşită.
Ca temă, ea nu excludea aceasta, şi chiar direcţia în care a îndrep­
tat-o Iosif nu era principial ineficientă, dar constatăm de astădată
că sforţarea lui de a realiza ceva în afară coordonatelor persona­
lităţii sale s'a soldat negativ.
Lipsa semtinentului exact al valorii poeziei a indus în eroare
de d-l Traian Cantemir, care găseşte, inspirat şi de prelucrarea
aceasta a lui Corbea, drept note ale personalităţii lui Iosif, « poto­
lita efervescenţă », melancolia, duioşia, şi « estompările discrete »
care, cum am spus, sunt cel mult atribute ale Omului-Iosif.
1
Dacă am arătat deficienţele Somnului lui Corbea, cu atât mai
mult ies în lumină calităţile altei poezii: Gruia, baladă din popor ).
2
*) Cf. N. Cartojan, op. cit., p. 44.
*) O clasificare a baladelor din ciclul Novăceştilor a dat Pavel Dan în revista
Blajul, an. I (1934), pp. 95—105. Balada lui Iosif nu poate fi alăturată niciuneia »»
din cele şase tipuri referitoare la Gruia.
Socoteam drept defect al Somnului lui Corbea faptul că acesta
doarme. Se întâmplă că şi Gruia doarme:
Jos, sub nucul uriaş,
Gruia adormise, —
Doarme ca un copilaş
Legănat de vise.
Paloşu-i atârnă 'n cui
Aninat de-o cracă,
Murgul paşte 'n voia lui
De urît să-i t r e a c ă . . .
Dar Gruia nu doarme până la urmă. Turcii, evident, îl leagă,
fiindcă el doarme sănătos, adânc. Uriaş şi puternic, el se trezeşte
însă din chiar pricina forţei lui. Fiindcă vântul îi zburleşte ple­
tele, vârînd în Turci spaima că se va trezi, aceştia plâng, şi numai
planşetele lor, care, ştiut fiind somnul lui adânc, trebuiau să fie
foarte intense, l-au adus la trezie. Este în modul acesta de a se
trezi din somn, una din manifestările tăriei lui. D-l Cantemir
spune că, spre deosebire de cântecul popular, la Iosif « spaima
Turcilor coincide cu legarea, (lui Gruia) încălecându-se, ceea ce
denotă că poetul n'a fost meşter în utilizarea motivelor folklorice,
căci, odată ce l-au imobilizat, Turcilor ar trebui să nu le mai
fie frică de haiduc.» ca la început. Dar momentele poeziei au altă
ordine decât aceea bănuită de autorul studiului citat.
In strofa a treia, citim:
Scoală,
Scoală
Au nu
Turcii
Gruio, drag copil,
Gruio dragă,
vezi cum vin tiptil
şi te leagă?
Sunt clar distincte cele două momente din ultimele două
versuri ale acestei strofe: venirea Turcilor fricoşi (ei vin tiptil) şi
legarea lui Gruia.
Strofa următoare:
Turcii vin şi-aduc cu ei
Funii de mătase
Funii răsucite 'n trei
Şi 'mpletite 'n şase
deşi, prin « vin » se referă Ia primul moment, acela al venirii T u r ­
cilor, ea nu trebuie să deruteze, fiindcă rostul ei în economia
poeziei este acela de a arăta funiile cu care este legat Gruia. Des­
criptivă, ea trebuie exclusă din desfăşurarea evenimentelor. A l
treilea moment al acţiunii este zburlirea pletelor. Dar acum Gruia
este legat. Şi în faţa acestui uriaş de basm, gândul că aşa cum se
mişcă pletele, s'ar putea mişca şi cel legat, era un motiv suficient
pentru Turcii copleşiţi de groază ca ei să se tânguiască.
Şi astfel:
Bate vântul mai avan,
Pletele-i zburleşte.
Turcii plâng: Aman, Aman !
Gruia se trezeşte.
Sunt remarcabile pentru cunoaşterea operei lui Iosif vorbele
şi faptele eroului:
— « Măi, dar greu ce-am fost dormit »
Zice şi se miră
« Ori paiangeni au venit
Şi mă înveliră ?
Ia să mişc puţin din mâni,
Poate m'oi desface —
Alelei, pui de păgâni,
Nu veniţi încoace ?
In fugă s'ar putea spune că Gruia vorbeşte cu o «potolită
efervescenţă » şi fără ferocitate, dar observăm că vorbirea lui este
presărată cu eufemisme care nu constituiesc decât un contrast
« formal cu ceea ce într'adevăr face Gruia. Este puţin spus că Gruia
rupe funiile. Ele « sar în trei şi plesnesc în şase », ca silite de o
anonimă, nepomenită, forţă a naturii, sau, absurd, din propriul
lor îndemn. Pentru cititorul care ştie şi gândurile, dar cunoaşte
şi puterea lui Gruia, principalul de aflat nu era dacă acesta a
rupt sau nu frânghiile: el vrea să ştie în ce mod neobişnuit a
făcut Gruia aceasta. Strofa următoare ne-o destăinuieşte :
Sar frânghiile în trei
Şi plesnesc în şase, .
Turcii fug ca vai de ei,
Fug cu moartea ,'n oase
Şi după cum mai înainte poetul ne-a spus că vin Turcii şi-1
leagă pe erou şi, agitat şi el parcă de repejunea evenimentelor şi
încurcându-le expresiv ordinea, abia după aceea ne spune «ă
ei aduc nişte funii neobişnuit de rezistente, tot aşa acum, după
ce ne spune că frânghiile sar, uită să ne spună ce face Gruia, vor­
bind numai despre T u r c i :
Turcii fug ca vai de ei,
Fug cu moartea 'n oase.
Poetul « uită » să ne spună, deoarece şi el şi cititorul ştiu ce
face Gruia: Gruia este puternic şi face ce vrea. Ambii doresc
. să urmărească ce vor face neprevăzătorii Turci ce şi-au căutat
în preajma lui —şi nu aiurea —moartea.
Ceea ce urmează se înşiruie în rândul celor mai vii cavalcade
din literatura noastră:
Saltă Gruia şi — hai-hui —
Sus pe cal s'aruncă.
Tropotă pe urma Iui
Şapte văi şi-o luncă.
Tropotă
Pulberea
Turcii-şi
Alungaţi
copitele
o scurmă,
pierd săritele
din urmă.
Surpă Gruia schelele
Coborînd la vale
Turcii-şi pierd giubelele
Şi papucii 'n cale.
Din faţa vrăjmăşiei lui Gruia, Turcii îşi caută scăparea î n . . .
Dunăre. Dacă Iosif nu ne mai spune că aceştia s'au înecat, în­
seamnă că însăşi organizarea poeziei este influenţată de caval­
cada fantastică: nu ştim dacă Turcii au căzut, sau au sărit în
Dunăre. (Poetul nu mai are timp să ne explice care din aceste
două alternative s'a întâmplat). Ca încheiere, citim doar că:
Şapte popi la Tarigrad
Cântă: Aleluia.
vorbe prin care nu ni se comunică moartea Turcilor, aflată, indi­
rect, din:
Dunării fac Turcii vad
cât altceva, mai interesant pentru cel ce vrea să ştie cât a fost
de puternic acest Gruia: dacă la Tarigrad trebuiau şapte popi
să facă înmormântarea Turcilor, atunci ei au fost foarte numeroşi :
o aluzie finală la forţa eroului.
Poezia este desăvârşită. Cel care povesteşte întâmplarea se
închipuie că ar fi fost de faţă la ea. Ca atare, în strofele a treia
şi a patra îl apostrofează nerăbdător pe erou:
Scoală
Scoală
Au nu
Turcii
Gruio, drag copil,
Gruio dragă,
vezi cum vin tiptil
şi te leagă ?
Turcii vin şi-aduc cu ei
Funii de mătase,
Funii răsucite 'n trei
Şi 'mpletite 'n şase.
De unde se vede că elementul povestitorului-erou, coloritor din
lumea pe care o evocă, este nelipsit acestei realizări poetice.
G. DĂIANU
LUCRĂRI DE FILOSOFIE ROMÂNEASCĂ
I. Tudor Vianu: Introducere in Teoria Valorilor (editura « Cugetarea»);
II. Mircea Eliade, Mitul Reîntregirii (editura « Vremea ») ; III. A l . Dima,
Gândirea românească în EUetică (Tip. Dacia Traiană, Sibiu).
I. Ca tot ceea ce'scrie d. Tudor Vianu, şi recenta-i carte Intro­
ducere în Teoria Valorilor se caracterizează printr'o documentare
temeinică şi completă asupra obiectului cercetat, precum şi printr'o
sforţare de a-şi stabili o poziţie proprie, rezultând din confrun­
tarea şi împăcarea, măcar în parte, a dificultăţilor de ordin siste­
matic. Dacă în alte lucrări, punctul de vedere istoric predomina,
expunerea fiind istorică şi urmărindu-se critic sporul de cunoa­
ştere, acum expunerea este delà început nu numai sistematică,
dar făcută pe seama sa, autorul căutând, dincoace de bogăţia
dialectică a teoriilor valorii, să- construiască o perspectivă temeinic
determinată şi în stare să slujească drept o introducere strânsă
şi sobră în această problemă destul de nouă şi de sigur atrăgă­
toare. Ca şi Estetica sa, noua carte este o operă de maturitate,
redactată după ani de încercări asupra aceleiaşi probleme, acum
expusă într'o formă sintetică şi statornicind o poziţie proprie.
Această poziţie se încadrează satisfăcător caracterului de Intro­
ducere într'o disciplină, problemă sau teorie filosofică, în sensul
că autorul unei Introduceri trebuie să ţină seama de tot ce s'a scris
esenţial în-materia respectivă, urmărind o progresie constructivă,
păstrând, îmbinând şi împlinind ceea ce i se pare valabil, iar,
în secundar, adnotând ceea ce i se pare discutabil. Introducerea
d-lui Vianu constituie o astfel de sistematizare ştiinţifică a pro­
blemei, pe seama sa şi cu răspunsurile sale.
Expunerea axiologică de care ne ocupăm este, după cum ne
arată însuşi autorul, « întemeiată pe observaţia conştiinţei », por­
nind deci delà conştiinţă şi căutând semnificaţiile obiective ale
valorilor culturii. Deşi, în mare măsură, rezultat al unei confrun­
tări raţionale între explicaţiile idealiste şi realiste, psihologice şi
fenomenologice, d. Tudor Vianu îşi restrânge voit cadrul Intro­
ducerii în Teoria Valorilor, necomplăcându-se în analize de amă-
nunt şi netrecând la consideraţii ontologice şi metafizice, ci rezumându-se, pe cât cu putinţă, la datele imediate ale conştiinţei,
în exerciţiile sale de observaţie şi de comentare a observaţiilor,
ajutate într'o accentuată măsură de metoda fenomenologică.
Că d-sale, în teoria valorilor, metoda fenomenologică i-a slujit
în măsură impunătoare, nu mai rămâne îndoială, d-sa menţio­
nând o seamă de nume şi poziţii. Pe baza distincţiei dintre acte,
conţinuturi şi obiecte intenţionale — făcută de Brentano, Meinong
şi Husserl — vor fi concepute valorile ca obiecte ale dorinţii,
precum însuşi acest act care e « dorinţa » este un element funda­
mental în expunerea d-lui Vianu, provenind delà Ehrenfels şi
înlocuind sentimentul din concepţia lui Brentano şi din clasifi­
carea experienţelor întreprinsă de Meinong. Acestea sunt izvoarele
întrebuinţate măcar în parte, precum şi alţi doi mari inspiratori,
Max Scheler şi N. Hartmann, acesta din urmă depăşind, cu platoniana-i explicaţie, cadrul perspectivei elaborate de d. Vianu.
Aşa se face că — în afară de conceperea valorii ca obiect al
dorinţei şi de interpretarea ei ca «expresia unei anumite posibi­
lităţi, a posibilităţii unei adaptări satisfăcătoare între lucruri şi
conştiinţă » sau ca « expresia ideală a unui acord între eu şi lume,
care poate fi oricând realizat » — nu se găseşte în carte nicio defi­
niţie propriu zisă a valorii. Nu ni se precizează ce este valoarea
în sine, căci aceasta ar implica o explicaţie ontologică sau măcar
o considerare a valorilor ca esenţe neatârnate de conştiinţă, fie
şi în sfera fiinţei, dacă nu a existenţei, aşa cum face, pe urmele
lui Plato, filosoful N. Hartmann, ceea ce ar depăşi şi — ceea ce
este mai însemnat — ar modifica întreaga construcţie întemeiată
pe observaţia conştiinţei.
Ceea ce intenţionează şi ne dă oarecum reliefat cu grijă
autorul nostru este tălmăcirea relaţiei sau adaptării dintre lucruri
şi conştiinţă, acel act specific de cuprindere a valorilor prin dorinţă,
chiar dacă tocmai în jurul acestei dorinţe se vor ivi noi dificultăţi.
Construcţia axiologică a d-lui Tudor Vianu se desfăşură pornind
delà acte, adică delà manifestările active ale conştiinţei, în care
deci eul se simte lucrând. Actele cuprind obiecte, fără a le crea
sau pricinui. Următoarele acte cuprind următoarele obiecte: repre­
zentarea cuprinde imaginile ; gândirea cuprinde noţiunile ; simţirea
cuprinde afectele, iar dorinţa cuprinde valorile. Conştiinţa se
apropie adecvat de valori numai prin dorinţă, iar inadecvat, prin
diferite coadaptări, se poate apropia şi cu ajutorul celorlalte acte,
ca de pildă gândirea, în stare a se apropia de valori, dar numai
prin abstracţiuni coadaptate.
Acest cadru .axiologic utilizează, aşa dar, distincţia şi clasi­
ficările pomenite mai sus, dar cu unele modificări. Din toate
acestea, conştiinţa se arată a fi pasivă, iar actele ei necreatoare,
contrar concepţiei idealiste şi în special celei kantiene. Actul e
doar cuprinzător sau aprehensiv (Brentano), iar, în spontaneitatea
lor, actele conştiinţei nu pot fi observate şi deci descrise. Pentru
conştiinţă valorile rămân obiecte ireductibile, obiecte categoriale,
şi sunt antecedente valorificării lucrurilor, căci «valorificarea
lucrurilor, adică cuprinderea lor ca bunuri, presupune antecedenţa
valorii», bunurile nefiind altceva decât lucruri valorificate, dar
iarăşi nu subiectiv.
Concepţia d-lui Vianu refuză, după cum se vede, ridicarea la
ontologie, dar şi abandonarea în empirie, tipică unor psihologi
pentru care valorile ar fi produsul preferinţelor individuale şi,
mai ales, rezultatul experienţei colective, valorificarea socială atri­
buind calitatea de valoare. Mai mult, d-sa combate relativismul
ca şi nominalismul axiologic, tocmai pentrucă nu poate crede o
clipă că valorile ar fi produsul experienţei.
E mai aproape de autonomiste valorilor, care, după cum se
ştie, nu consideră valorile a fi nici calităţi ale lucrurilor şi nici
fapte ale oamenilor. Dar ceea ce nu poate accepta d. Vianu în
poziţia autonomiştilor este faptul că aceştia tăgăduiesc valorii
caracterul de raport, pentru a-i conferi pe acela de esenţă auto­
nomă, socotind că numai explicând astfel origina valorilor le
pot explica şi generala lor valabilitate. D. Vianu încearcă să
corecteze poziţia autonomiştilor, susţinând că simţământul valorii
şi actul prin care se săvârşeşte valorificarea sunt solidare; soco­
tind că, astfel, valorile îşi învederează calitatea lor de expresii
ale relaţiilor dintre lucruri şi oameni, dintre lume şi eu. Iar aceste
relaţii, fapt foarte important în perspectiva axiologică a d-lui
Vianu, se datoresc tocmai dorinţei. Repetăm că pentru d-sa dorinţa
cuprinde valoarea, dorinţa anticipând — în ordinea momentelor'
conştiinţei — valoarea, contrar concepţiei autonomiste a valo­
rilor, care susţine anterioritatea valorilor, noi dorind pentrucă
există valori, iar nicidecum contrarul.
Aici, în pretinsa anterioritate a dorinţei faţă de valori, ni se
pare punctul vulnerabil al perspectivei d-lui Vianu, care, pentru
a-şi susţine această teză, aminteşte că în conştiinţa omenească
există o seamă de dorinţe (« nevoi, înclinaţii, apetenţe obscure »)
care nu sunt condiţionate de valori. «Pe toate instinctele omului
se desvoltă dorinţe inaxiologice. Originele .dorinţei sunt totdeauna
obscure şi indiferente faţă de valoare. Valoarea este, în evoluţia
filogenetică, o cucerire relativ târzie a conştiinţei apetenţe. Exi­
stenţa formelor obscure ale dorinţei dovedeşte că valoarea nu
precede dorinţa şi nu o condiţionează. Valoarea urmează dorinţei,
aşa cum orice obiect urmează actului care o cuprinde » (p. 49).
Dacă e adevărat că originile dorinţei sunt indiferente faţă de valori,
ele fiind o cucerire târzie a conştiinţei, atunci reiese limpede — ere-
dem noi — că dorinţa nu este actul specific care cuprinde valoarea,
că nu de dorinţă trebuie legată valoarea, care poate că este cu­
prinsă de altceva mai complex şi mai spiritualizat, cum ar fi în
concepţia idealistă însăşi conştiinţa în genere, act al spiritualităţii
absolute sau o intuiţie adânc cuprinzătoare, ca la Scheler. înlo­
cuind sentimentul — pe care Brentano şi Meinong îl văd în relaţie
cu valorile — cu dorinţa, aşa cum a procedat Ehrenfels şi pro­
gresând personal pe această cale, d. Vianu motivează înlocuirea
cu ideea că pe când sentimentul nu ne scoate din noi înşine, do­
rinţa ne poate duce în afara noastră, Ia valorile ce depăşesc con­
ştiinţa, fiind realităţi obiective sau, cum le spune d-sa, excentrice.
Mărturisim a nu înţelege bine mecanismul dorinţei în sistemul
acesta axiologic, mai precis, rostul lui, care ne pare a coborî per­
spectiva fenomenologică a d-lui Vianu la unele considerente de
psihologie empirică, aşa cum sunt de altfel explicaţiile sale asupra
instinctelor originare şi asupra apetenţelor obscure.
Valorile sunt declarate de d-sa solidare cu conştiinţa, pe care
ele o depăşesc, pe când conceptele sunt izolate de conştiinţă, pe
lângă că sunt şi excentrice, ca de altfel şi valorile. Dar tocmai
această solidaritate ar putea pleda pentru anterioritatea valorilor
în conştiinţă, valori pe care actele dorinţii le cuprind în măsura
în care conştiinţa se spiritualizează, fiind spirit, iar nu centru
de instincte obscure. In concepţia idealistă, actele fiind creatoare,
ele ar putea produce sau actualiza valorile, date spiritului nu ca
dorinţe, ci ca imperative întru realizarea de sine.
Dar chiar deosebirea ce-o face d. Vianu între valori şi concepte,
susţinând că în lumea conceptelor conştiinţa se mişcă « fără nicio
tresărire a dorinţei », ca « într'un mediu indiferent » (p. 55), ni se
pare discutabilă, cunoaşterea fiind tot atât de vie cât trăirea valo­
rilor, chiar dacă şi noţiunile şi valorile sunt obiective şi ne depă­
şesc conştiinţa. La fel de discutabilă ni se pare şi concluzia că
ierarhia valorilor este determinată de principii iraţionale (p. 135).
Dacă optările conştiinţei sunt spontane, nu înseamnă numaidecât
că sunt şi iraţionale. Scheler concepe valorile ca iraţionale, pe
lângă că sunt obiective şi apriorice, dar marele gânditor ajunge
la această concluzie din pricină că socoteşte valorile drept obiectele
unei intuiţii emoţionale. Ocolirea idealismului nu se arată prea
rodnică, măcar în această privinţă.
Dacă fundarea relaţionalismului între valoare şi persoană,
aceasta amplu văzută de autor ca « un centru de valorificări »
(p. 144) nu este ferită de obiecţii, fiind de altfel şi partea cea mai
aridă şi poate nu destul de accentuată a Introducerii d-lui Tudor
Vianu, în schimb ni se par cu totul remarcabile şi rodnice capi­
tolele în care d-sa stabileşte caracterele valorilor (generalitatea,
volumul, polaritatea, gradualitatea, semnificaţia lor, precum şi
gruparea, structura şi ierarhizarea lor). Aici, sunt sistematizări
fructuoase care explică încrucişarea şi colaborarea dintre valori,
relaţia dintre valoarea pură şi suportul ei material sau spiritual,
real sau personal.
Aici ca şi la analizele lui Max Scheler asupra diferitelor emoţii
şi sentimente legate de valori sau, ca şi la precizarea virtuţilor
sau valorilor morale, întreprinsă de Nicolai Hartmann, am fost
încercaţi de simţământul unei rari mulţumiri, chiar dacă expu­
nerea d-lui Tudor Vianu — cu caracter strict de « Introducere » —
este mult mai restrânsă şi schematică în comparaţie cu amploarea
subtilă a distincţiilor şi delimitărilor din desvoltatele teorii ale
celor doi gânditori germani.
D. Tudor Vianu ne-a dat nu numai prima Introducere siste­
matică în teoria valorilor, dar şi o operă care poate fi discutată
cu cinste şi adesea favorabil de către orice gânditor european.
E o carte făcută nu pentru a folosi celuia care a scris-o, ci socie­
tăţii în limba căreia a fost gândită şi scrisă, precum şi ştiinţei
universale, la nivelul căreia a şi fost concepută.
II. Tot pentru îmbogăţirea cunoştinţelor actuale este scrisă
şi cartea d-lui Mircea Eliade, Mitul Reîntregirii, lucrare ce face
parte din preocupările de Antropologie filosofică şi de Orienta­
listică ale acestui intelectual atât de plural şi dinamic, îndestul
de cunoscut pentru a nu stărui asupra personalităţii sale.
D. Eliade îşi propune, în primul din cele* două studii ce alcă­
tuiesc cartea — studiul intitulat « Polaritatea Divină », — a de­
monstra că «mintea omenească a intuit divinitatea, din cele mai
străvechi timpuri, ca o totalitate de atribute, ca o sumă în care
toate contrariile coincid ». Autorul cercetează prezenţa acestei
intuiţii în tradiţia metafizică a mai multor culturi, în special
indiană, pe care o cunoaşte în specialist.
Studiul porneşte delà Goethe, anume delà pasajul din Faust,
unde Dumnezeu îşi arată o oarecare simpatie faţă de Mefistofel,
socotit ca un tovarăş dat omului spre a-1 stimula. D. Mircea Eliade
vede aici un motiv străvechi de coincidenţă a contrariilor, sus­
ţinând că Goethe ar fi fost « obsedat de ideea totalizării şi a uni­
ficării ». Se mai referă şi la convorbirile cu Eckermann, privitoare
la funcţia cosmică a maternităţii, trecând de aici la consideraţii
asupra cultului divinităţilor femenine şi susţinând că agricultura
ar fi opera femeii, de unde şi matriarhatul la vechile popoare
agricole şi conceperea pământului ca o mare matrice, în care rodesc
tot felul de germeni.
0 deducţie interesantă se leagă de paparude: în toate ritualele
agricole de aducere a ploii iau parte exclusiv femeile, căci «în
faţa secetei care ameninţă nuditatea rituală a femeii are o valoare
magică : paparudele goale atrag pe marele bărbat sideral »
(P. 20).
De asemenea, marile zeiţe asiatice unifică principiile contrarii,
ele fiind totodată zeiţe ale fertilităţii pământului şi ale războiului,
ale vieţii şi ale morţii. Autorul se opreşte la o seamă de' ceremonii
şi ritualuri, în care se îmbinau realităţile cele mai opuse, prin­
cipiile virtuţii şi desfrânării, cum erau de pildă saturnaliile. In
gândirea indiană, de asemenea, opoziţiile coincid, iar suprema
înţelepciune este detaşarea deopotrivă şi de bine, şi de rău. In
religia persană binele şi răul sunt fraţi, credinţa în Ormuzd şi
Ahriman continuându-se de către maniheişti. Ideea descendenţei
comune a Binelui şi Răului se găseşte şi în demonologia micrasiatică şi balcanică, unde găsim motivul demoniţei care fură copii
sugaci şi a Sf. Sisoe, ce o urmăreşte şi-i ia înapoi victimele.
După o serie de alte "documente şi referinţe ce tind să dove­
dească universalitatea ideii « polarităţii şi ambivalenţei divine »,
d. Mircea Eliade încearcă sumar şi rapid să tragă o concluzie asupra
dramei omului : « din această conştiinţă a poziţiei sale în Cosmos
derivă şi drama omului, şi metafizica sa. Căci această conştiinţă
este, într'un anumit sens, o cădere. Omul se simte despărţit de
ceva şi această despărţire este un izvor de neostoită durere, spaimă,
desnădejde. Se simte slab şi singur; iar acel ceva, orice nume
i-ar da, este puternic şi e total » (p. 62).
Al doilea studiu « Mitul Androginului » cercetează : « o stră­
veche şi fundamentală temă antropologică: androginul considerat
ca tipul omului desăvârşit, arhetip primordial » (p. 71). Andro­
ginia către care tindeau gnosticii « era realizarea arhetipului, a
unui Adam care nu căpătase conştiinţa de sine, pentrucă era
bisexual şi deci ca atare nedeterminat» (p. 89). Deci Mitul Reîn­
tregirii şi la zei, şi la oameni.
Este cert că d. Mircea Eliade dovedeşte şi în lucrările ştiinţi­
fice, şi în cele literare o vie curiozitate, îndreptată către izvoarele
străvechi ale miturilor şi culturilor religioase, având adesea intuiţii
metafizice, nostalgii de primitiv şi evadări magice. D-sa are me­
ritul de a căuta viaţă şi semnificaţie până şi în cele mai, aparent,
absurde şi obscure credinţe şi ritualuri, ajunse până la noi adesea
în forme degradate. Expunerea sa este însă schematică, parcă
purtată de câte un gând unic, ceea ce ne explică de ce d-sa este
atât de neglijent în privinţa expresiei literare, a stilului, pe care
neavându-1 şi neinteresându-1 1-a decretat inutil sau chiar dău­
nător faţă de aşa zisa « autenticitate » şi — ceea ce este mai grav
într'o lucrare de ştiinţă — de ce d-sa nu-şi pune, simultan cu
unele afirmaţii şi interpretări, şi problema valabilităţii lor.
D-sa argumentează şi mai ales afirmă, fără a se întreba dacă
faptul interpretat nu este doar un caz sau o etapă, lipsindu-i deci
caracterul general sau valabilitatea permanentă. Vom cita două
exemple din aceste neajunsuri. Exemplu de neglijenţă logică şi
stilistică : « Unii învăţaţi afirmă chiar că descoperirea agriculturii
este o invenţie femenină » (p. 19). Orice student în Sociologie
ştie diferenţa dintre descoperire şi invenţie. Dar poate că d.
Eliade a vroit să ne dea o nouă pildă de coincidentia oppositorum !
Pildă de confuzie, pricinuită de pasiunea după un gând unic
este următoarea: vroind să interpreteze androginia ca o sete de
suprimare a condiţiei umane, d. Eliade identifică această sete cu
aceea misticilor creştini, care vor « să se desăvârşească până la
pierderea în divinitate » sau cu a asceţilor indieni, care caută « să
depăşească, prin orice mijloc, condiţia umană, devenind impa­
sibili şi detaşaţi, asemenea pietrelor» (p. 89). Este cert că aceste
trei năzuinţe omeneşti : mitul androginiei, confundarea creştină cu
Divinitatea şi împietrirea indiană pot fi comparate şi li se pot
găsi şi trăsături comune, dar o identificare rapidă şi superficială
a lor — fără diferenţierile logice necesare şi fără un dram de spirit
critic — obţine efectul contrar, lăsând pe cititor cu simţământul
că se află în faţa unei închipuiri lirice, iar nu în faţa unui fapt
ştiinţific, de capitale consecinţe. Căci, chiar dacă se pot asemui
cele trei năzuinţe către unitate, mijloacele şi lumile către care
tind sunt cu totul diferite. In motivul mitic al androginiei este
vorba de contopirea însuşirilor fizice, de o împlinire fizică, ce poate
avea şi semnificaţii metafizice, de sigur, pe când în creştinism e vorba
de anularea fizicului, trupul fiind socotit sălaşul păcatelor. O identi­
ficare finală fără aceste diferenţieri poate părea un act de uşurinţă.
Ne îngăduim a aduce aceste obiecţii, tocmai pentrucă preţuim
plina şi variata activitate spirituală a d-lui Mircea Eliade. D-sa
are multe în comun cu d. Lucian Blaga, şi d-sa literat şi filosof.
Dar pe când d. Eliade este mai viu şi mai febril, şi de aceea mai
plin de contradicţii şi neglijenţe, d. Blaga îşi stilizează mereu
expresia şi îşi controlează gândirea. Arh văzut cu toţii ce-a ela­
borat d. Blaga din cufundarea în mit. Rămâne de văzut ce va
face d. Eliade cu bogatele, dar uneori nu în deajuns de construi­
tele sale cercetări de antropologie mitică.
D-sa parcurge un material impresionant, caută idei de semni­
ficaţie majoră cu setea sa de cunoaştere, cu imaginaţia-i vigu­
roasă, cu intuiţiile-i vaste, adesea găsind « realităţi vii » în mitu­
rile cele mai degradate şi în rămăşiţele de ritualuri ale vremii
noastre. Regretăm că uneori d-sa nu procedează ca un filosof
sau om de ştiinţă, fiindu-i indiferent dacă preîntâmpină sau nu
contradicţiile, ambiguităţile, vagul, asociaţiile prea repezi. Mai
ales, în expunerea unor consideraţii cu care nici măcar lumea
noastră universitară nu este încă familiarizată. Orientalistul şi în
special indianologul Eliade fac la noi în mare măsură operă de
iniţiere — se cere mai multă construcţie formală şi mai multă
stringenţă filosofică.
III. Sub titlul Gândirea românească în Estetică — restrânsă la
« Aspecte contemporane » — d. Al. Dima a căutat să înfăţişeze
poziţiile faţă de artă şi de Estetică ale puţinilor esteticieni care-i
avem şi ale mai numeroşilor critici literari şi cărturari de cultură
generală. Ideea este de sigur remarcabilă şi necesară, căci, în afară
de unele cercetări ale d-lui Tudor Vianu şi de schiţa făcută de d.
N. Bagdasar în Istoria Filosofiei moderne, Vol. V, pp. 247 sq., nu
avem încă astfel de încercări de înfăţişare istorică sau sistematică
a gândirii estetice româneşti, atât cât este.
Sforţarea d-lui Al. Dima este merituoasă, dar nu ferită de o
seamă de obiecţii. Mai întâi, chiar dacă ne referim numai la con­
temporanii care s'au manifestat după 1920, lipsesc o seamă de
nume însemnate de critici şi cărturari care şi-au stabilit o anumită
poziţie faţă de artă şi de Estetică. Astfel, nu găsim prezent, printre
cei care au contribuit la exprimarea gândirii româneşti în Estetică,
pe d. Prof. D. Caracostea, care mai ales în Arta Cuvântului la
Eminescu depăşeşte cu mult cadrele criticii literare, ca să nu mai
vorbim de recenta-i lucrare asupra Expresivităţii Limbii
Române,
unde este formulată o nouă şi monumentală concepţie estetică.
Dacă lucrarea din urmă a apărut cu puţin timp înaintea cărţii
d-lui Al. Dima, d-sa fiind deci scutit a o considera, neînfăţişarea
celorlalte lucrări şi a aceluia care le-a conceput arată caracterul
fragmentar al încercării d-lui Al. Dima. Dar mai lipsesc şi alţi
critici cel puţin de însemnătatea a jumătate din cei studiaţi de
d. Dima. Poziţia faţă de artă a d-lor Bazil Munteanu şi Camil
Petrescu •— de asemenea omişi — trebuia neapărat înfăţişată. Iar
dacă avem în lucrarea d-lui Al. Dima o expunere a poziţiei este­
tice a marelui Vasile Pârvan trebuia să avem şi una a unicului
Nicolae Iorga, precum alături de d. Nichifor Crainic trebuia să
întâlnim pe Nae Ionescu.
D. Dima ne vesteşte în prefaţă că nu se ocupă de lucrările de
Estetică specială a Artelor, dar d. Ştefan Neniţescu cu Istoria a
Artei caFilosofie a Istoriei trebuia menţionat; poate şi d. Ion Marin
Sadoveanu şi d-na Alice Voinescu, căci cercetările lor depăşesc
cadrul artei respective (plastică sau teatru).
Iar dacă se ocupă de Ibrăileanu, care aparţine deopotrivă
epocii de după 1920, dar şi celorlalte două decenii anterioare, se
impunea şi o considerare a poziţiilor unui A. C. Cuza, Ovid Densuşianu, Ocîav Botez şi C. Stere, •— din lucrările de critică lite­
rară ale ultimilor doi apărând unele după 1920.
După această observaţie asupra caracterului fragmentar şi
oarecum arbitrar al cărţii, se cade să amintim că însăşi clasificarea
•
gânditorilor aleşi de d. Dima este discutabilă. Gândirea critică a
lui Ibrăileanu şi Zarifopol şi cea a d-lui M. Ralea este grupată
sub titlul de « fragmentarism estetic », pe când aceea a d-lor E.
Lovinescu şi G. Călinescu sub acela de «forme sceptice ale este­
ticei ». Trebuie să recunoaştem că poziţie fragmentară are şi d.
Călinescu, iar orânduirea laolaltă a primilor trei critici nu e scutită
de obiecţii, între ei existând atâtea deosebiri. Ibrăileanu şi Ralea
trebuiau orânduiţi sub o altă titulatură, mai tipică şi mai expresivă.
Prin gruparea materialului, sub denumiri ca «fragmentarism
estetic », « forme sceptice ale esteticei », « forme metafizice ale este­
ticei », « o concepţie vitalistă a frumosului » şi « perspective etice
ale esteticei » nu se exprimă tocmai ceea ce este oarecum caracte­
ristic pentru generaţia care s'a manifestat în perioada dintre cele
două războaie mondiale şi anume credinţa majorităţii ei în auto­
nomia valorilor estetice, în arta pură, în gustul şi intuiţia directă
a artei. Un cetitor străin ar putea crede, traducându-i-se titlurile
capitolelor d-lui Dima, că la noi s'a judecat arta în funcţie de
orice numai de criteriile frumosului nu. Chiar orânduirea poziţiei
d-lui Tudor Vianu sub denumirea de « perspective etice ale este­
ticei » este excesivă, chiar dacă în parte adevărată.
Ajungând la fondul expunerii d-lui Al. Dima trebuie să-i recu­
noaştem grija de a înfăţişa cât mai documentat poziţiile diferi­
ţilor gânditori, dar din nefericire în funcţie de opiniile lor direct
formulate doar în cărţi.
Pentru a defini, însă, atitudinea estetică a unor personalităţi
ca Ibrăileanu, Zarifopol, Lovinescu, Ralerf ar fi fost mai potrivit
să se urmărească activitatea lor concretă de critici, valorile pe
care le-au relevat ei judecând diferite opere, preferinţele şi crite­
riile lor caracteristice. Acest lucru nu-1 face d. Al. Dima, care se
mulţumeşte să înfăţişeze ce-au spus —făţiş sau incidental — despre
artă numiţii critici, iar nu cum s'au comportat ei în funcţia lor
concretă de critici. Un critic — credem noi — se caracterizează
nu numai prin teoretizările incidentale sau prin câteva afirmaţii
ci prin rezultatele valorificării estetice a lui. Deosebirea între teo­
retizare şi valorificare a atins uneori dramatice contraste la un
estetician şi critic ca regretatul Mihail Dragomirescu, înfăţişat
aici numai ca teoretician, ceea ce îl proiectează mult mai prielnic.
In genere, expunerea diferitelor atitudini estetice ale gândi~
torilor aleşi este făcută cu cinste şi grijă, iar dacă ea nu are tot­
deauna relief se datoreşte faptului că d. Al. Dima analizează mai
mult decât defineşte, enumera şi expune mai mult decât sintetizează
şi accentuează. Poate că dacă şi-ar fi fixat anumite puncte de vedere
cu care să reliefeze sau să măsoare contribuţiile fiecăruia, poziţiile
ar fi fost mai conturate şi mai elocvente. O face cu unii filosofi şi
critici în viaţă, mai apropiat de dânşii şi aici reuşeşte mai bine.
Dar în totul studiile volumului sunt inegale. Unele sunt in­
complete ca referinţe şi insuficiente pentru caracterizarea gândi­
torului respectiv. De pildă, G. Ibrăileanu este arătat ca un sceptic
faţă de Estetică, dar nu se accentuează suficient cât de mult cre­
dea el în artă. La fel şi în cazul subtitlului Zarifopol. Dar Ibrăi­
leanu este mai năpăstuit şi prin aceea că nu i se arată teza socială,
cu credinţa sa în caracterele regionale, care, într'un sens, antici­
pează etnicismul contemporan, teză formulată în cunoscuta carte
Spiritul Critic în Cultura Românească.
Nu susţinem că Ibrăi­
leanu este văzut greşit în cartea d-lui Dima, ci că e incomplet
văzut şi mai ales insuficient relevat.
Uneori, nu ni se dă nota specifică a gânditorului respectiv,
cum este în cazul d-lui M. Ralea. Să încercăm a ilustra această
afirmaţie. Iată cum începe descrierea d-lui M. Ralea: « D . M.
Ralea e un spirit volubil cu o întinsă cultură, pe care o stăpâneşte
cu graţiozităţi sociale şi cu superioară ironie, înclinat într'o mă­
sură spre impresionism, cultivând asociaţiile de idei surprinză­
toare, neobişnuite, apropiate printr'un contrast neaşteptat uneori,
cu tendinţe de frondă alteori. In posesia unei intuiţii fireşti şi
simple a soluţiilor problemelor celor mai complicate, d. Ralea
aruncă nu odată punţi de lumină asupra întunerecului des al ne­
cunoscutului, fie el literar, psihologic sau s o c i o l o g i c . . . » (p. 29).
Puneţi în locul numelui d-lui Ralea pe acela al lui Paul Zarifopol
şi veţi vedea că i se potriveşte şi acestuia aproape întreaga carac­
terizare, minus imagina cu « întunerecul des al necunoscutului »,
care probabil că nu poate plăcea nici criticului Ralea.
Pomenisem mai sus că în formularea poziţiei lui Ibrăileanu
d. Dima nu s'a oprit asupra regionalismului sau localismului
acestuia, formulat mai ales în Spiritul Critic, lucrare pe care ni
se pare că nici nu o menţionează. In schimb, d. Dima insistă în
configurarea poziţiei d-lui Ralea asupra variantei regionale a
etnicului, într'adevăr prezentă şi la acest critic, dar mai puţin
caracteristică d-sale decât lui Ibrăileanu.
Acestea sunt obiecţiile pe care am socotit că trebuie să le for­
mulăm, mai ales pentru autor însuşi, care probabil că va continua
opera începută, completând-o şi cu gândirea românească din
trecut şi cu cea mai nouă. Cartea d-sale are o utilitate şi e bine
că a apărut. Fiind o încercare de început într'un domeniu aparent
sărac, dar unde s'au manifestat spirite de o finet 1 şi de o com­
plexitate europeană, întreprinderea nu i-a fost de loc uşoară şi
nu putea reuşi dintr'odată. Contactul cu artele şi cu interpretatorii lor este mai pretenţios şi mai complex decât acela cu câteva
opere de gândire şi ştiinţă.
PETRU
COMARNESCU
VIAŢA ROEZIEI
1. G h. A. C u z a : Vifor sub stele (Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti,
1943); 2. E m i l G i u r g i u c a : Dincolo de pădure (Editura Fundaţiei
Regale pentru Literatură şi Artă 1943); 3. Anişoara Odeanu: Moartea
în cetate, (Editura Fundaţiei Regale, pentru literatură şi Artă 1943);
4. Iosif Moruţan: Rugăciunile dorului, (Tipografia Minerva, Bistriţa, 1943).
De câtva timp sonetul se bucură la noi de o atenţie cu totul
deosebită. A m avut astfel ocazia să ne ocupăm numai în aceste
pagini de câteva culegeri pe deplin lămuritoare, dintre care amintim
în special împlinire, ultimul volum al lui Ion Pillât, Sonetele lui
Aurel Marin şi Poemul sistemului solar de Ştefan Stănescu (La
acestea mai putem adăoga: Sonete de Al. Iacobescu şi Muzica
sferelor de Ştefan Baciu, proaspăt apărute). Este o tendinţă generală
a poeziei noastre de ultimă oră, de-a se îndrepta spre formele
fixe, statuare, şi îngrijite, părăsind drumurile experienţelor libere
de până acum. Expresia clară, împlinită şi echilibrată, cu o misiune
poetică precisă, câştigă tot mai mult şi tot mai semnificativ stima
poeţilor de toate vârstele. Este ca un fel de întoarcere acasă de
pe căi îndepărtate şi nesigure, o revenire a fiului risipitor în ograda
părintească. Rădăcini mai adânci, de natură să caracterizeze o
întreagă mişcare spirituală, în plină opoziţie compensatoare faţă
de desordinile şi desechilibrele veacului, pot fi urmărite pe linia
acestei întoarceri.
Volumul de sonete al lui Gh. A . Cuza se integrează, până la
exagerare, în această tendinţă generală. Cuprinzând un număr
impresionant de poeme, scrise toate la o temperatură rece şi svântate de un vânt de căutată uscăciune, ele impresionează în primul
rând prin stăpânirea desăvârşită a tehnicei exterioare şi prin supra­
punerea acestei tehnici peste un conţinut sufletesc tăiat în felioare
potrivite. Autorul este desigur un maestru, din acest punct de
vedere, continuând, acolo în Iaşii d-sale, atât de cunoscuta şi de
apreciata activitate similară a lui Mihail Codreanu (ce frumoasă
autocaracterizare: Sonete şi evadări din sonet!) Mai monocordă şi
mai fără căldură din adânc, poezia sa, bine măsurată cu com-
pasul, cu echerul şi cu rigla, vine printre noi cu severităţi şi cu
rigori clasice, amintind marmora cioplită cu răbdare şi cu soco­
teală înţeleaptă, a maeştrilor din epocile de mare linişte interioară
de altădată. Poetul îşi defineşte singur a r t a :
Aşa cum se avântă minaretul
Spre infinite înălţimi de cer,
îşi încrestează aşchia, sever,
Pe bolta năzuinţelor, — sonetul.
înaltelor seninătăţi, poetul
Le împrumută liricul mister,
împărtăşind albăstruiul eter,
Nădejdile, iubirea sau regretul.
Sonetu-i turn din craniene cioplit,
Cu scări tăiate 'n iambicul granit
Şi unde veşnic altu-i muezinul.
In cântul legănat de ideal,
Se 'nmlădie la nesfârşit suspinul
Ca 'n scoica mării, plânsetul din val.
(Cuvânt
înainte,
p. 1 0 — 1 1 ) .
Astfel, indiferent dacă e vorba de poeziile de război din ciclul
Vifor sub stele, de tonurile de iubire potolită din Lumini şi umbre,
sau de descrierile obiective din Pasteluri, Gh. A. Cuza nu depă­
şeşte niciodată aceste margini cu severitate trase, fiecare sonet
constituind un giuvaer pe deplin şi cu minuţiozitate lucrat. Con­
ţinutul nu este decât o materie inertă şi rece, asemănătoare pietrei
sau lemnului, pe care meşterul o modelează şi o rotunjeşte pe
măsuri şi după calcule exacte. In felul acesta nu poate fi vorba
decât foarte puţin de o atmosferă lirică generală, de natură
să definească o sensibilitate poetică şi să impună un climat sufle­
tesc unitar. Gh. A. Cuza porneşte de oriunde, îmbrăcând în haina
şi în rigorile sonetului orice subiect, din orice domeniu. Sunt vir­
tuozităţi neîntrecute, care rămân însă, prin exces de disciplină
mecanică, într'un cadru prea exterior. Iată, bunăoară, acest arhaic
medalion de cronică, din capitolul Letopiseţ:
Invrednicitu-şi-a Sultanul mila,
Ştiindu-i năruit lumescul dâmb,
Pe un ghiaur de l-au făcut hadâmb
Şi pristavul cadânei dragi, Rahila.
Ci el vârtos ca pielea de carâmb
In a-şi purtare peste tot prăsila,
S'au apucat de-au rotunjit copehila,
Călcând cu dânsa prin iatacuri strâmb.
Când au aflat de fapta fără samăn,
Stăpânul suduit-au pre căţea
Şi-au vrut să iee viaţa celui famăn.
Dar de liubov, Sultana Validea
L-au fost iertat, ci el porni smintitul
La Ieşi, unde-au durat Rahilei, schitul.
(Schitul Hadâmbului, p. 128—129)
Deşi aminteşte pe Matei I. Caragiale şi pe Al. O. Teodoreanu,
sonetul acesta este pe deplin realizat. Este redată exact limba şi
atmosfera de cronică, faptul povestit fiind tăiat într'un bloc de
mărimi precise, care se potriveşte întocmai în giurgiuvelele celor
patrusprezece versuri de unsprezece şi de zece silabe. Altceva
nici nu 1-a interesat pe autor. Tehnica exterioară, abilităţile
de maestru stăpân pe uneltele sale, liniile drepte şi exacte, expresia
clară şi directă, sunt caracteristici care definesc, după modelul
acestui sonet, întreaga culegere a lui Gh. A . Cuza. Ele sunt în
acelaş timp un exemplu de limită a meşteşugului poetic, trasând
între sensibilitatea amorfă şi între rigorile acestui meşteşug o
graniţă definitivă. Poetul este deplin stăpân pe elementele de
expresie, reuşind să comprime fluidul din adânc în eprubete şi
în retorte ermetic închise. Mai departe nu se putea merge. De
aceeea, arta aceasta ne apare adeseori seacă şi inexpresivă, lune­
când ca o sticlă prea şlefuită peste înţelegerea şi participarea
noastră.
Ea este însă semnificativă, în sensul celor amintite mai sus,
referitor Ia întoarcerea spre un nou clasicism a poeziei noastre de
astăzi (paralel, desigur, cu întreaga poezie a veacului). Aici tre­
buie căutată şi adevărata ei valoare.
Dintre poeziile inspirate din realitatea, atât de dureroasă, a
Ardealului de astăzi, poezii în bună parte ocazionale şi de circum­
stanţă convenţională, în afară de câteva rare excepţii, singure
cele ale lui Emil Giurgiuca pot fi considerate într'un cadru de
stricte exigenţe artistice. Reamintind atmosfera senină şi limpede
din Anotimpuri, volum publicat încă în 1938, precum şi o întreagă
mişcare poetică iniţiată de chiar Emil Giurgiuca în jurul revistei
Abecedar, poemele adunate în acest Dincolo de pădure sunt
un strălucit exemplu de împăcare între sentimentele naţional
patriotice şi între cerinţele unei poetici majore, cu caracter general.
Emil Giurgiuca, făcând din durerea Ardealului o durere personală,
în adânc simţită, depăşeşte câmpul imediat al versificărilor patrio­
tarde, poezia sa conţinând o tensiune interioară dintre cele mai
puternice. Cu uşoare înrudiri populare, vizibile atât în formele
de limbaj cât şi în melodia largă, cu caracter de doină, a strofelor,
poezia aceasta se încheagă firesc şi curgător, bogată în valuri de
sensibilităţi autentice şi desăvârşită în limpezimea ei de dimi­
neaţă palidă. Iată, de exemplu, pe ce strune întinse, cu rezonanţe
generale, vibrează durerea ţării sfârtecate, în primele strofe ale
acestui volum:
Am strâns în mine o sută de izvoare.
Ci 'n limba primăverii şti-voi oare
Vesti în patru vânturi ce mă doare
Când iezi cu frunze 'n buze râd în soare ?
Şi-am adunat un plai de patru sute
De doruri ce coboară delà munte.
Dar cum să mâi în larg când nu mi-i rândul ;
Spre miazănoapte mă tot bate gândul.
Cântaţi din şesuri şi din plaiuri line,
Izvoare, sfânt mtirmurătoare 'n mine !
Odată pune-vom aprinse brâuri
Pe văile fierbinţi, mânând pe râuri
Şi codrii cei bătrâni o să coboare
Purta-vom iarăşi zimbrul mândru 'n soare !
Ci astăzi cântece de jale spune
Poetul aplecat să înţeleagă,
Spre miazănoapte şi spre soare-apune,
Durerea ţării s'o cuprindă 'ntreagă.
(Cântarea durerii, p. 7.)
Această cântare melodioasă şi senină, în plină linişte a plaiu­
rilor însorite şi a întregii naturi înconjurătoare, care armonizează
şi simfonizează, în colori şi tonuri de subtile nuanţe, peisajul
interior şi cel exterior, nu se aseamănă nici cu poezia directă a
lui Lucian Valea, de certă filiaţie gogistă, nici cu singularele
accente sociale din poezia lui Ion Th. Ilea, ci ea se menţine în
universul poetic al autorului, continuând şi împlinind o operă
dintre cele mai sigure. Totul este sunet şi coloare în această operă,
elementul plastic diafanizându-se şi volatilizându-se până la flui­
ditatea melodiei, iar elementul muzical prinzând consistenţă pla­
stică. Este un fel de întrepătrundere lină, asemănătoare celei din
poezia noastră populară, care unifică şi lărgeşte zările poetice
ale autorului. Şi este în acelaşi timp, ca nicăiri în opera altor
scriitori, o notă de specific ardelean, pentru prima oară căpătând
drept şi valoare de circulaţie. Prin Gheorghe Coşbuc, prin Octavian
Goga, prin Aron Cotruş şi prin toţi continuatorii şi imitatorii lor,
peisajul ardelean a pătruns în literatura noastră numai prin ele­
mentele sale revoluţionare, energice şi bolovănoase, înfăţişând un
suflet comunitar veşnic încruntat şi cu mâna pe furcă. Doar în
idilele celui dintâi, înseninate de optimismul şi de sănătatea sa
morală impecabilă, acest peisaj este mai luminat de soare şi mai
viu strălucitor în adânc. Emil Giurgiuca însă, chiar păstrând pe
alocuri mâniile şi cotiturile de pârâu zgomotos tradiţionale, aduce
în literatură un peisaj ardelean armonizat şi transformat în me­
lodie specifică, pe măsura şi în sensul largilor doine populare.
Durerea comună se identifică, în toată adâncimea ei, cu durerea din
adânc a poetului, devenind cântec de dor, cântec de jale, etc.,
adică generalizându-se şi transformându-se în melodie pură.
Aceasta este calitatea fruntaşă a poeziei lui Emil Giurgiuca.
Poezia aceasta mai e apoi ardeleană (rămânând totuşi generală)
şi printr'o serie de locaţiuni şi de termeni locali, cărora autorul
le dă o valoare de circulaţie întinsă. Aproape în fiecare pagină,
graiul şi expresia din Ardeal, fără să fie transpuse în tiparele lor
obiective, ca în poezia lui V. Copilu-Cheatră, bunăoară, dau o
anumită coloare şi un anumit ton specific frazelor. Este ca un
fior subteran şi ca o sevă nevăzută, care pătrunde lin până în ner­
vurile cele mai îndepărtate, fără să se trădeze prin ieşiri sau prin
tulburări izolate. In felul acesta, poetul nu este furat nici de
coloarea locală şi, deci, nu rămâne la suprafaţa conţinutului re­
gional, şi nici de frământările imediate, cu caracter eterogen, ale
^fenomenului ardelean. Ci el pătrunde în miezul unei substanţe
lirice autentice, vibrând într'o tensiune sufletească general-valabilă, de mare poezie. Cât de largă, de semnificativă şi de bogată
este, în acest sens, această limpede poezie de jale:
înaltă, pe Vârful ou Dor,
In pară de vânturi îmi umblă,
Zănateoă moară în marele gol
Cu aripi de umbră.
Auzi-mă, singure frate,
Zănateca moară-a 'nceput
Şi cerul cu aripa-1 bate,
Pe vârful tăcut.
Dar eu, muritorul ziler,
Car mare arunc peste munte,
Car mare 'ntr'al şaptelea cer,
Spre Ceata Puterilor punte, etc. etc.
(întunecata chemare,
Amintind, ca atmosferă şi chiar ca manieră de expresie, pe
Lucian Blaga, această poezie a morţii şi a umbrelor negre, depă­
şeşte, mai evident decât altele, dar în acelaşi mod, cadrul imediat
al poeziei tendenţioase. Ea ne oferă adevărata cheie de pătrundere
în universul poetic a l l u i Emil Giurgiuca.
Anişoara Odeanu realizează o frumoasă poezie de atmosferă,
cam ceţoasă şi cam cenuşie pe alocuri, dar, până la urmă, stră­
bătută de fioruri bogate de sensibilitate şi pe deplin închegată
ca expresie. Ea se încadrează delà început în acel peisaj fără limite
precise, cu corespondenţe de ordin metafizic, pe care, delà Edgar
Allan Poe (sub semnul căruia se aşază întregul volum), trecând
prin Rainer Maria Rilke şi ajungând la Lucian Blaga, l-au râvnit
aproape toţi scriitorii tineri. Cu o excepţională sensibilitate poetică
şi cu o putere de a surprinde nuanţele cele mai fine, uzând de acel
simţ al fineţii femenine care îndulceşte şi subtilizează totul, Ani­
şoara Odeanu are toate calităţile unui poet autentic, impunându-se
definitiv atenţiei noastre.
Continuând maniera cunoscută din Fata lui Codru împărat,
prima carte de poezii a autoarei, volumul acesta ilustrează un
temperament prin excelenţă liric, cu răsfrângeri bogate spre toate
largurile şi nu odată exagerând în libertăţile pe care şi le acordă.
Fără să conţină bucăţi întregi şi bine distincte în unitatea lor,
constituind oarecum toată culegerea un singur poem, valabil în
primul rând prin valorile lui de ansamblu, el se impune prin sub­
stanţa poetică generală. Anişoara Odeanu este atât de mult poetă
şi are un suflet atât de bogat în simţăminte, că fluidul acesta se
revarsă peste maluri, întrecând măsurile şi rigorile artistice. De
aceea, poezia aceasta este în primul rând sinceră şi comunicativă,
cu răsuflări neregulate, având în ea ceva de adolescenţă imprecisă
şi tulbure. Iată, bunăoară, aceste versuri de oboseală prematură,
amintind multele Spleenuri ale lui Ch. Baudelaire sau plângerile
încântătorii ale lui Paul Verlaine:
Sunt obosită, foarte obosită,
De marea sărbătoare oare .mi-a fost viaţa.
O, zac în mine miile de oboseli
Ale tuturor oamenilor care au fost regi,
Regi sumbri, lenţi, atotcunosoători,
într'o mare tablă de şah ou jocuri nesigure.
Toate înţelepciunile le-am cunoscut, Doamne,
Toate, zadarnice, s'au făcut nevăzute,
Mi-a rămas una singură, ultima înţelepciune:
Aceea care doreşte liniştea, liniştea lucrurilor nenăscute.
Nimeni nu m'a înfrânt. Dar dincolo de lupte
Se 'ntinde oboseala tuturor drumurilor,
Spre toate apele, spre toate stelele.
Nimeni nu m'a înfrânt, dar aripile-mi sunt atât de largi,
Viaţa le 'nsângeră, ca pe vulturi, zăbrelele.
(Şah, p.
61).
Nu va putea tăgădui nimeni că aceste versuri sunt foarte fru­
moase, adresându-se acelei părţi din sufletul nostru, a tristeţilor
şi a aşteptărilor nelămurite, care diafanizează şi înalţă totul. Dar
în acelaşi timp, nu este greu de alăturat atmosfera aceasta, a
melancoliei incerte şi a oboselilor din adâncuri, unei experienţe
prin care a trecut o bună parte a poeziei noastre tinere de astăzi,
constituind oarecum un romantism de totdeauna al acestei vârste.
Ceea ce se mai impune apoi în poezia Anişoarei Odeanu, pla­
sând-o în centrul interesului poetic de totdeauna, este proble­
matica ei generală, aceea a motivelor cu majuscule. In fond,
întregul volum nu este altceva decât un cântec al iubirii şi al
morţii, feţe deosebite ale aceleiaşi obsedante realităţi interioare.
După modelul marilor poeţi ai literaturii universale şi pe linia
unei lungi tradiţii a corespondenţelor, Anişoara Odeanu îşi deschide
volumul cu următoarea frază din Edgar P c e : « N'am putut să
iubesc decât acolo unde moartea îşi amesteca faţa cu aceea a
Frumuseţii ». Ea este cum nu se poate mai lămuritoare pentru
întreaga problematică a autoarei. Cele două vânturi puternice,
care străbat pustietăţile lumii noastre interioare, umplându-le
de furtuni şi de valuri spumegânde, incendiindu-le sau îngheţându-le fără milă, sunt tocmai acestea două: Iubirea şi Moartea.
Tensiunea ce le desparte şi le uneşte, tragismul unui destin tulburat
de apele veşniciei amâncTurora, nasc în sufletul poetului acel dor
de linişte absolută, setea aceea de repaos de care vorbeşte Eminescu,
sau de somnul pământului, cum îi zice Alfred de Vigny, pe care
le desprindem şi din ultimele versuri ale poeziei citate. Este lău­
dabilă şi esenţială, această adâncă şi majoră problematică a poeziie
Anişoarei Odeanu. Ea ne descopere un conţinut sufletesc dintre
cele mai bogate, care aşază poezia aceasta pe un suport cu rădă­
cini înfipte adânc în pământ, prin care circulă o sevă adevărată.
Ceea ce ni se pare acum puţin exagerat şi neclar, expresia liberă
şi întâmplătoare, care adeseori se dovedeşte a fi prea slabă şi prea
imediată pentru a conţine tumultul interior, chiar dacă ar con­
stitui unele deficienţe de moment, sunt în măsură să garanteze o
evoluţie şi o perfecţionare viitoare sigură.
Am mai avut ocazia să ne ocupăm în aceste coloane de câteva
cărţi apărute în Ardealul de Nord. Astfel au fost: Versuri din
Transilvania nordică, antologie întocmită de redacţia Tribunei
Ardealului, Pârgă, poezii de Teodor Ciceu şi Psalmii neliniştii,
poeme de F. Păcurariu. Aceste meritoase manifestaţiuni poetice,
înflorite într'un mediu ostil şi neprielnic, ne atrag cu atât mai
mult atenţia, cu cât ele se datoresc aproape cu exclusivitate tine­
retului.
Din rândul lor face parte şi volumaşul Rugăciunile dorului de
Iosif Moruţan, tipărit de curând la Bistriţa. Cu stângăcii şi impu-
rităţi inerente debutului (deşi se pare că Iosif Moruţan mai este
autorul unei culegeri, întitulată Vâslind pe apele
destinului),
autorul acestor poeme potolite, plutind într'o atmosferă de încăr­
cată ceaţă sufletească, este un poet melancolic, în tonuri minore
şi palide, care merită să fie reţinut. Această poezie de dragoste
poate fi citată fără rezerve:
Pentru noi se roagă la margini de sat măcieşii,
Pentru noi îşi pârguiesc în soare sevele cireşii.
Pentru noi se-adună 'n târcoale mioarele 'n stână,
Când oierul cu doine şi doruri le mână,
Din ţarini cu spicele albe pierdute pe mirişti. .
Pentru noi
Rugăciunile
Pentru noi
Când peste
Pentru noi
Pentru noi
cad tămăiţe mângâiate de ploi,
mamei pe buze se frâng pentru noi;
în pâlcuri mari se-adună cocorii,
mâinile noastre inele cad zorii.
se-adapă luceferi în cănite de cer,
se 'nchină la stână bătrânul oier.
Dorul pentru noi poartă în desagă veste la crai,
Că ne-am logodit în drumul spre poene de rai.
Dimineţile pentru noi îmbracă cătrinţe de rouă,
Pentru noi amurgurile poartă iia cea nouă,
Toate rugăciunile mamei se frâng pentru noi;
Toţi plopii se-apleaeă 'n mejdia serii cu ploi.
(Domniţă,
p. 19—20).
i
Naiv şi nesigur, atât în conţinut cât şi în expresie, Iosif Mo­
ruţan este totuşi, după cum se poate vedea şi din aceste versuri,
un poet care are ce spune şi pentru care lumea întreagă nu este
decât un prilej de permanentă incantaţie. Cadrul prea trist şi
prea melancolic în care inspiraţia sa se caută încă pe sine, apar­
ţine, ca în poezia multor alţi tineri, atmosferei generale a acestei
vârste. Anumite lărgiri şi mistere cu insistenţă căutate, ne duc
şi aici, la fel, în plin peisaj Lucian Blaga.
Ar fi fost bine ca Iosif Moruţan să se ferească de unele expresii,
ca : moine de vis, moine de dor, iţa jelii, podine de vis, fustei de stele,
cănite de cer, căruţele dorului, mugurii nădejdii, creste de gând,
potirele visului, prispe de toamnă, cofe de cer, zarzării gândului,
căni de vis, rămurişori de cer, betele de ceaţă, fire de taină, cocori
de vis, nojiţe de-amurg, plugul încrederii, stropi de răcoare, tâmplele
dimineţilor, palme de soare, aur de cânt, argaţi de cânt, banul cerului,
ciorchini de vis, lăiţere de seară, căruţa cântărilor, pahare de tristeţe,
cârciumi de poeme, berze de uitare, pinteni de poemă, mese de vis,
palme de ură, bobii jelii, ape de tristeţe, paşi de gând, pumn de cer,
etc. Pe lângă faptul că ele sunt cu totul monotone, prin repetarea
lor la infinit, denotând o lipsă de imaginaţie nepermisă şi o sărăcie
poetică evidentă, aceste expresii mai sunt, în majoritatea lor,
absolut improprii. Dacă stropi de răcoare şi alte câteva au un
înţeles şi chiar o anumită prospeţime, în schimb nimeni nu poate
înţelege ce a vrut autorul să spună zicând : nojiţe de-amurg, argaţi
de cânt, prispe de toamnă, etc. Este un procedeu care de asemenea
a ispitit cu insistenţă pe unii dintre poeţii noştri tineri şi care se
justifică prin acel imagism căutat, ca valoare în el însuşi, pe care
aceşti scriitori tineri, mai ales în operele lor de debut şi de primă
tinereţe, l-au cultivat cu multă grijă.
Cu aceste corective de detaliu, socotesc culegerea de poezii a
lui Iosif Moruţan o carte mult promiţătoare. Aceasta cu atât mai
mult, cu cât ea a apărut în condiţii de dureroasă vitregie.
ION Ş I U G A R I U
CRONICI
UN POET EROU: DUMITRU OLARIU
Dumitru Oîariu: iată un nume definitiv înscris atât în analele
liricei româneşti, cât şi în acelea ale gloriei naţionale. A fost un
inspirat erou al poeziei şi un înzestrat poet al eroismului. El s'a
jertfit de două ori: a fost, întâi, o dăruire lentă, o ardere neistovită
a spiritului în vatra inspiraţiei, pentru ca din flăcări albastre să se
înfiripe jocul misterios al rimelor, şi a fost, mai apoi, când cerurile
ţării răsunau, prelung, de chemările războiului, o senină şi bravă
renunţare la viaţa pământeană.
Prin predestinare, poetul — poetul cu inima deschisă glasu­
rilor adânci şi tulburătoare ale destinului uman, cărora el le dă
ritmată expresie —• e dominat de legea eroică a trăirii. Desprins
din înconjurul cenuşiu şi, adesea, meschin al fiinţei sale, el se simte
integrat într'o lume de esenţe pure. Evadarea aceasta din cotidian
şi vanitate în permanent şi seninătate implică o conduită morală
care ţine de însăşi structura eroică a existenţei.
Frecventarea domeniilor pure ale artei şi, cu atât mai mult
deci, crearea valorilor estetice se condiţionează în mod imperios
de hotărîrea abandonărilor oricăror ispititoare dar deşarte chemări
ale vieţii celei de toate zilele.
Poetul care îşi reazimă fruntea de lampa lungilor nopţi de visare
şi migală a cuvântului cu miez de lumină, poetul care — fără,
bine înţeles, a fi un maniac sau un halucinat steril — se zmulge
din vălmăşagul pasiunilor minore pentru a se ridica, printr'un
miracol propriu sensibilităţii sale, pe aripile elanului creator până
în sferele reconfortante ale inspiraţiei, — lasă în umbră, în uitare,
materialitatea fiinţei sale.
Corespondenţa aceasta între spiritul poetic şi regiunile înalte
ale visului fecund în sugestii şi creaţiuni, care poartă efigia defini­
tivelor consacrări, se statorniceşte pe temeiul unor categorice
renunţări ale artistului la înşelătoarele şi zadarnicele satisfacţii.
Nu voim să spunem, desigur, că poetul trebuie să îndure priva­
ţiuni, căci nu suntem de părerea acelora care cred că condiţia
poeziei este suferinţa morală iscată din potrivnicele împrejurări
ale vieţii.
Renunţarea la care facem noi aluzie se constituie din ignorarea
vanităţilor, dintr'o concepţie atotstăpânitoare, suverană, asupra
rosturilor omului în scurta-i trecere prin viaţă. Inobilarea avântu­
rilor, ce înfioară inima şi o ridică pe culmi însorite, ca pe o urnă
din care fumegă inspiraţia sacră, purcede din această adâncă trăire
a misiunii poetice, dispreţuitoare faţă de tot ceea ce ar putea
îngreuia aripile înaltelor zboruri.
Versul nu este — aşa cum se crede — un facil joc al cuvintelor.
Atunci când el aduce încărcătura unor sugestii şi emoţii pătrun­
zătoare, când armonia nu se iscă din potrivirile nesemnificative
ale sunetelor, ci din corespondenţele lăuntrice şi din vibrarea ce
impunea numai o singură expresie verbală : aceea una cu cuprinsul
însuşi, — apare ca o creaţie a divinaţiei poetice, dar şi ca o producere
ivită printr'o elaborare, nu odată aprigă şi îndelungă.
Un efort continuu şi dârz de supunere a materiei la legile fru­
museţii spiritului înveşnicite prin artă, — iată unul dintre esen­
ţialele atribuite ale structurii poetului. Aşadar, prin spirit şi prin
energie, — modelatorul stihurilor se jertfeşte cu fiece nouă poemă.
In întrupările artistice luminează turburătorul simbol al legendei
Meşterului Manole: aşa precum nu s'a putut ivi întreagă splen­
doarea mânăstirii până ce nu a fost jertfită fiinţa cea mai dragă, —
nu se rotunjeşte vraja producţiunii artistice decât atunci când
poetul s'a învrednicit să treacă în substanţa ei spirit şi sânge din
spiritul şi sângele său. Este ceea ce numeam o dăruire lentă a
poetului, eroismul creaţiei artistice, în toată superba lui măreţie.
Un astfel de poet, cum vom vedea, a fost Dumitru Olariu.
Dar el nu a rămas numai atât. Misterioase îndemnuri din adâncuri
îi impuneau complinirea jertfei spiritului cu aceea a făpturii însăşi.
Moartea sa eroică pe câmpiile de onoare ale vitejiei româneşti-este
aureolarea sfinţeniei unui crez pur şi a unei existenţe trudnice.
Inimi pioase de prieteni credincioşi i-au cinstit de curând
amintirea, închinându-i paginile revistei din Constanţa: Litoral,
pe care el însuşi, cu ani în urmă, a creat-o. Inspiratul gravor Con­
stantin Grosu i-a însemnat numele pe prima faţă a publicaţiei,
ca pe o inscripţie de erou, între frunze de stejar şi laur ce se îmbină
într'o cunună de glorificare. Alte figuraţii plastice, simbolizând
momente din cuprinsul poeziilor, şi odată cu ele, Ultima cântare
a poetului, — imagine în care gândurile apar ipostazate în chipul
blândelor mioare, însoţesc câteva poeme ale miraculosului baci
de versuri Dumitru Olariu.
Pe una din paginile Litoralului se pot ceti aceste sobre însem­
nări bio-bibliografice :
« Fiu de păstori ardeleni, statorniciţi azi în Dobrogea, poetul
Dumitru Olariu s'a născut în comuna de graniţă Poiana, judeţul
Sibiu, la 8 Martie 1910. « Verile copilăriei — scria el — le-am
umblat prin arşiţa Dobrogei, după turmele părinţilor; iernile, în
munţii natali.
Şcoala primară a făcut-o, parte în timpul refugiului în comuna
Anciocrac, judeţul Cetatea Albă, parte în comuna Poiana. A urmat
cursul inferior la Liceul « Aurel Vlaicu » din Orăştie, iar cursul
superior la Liceul « Gheorghe Lazăr » din Sibiu, unde a dat şi
bacalaureatul în 1929. S'a înscris apoi la Facultatea de Drept din
Bucureşti, devenind licenţiat al ei în 1934.
A debutat în literatură în 1929, cu poezii publicate în paginile
revistei Ţara Bârsei, la care a colaborat şi mai pe urmă. In mod
sporadic a publicat în revistele Limba Română, Universul Literar,
Dumineca Universului,
Bilete de papagal, Pontice, România delà
mare şi altele.
In 1939, scoate revista Litoral, împreună cu Cristea Grosu şi
loan Micu. înfiinţează în acelaşi an, şi tot cu numele revistei,
o editură, în care publică întâiul său volum Crângurile
cerului,
unde sunt cuprinse poeziile sale dintre anii 1929—1939.
A lăsat în manuscris o plachetă de versuri: Crepuscul
intim,
ce va apărea în curând într'o ediţie postumă.
A murit la 6 Octomvrie 1942 pe frontul caucazian, în fruntea
escadronului său, şi e provizoriu înmormântat în curtea unei
bisericuţe ruseşti din comuna Abienscaia ».
*
Iată, în câteva rânduri numai, zbuciumul celor 34 de ani ai
poetului, încununaţi cu jertfa supremă, către care parcă firesc
urcau silinţele şi flăcările sale interioare.
Regăsirea ancestrală, cu evocarea peisajului bucolic primitiv,
aşa cum el apare transfigurat în balada Mioriţei şi, mai cu osebire,
în sensibilitatea poetului Olariu, se destăinuie obsedant de melodic,
în această poemă caracteristic intitulată Transhumantă, cu care se
deschide cuprinsul cărţii apărute în 1939: Crângurile
Cerului:
In versul meu de cremene şi amnar,
Mă simt lângă strămoşii răspicaţi,
Coborîtori cu primii împăraţi
Din pisc în zugrăveală de altar.
Un plai străvechi dă 'n mine azi rod nou
De veacuri ei nescris s'au opintit
Să 'ngâne 'n lemn azurul miorit,
înaltul, vastul sferelor ecou.
Scufund în pagini zări de lung alean
Şi stema unui propriu univers,
Improspătându-mi bolţile în mers
Vrăjit de-un cast miraj răsăritean.
Pentru îndemn clar, neşovăitor,
Iau frunza neagră-a inimii şi-o sbat.
Cobor pe râuri — poate că în leat ;
In mit îmi turbur sensul arzător.
Din stelele ce mă călăuzesc,
In fiecare noapte câte-o stea,
Roind, o 'nşurubez în cartea mea, —
Şi treaz zorile mă destăinuiesc.
îmi împiumută soarele un vreasc,
Fiorii artei, calde pirostii...
Şi rătăcesc prin crâng de veşnicii
Cu turmele de gânduri ce le pasc.
Am făcut loc întregimii acestei poeme, fiindcă ea mărturiseşte
în obsedante accente lirice un crez poetic şi un destin. Este în
deprinderea poeţilor această definire proprie. Aproape toţi însă
nu izbutesc să-şi determine atributele structurii, fie pentrucă nu
au intuiţia celor mai autentice înzestrări sufleteşti, fie pentrucă
o fac discursiv, — ceea ce explică monotonia şi absenţa oricărei
vibrări comunicative. Peisajul intim propriu nu izbuteşte a se
revela decât în versul poeţilor care prind în simboluri adecvate
intenţiile portretului autobiografic. Dumitru Olariu este unul
dintre aceştia.
In Transhumantă — una dintre cele mai pregnante poeme ale
genului — se destăinuiesc cu mari puteri de sugestie artistică
liniile esenţiale nu numai ale unei existenţe, ci ale unui suflet
colectiv, într'atât de solidar se simte poetul cu destinul strămoşilor
răspicaţi, coborîtori xu primii împăraţi, din pisc în zugrăveală de
altar.
Simbolul plaiului străvechi care rodeşte bogat în sensibilitatea
poetului, cu evocarea trudei creatoare de artă rustică : — De
veacuri ei nescris s'au opintit, să 'ngâne 'n lemn azurul miorit,
înaltul, vastul, sferelor ecou, — deschide perspectiva largă, de
unică frumuseţe, spre peisajul miraculos al pământului şi sufletului
românesc.
Poetul, cu adânci rădăcini de sânge în acest mândru, împă­
rătesc, trecut, aude ecoul « zărilor de lung alean » şi-i dă expresie
proprie « vrăjit de-un cast miraj răsăritean ». Unda seninei melan­
colii din Mioriţa pătrunde inima şi versul. Poetul nu e singur.
Cântarea vieţii se înfioară de prezenţa elementelor naturii în desfă­
şurarea destinului poetic: stelele călăuzitoare sunt coborîte în
pagini de inspirată carte, iar zorile primesc destăinuirile. Clipele
de tensiune şi de flacără creatoare sunt sugerate prin acele calde
pirostrii din strofa finală, din care se cuvine a ceti încă odată,
pentru ampla lor rezonanţă, ultimele stihuri:
Şi rătăcesc prin crâng de veşnicii
Cu turmele de gânduri ce le pasc.
Este în poezia lui Dumitru Olariu o viziune panteistică a lumii :
viziunea însăşi a sensibilităţii colective şi a creaţiei noastre fol­
clorice.
Dintre modalităţile întrupărilor verbale ale inspiraţiei, ale­
goria îi stă mai adesea la îndemână poetului, care o foloseşte cu o
puternică şi sugestivă originalitate.
Iată, din poezia Noul Septemvrie, schiţa peisajului muntenesc
peste care soarele, în asfinţit, îşi lasă reflexele jarului:
Indată-un crainic munţii i-a vestit
Şi dintre toţi, un munte singuratec
Din herghelie s'a desprins şi a venit
Cu paşi de-amurg, la t a v a cu jăratec.
Din aceeaşi poemă, iată imaginea codrilor înfioraţi de vocile
vântului :
Să-i vezi din glasuri codrii luminând
Ai zice că e-im prinţ la vânătoare
De zimbri. Să auzi văile arzând,
Septembrie 'n goruni cioplind vioare.
Iată acelaşi procedeu plastic al evocării alegorice şi în poezia
marină Ca nişte zei :
Ca nişte zei olimpici răsar din valuri zorii
In dimineţile de vară euxine —
Şi brize iuţi se 'nhamă la carul aurorii.
Ca s'o aducă până la ţărmure cu bine.
Pe unde trece, coaja întunecimei crapă «
Desghiocând o liră cu strunele de a u r ;
Cu spiţele în flăcări se fugăresc pe apă
Măreţe roţi, aprinse de soare adineauri.
Sosesc cântând în cinstea luminei triumfale
Olimpice cortegii de albă tinereţe
Şi-abia mai urcă până la ţărmul glesnei tale
Privirile-mi prea grele de-atâta frumuseţe.
Peisajul terestru ca şi cel marin au avut în inspiraţia lui Dumitru
Olariu unul dintre cei mai sensibili cântăreţi. Iată o stranie viziune
a mării, într'o poemă al cărei final exprimă, cu o imagine sugestivă,
aspiraţia nepotolită către nemărginire şi veşnicie:
Pe strune răzvrătite de ţimbale
Din nesfârşite plaiuri verzi de apă
Adâncu-şi plimbă degetele sale;
Miresme iuţi trag aerul în ţeapă.
O, marea 'nlănţuită cât e zarea
îşi sfâşie cămaşa strimtă 'n vânt,
Că se înăbuşeşte marea,
Schimbând pe ţărm vestmânt după vestmânt.
Un cimitir — şi 'n loc de cruci, catarte ;
Corăbiile albe, solitare
Par nişte morţi ce s'au trezit din moarte
Şi s'au sculat cu crucile 'n spinare.
Un singur piept de apă, în tremolo
Pe dunga orizontului pierdut
Ar vrea să 'mpingă marea mai încolo,
Dar marea nu-i nimic din ce-am crezut..
Iată dintr'o poemă, Naufragiu, aceste stanţe în care furtuna
şi ploaia — ca de altfel şi toate elementele cosmice în poezia lui
Dumitru Olariu — capătă însufleţire şi hipostazări de un puternic
relief :
Copite negre de furtună şi coame despletite 'n v â n t
Frământă în galop metalic deşertul mării sbuciumate.
Şi ploia joacă desbrăcată cu păr lichid şi pulpe moi
Absoarbe 'n goluri albatrosul rănit de noaptea ce se lasă.
Şi, deodată, în mijlocul naturii în cruntă frământare, imaginea
aceasta de adâncă înfiorare umană:
In largul stepei răsvrătite
pierdut se 'ngroapă un vapor,
O clipă ruinându-şi creasta,
catargul alb în scufundare
Se mai Zăreşte ca o mână
ce-ar vrea să ceară ajutor.
Dar Dumitru Olariu a ştiut, cu acelaşi ascuţit simţ al naturii,
să cuprindă în ritmurile largi şi muzicale ale versurilor sale peisajul
pământului dobrogean.
Iată această Primăvară dobrogeană:
In fiecare zarzăr din cătun
S'a 'mpôtmolit un nour alb azinoapte;
Par zarzării biserici largi când vreun
Drept credincios zefir se roagă 'n şoapte.
Din răsărit — o, primăvară, n'ai
Putea «sta 'n veci ? — dă soarele să 'nspice,
Ii fâlfâie pe umeri noul strai,
Şi cara-i triumfal e tras cu-alai,
De aurori care plesnesc din bice.
încep cocorii să-şi anine iar
Urcioarele 'n văzduh, înfiorându-1,
Când falnic trece-alaiul princiar;
— Hai să-1 urmăm şi noi cântând, cântândurl !
Chiar drumu-i printre răpiţi îmbătat
Impletecit de-azur se 'ntreabă: unde?
Târziu un râu pe şesu-i revărsat
Brumându-şi fluerul îi v a răspunde.
Şi cred că la dantelele scumpiei
Adăogaţi voi, brânduşi, o cipcă rară,
De-i preschimbată în orice primăvară
Dobrogea 'ntr'un pridvor al veşniciei.
Alteori, aspectele firii sunt văzute miniatural. Tonalitatea
inspiraţiei nu mai e gravă, solemnă — ci plină de graţie şi frăgezime
picturală :
Vezi tu ? Se faoe-o primăvară n o u ă . . .
Pe câmp ies cu paharele de rouă
întâii ghiocei. Lumina plouă.
Dibace coase iarba prin livezi
Dar îşi va pierde firul, şi-ai să vezi
L-or încâlci, zburdând, miraţii iezi.
Brumată Iui petală zburătoare
Şi-o poart 'un strop de fluture în soare,
Hoinar mereu şi bucuros de-o floare.
Când iarba creşte încă pe atât
Vin greeri svelţi cu zurgălăi la gât
Pământului să-i ţie de urît.
Lăstunii iuţi, prigorii, sturzii suri,
Copilăresc cu tine prin păduri
In cuviinţa sfintelor măsuri.
Le-un freamăt nou pe lume abătut
Azi însuşi Dumnezeu a renăscut
Şi-L duc de mână, parcă, nevăzut.
Astfel şi-au resfrânt marea şi pământul românesc frumuseţile
variate şi fermecătoare în ritmica inspiraţiei poetului Dumitru
Olariu.
Când afectivă, când intelectualizată, — emoţia sa şi-a aflat
expresia în imagini plastice, uneori de o factură parnasiană,
alteori ţinând de modalitatea ermetică, — ceea ce vădeşte, deo­
potrivă, o sensibilitate fină şi un spirit ascuţit al artizanatului
artistic.
Cariera poetică a lui Dumitru Olariu se afla în plină ascensiune,
când chemarea aspră a războiului a găsit în conştiinţa sa răsunetul
totalei dăruiri. Jertfa sa a fost astfel prefigurată în poezia scrisă
pe front, în ziua de 29 Iunie 1942: La moartea unui camarad:
— Doamne, camaradul meu din dreapta
A tăcut deodată să mai tragă.
A tăcut cu graiul şi cu fapta. »
N'a mai luminat prin ceaţa vagă
Arma lui cea sigură şi dragă.
L-am văzut încremenind în stânca
Veşniciei Tale: o statue
Peste care cobora adânca
Necuprinsa liniştei căţue,
Zori de crini ce n'au să mai apue.
Sângerau în pieptu-i trei izvoare
Proaspete de armă-automată,
Mângâindu-i, blând, ca o răcoare,
Ciiipul lui de stâncă detunată,
Fruntea lui, pe veci înseninată.
Cerurile limpezi de acasă,
împietriră 'n stinsa lui privire,
Poate-o grână verde de mătasă,
Poate-o adiere de zefire;
Poate marea, sfânta lui iubire.
N'or mai chioti natale toamne —
Şi făclii de gloanţe bolşevice
Luminau la nunta lui, o, Doamne,
Imnuri începură să-i ridice
Grelele obuze inamice.
,
El ou ochii ficşi privea 'nainte;
Parcă, fericit, vedea în zare
Ţara lui întreagă — şi, ferbinte
Parcă cuprindea 'ntr'o 'mbrăţişare
Doamne, toată România Mare.
Poetul care cântase cu atâta devotată iubire, aleasă inspiraţie
şi amplă armonie, frumuseţile pământului şi sufletului românesc,
poetul Dumitru Olariu care, cum însuşi se definea în versurile
din Transhumantă:
In versul meu de cremene şi-amnar
Mă simt lângă strămoşii răspicaţi,
Coborîtor cu primii împăraţi
Din pisc în zugrăveală de altar. —•
a scris, pe frontul răsăritean, cu sângele jertfei sale, cea mai fru­
moasă poemă: încununare de glorie eroică a unui destin măreţ.
N. MIHĂESCU
MAHATMA GANDHI
In 1923 câteva mii de Hinduşi îşi făceau studiile în Anglia,
în America şi în diferite centre din apusul Europei. Ei se minunau
de privilegiile de care se bucura şi ultimul dintre cetăţenii acelor
ţări, studiau revoluţia franceză şi cea americană şi se adânceau
în cărţi care tratau despre reforme.
In şcolile Angliei,şi ale Americii Hinduşii au învăţat a fi liberi.
Mişcarea de idei care s'a produs în Europa în a doua jumă­
tate a secolului al XVIII-lea se producea acum în Orient. •
Totuşi ideile noi se răspândesc încet. In 1885 câţiva Hinduşi
din clasa conducătoare se întruniră la Bombay şi întemeiară
Congresul Naţional Indian. La congresul din 1905, Tilak ceru auto­
nomia pentru India. In acelaşi an Japonia triumfa asupra Rusiei
şi Orientul, care trăise timp de un secol sub teroarea Occidentului,
începu a se gândi la liberarea Asiei. India desarmată alese de
conducător pe unul din personajele cele mai stranii ale istoriei
şi dădu lumii spectacolul fără precedent al unei revoluţii, con­
dusă de un sfânt şi întreprinsă fără o singură armă ) .
Acest sfânt este Gandhi, un bătrân de 74 de ani, care şi-a
propus să reînnoiască felul de-a gândi a sute de milioane de oameni,
să le dea o constituţie socială şi economică, să-i instruiască, să
transforme relaţiile politice dintre India şi Marea Britanie şi să
rezolve problema din ce în ce mai grea a hranei unei populaţii
care se înmulţeşte tot mai mult,
Numai opt Hinduşi dintr'o mie vorbesc şi scriu englezeşte şi
aceştia nici măcar nu fac parte din clasele care ar putea să con­
ducă ţara. Milioane de oameni n'au văzut niciodată un European.
Şi Gandhi speră să înlăture rivalităţile dintre ţinuturi, învrăjbirile
dintre caste, duşmăniile dintre secte, inerţia claselor de jos şi
ataşarea lor Ia formele trecutului. Gandhi vrea să facă să dispară
egoismul celor bogaţi şi nepăsarea celor săraci, şi să unifice aspi­
raţiile unor populaţii care vorbesc 220 de dialecte. El mai are
şi speranţa că într'o zi Englezii vor vedea în India şi altceva decât
nestimata cea mai de preţ a coroanei şi că se vor pleca cu milă
asupra oamenilor.
întreprindere supraomenească! Gandhi s'a ridicat împotriva
stăpânitorilor şi pentru a-şi exalta compatrioţii şi-a supus corpul
Ia asceză. EI a postit în repetate rânduri spre a protesta împotriva
asupririi a milioane de nefericiţi şi a postit de asemeni când Englezii
l-au arestat, acuzându-1 că aţâţă mulţimea la răscoală.
« Nicio violenţă », spune el oriolecâteori intră în închisoare ;
« însă nu conlucraţi cu Anglia, atâta timp cât ea nu va înţelege,
că trebuie să ne ajute să sfărâmăm lanţurile de o d i n i o a r ă . . .
Nu mai cumpăraţi stofe de bumbac din Manchester, învăţaţi din
nou măiestria de a vă ţese stofele, pe care aţi avut-o timp de mii
de a n i . . . Extrageţi sarea din mare, ca să nu plătiţi darea pentru
sare. Practicaţi nesupunerea p e r s o n a l ă . . . » .
Iar din celula sa el serie: «Ce sunt universităţile, drumurile,
căile ferate, spitalele, fără trezirea s u f l e t u l u i ? . . . Chiar şi un statut
al Indiei, care ne-ar acorda drepturi, dar sub o formă britanică,
ar fi în timpul de faţă moartea noastră definitivă. Deci, înainte
de-a ne guverna singuri, să ne străduim să înlăturăm ignoranţa
1
l
) Will Durant, Histoire de la Civilisation. II W0 sq
noastră, prejudecăţile, duritatea egoismului nostru. In marea diver­
sitate a Indiei să găsim un gând comun » ).
« Englezii se bazează pe dezbinarea dintre Musulmani şi Hin­
duşi. Dar aceasta nu e nimic faţă de barierele dintre caste. Le
vom sfărâma şi vom proclama înfrăţirea inimilor în India.
Ţinta noastră trebuie atinsă prin adevăr şi prin abţinere
delà orice violenţă ».
Mohandas Karamchand Gandhi s'a născut în anul 1869. Fami­
lia sa aparţinea castei Vaicya, penultima din cele patru caste
străvechi, şi sectei Jaina şi urma principiului ahimsa (« nevătămare »), care constă în a nu face rău niciunei fiinţe.
La 18 ani Gandhi plecă la Londra, ca să studieze dreptul.
Acolo citi numeroase cărţi despre creştinism. Predica de pe Munte
îi pătrunse inima delà prima lectură. El văzu în preceptul de-a
răsplăti răul cu bine şi de-a iubi chiar şi pe duşmani cea mai înaltă
expresie a idealismului şi luă hotărîrea ca mai de grabă să moară,
observând aceste principii, decât să izbândească prin călcarea lor.
Reîntors în India, în 1891, el fu câtva timp avocat în Bombay.
Un proces îl obligă să plece în Africa de Sud. Acolo el văzu pe
compatrioţii săi trataţi atât de rău, încât nu mai voi să se reîn­
toarcă în India şi se consacră cu totul cauzei lor, căutând să-i
libereze din subjugarea în care se găseau în Africa. Timp de 20
de ani Gandhi duse lupta împotriva guvernului, până ce acesta
cedă. Atunci se întoarse în patrie.
In cursul unei călătorii prin toată India, Gandhi îşi dădu seama
pentru întâia oară în viaţa sa de mizeria adâncă a poporului său.
Cu toate acestea el susţinu cu loialitate Anglia în timpul răz­
boiului trecut. In epoca aceea el nu trecuse de partea acelora
care cereau independenţa Indiei. El spera că, după terminarea
războiului, când Anglia va aprecia cum se cuvine sacrificiile făcute
de India pentru imperiu în oameni şi'n bani, .ea nu va mai putea
să ezite de a-i da libertatea.
Dar la sfârşitul războiului agitaţia în favoarea autonomiei fu
ţinută în frâu prin măsuri care suprimară libertatea cuvântului
şi a presei, prin instituirea unui parlament fără puteri şi în cele
din urmă prin măcelul delà Amritsar. Atunci Gandhi se hotărî
să intre în acţiune. El înapoia vice-regelui decoraţiile pe care le
primise din partea guvernului britanic şi răspândi în întreaga
Indie un apel, în care îndemna la nesupunere civilă faţă de guver­
nul Indiei. Poporul răspunse la acest apel nu printr'o rezistenţă
pasivă, cum cerea Gandhi, ci prin violenţă şi vărsare de sânge.
Gandhi, care făcuse jurământul de ahimsă (« nevătămare »), publică
atunci un nou mesaj, prin care cerea poporului să amâne cam1
*) Percheron, L'Inde 155 sqq.
pania de nesupunere civilă, care degenera în turburări şi în răs­
coale. Rar s'a văzut în istorie un om, care să arate mai mult curaj
în purtarea după principiile sale şi care să dispreţuiască mai mult
oportunitatea şi popularitatea. India rămase uimită de hotărîrea
l u i ; ea se credea aproape de ţintă şi nu era pătrunsă de gândul
lui Gandhi, că mijloacele pot fi tot atât de importante ca şi sco­
pul. Faima lui Gandhi scăzu dintr'odată.
Tocmai atunci, în Martie 1922, guvernul se hotărî să-1 aresteze.
Gandhi nu opuse nicio rezistenţă, refuză să-şi ia un avocat şi nici
măcar nu-şi pregăti apărarea. Fu condamnat la şase ani de închi­
soare şi închis în celulă. Dar nu se plânse. « Nu văd pe niciunul
din cei închişi », scria el, « deşi nu pot să-mi închipui cu ce ar putea
să le vatăme societatea mea. Insă sunt fericit, firea mea se potri­
veşte cu singurătatea. Iubesc tăcerea. Şi acum am toată putinţa
de-a mă deda studiilor mele, pe care a trebuit să le neglijez când
eram liber ».
In închisoare Gandhi se adânci în studierea operelor lui Bacon,
Cartyle, Ruskin, Emerson, Tolstoi ş. a., şi se recrea citind pe Ben
Jonson şi pe Walter Scott. Citi şi reciti Bhagavadgita, celebrul
poem filosofic din Mahabharata. învăţă limbile sancrită, tamilă
şi urdu, spre a putea nu numai să scrie, dar să şi vorbească mul­
ţimii, îşi făcu un plan amănunţit de studii pentru cei şase ani
de închisoare şi-1 urmă cu punctualitate, până ce se îmbolnăvi.
« Aveam pentru cărţile mele plăcerea pe care o poate simţi
un tânăr de 24 de ani », scrie Gandhi ; « uitam că aveam 54 de ani
şi că sănătatea mea era şubredă ».
O criză de apendicită îl puse în libertate şi medicina occiden­
tală, a t â t de des combătută de el, îl salvă. O mulţime imensă
se adunase la porţile închisorii, spre a-1 felicita la ieşire şi mulţi
îi sărutau haina.
Gandhi rugă pe partizanii săi să evite.violenţa nu numai pen­
trucă ea ar fi o sinucidere, India neavând mijloace materiale
pentru a susţine un război, dar şi fiindcă violenţa n'ar face decât
să înlocuiască un despotism prin altul.
Al doilea punct al doctrinei lui Gandhi constă într'o totală
desconsiderare a industriei moderne. Campania în favoarea pro­
ducţiei casnice avea să fie asociată cu aceea pentru independenţa
Indiei. Gandhi ceru ca toţi Hinduşii, chiar şi cei bogaţi, să poarte
haine ţesute în casă şi să boicoteze textilele .de origină străină,
ţesute cu maşina în Anglia ) .
El dădu cel dintâi exemplu, lucrându-şi singur stofa pentru
îmbrăcămintea sa. In timp ce lucra, se adunau în jurul lui prie­
tenii şi adepţii săi din toate straturile sociale ) . Fie la umila lui
1
2
*) W i l l Durat", Histoire de la Civilisation II, 398.
') Percheron. L'Inde, 153.
roată de tors, fie în călătoriile sale, Gandhi a căutat să înlăture
deosebirile de castă şi să trezească conştiinţa naţională a Indiei.
« Niciun Hindus », spune el, « nu trebuie să aibă linişte, până
nu-şi va îndeplini datoria faţă de cele 50 de milioane de paria,
fraţii s ă i . . . Nu există ranguri înaintea lui Dumnezeu. Toate castele,
delà brahmani la intangibili, toţi locuitorii Indiei, Hinduşi şi Musul­
mani, să se unească şi să fie fraţi între ei ».
Mişcarea lui Gandhi împotriva industriei europene n'a izbutit.
Insă ea a fost pentru India semnalul trezirii şi a orientat mulţi­
mile tăcute de milioane de oameni spre o concepţie nouă a uni­
tăţii lor politice.
Nici deosebirile de castă n'au putut fi ' înlăturate, căci sunt
adânc înrădăcinate în sufletul hindus şi fac parte din credinţele
sale religioase.
Cu mult înaintea lui Gandhi, marele liberator Buddha, a încer­
cat şi el să desfiinţeze castele. Totuşi timp de două mii cinci sute
de ani instituţiile de castă au pus tot mai mult stăpânire pe dife­
ritele clase sociale hinduse, oprind relaţiile dintre ele, împiedecând
schimbul de idei şi făcând aproape imposibilă unitatea naţională ) .
Câteva mii de Englezi sunt de ajuns pentru a stăpâni peste
câteva sute de milioane de indigeni. Diversitatea religiilor din
India, cărora de altfel ei le acordă cea mai largă libertate, este
sprijinul autorităţii lor. In zadar Gandhi îşi impune suferinţe şi
se strădueşte să unească pe compatrioţii săi şi să-i determine la o
acţiune comună.
Dacă Musulmanii şi Hinduşii ar uita de urile lor religioase,
Englezii ar fi siliţi să părăsească India, învinşi de rezistenţa pasivă
a sute de milioane de oameni.
Unitatea Indiei, pentru moment, nu-i decât o expresie geogra­
fică. Sunt atâtea Indii câte religii. Şi fidelii religiilor sunt grupu­
rile omeneşti care se înţeleg cel mai greu ca să meargă împreună ) .
Din 1920 Gandhi, acest sărman ţesător, este conducătorul spi­
ritual şi politic al unei ţări aproape cât un continent. In el şi-au
pus nădejdea 340 de milioane de oameni. Slab, cu capul ras, şi
urechile depărtate, purtând o pereche de ochelari mari, cu cercuri
aurite, şi pe umăr o eşarfă albă, — când apare în public mulţimea
se îngrămădeşte în jurul său ca să-i atingă haina sau ca să-i sărute
picioarele.
Avocat bogat odinioară, el şi-a dăruit toată averea săracilor.
Doarme pe podele sau pe pământul gol. Se hrăneşte numai cu
fructe, cu orez şi cu lapte de capră. O singură dată în viaţa s«
1
2
l
) W. Mqjfîer, Indian Wisdom 140.
•) Blasco Ibanez, Le Voyage d'un romancier autour du mande III, 62 sp.
a mâncat carne. Uneori posteşte săptămâni întregi. Nu rosteşte
numele lui Isus, dar se poartă ca şi cum ar accepta fiecare cuvânt
din Predica de pe Munte. Delà Sf. Francise din Assisi nu s'a mai
văzut în istorie o viaţă mai pătrunsă de nobleţe, desinteresare,
simplitate şi uitare a nedreptăţii suferite. Niciodată n'a mani­
festat duşmănie sau ură faţă de cineva. De trei ori a fost atacat
de mulţime, bătut şi lăsat ca mort. O singură dată măcar nu s'a
gândit să se plângă justiţiei şi când unul din atacatorii săi fu are­
stat, Gandhi refuză să depună contra lui. In cursul celei mai gro­
zave încăierări dintre Hinduşi şi Musulmani, aceştia măcelăriră
sute de Hinduşi desarmaţi. Totuşi, când puţin după aceea aceiaşi
Musulmani fură bântuiţi de foamete, Gandhi deschise o listă de
subscripţie în favoarea lor, în întreaga Indie, — şi împotriva ori­
cărui precedent trimise adversarilor înfometaţi până la ultimul ban,
fără a-şi reţine măcar cheltueJile.
Iată ce scrie Rabindranath Tagore, cel mai mare poet al Indiei
moderne, despre Gandhi:
« El s'a oprit în pragul locuinţelor umile a mii de oameni săr­
mani, îmbrăcat ca oricare din ei. EI- le-a vorbit în limba lor. Ei
au găsit în sfârşit un adevăr viu, şi nu numai fraze de prin cărţi.
De aceea adevăratul său nume este acela de Mahatma (« suflet
mare »), pe care i 1-a dat poporul Indiei..-. La chemarea lui Gandhi,
India s'a ridicat spre o nouă măreţie, ca odinioară, în timpuri stră­
vechi, când Buddha a proclamat doctrina înfrăţirii şi a compă­
timirii pentru toate fiinţele ».
TH. SIMENSCHY
NOCTURNĂ ÎN MÛNCHEN
Deosebirile dintre oameni sunt, cum se spunea, fructele munţilor şi ale argilei pe care au călcat-o în copilărie, cu tălpi ume­
zite de ierburile dimineţii? Poate, dar fără îndoială nici pământul
nici fiinţa nu sunt Ia fel peste tot, nici noaptea. Dealurile cu coaste
repezi, solul sărac presărat cu tufe cenuşii, mirosul tare de pin,
strălucitoare lacuri sure încreţite de vânt, ochi ai şesurilor mono­
tone, aceasta aminteşte chipul ţării nordice. Viaţa se desmorţeşte
cu greu în primăvară, şi nu râde niciodată cu hohot. întocmai
ca a ulmilor de pe marginea unul canal din Rheinland, tăcerea
e glasul ei. O aşteptare plină de puteri uriaşe, numai pe jumătate
treze, ca un cântăreţ din nai, care îşi ţine răsuflarea, plină de
viitorul cântec, înainte de a începe. Perdeaua de ulmi împietriţi
era de neuitat. O palidă colonadă verde se pierdea, drept înainte,
urmărind şerpuirile reci ale canalului; păreau o frescă. îşi pier-
duseră adâncimea, ca şi cum aerul dintre ei ar fi pierit, şi ar fi
rămas golul străveziu în loc.
Dar ce folos? Nu putem spune şi scrie decât cum umblă nişte
orbi, pipăind întunerecul dimprejurul lor. Cuvintele nu lasă decât
nesigure pete de umbră şi lumină în urmă, o siluetă nehotărîtă
ale cărei margini îngăduie să fie trase aproape după bunul plac
al cetitorului. El va fi cel vinovat, dacă desenând cu creionul
de plumb conturul unui nor, acesta va semăna cu o balenă, sau
cu o nevăstuică, sau cu Polonius însuşi.
Şi e tot adevărat că adesea imaginile scânteietoare vin singure,
neîntovărăşite de cuvinte. Cât e de desamăgitor şi de van să le
tâlmăceşti !
Totuşi, atmosfera inefabilă a locurilor, ea care poate poartă
în sine destinele oamenilor, merită încercarea şi îndrăzneala de a fi
spusă.
Maurice Barrés, în « Du sang, de la volupté et de la mort »
(una din cele mai puţin cunoscute cărţi ale sale, căci n'o susţin
decât stilul pasionat şi melancolic, şi prestigiul locurilor evocate),
a consacrat îndepărtatului Nord prea puţine din acele pagini
pline de morbidezza. Destule Spaniei, destule Italiei; câteva pen­
tru Bruges, câteva pentru Versailles. Canalurile flamande însă, şi
strălucirile tomnatice, nu sunt întregul Nord. Biograful lui Greco
n'ar fi găsit tensiunea şi patima voluntară, atât de iubite de el,
în oraşul în care mi-am petrecut lunile din urmă; poate însă o
anumită atmosferă ce răspunde laturii .temperamentului său, sensuală şi obosită, care-1 făcea s'o părăsească pe Bérénice în AiguesMortes, cea bine numită — căci dacă este vreo cetate moartă sub
cerul sudic, este Aigues-Mortes.
Mûnchenul n'a văzut chipul măsliniu şi aristocratic al lui
Barrés, din păcate. Singur Villiers de l'Isle Adam şi-a scuturat
pletele blonde pe aci. N'a băgat în seamă acea capitală liniştită
de provincie, evadat din boema şi sărăcia ce-1 rodea, a trecut
spre Bayreuth, inima celei de a doua Europe romantice. In urmă
nu i-a rămas decât un cuvânt (era doar un poet!), o vorbă răsu­
nătoare: «Ludovic al 11-lea al Bavariei, singurul adevărat rege al
timpului nostru » — şi aici avea, ca orice om, numai pe jumătate
dreptate.
Din tată în fiu tot mai închişi în sine deveneau, şi tot mai
depărtaţi de oameni, aceşti principi — a u sfârşit în cele din urmă
tragic, când părăsiseră cu totul lumea noastră, pentru a viselor
lor. Elsinore? Nu e mimai în Danemarca.
A m simţit câte locuri pot semăna cu oraşul ştiut de pe ţărmul
Balticei într'o noapte, străbătând cu câţiva prieteni sâmburele
vechi al Munchenului. Ne uimiră porţile, în mijlocul străzilor
moderne, cu turnuri mărturisind trecutele margini ale oraşului;
a fost punctul de plecare al convorbirilor care, mânate de demo­
nul locurilor, se îndreptară spre seminţia Wittelsbach, stăpânitoarea de odinioară.
Ţin minte că partea de jos a caselor era ascunsă de întunerecul
unei nopţi de război; frontoanele ascuţite însă, luminate de lună,
erau cenuşii, liniştite, uniforme. Noi înşine, pătrunşi de clipa calmă,
grup vag, mergeam încet ; cuvintele, chiar cu glas scăzut, erau auzite
de toţi, prin umbra limpede. Ieşam delà Odeon, unde Frederic
Ogouse cântase pe vechiul Erard al compozitorului, preludii de
Chopin; ne oprisem într'un bar, şi acum rătăceam aproape fără
să vorbim, sub lumina de după miezul nopţii, pe lângă ziduri
acoperite de o iluzorie brumă de argint. D. se oprise, departe
înainte, cu Vivienne; îl auzeam totuşi:
•—Ai băgat de seamă vreodată, Vivienne, culmile celor trei
acoperişuri gotice cu cele trei corăbii de plumb ?
Iar ea:
— Plutesc pe nori? Sau nu, pe o apă. Din fundul ei noi, locui­
torii cetăţii Y s , le zărim plutind ; norii nu sunt decât spuma valu­
rilor. Mihail şi tu, Alix, ascultaţi clopotele din Y s !
Căci Mihail, ţinând de braţ pe Alix, li se alăturase ; şi la un turn
băteau muzicale orele.
— Mă împac, zise D., cu această jumătate de întunerec. Soarele
iartă puţine lucruri ; şi cel mai aspru e soarele rece al acestor ţinu­
turi hiperboreene. Ne trebuie toată arta nopţii ca să simplifice
şi să aleagă, din vitrine şi adăugiri moderne, siluetele vechi, cele
pe care pe noi ne fac să ne simţim tineri. E o mare artistă, penumbra.
Ne dă un trunchi nou, curăţat de crengi şi de iedera înnăbuşitoare.
Gol, plin de sevă şi singur.
•— Nu huli, răspunse Mihail. Soarele e marele împărţitor de
daruri. Vei vedea ciotul, trunchiul uscat pe care-1 lauzi, la apus,
strălucitor şi cu nenumărate pete de purpură; pe partea fără
lumină, coaja va fi violetă şi muşchiul albastru. Cine uneşte lucruri
străine cu străluciri străine, dând celor despărţite revelaţia unităţii
şi înrudirii ascunse? Acela este adevăratul artist. Nepreţuitele
daruri de raze ce-i împodobesc nu sunt ale norilor, adunându-se
deasupra Grădinii Engleze, dimineaţa, arămii sau auriţi, ci ale Lui.
— Ce îi poate da soarele bisericii St. Michael? Trecem prin
faţa ei; priviţi-o. Priviţi-i faţada simplă şi grandioasă. Frumuseţea
severă a Renaşterii, în pietre aproape verzi de vreme şi de ploile
de primăvară a patru secole.
— Nu mă mişcă, răspunse Mihail, atât de mult ca acea din
Ludwigstrasse, cu cupole baroce de bronz ca pucioasa, şi cu ziduri
largi galbene ca pământul de Siena. într'o amiază glacială, dar
beată de lumină, am privit, din mers (eram amestecat în mulţimea
grăbită), liniile şi planurile cornişei ce mărgineşte turnul din spre
sud. Veţi râde dacă vă spun că m'am simţit purtat de aripi? Eram
foarte'bun, cuprins de o adâncă fericire gravă.
Tăceau toţi patru. Un grup de prieteni este înclinat totdeauna
spre ironie, în faţa sincerităţii ; noi însă, în clipa aceea, ne ridicam
uşor până la emoţia pură pe care ne-o împărtăşise Mihail. Poate
din pricina curajului lui, orice zâmbet se stinsese; plini de recu­
noştinţă faţă de el şi de noapte, tăceam. Trecurăm pe lângă bise­
rica Teatinilor, cea de care vorbea el. Paul D . rupse aici reţeaua
mută ce ne strângea, ca o plasă adevărată, răcoroasă şi moale.
— Acum o sută de ani, mulţimea se îngrămădea, încercând să
spargă porţile, să năvălească înăuntru, unde se refugiase Lola
Montez, iubita regelui Ludovic I. Câţiva tineri o făcură să iasă
pe o uşă ascunsă, pe o altă stradă ; un cal o aştepta, şi aşa a scăpat.
—Cine era? Mărturisesc, zise Vivienne, că i-am cunoscut
numai numele.
— Mexicană? Spaniolă? De sigur. A dansat în toată Europa.
Liszt, ne mai putând s'o îndure, a părăsit-o într'un orăşel german
de provincie. O încuiase în odaia de han şi se suise în diligentă.
Ea sparse tot ce se afla sub loviturile furiei ei, îşi rugini cu bles­
teme iberice vocea de argint. Se îndreptă spre Munchen. Auto­
rităţi prudente şi înspăimântate de faima Lolei o opriră să danseze.
Ea, găsind că această nouă nedreptate nu mai poate fi suferită,
ceru o audienţă la rege; fu oprită în anticameră de aghiotanţii
şi secretarii alarmaţi; dar trecu, şi cu corsajul sfâşiat în luptă,
cu sânul desgolit, cu obrajii bruni înroşiţi de indignare, ajunse
la picioarele lui Ludovic. Se pare că audienţa a durat mult.
— Se povestea, spuse Alix, că sfântul Petru, întredeschizând
uşa Raiului a întrebat: — Cine eşti? — Ludovic I, regele Bavariei.
— Aşteaptă o clipă (şi întorcându-se înăuntru) : E regele Bavariei ;
ascundeţi pe cele unsprezece mii de fecioare !
Răsunară râsete uşoare. Iarăşi tăcere. De data aceasta vorbi
Mihail :
— Lola Montez a vărsat cupe de şampanie de pe balconul
unde, goală, era huiduită, pe capetele mulţimii ; dar regele cărunt,
dUpă doi ani tulburaţi şi fără frâu, trebui să abdice.
Un nume, în tuburi de neon albăstrii, deasupra unei uşi joase ;
dinăuntru se auzea muzică de jazz. Intrarăm. Pereţi verzi ca
ghiaţa, fotolii de piele roşie, lumină difuză, glasuri scăzute. Era
foarte târziu. Pianistul cânta un lied cunoscut de toţi soldaţii din
lume. Şi aci erau mulţi, obosiţi, înconjuraţi de atmosfera caldă
de acasă, aplaudând cu un entuziasm ce ascundea melancolia
profundă.
— îmi aduc aminte de el iarăşi, zise Paul, după ce ne aşezarăm.
Azi dimineaţă, în Dom, unde mă dusesem să ascult orga cântând
din Bach, erau foarte mulţi tineri soldaţi; şi m'am surprins căutându-1 cu ochii printrei ei. II ţineţi minte pe Karl: înalt, cu pro­
filul acvilin, miop, paşnic. EI îmi spunea arătându-mi o ediţie
rară, mică de tot, în piele, a întregului Faust: —• E pătată cu noroi,
căci o citeam, când ne duceam pe poziţiile de refacere, în spatele
Harkovului.
— Unde a căzut? întrebă Alix.
— Nu ştiu. In Est, dar n'am reuşit să aflu mai mult.
Mihail murmură proza lui Rilke : « Der Waffenrock ist im
Schlosse verbrannt, der Brief und-das Rosenblatt einer fremden
Frau. Im nâchsten Frûhjahr (es k a m traurig und kalt) ritt ein
Kurier des Freiherrn von Pirovano langsam in Langenau ein.
Dort hat er eine alte Frau weinen sehen ».
« Platoşa a ars în castel, şi scrisoarea, şi petala de trandafir
a unei străine. In desprimăvărat (venise trist şi cu frig), intră
un curier al domnului de Pirovano încet în Langenau călare. Acolo
a văzut o bătrână plângând ».
— Războiul este o sfidare a morţii de către v i a ţ ă : ca un înnoiător sigur că-1 va întrece pe celălalt, lăsându-1 să plece înainte,
ca apoi să-1 ajungă din urmă. Şi moartea nici nu este'; ci numai
ritmul de creştere şi de descreştere a vieţii nemuritoare.
Se opri o clipă. Apoi:
—- Stegarul Cristoph R i l k e ? A murit nu mult în urma lui Otto
von Wittelsbach, adevăratul întemeietor al dinastiei care a domnit
pe locurile acestea (căci ce îmi pasă, că un Wittelsbach a fost,
cu patru secole înainte de el, întâiul duce elector? Numai patima
şi energia îngăduie unui neam sau unui om să spuie: sunt). Cu el
a intrat nemăsura în sângele lor. Mai întâi mărginită şi exterioară,
apoi trecând din ce în ce delà fapte la vise. El a fost un condottier ;
s'a amestecat în războiul de Treizeci de Ani, întorcându-se către
ţara visată de toţi nordicii, a intrat în Italia. Am văzut în colecţia
de desene a Pinacotecii Vechi, schiţe ale unui obscur pictor al vre­
mii ; cred că au fost făcute în fugă, în mijlocul taberii. întâmplarea
şi fapta, plină de strălucire eroică, de sufletul din « Gerusalemme
Liberata », au dat geniu pentru o clipă umilului artist. Condottierul
călare, întinde pumnul cu un gest dominator spre un oraş cucerit
( R a v e n n a ? Pa v i a ? Mantova?) unde furnică mercenarii, convoaiele
de pradă şi de prinşi ; printre aceştia de sigur şi frumuseţea mândră
a fiicelor soarelui, obişnuite să fie răpite de barbari. Faţa Iui Otto
von Wittelsbach nu spune nimic din surprinderea şi încântarea tai­
nică încercate la întâlnirea aspră cu acest aspect îndurerat şi miş­
cător mai mult decât oricare, al tărâmului clasic. Sau 1-a umplut
de plăcerea sălbatecă de-a vedea un chip frumos în lacrimi?
El şi urmaşii săi clădiră minunatele biserici muncheneze din
Renaştere, unde graţia Barocului e uşor întristată de cerul mai
rece. Dar totuşi rămân, din pricina cafeniului cald al pietrelor
vechi, a desenului dens, plin de sevă, ca un surâs învăluit în ceaţă.
La celălalt capăt al liniei Wittelsbachilor e încă un mare ziditor —
unul care îşi urmărea visurile. Arta însă e departe de visare; ca
totul pe lume, e faptă. De aceea nu e nimic viu în ce a clădit el,
în imitaţiile de castel gotic, sau francez din secolul al XVII-lea.
Hohenschwangau 1 Herrenchiemsee ! Sunete melodioase, păstrând
în ele puţin din golul şi deşertăciunea pustie a palatelor ale căror
nume sunt. Ludovic al II-lea al Bavariei, prietenul lui Wagner,
nu păstrase în sine din purpura lui Otto von Wittelsbach, decât
un sfumato, o uşoară coloare pierdută. Castelele fără gust erau
simple instrumente ale visării regelui; el voia să dea consistenţă
aburilor şi umbrelor minţii sale, căci neputinciosul de acţiune,
înger căzut, rămâne totuşi cu ochii aţintiţi spre adevărul care
1-a respins. Aşa cum Ludovic al II-lea privea spre dragoste şi spre
femeie: cu o dorinţă arzătoare, desamăgită şi plină, întrecută de
teamă. S'a logodit cu o frumoasă prinţesă, a amânat nunta, s'a
zbătut să rămână singur. II înnăbuşea neliniştea şi frica de o reve­
laţie dureroasă. N'a fost desamăgit toată viaţa, dar plătind un preţ
scump: căci n'a cunoscut şi n'a posedat niciuna din bogăţiile
vieţii. Acest rege atât de puţin viril a avut moartea Ofeliei : înne­
bunise ; a fost găsit într'o zi plutind între două ape, cu ochii des­
chişi, într'unul din frumoasele lacuri reci ale Bavariei.
Şi acum îmi aduc aminte de vara sa, Elisabeta a Austriei,
care îi înţelegea slăbiciunea şi singurătatea, pentrucă şi ea era
singură. Dar tare: a părăsit aerul apăsător al rigidei curţi din
Viena ; a rătăcit prin întreaga lume. « Achilleionul » său delà Corfu,
sub soarele blând al mării Ioniene, i-a adăpostit un timp plicti­
seala de oameni şi de lucruri. Până s'a găsit un fanatic care să
ridice pumnalul asupra acestei femei atât de frumoasă: şi iată
că a avut o moarte demnă de un bărbat şi de un stăpânitor:
ironii şi jocuri ale destinului.
Şi nu e tot o ironie că vorbesc eu de moartea acelor doi oameni,
şi aci, pe când Mihail şi Alix se privesc în ochi, fără să asculte?
Noi înşine suntem actori (cel puţin cu slaba noastră închipuire).
In omenirea noastră, ecoul acelei vremi paşnice şi strâmte nu mai
este auzit, şi nici nu trebuie să fie. O picătură liniştită — numai
timp de o secundă — în oceanul cutremurat de furtună, iată ce
suntem noi acum. Să îndrăznesc să-mi spun nădejdea de a fi pur­
tat pe creste de valuri rostogolindu-se, păstrând totuşi nemişcarea
limpede şi îngheţată a infinit de micei sfere lichide? V a s ura şi
vouă această bucurie rară — sau ţie, Vivienne, izolarea în mij­
locul războiului, a lebedelor de pe lacul Starnberg, printre frunze
plutind pe lac, şi ramuri oglindite în ape; dar mi-e teamă pentru
voi, de gelozia zeilor. — Prieteni, e foarte târziu.
Afară aerul era al dimineţii ce se apropie: viu, tare, umed şi
încărcat cu efluvii vegetale. Pe lângă Pinacoteci copacii, încă goi
de verdeaţă, puneau siluete de un negru de cerneală, deaqua-forte
pe cerul care, la răsărit, avea o dunga de purpură joasă şi închisă.
Deasupra se găsea o regiune strâmtă, roşie aprinsă, trecând iute
în galben, apoi în verde, un verde aerian, cum numai văzduhul
poate fi. Crengile negre erau neclintite şi tainice pe fondul mag­
nific: gratii de temniţă. Dar cerul violet se întindea nemărginit
deasupra noastră, semănat cu stele palide.
Mai auzeam glasul lui D.:
— Evocarea acestor visuri e primejdioasă, Vivienne ; cu atât
mai mult, cu cât ne nimicesc încet şi implacabil, ca pe Hamletrege. In noaptea care se sfârşeşte acum, am făcut greşală să aspi­
răm răsuflarea zidurilor (căci au viaţă), neascunsă de cea super­
ficială şi grăbită, a oamenilor; ne-a amorţit; încetul cu încetul,
supuşi ei ne-am pierde; căci e însăşi răsuflarea timpului. Adu-ţi
aminte de Rilke: «Cine, dac'aş striga, m'ar auzi, din cetele înge­
rilor? Şi chiar de vreunul m'ar l u a — D e o d a t ă pe inima lui: aş
pieri înaintea — Prezenţei prea tari ».
Spuse încă odată:
— « Vor dem stârkeren Dasein ».
P. DUMITRIU
«ELAN» — O REVISTĂ SLOVACĂ
Elan este revista de literatură şi artă a Societăţii scriitorilor
slovaci. Apare lunar, sub conducerea poetului I. C. Smrek, şi în
fiecare număr traduce şi poezii din literatura noastră modernă
(din: N. Crainic, Minulescu, Pillât, Arghezi, Blaga, Voiculescu, etc.).
Revista ne este prietenă, interesându-se de arta şi cultura română.
E larg răspândită în publicul slovac, mai ales că apare în 12 pagini,
format mare de ziar, pe hârtie de prima calitate şi costă numai 3 K s .
Intr'unul din ultimele numere Jân Smrek descrie cu gingăşie
frumuseţile femeii, fără să o privească. Rămâne în spiritualitate.
Relevăm imaginea: fluturatul genelor ei face să sune ca o harfă
de aur gândul adânc al poetului. Rolul femeii este să fie iubită
delà leagăn până la mormânt. In contrast cu rolul uşor al poeţilor
clasici şi romantici, care au cântat farmecele femeii, bărbaţii de azi
trăiesc vremuri dramatice. Numai în gând visează la farmecele,
la bucuriile şi frumuseţea femeii. Femeia de azi să-şi lege vraja
de stâncă întocmai ca Prometeu, să ne aştepte doritoare şi să se
mândrească numai cu păstrarea chipului îngeresc (Femeia 1942).
Valentin Beniâk, unul dintre cei mai buni poeţi de azi ai Slo­
vaciei, cântă cu tristeţe viaţa femeii iubite, după ce el va muri.
Jân Kostra cântă cu gingăşie femeia în cadrul naturii primăvăratice. Ii compară trupul şi mângâierile uşoare cu jocul adierilor
prin flori şi cu fuga albinelor pe strune. Tristeţea însă îl înneacă,
văzând că totul e supus pieirii. Pentru Jezo Branecky, femeia nu
minte când tace şi te iubeşte numai când plânge. Milo.. Krno
doreşte ca pe mormântul lui să se sculpteze din spuma mării două
femei, « Lumină » şi « Foc », care să poarte în mâini potirele de
lacrămi şi sânge ale fericirii şi iubirii zadarnice. A . Androvic, în
Causerie, împleteşte elementul naturii cu cel erotic. Iubita lui
tremură în întunericul vrăjit al apelor. Sau descrie atmosfera reli­
gioasă din Zagreb, în noaptea când s'au născut mulţi îngeri (Frag­
mente din jurnal). Preocupându-se de ideal, E. B . Lucaci e greu
de înţeles şi din cauza cuvintelor ce întrebuinţează. Mai limpede
îşi exprimă hotărîrea de a se împotrivi timpului cu încăpăţânare
(împotriva timpului). Deşi vrea să pară epicureu, tristeţea este
dominantă. Josef Vaninsky cântă smerenia în versuri armonioase,
iar lui Karol Strmen îi vorbeşte Dumnezeu în pustie, ca unui
mistic. Anton Kudja Riavin, descrie frumuseţea şi viaţa Ora vei,
cu durerea că e acolo numai ca oaspete. E aci un patriotism cald,
care ne aminteşte sonetele lui Adam Mickiewicz şi sfârşitul dureros
al lui Bălcescu. Poetul iubeşte Ora va « cu puterea munţilor noştri ».
Din poezia română, J. Smrek traduce în versuri izbutite,
Romanţa de eri, de I. Minulescu.
La partea de eseu, Jan Kostra cheamă poeţii slovaci în mijlocul
poporului, unde au o misiune de îndeplinit. Să nu se izoleze ca
poeţii marilor culturi, ci să lumineze pe conaţionalii lor. Din mij­
locul poporului, poeţii se vor reînălţa întăriţi în credinţa misiunii
lor (Faţă către faţă).
^
Jozo Felix constată că în Slovacia se ceteşte foarte puţină
poezie. Un volum de poezii se tipăreşte în cel mult o mie de exem­
plare şi se epuizează în cel puţin doi ani. Pricina stă în exclusi­
vismul supra estetic şi supra realist al poeziei slovace de azi, care
nu are nimic comun cu problemele vieţii actuale.
Poeţii, nevoind să lege « canarul de stâncă », — adică poezia
de realitate, s'au refugiat în sfera supra reală.
Sunt egocentrici şi subiectivi, oglindindu-se variat în poeziile
lor. Nu văd adâncul omului şi al vieţii. Nu caută adevărul, reali­
tatea obiectivă. Poezia lor e o joacă a oglindirii de sine în valurile
mişcătoare ale unui râu. Astăzi se aşteaptă mai mult delà poeţi.
Nu e timp de joacă. Neobservând că apa e tulbure, însângerată şi
deci nu mai oglindeşte nimic, au devenit ridicoli. Să intre în şuvoiul
vieţii, cum cerea Goethe. Slovacia are însă şi poeţi în formă defi­
nitivă, care cresc din viaţă şi păzesc principiile morale. Dar aceştia
sunt numai « câţiva ».
P. OLTEANU
ACTE
ŞI
MĂRTURII
DIN RĂZBOIUL NOSTRU
ECHIPAJELE
Sunt toţi aici. Vin dis de dimineaţă în sala de informaţii,
în virtutea unei obicinuinţe intrate în sânge. îşi fac pe rând ca­
feaua neagră pe care o sorb apoi cu tabiet de pensionari.
La început o oarecare linişte. Se schimbă doar păreri asupra
ultimului comunicat sau se comentează loviturile fericite ale lui
Panait, care se ocupă de o săptămână cu stârpirea raţelor săl­
batece. Ieri a făcut cinci călifari din trei focuri. Vânătorii consa­
craţi au devenit foarte trişti. L a început îl învinuiau că trage în
stol sau le vânează de pe apă. Dar Panait a mărturisit că pe apă
nici nu le poate ochi. De aceea aruncă întâi cu o piatră în ele,
ca să-şi ia zborul şi apoi trage, alegându-şi o raţă sau o pereche.
N ' a vânat niciodată până acum. Totuşi, toată escadrila s'a în­
fruptat din raţele lui, cu care se întoarce trist şi îngândurat ca
întotdeauna.
Sunt toţi aici. Toţi cei care au rămas. Fiecare, cu tăietura
precisă a individualităţii lui, pe care i-o cunoaştem toţi ceilalţi.
Sunt o mână de oameni foarte deosebiţi între ei şi — totuşi — aşa
de asemănători !
Primul care soseşte este locotenentul G., şeful biroului de
informaţii. In promoţia lui de ofiţeri de marină i s'a zis « Spitz ».
Nu ştiu de ce. Poate pentrucă seamănă oarecum cu un spitz.
Cum nu mai are ordine de misiuni de scris sau mesaje-radio
de descifrat, a început să facă ordine prin dosare. E un om activ,
hotărît şi extrem de zgârcit în socoteala misiunilor. Pentru el,
un echipaj plecat să bombardeze o navă semnalată în largul mării
şi care nu a fost găsită, nu a făcut o misiune. De aceea echipa­
jele escadrilei « Cant » nu au decât vreo 40 de misiuni fiecare.
D a r . . . « Misiuni ! ».
Spitz ţine un fel de socoteală acolo, într'un caiet al lui. Din
când în când anunţă: «Azi s'a trecut de o mie de ore de zbor,
în 270 de misiuni » sau « cu cele două distrugătoare semnalate
ieri de Patacă, am atins 250 de nave descoperite de escadrila
noastră ».
A m să-1 întreb odată câte milioane i-au costat pe Ruşi proiec­
tilele pe care le-au tras asupra « Cant »-urilor fără să lovească
niciunul. Numai Panait câtă pagubă le-a făcut !
Venise odată din misiune, dintr'o misiune pe care nu o va
uita nimeni din cei cinci ai echipajului Nr. 1.
« Credeam că de data asta nu ne mai întoarcem ».
Vorbise ca de obicei, cu glasul lui moale de moldovean. Stătea
în picioare cu cascheta în mână, trâgând adânc din prima ţigară
după cinci ore de zbor.
« Credeam că de data asta nu ne mai întoarcem ».
Fraza asta simplă spusă de omul pe care-1 cunoşteam bine,
căpăta un înţeles teribil. Trebuie să fi fost clipe grele de tot în
cele cinci ore. Clipe pe care le va retrăi diseară, întins cu ochii
închişi pe patul lui, în aşteptarea somnului. Clipe pe care nu le
va putea povesti niciodată, dar care îi vor rămâne pentru vecie
în minte, clare şi minunate în grozăvia Jor.
Echipajul Nr. 1 plecase pe o vreme mohorîtă, cu burniţă şi
nori plumburii. Zburând la înălţime mică, pilotul şi întreg echi­
pajul nu vedeau decât foarte aproape de jur împrejur. De nicăiri
nicio geană de lumină. Prin ferestrele laterale imaginea mării
frământate era mereu aceeaşi. Ceasuri întregi au trecut cu greu.
Aproape de coasta inamică au apărut scurte luminişuri sure,
apoi brusc orizontul s'a închis peste tot. Hidroavionul zbura
acum într'un haos de apă şi nori şi nimeni nu mai vedea nimic.
Doar dedesubt, la câţiva metri, se zăreau valurile, munţi de apă
cu creste de spume şi cu prăpăstii pline de întunerec.
Observatorul renunţase la navigaţie. Nu mai putea fi vorba
de căutat nave inamice, ci de salvarea echipajului. Arătase vag
pilotului să ia drum vest, să iasă undeva la ţărm. Dar în mijlocul
furtunei hidroavionul devenise o frunză, o jucărie. De mâinile
pilotului, de mâinile lui enorme încleştate pe volan, erau acum
legate cinci vieţi. Cu ochii lui cenuşii, fixaţi pe zecile de cadrane,
cari îi arătau în orice clipă poziţia hidroavionului, el căuta să-1
îndrepte spre coastă, spre mântuire.
Şuviţe de sudoare izvorau de sub casca de piele, prelungindu-se
prin şanţurile adânci ale feţei crispate.
« Nu ştiu cât am mers aşa. Câte odată priveam prin fereastra
laterală şi vedeam cum o aripă era gata să se izbească de un val.
N u îndrăzneam însă să atrag atenţia pilotului. Dacă ar fi părăsit
o secundă din ochi tabloul de bord, am fi fost pierduţi.
Şi deodată ne apare în faţă un-catarg, apoi altul. Pilotul abia
are timp să treacă peste ele şi ne pomenim într'un port. Aci era
mai puţin întunecat. Se vedeau bine vapoarele la cheiu. într'o
secundă ne-am dat seama că suntem în Odesa. Şi în aceeaşi clipă
a început focul mitralierelor şi al tunurilor. Eram aşa de jos că-mi
închipui c'au tras şi cu pistolul. După două trei zig-zaguri, am
izbutit să ieşim din port. A m nimerit apoi peste două distrugă­
toare cari au început să tragă .şi ele. Proiectilele se spărgeau aşa
de "aproape că le simţeam căldura, iar trăgătorul din provă se
ferea acoperindu-şi faţa cu braţul.
Nu mai era scăpare. In spate era portul cu bateriile şi mitra­
lierele care trăgeau; în faţă cele două distrugătoare formau un
baraj de netrecut.
In stânga era furtuna din care ieşisem. A m intrat din nou
în ea ».
Observatorul tăcu şi ne zâmbi.
« Pe urmă am ieşit din nou şi am venit acasă. Dar nici acuma
nu ştiu cum. Nu, nu credeam că o să ne mai întoarcem ! ».
*
#
#
Patacă şi Tedy, echipajul Nr. 12, au venit împreună. For­
mează echipajul cel mai «legat»; totdeauna împreună: în zbor
şi pe pământ.
Sunt cam îngânduraţi. Cu câteva zile înainte au fost eroii
unei întâmplări care a dat naştere la vii şi îndelungate discuţii.
Plecaţi în misiune pe un timp îndoelnic, au întâlnit o furtună
de iad. N'au vrut să se întoarcă.
Trebuia doar să aducă informaţiile pe care comandamentul
le cerea cu orice preţ: unde sunt navele cari trag în trupele noastre
delà Est de Odesa ?
Au intrat în furtună. Printre puternicele descărcări electrice,
ascultam la escadrilă mesajul lor: «Distrugător tip M careul 5267
stopat trage ; crucişetor tip K careul 5268, trage ». Telefoanele
au dus în câteva clipe mesajul acolo unde trebuie şi bateriile de
coastă au intrat în acţiune reducând la tăcere navele ruseşti.
Dar, după câtva timp, Nr. 12 a amuţit deodată. La apelurile
noastre repetate, niciun semn de viaţă nu se mai auzea în cutia
aparatului de radio. După două ore, când hidroavionul trebuia
să fi sosit la bază, raportul escadrilei către comandant suna la­
conic: «Hidroavionul Nr. 12 nu s'a înapoiat din misiune. Delà
ora 14 nu mai răspunde la apelurile radio ».
Şi o tristeţe de moarte se lăsase peste escadrilă.
Dar iată ! Delà staţia radio se comunică reluarea legăturei
cu Nr. 12.
— « Sunteţi siguri ? E Nr. 12 ? ».
— « Nicio îndoială. E Cercel » răspunde staţia.
Negurile s'au risipit. După trei ore de tăcere, echipajele au
izbucnit în gălăgie infernală. Se cer sancţiuni aspre împotriva celor
ce s'au jucat cu inimile noastre timp de trei ceasuri.
Iar când uruitul motorului, aşa de familiar şi de drag ure­
chilor noastre, se aude în depărtare sub cerul înourat, echipajele
ies la hidroscală să întâmpine pe cei ce urmau a fi judecaţi.
— « Unde-aţi fost atâtea ceasuri ? ».
Patacă ne răspunde calm, după ce mai întâi a coborît cu miş­
cări domoale din carlingă:
— « A m amerisat pe un lac. Tedy era prea obosit. A fost o
furtună îngrozitoare ».
Se face tăcere. Pe feţele celor cinci din echipajul Nr. 12 se
citeşte cumplita încercare prin care au trecut. Sunt palizi, cu
ochii aprinşi şi obrajii traşi. Şi atunci îmi vine în minte o imagine...
o imagine dintr'un-jurnal U F A , din timpul campaniei din Franţa.
O coloană germană s'a oprit pentru o clipă de odihnă. Şi, ca la
semnul unei baghete fermecate, totul s'a prefăcut în piatră. Miile
de soldaţi au adormit într'o clipă. Unii au avut doar timpul să
se lase pe o coastă. Alţii au adormit aşa cum s'au oprit: motociclisţul călare pe motocicletă; omul delà cai, în picioare cu capul
sprijinit de gâtul calului. Altul apucase să-şi scoată o cismă şi a
căzut apoi fulgerat de somn, cu cisma în mână.
Ce forţă uriaşe ţinuse pe aceşti oameni trezi până dincolo,
mult dincolo, de puterile lor?
Cine şi-ar putea închipui că această armată, aceşti oameni,
ar putea fi înfrânţi vreodată?
Sfântă istovire pentru Patrie !
#
#
#
Intre Belei şi Dom' Nae se dă o luptă aprigă şi tăcută pentru
primul loc la numărul de misiuni la inamic. Belei e întotdeauna
gata să ia locul vreunui pilot indisponibil, iar pe Dom' Nae l-am
văzut în ultimul timp dând târcoale pe la o escadrilă vecină,
pândind acelaşi lucru.
într'o seară Dom' Nae era bolnav. Trebuind să plece a doua
zi dimineaţă în misiune, a lăsat vorbă să fie Jxrtuşi deşteptat la
timp, ca să vadă dacă poate pleca sau nu. înlocuitorul său even­
tual urma să fie — natural — Belei.
înainte de ivirea zorilor, când plantonul deştepta echipajul
Nr. 1 1 , Dom' Nae, văzând pe Belei treaz şi gata să plece în locul
« Iui », n'a mai dat să se cerceteze ci a oftat odată din rărunchi
şi a început să se îmbrace. Iar Belei a oftat şi el odată adânc
şi s'a culcat din nou.
#
#
#
Primul dejun se ia în sala de informaţii. Fiecare şi-1 pregă­
teşte singur, după pofta inimii, din ceea ce are. De aceea sala
de informaţii are un aspect ciudat. Se văd peste tot sticle cu lapte
ouă, ceşti de cafea şi altele.
Patacă aşteaptă răbdător cu ibricul în mână rândul la réchaud,
să-şi facă ceaiul lui de sunătoare. îmbrăcat complet ca pentru
drum lung şi cu servieta subţioară, nu pleacă totuşi nicăiri.
Dom' Nae şi cu Neaţă înfulecă tot ce le iese în cale şi caută
din ochi ce s'ar mai putea mânca. Panait muşcă îngândurat dintr'un sandwich format dintr'o raţă sălbatică friptă şi unsă cu
usturoi, între două felii uriaşe de pâine. Ceilalţi beau cafea
sau lapte.
Gândul îmi fuge la Şuri şi-1 văd parcă sorbindu-şi laptele
cu înghiţituri mici, ca pe-o împărtăşanie. Ce mult e de când a
plecat Şuri în ultima lui misiune ! Din seara aceea când nu s'a
mai întors, l-am aşteptat cu toţii zile întregi, apoi săptămâni.
La fiecare zbârnâit de motor ieşam afară. N ' o fi oare Nr. i o ?
Nu înţelegeam mai ales ce s'a întâmplat. Ultimul mesaj sună
şi acum ca atunci : « Nimic de semnalat. Totul bine la bord ». Şi
pe urmă a fost tăcere. Niciun porumbiel călător din cei patru
luaţi la bord, nu s'a mai întors acasă.
Pe urmă, târziu de tot, un hidroavion german a găsit rămăţişele lui Nr. io, undeva în apele Crimeei.
De atunci nu-1 mai aşteptăm.
*
Trecerea în repaos a désorientât. Obicinuinţa războiului a
intrat în sânge şi somnul echipajelor e turburat încă de amintirea
iureşului prin care au trecut. Dimineaţa, paşii se îndreaptă re­
flex spre sala de informaţii şi ochii caută spre tabla unde se afişau
ordinele. Cine urmează ia Nord ? La Est ?
Nimeni. . .
Un zbârnâit de motor se aude afară. Inimile tresar. Dar nu !
Nu e zgomotul « Cant »-ului. O escadrilă vecină zboară încă.
Hidroavioanele ei pleacă în frig şi ceaţă să caute minele pe care
inamicul le-a pus în drumul navelor noastre. Ore întregi un- hi­
droavion însoţeşte în largi viraje convoaiele de nave, vestind
apropierea furişă a vreunui submarin inamic.
Seara, echipajele coboară cu obrajii îngheţaţi de frig: «Nimic
de semnalat ». Flota inamică, izgonită de pretutindeni, rătăceşte
fără adăpost întru împlinirea tragicului ei destin.
Sub biciuirea de gheaţă a crivăţului, marea se frământă în va­
luri uriaşe. Creste albe de dantelă se ridică semeţe pentru o clipă.
Vântul le spulberă fără milă prefăcându-le într'un abur uşor ce
se întinde cât vezi cu ochii, ca un duh.
Şi în vuetul mării, în vaetul vântului, se aude parcă strigătul,
de luptă al celor plecaţi în larg pentru totdeauna, marinari şi
aviatori ai marinei.
MIRCEA CHIRIAC
N OTE
LITERATURĂ
CĂRŢI
«Estetica limbii
Brânzeu
vorbite» de F.
După ce se arată importanţa « ora­
lităţii » în explicarea creativităţii lite­
rare în genere şi mai ales pentru acei
scriitori care nu dau l a . lumină un
produs artistic decât după ce-a fost
elaborat lăuntric în cele mai mici
amănunte, iar hârtia nu vede decât
forma definitiv cristalizată a operei,
autorul lucrării atrage atenţia asupra
valoroasei contribuţii în această direc­
ţie a d-lui profesor D. Caracostea,
care, introducând pentru întâia oară
la noi studiul fonetic în cercetările
literare, inaugurează şi o nouă me­
todă de discriminare a posibilităţilor
artistice ale limbii noastre.
Teoria nouă a expresivităţii limbii
are ca punct central colaborarea « din­
tre totalitatea mijloacelor acustice cu
ansamblul mijloacelor stilistice».
Dar care sunt valorile acustice,
pân'acum nerelevate în critica noa­
stră literară? a) intonaţia ca factor
de expresivitate a situaţiei de încor­
dare şi destindere în trăirea poetică;
b) pauzele, în strânsă legătură cu
natura sentimentelor, menite să scoată
anumite forme de expresivitate, spo­
rind sugestia şi condiţionând ridica­
rea sau coborîrea tonului; c) «succe­
siunea unor sunete şi accentuarea
unor vocale » care exprimă nuanţele
sentimentului şi d) « dispoziţia muzi­
cală a tonului major sau minor, care
aplicat cu justeţe reuşeşte să ne pună
în contact cu trăirea cea mai intimă
a poetului ».
« Aceste inovaţii, spune d. Brânzeu
în urma relatării subtilei analize lite­
rare a postumei eminesciene « Dintre
sute de catarge », s'ar putea numi
revoluţionare în literatura română.
Posibilităţile de înţelegere ale litera­
turii sporesc, iar mijloace, neglijate
cu totul pân' acum, sunt readuse In
drepturile lor metodologice ».
Un alt merit de netăgăduit al ace­
stei metode este de a fi formulat şi
aplicat pentru întâia oară la noi pre­
ţioasa observaţie a lui P. Valéry în
legătură eu muzicalitatea poeziei,
după care cuvântul generator de idei
ar fi prin elementele sale tonice şi ge­
neratorul sonor al versului respectiv.
Mai mult decât atât, d-1 D. Cara­
costea constată că « celula sonoră »,
după expresia d-lui Brânzeu, orga­
nizează în jurul ei armonia strofei şi
chiar a poeziei întregi, ceea ce rezultă
foarte convingător din analiza poe­
ziei « Dintre sute de- catarge », în
care elementul acustic generator de
armonie îl formează cuvintele « vân
turile, valurile », iar cuvântul « sini
stru » în sonetul « Veneţia », etc.
Acest mod de a cerceta o operă lite­
rară nu numai că aruncă neaşteptate
lumini asupra genezei, dar face posi­
bilă şi explicarea vrajei limbii poe­
tice.
Pentru a arăta perspectivele nebă­
nuite pe care Ie deschide noua me­
todă, autorul lucrării analizează în
acest spirit balada lui Goga « Ion
Crâşmarul », pentru analiza căreia
critica tradiţionalistă nu întrebuin­
ţează decât mijloacele prozodiei.
Printr'o scurtă privire asupra « Mar­
şului funebru » de Bacovia, inspirat
din sonata lui Chopin, se adevereşte
cum deosebita sensibilitate muzicală
a poetului reuşeşte să traducă în
poezie, numai printr'un anumit joc
de sunete, exact sugestiile exprimate
de Cortot cu ocazia unui comen­
tariu al «Marşului funebru» de Chopin.
Ilustrând contribuţia valoroasei per­
sonalităţi, care a dat noi directive
criticii noastre literare, ceea ce-1 în­
dreptăţeşte cu prisosinţă pe autor s'o
considere ca pe întemeietorul teore­
tic şi practic al artei cuvântului, d.
Brânzeu s'a dovedit a fi un numai
un comentator obiectiv al unei opere
ştiinţifice, dar şi un preţios agent
de răspândire a operelor culturale în
mare public.
Elena Isacu
Poezia
războiului
Al. Gregorian, Poeme pentru cru­
ciaţi (Cugetarea, 1943).
Am aşteptat, vai, cu câtă nerăbdare,
cu câtă îngrijorare, poezia războiului
nostru. De nicăiri nu venea nimic.
Aceea ce citisem nu era — din păcate
— nici poezie, nici măcar o sinceră,
vibrantă mărturisire a celui care a
trăit războiul în lumina sfinţită a
artei, a magiei cuvântului care în-
fioară şi evocă. Şi mi-am spus atunci,
obidit, că proverbul încetăţenit de
Alecsandri nu mai avea valabilitate.
Că poate suntem noi prea mici pentru
măreţia covârşitoare a faptelor de ari.
Şi iată că într'o zi d-I AI. Gregorian
îşi scoate din servietă, ca într'un joc,
în sala de aşteptare a ministerului
Propagandei, un teanc de hârtii şi
citeşte. Am rămas înmărmurit. Ve­
nisem eu însumi de curând de acolo,
din vastitatea de beznă a Rusiei, în
ochi cu imaginea distrugerii şi a luptei.
Şi credeam că toate acestea vor mai
aştepta încă tălmăcitorul cu semeţe
ridicări spre culmi. Purtam eu însumi
în inimă cerul de plumb şi dudae,
noaptea mongolică pe care acum o
vedeam aci, aevea, halucinantă:
Foioasă, noaptea din pământ îmi
creşte,
Rusie plină de dudae,
In care — Volga — timpul şerpueşte
Sorbind din bezne şi din ploae.
Volumul a apărut de curând. Da.
Aceasta e poezia războiului acestuia
uluitor şi teribil în acelaş timp. Ce
straniu amestec de lirism reavăn şi
dur şi de expresie ce pare cioplită,
pentru totdeauna, în cremene. Toată
drama şi toată adânca justificare a
războiului nostru sunt aci. Versul este
el însuşi cremene şi mătase, granit şi
catifelată unduire, notaţie personală
şi întruchipare epică, mărturie a
omului şi răsuflet sacadat al luptă­
torului care a privit faţa morţii în
aspectul ei eroic şi înalt. Iată:
Hai, suflet, închină-te — eu tac
Cu tine, Doamne, platoşă mă 'mbrao
Doamne,
In groapa asta de arşi ţi şi v a r
Te simt culcat pe puşca mea, pândar.
pentru ca în « Atacul » poetul să
realizeze maximum prin virtutea
simplă a ritmului sacadat sau a mu­
zicalităţii onomatopeice:
Inima dudue,
Tâmplele vâjâe,
Sângele gâlgâe
sau în aceste notaţii atingând ten­
siunea unei viziuni danteşti:
Namile lungi duc bezna
în furci,
cu chipuri schiloade,
cu vorbe schiloade
în turme schiloade.
Fiecare poemă închide o lume, fie­
care realizează, independent, plenar,
desăvârşit, un univers poetic pro­
priu. In « Tancurile )> Al. Gregorian
dăltueşte uluitor gâlgâirea aceasta a
unei iumi care se prăvale din fundu­
rile răsăritului asiatic, îmbrăcând şa­
lele dure ale fierului devenit maşină
de distrugere:
Şolduri de stânei legate în fiare
ocale de fier zornăinde,
vin cu Urali în spinare:
Asiile !
Şi deodată genul se schimbă. întorc
filele şi găsesc versurile acestea, simple
fără nicio căutare de efect, izbucnite
aşa, ca'viaţa, din adâncuri:
Palma ta adună zarea
pe galonul de lâniţă:
cântă marea, ta.ce marea
pentru tine, Ioniţă!
pentru ca de aci să descoper viziunea
de coşmar a şirurilor de prizonieri
din poeria cu acelaşi nume:
Se scurg ca o bubă
oa un mâl
mirosind a putregai, a văgăuni
poezie în care poetul a realizat toată
tragedia comunismului ateu: masele
informe, haotice, înjugate la clădirea
unei lumi fără sens, fără justificare.
Prin ce magie se realizează viziunea
aceasta? Fără retorism, fără imagini
ad-hoc, prin simplul joc al cuvintelor,
lumea aceasta se înalţă din paginile
cărţii, covârşitor de vie, de teribilă.
E o incantaţie, o vrajă sau meşteşug
de scriitor? Nu ştiu. Dar ştiu că d-1
Al. G.'egorian ne-a dăruit, cu poe­
mele lui, adevărata poveste a răz­
boiului acestuia, cu crezul lui, cu
jertfele lui, cu sublimul lui.
Şi nu e oare aici sensul înalt al
poeziei: acele de a crea o lume care
să corespundă, în acelaşi timp, crea­
torului ei şi să tălmăcească totuşi o
realitate aare este aşa şi nu altfel,
care trebuie să fie aşa cum o vede şi
o zideşte poetul?
Faţă de tot ceea ce s'a scris în ma­
terie de poezie eroică, volumul lui
AI. Gregorian se înscrie ca o valoare
certă şi permanentă.
Petru P. Jonescu
REVISTE
STRĂINE
Jurnalul
de campanie
Dwinger
al
lui
Preţuitul scriitor german Edwin
Erich Dwinger publică în Das Innere
Reich (Anul I X , Caietele 9-10) câteva
file din jurnalu-i de război, intitulate
Delà OorJci la Gori. In acest fragment
al jurnalului său din campania în
Rusia, povesteşte înaintarea unei
coloane motorizate, din care face
parte, spre oraşul Gorki şi toate
peripeţiile avute timp de o noapte
şi o zi.
Este o descriere deosebit de reu­
şită, o adevărată sinteză a războiu­
lui. Vedem pe omul care ia parte
la acest cumplit joc al vieţii şi al
morţii, al norocului şi al ursitei rele
în ipostaza de fiinţă totodată înfio­
rată şi încordată din toate puterile
trupului şi sufletului, totodată înfăp-
tui tor puternic şi spectator neputin­
cios. Şi toate acestea se petrec în
cadrul cel veşnic al naturii, care,
uneori, apare prefăcută în mod sini­
stru de molima războiului, precum
alteori gingaşă şi senină, de parcă
nimic nu s'ar întâmpla în sânul ei.
Scriitorul povesteşte cu vădit accent
epic, construind uneori măreţe şi pu­
ternice viziuni, cum de pildă descrie
oraşul Gorki, arzând în puterea nopţii
pe cele şapte coline ale lui. Urmează,
apoi, admirabilul moment pastoral al
popasului, coloana ajungând pe dea­
lul unde o aşteaptă Statul Major şi
apoi între mesteacăni argintii în jurul
unei poieni fragede, cu apă ce oglin­
deşte şi copacii, şi turma de oi a unui
păstor călărind o mârţoagă. Sunt şi
puternice accente de omenie în frag­
mentul lui Dvinger, atunci când în­
tâlneşte vreo fată părăsită, vreun
copil flămând sau prizonieri, cu toţii
găsind înţelegere şi milă.
Se simte prezenţa Europei în toate
mărturisirile, descrierile şi evocările
atât de colorate, de vii şi de semni­
ficative ale marelui scriitor şi lup­
tător.
B.
Literatura
t)
norvegiană
In revista Europăische
Literatur
(Caietul 2, 1943), d. Karl Holter
(Oslo) înfăţişează evoluţia literaturii
norvegiene în ultimul veac. O mare
figură este liricul şi dramaturgul,
proorocul şi propagandistul Henrik
Wergeland, ale cărui probleme au
depăşit generaţia sa. Tot ce a scris
este rodul unei neobişnuite fantezii
l
) Iniţiala R. (Redacţia) arată că
articolul respectiv a fost scris de către
membrii redacţiei.
şi el rămâne nemuritor pentru Nor­
vegieni. Contemporanul său, poetul
Johan Sebastian Welhaven, a avut
răsunet mai mult în păturile culte
ale vremii. A scris balade cu teme
din viaţa străveche a poporului. Mai
însemnată înrâurire asupra neamului
lor au avut Jorgen Moe şi Peter
Christian Asbôrnsen, care au cules
poveştile populare norvegiene, redându-le într'o limbă aleasă. Istoricul
P. A. Munch şi lingvistul Ivar Aasen
au contribuit şi ei la îmbogăţirea
spiritualităţii naţionale norvegiene.
Mai târziu, se iveşte Aasmund
Olafsson Vinje, fiu de ţăran din
Telemarken, care a ajuns la o neo­
bişnuită desăvârşire stilistică în ver­
surile şi proza sa.
Aproape contemporan cu el este
Bjôrnstjerne Bjôrnson, înzestrat cu o
uriaşă putere de muncă şi de înfăp­
tuire artistică, depăşind graniţele
ţării sale. întreaga sa poezie este
pătrunsă de iubirea de patrie, iar
versul său se desvoltă orhestral, nă­
zuind eătre simfonie. într'unele piese,
a prezentat problemele vremii sale.
Falimentul
1-a făcut celebru peste
hotare. Dar îşi depăşeşte vremea mai
ales prin piesele Peste puterile noa­
stre şi Paul Lange si Tora Parsberg.
Din 1871 a fost pentru apropierea
popoarelor nordice de Germania.
Mai celebru încă, mai activ şi par­
ticipând la luptele ideologice ale tim­
pului într'o şi mai mare măsură, este
Henrik Ibsen, care a sgnduit întreaga
conştiinţă europeană.
O deosebită înflorire a liricii norve­
giene se săvârşeşte prin Nils Collet
Vogt, Vilhelm Krag şi prin adâncul
Sigbôrn Obstfelder. Drame pline de
patetism scrie Gunnar Heiberg, în
timp ce păşeşte cu primul său roman
K n u t Hamsun, despre care este inu-
til a se vorbi pe scurt, ca şi despre
ceilalţi uriaşi ai literaturii norvegiene.
D. Karl Holter insistă asupra poe­
tului Hans B. Kinck, considerat de
unii cel mai mare poet al Norvegiei,
a cărui inteligenţă şi mare ştiinţă se
îmbină cu o bizară fantazie. A murit
în 1926 acest puternic scriitor, carac­
terizat de un grotesc specific nordic.
Piesa sa Drifteharen s'a jucat la
Teatrul Naţional din Oslo.
Johan Bojer « ultimul Viking » şi
Sigrid Undset sunt, iarăşi, mari nume
ale literaturii norvegiene. Olav Duun
aduce o puternică viaţă ţărănească în
romanele sale.
Astăzi o pleiadă de tineri scriitori
se manifestă impunător, printre ace­
ştia fiind poetul Olav Aukrust, roman­
cierul Rongen, dramaturgul Halvorsen şi probatorul Elster, care continuă
tradiţia Vikingilor, căutând o artă
nemuritoare şi un cuvânt veşnic viu.
B.
Popa-Zlatna, V. Copilu-Cheatră şi
I. V. Munteanu, care delà Zlatna
ne vor trimite mai departe această
publicaţie.
Ion Apostol Popescu
Aripi
Româneşti
O atrăgătoare şi actuală revistă
care propagă dragostea pentru aviaţie
şi informează despre toate progresele
tehnice delà noi şi din ţările aliate,
aducând, însă, înainte de orice,
prinos omului-sburător, eroul zi­
lelor noastre, este Aripi Româneşti.
Bogată în fotografii şi supraimpresiuni, întrebuinţând o tehnică gra­
fică de bun gust, aproape cinema­
tică, re vist.» condusă de d. Comandor
av. rtg. Al. Demetrescu îşi îndepli­
neşte scopul nobil şi folositor, fă­
când cunoscută şi iubită aviaţia,
dar mai ales aducând veneraţie şi
înţelegere eroilor care s'au jertfit
pentru ţară.
R.
REVISTE
ROMÂNEŞTI
«Detunata» revista Moţilor
Menţionăm cu o bucurie nespus
de mare apariţia revistei săptămânale
Detunata, tribună a realităţilor mo­
ţeşti, constituind un început cât se
poate de temeinic pentru cunoaşterea
nevoilor ţării lui Iancu.
Revista ne vine ca sol neînfricat
al tuturor dorurilor care se învolburează acolo, în munţii de aur ai
lui Horia. Odată cu scrisul condeerilor autentici ai Moţilor, vom cu­
noaşte mai pe larg coordonatele
spiritualităţii moţeşti, căci atâtea
taine' româneşti zac în munţii lor!
Avem cele mai calde aşteptări
delà activitatea celor trei înfiinţători ai revistei Detunata, d-nii Ion
ISTORIE
LITERARĂ
Eminesciana
Augustin N. Z. Pop, Despre Aglaea
Eminescu, sora poetului. E născută la
7 Mai 1852 la Ipoteşti, al optălea
copil al căminarului Gheorghe Eminovici şi al soţiei acestuia Raluca,
părinţii poetului. Aglaea Eminovici
îşi petrece toată copilăria la ţară,
participând la toate grijile şi lipsurile
casei părinteşti. Inocentă şi evlavioasă,
ea trezeşte în sufletul pios al mamei
sale dorinţa de a o închina mănăstirii,
câtă vreme pentru tatăl ei ciocoit,
adolescenta înaltă, sveltă, distinsă,
do o frumuseţe clasică, era « vlăstarul
cu pretenţii la rang ».
Se căsătoreşte în vârstă de 19 ani
(1871) cu loan Drogli, profesor de
pedagogie la Cernăuţi, îndurând o
sărăcie lucie şi' multă umilinţă din
partea aristocraţiei, unde urmărea
să se integreze soţul ei. Intre timp
situaţia lor materială se îmbunătă­
ţeşte, odată cu numirea lui Drogli ca
inspector districtual.
Se ştie că poetul, care păstra oare­
care afecţiune surorii sale, o vizi­
tează în câteva rânduri, atât la Cer­
năuţi cât şi la noua sa locuinţă din
Suceava.
Din viaţa publică a Aglaei Drogli
se cunoaşte participarea ei activă la
câteva reprezentaţii date de <' Ar­
monia », cea dintâi societate filar­
monică românească din Cernăuţi. Pro­
gramele, cronica teatrală şi chiar ceva
din memoriile lui T. Maiorescu sunt
mărturiile talentului deosebit şi a
pasiunii cu care sora poetului inter­
preta rolurile încredinţate.
Soţul ei moare în 1887.
Asupra relaţiilor Aglaei cu poetul,
se ştie că erau nu numai de o duioşie
şi de o tandreţe cu adevărat frăţească
— ea îl îngrijeşte cu mare atenţie în
timpul bolii •— dar mai erau şi de
natură artistică. Ea deţinea mai multe
din creaţiile poetului, pe care le gusta
pentru plăcerea artistică în sine.
Mai întreţinea legături cu o soră
oloagă Harieta, îngrijindu-se îm­
preună de soarta fratelui bolnav.
După moartea celor doi fraţi, ră­
masă singură cu doi copii, Aglaea se
recăsătoreşte în 1890 cu Heinrich
Gareiss von Dôllitzsturm. Acesta fu
ultimul pas din viaţa ei. Moare la 30
Iulie 1900, în vârstă de 48 ani.
Lucrarea, foarte bogată în amă­
nunte, uneori tangenţiale şi poate
chiar prea multe pentru proporţiile
unei broşuri, se întemeiază pe o mul­
ţime de documente, unele chiar ine­
dite. Biografia Aglaei Eminescu a
urmărit, după cum anunţă autorul în
primele pagini, să arate în ce măsură
amănuntele vieţii ei se împletesc cu
aceea a poetului, completând-o, şi
să arunce o lumină reală asupra tra­
gicului sfârşit al neamului lui Emi­
nescu.
Dar faţă de aceste serioase propu­
neri, e surprinzător că autorul s'a
mulţumit numai cu simpla prezen­
tare a faptelor, fără să tragă unele
concluzii, care nu numai c'ar fi ro­
tunjit lucrarea, răspunzând direct
subiectului ei, dar i-ar fi dat un
caracter ştiinţific, pe măsura docu­
mentelor utilizate.
Elena Isacu
FOLCLOR
Ş I ARTĂ
POPULARĂ
CĂRŢI
Intre
broderiile
ţărăneşti
ceramica preistorică
şi
Elisa I. Brătianu: Album de Cu­
sături româneşti, ed. Consiliul superior
al Industriei casnice, Marvan-Bucureşti, 1943.
« Motivul va evolua cu atât mai
puţin cu cât va fi mai legat de stricta
utilitate ». Dacă socotim îndreptăţită
această părere a unui teoretician al
artei, ne vom da îndată seama că
motivele broderiilor şi ţesăturilor ţă­
răneşti, artă populară cu adevărat
« strict legată de utilitate », ne păs­
trează neschimbate ornamentele' cele
mai vechi folosite de poporul care a
dăinuit în aceste ţinuturi. Tocmai de
aceea ne spune Doamna Brătianu în
prefaţa, atât de sobră, care întovă­
răşeşte bogata culegere de cusături:
« le dau la iveală ca să nu las pierzării
aceste câteva expresiuni ale artei
noastre ţărăneşti, ale acestei arte
geometrizate şi abstracte ce ne vine
din vremuri străvechi, din fondul de
îndărătnică tenacitate al Dacilor ».
Doamna A. Enăchescu-Cantemir ne
dăduse o serie de aquarele minunate,
înfăţişând pitorescul costumelor din
diferite judeţe ale ţării (Portul popu­
lar românesc, Scrisul Românesc, Cra­
iova, 1939). Doamna Brătianu, ca şi
Doamna Elena C. Cornescu mai de­
mult (Cusături româneşti, Socec, B u c ,
1906), face operă de ştiinţă, analizând
îndeamănunt punctul folosit, descom­
punând în elementele lor constitutive
altiţa, încreţul şi râurile.
Aflăm aici mai mult decât adunarea
unor izvoade: este chiar aplecarea
unei minţi înţelegătoare, timp de o
viaţă — căci autoarea ne mai dăduse
Modele de cusături naţionale — asupra
acestei activităţi femeieşti, pentru a-i
smulge toate tainele, din care se des­
prinde, foarte lămurit, mai ales taina
încătuşerii neîntrerupte de trecutul
cel mai îndepărtat.
Prin monumentala operă dată tipa­
rului — e vorba de aproape dona sute
de planşe colorate de format mare —
redând, cu o pricepere foarte rar în­
tâlnită, numai ce este absolut auten­
tic, adunat chiar de domnia-sa la faţa
locului, şi înfăţişând totodată atât de
credincios tonul colorilor, Doamna
Brătianu ne îngăduie să facem mai
lesne comparaţia cu documentul de
lut, singura mărturie a îndeletniciri­
lor şi gustului strămoşilor noştri.
începând delà aspectul construc­
t i v al ornamentului, adică râurile
paralele pornind de sub încreţul peste
care stă altiţa., vom găsi aceeaşi dis­
poziţie a motivelor pe fragmentele de
ceramică preistorică păstrate în pă­
mânt de mai bine de două mii de
ani, fie la Vădastra, fie chiar la
Bucureşti, în preajma lacului Tei.
Pentru a ne convinge de această
asemănare, nu avem decât să cer­
cetăm ciobul de vas reprodus la Nr. 5,
fig. 97, pag. 174 din La Station pré­
historique de Vădastra a lui V. Christescu, în Dacia, III-IV, 1927—1932,
B u e , 1933, sau pe cel purtând Nr. 14,
p. 158, din Civilizaţia Tip
Bucureşti
a d-lui D. Rosetti, publicat în Bucu­
reştii Vechi, anii I-V, 1930—1934,
B u c , 1935. Zigzagurile liniilor între­
tăiate ale încreţului din planşa 5, din
albumul de cusături, sunt identice cu
cele de pe fragmentul de vas delà Vă­
dastra, reprodus la Nr. 10, fig. 1 7 ,
p. 179 ; motivul în formă de S de pe
planşele 12, 58, 1 6 1 etc., din Gorj,
Olt, Romanaţi, Muscel, Teleorman şi
din Bucovina, este acelaşi cu cel
de pe ceramica bucureşteană, desenat
la figurile 34, p. 166 sau 38, p. 1 6 8
din lucrarea d-lui Rosetti şi cu deco­
raţia incizată pe fragmentul Nr. 6,
fig. 8, p. 175 delà Vădastra.
S'ar putea cita astfel un mare
număr de analogii. Cu câtă dreptate
s'a numit broderia « gramatica orna­
mentelor ! ». Avem aici, dinaintea
ochilor, totalitatea legilor care stă­
pânesc simţul decorativ al poporului
nostru.
Contribuţia Doamnei Brătianu la
cunoaşterea neamului nostru este ne­
preţuită, iar Album de cusături româ­
neşti v a rămâne cel mai mândru
document, adevărată cronică scrisă
cu acul. Suntem recunoscători Con­
siliului superior al Industriei casnic»
pentru marile sacrificii făcute ca să-1
dea la lumină.
Maria
Gelesou
REVISTE
In jurul unei variante a Mioriţei
Fără îndoială, Mioriţa rămâne,
sub un anumit aspect, expresia defi­
nitivă a sufletului românesc, eonturându-1 în el însuşi şi în raporturile
lui cu lumea. Ciobanul, care-şi pri­
meşte moartea, substituindu-i con­
ştiinţa unei vieţi ulterioare, într'un
anume sens acceptă viaţa. Am putea
deduce că în Mioriţa Românul n'are,
propriu zis, intuiţia unui sfârşit în
conceptul morţii, înţelegând-o ca o
simplă prelungire a vieţii, în acelaşi
cadru ontologie. S'ar părea că nimic
nu se opune vieţii, în .concepţia
baladei; că moartea însăşi, departe
de-a închide printr'un fel de barieră
făgaşurile vieţii, ridică punţile şi stăvilarele, deschizând aceiaşi drum, fără
început şi capăt, rotund şi neîntre­
rupt, ca roata. Nu vrem să dovedim
că Românul are conştiinţa unei vieţi
anterioare, deşi asta nu ne-ar fi cu
neputinţă, dar precizăm că moartea,
întru cât nu opreşte viaţa în pragul
aparenţelor cunoaşterii, prelungeşte
efectiv existenţa omului şi a vieţui­
toarelor care-1 împrejmuieso, dincolo
de mormânt.
In dosul stânii,
Să-mi aud cânii, etc., etc.
Moartea nu desfiinţează nimic, în
concepţia baladei. Dacă vreţi, ampli­
fică şi eternizează totul. Ciobanul nu
înţelege moartea ca descompunere
şi inerţie fizică, împrumutându-i dim­
potrivă dinamismul şi amploarea participaţiei universale, în simbolul con­
topirii elementelor naturii:
Iar la nunta mea,
A căzut o stea,
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa,
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi, etc., etc.
Dar, în cazul variantei: Striinul
(publ. Prof. I. Apostol, Convorbiri
Nr. 8-10, an. L X X I V , Aug.Oot. 1941) avem în faţă testame­
ntul unui om care-şi aşteaptă moar
tea, împotriva căreia n'are de ce pro­
testa. Nu se discută ou fatalitatea.
Ciobanul Mioriţei minte cel puţin,
sau dă impresia că minte, dacă el
însuşi crede în adevărul minciunilor
sale:
literare,
Iar
Pe
Tu
Că
de-o fi să mor,
câmp de mohor,
să-i spui curat,
m'am însurat.. .
« Striinul » din Valea Timocului
se 'mpacă şi el cu destinul, dar n'are
curajul unei răsturnări universale şi
nu-şi poate constitui altă imagine a
morţii:
Lasă-i cum or vrea,
Măcar carnea mi-o mânca.
Ei mă omora
D'à tu să te faci
Şi să te prefaci.. ,
Tot o fată mare
Păru 'ntors la vale
Să te duci mai tare
La vale, la v a l e . . .
Să-i spui muichii mele
Pe mini să mă 'ngroape
In târla oilor,
In jocul mieilor,
In lătratul câinilor,
In urlatul lupilor.
Se 'nţelege că aici natura participă,
ca la un ritual funebru, ca la o în­
mormântare, dar — între viaţă şi
moarte — se pun unele piedici, care
despart pe totdeauna mortul de lumea
dimprejural lui. Mă mir cum s'au
strecurat, în evidentă contradicţie cu
viziunea de ansamblu, aceste versuri
smulse parcă deadreptul Mioriţei:
La cap ea să-mi pună,
Fluerel de soc
Să-mi cânte cu foc
Fluerel de fag,
Să-mi cânte cu drag, etc. . .
Mama ciobanului n'are aici decât
rolul de organizatoare a ceremonia­
lului şi ea continuă viaţa mortului,
în vechiul plan de existenţă, înîesnindu-i, în acelaşi timp, trecerea dincolo,
prin faptul că-i aranjează ultimele
socoteli ale vieţii:
Şi ea să se ducă
La crucea de piatră,
Unde-am fost odată
Cu turma cu toată.
Sub o peleniţă,
Este o postăviţă
Plină de leită
Banii de pe miţă
De sub un gutui
Este un ului
Tot e plin de lei
Banii de pe miei.
Polişori şi bănci
Bani de pe berbeci.
Şi mai multe zile
Banii de pe lână
Pomană să-mi facă.. .
Pe când în poezia cealaltă, Mioriţa
organiza festivalul nunţii, simboli­
zând oarecum pragul nestatornic între
două lumi niciodată despărţite, aici
Mioriţa spune pe şleau cum stă treaba :
Cea maică bătrână
D'à n'ai auzit?
Un fiu ai avut
Şi l-ai omorft
Ai nouă ciobănei
Tot ai lui flăcăi
Ce-au văzut de ei.
Vorbă mi-a lăsat.
Maică să-1 îngropi
Blaga ca s'o scoţi
Pomană să-i faci
Cântec să rădici,
La lăutari să plăteşti.. .
Pe când, dincolo, neplătiţi, se invi­
tau, ca la o sărbătoare cosmică:
Preoţi, munţii mari,
Păsări lăutari,
Păsărele mii
Şi stele f ă c l i i . . .
Diferenţele se s i m t . , .
Al. Husar
CULTURA
Umanistul
italian
CLASICĂ
Ussani
Vincenzo Ussani, Scritti di filo­
logia e umanită, Neapoli. 1942, 1 vol.,
372 p.
Cu prilejul părăsirii catedrei de
Literatură latină în toamna anului
1940 de cătrp profesorul Ussani, elevii,
colegii şi prietenii marelui «învăţat
italian i-au oferit în semn de grati­
tudine şi admiraţie, drept omagiu,
acest volum în care au fost adunate
articole şi studii mai mărunte publi­
cate în diferite ocazii de d-1 Ussani,
Scritti di filologia e umanità: cosi
abbiamo voluto fosse intitolata questa
significativa scelta delle cose minor
di Vincenzo Ussani, cum explică în
prefaţă Francesco Amaldi.
Volumul omagial se deschide cu o
bibliografie a numeroaselor cărţi,
studii, articole publicate de sărbă­
torit. Din simpla înşirare a atâtor
titluri de cărţi desprindem o imagine
clară a activităţii bogate pe care a
depus-o d-1 Ussani în domeniul cla­
sicismului mai ales ; ea explică semni­
ficaţia acestei mărturii de preţuire
pe care o manifestă elita intelectuală
italiană faţă de cel ce şi-a închinat
puterea, stăruinţa şi t o t devota­
mentul său studiilor umanistice.
In vederea alcătuirii acestui volum
au fost alese unele importante con­
tribuţii ale profesorului Ussani la
propăşirea studiilor de filologie cla­
sică în patria sa, continuând astfel
o veche şi frumoasă tradiţie demnă de
pământul Italiei.
Seria articolelor şi studiilor din
acest volum începe cu imnul « I n
Bomam » scris de d-1 Ussani în limba
latină, în strofa safică (folosită şi de
Horaţiu în « Carmen saeculare »), cu
prilejul concursului internaţional de
poezie latină din 1 9 1 1 , când, după
Giovanni Pascoli, d-1 Ussani a luat
premiul al II-lea.
Deşi studiile adunate în acest volum
sunt fiecare de sine stătătoare, fie că
apar sub forma unei prelegeri de
deschidere a cursului ca « Roma e
l'idea di Roma », fie că e o comuni­
care făcută la vreunul din multele
congrese la cire a participat, fie că
sunt simple observaţii marginale ca
în « Filologia clasica e Letteratura
latina ?» — totuşi, după felul cum
sunt orânduite, am putea distinge
câteva capitole mai mari în prezentul
volum: admiraţia pentru glorioasa
cetate a Romei în prelegerea sus po­
menită, în « Concezioni e immagini
di Roma » şi mai ales în imnul « In
Romam»; prinosul de închinare ma­
relui poet naţional Vergiliu, căruia
îi dedică numeroase pagini, fie că
stăruie asupra operei, ca în «II decimo libro dell'Eneide », o substan­
ţială analiză literară scrisă cu ocazia,
bimilenariului naşterii poetului din
Mantua, fie că insistă asupra datelor
vieţii şi personalităţii poetului latin,
ca în « Virgilio e l'Egitto », « I viaggi
di Virgilio nel sottera », « Virgil and
America » etc. Adesea poetul clasic
latin e apropiat de marii poeţi naţio­
nali Dante şi Mazzini, ca în « Virgilio
nel soterra » ori « La predestinazione
di Roma in Virgilio e Mazzini ».
Un studiu mai întins e închinat lui
Horaţiu « Orazio lirico », analizând cu
un rar spirit critic opera marelui poet
latin, scoţând în relief elementele
permanente ale artei clasice, însu­
şirile excepţionale ale esteticei lite­
rare profesate de Horaţiu. Analiza
operei lirice a poetului e urmată şi
de traducerea a două ode (II, 6 şi
III, 28).
Asupra poetului Lucan, d-1 Ussani
aduce două valoroase contribuţii:
« Sul valore storico del poema din
Lucano » şi o scurtă precizare în legă­
tură cu opera sa, iar despre Apuleius
dă bogate informaţii în studiul
«"Magia, Mistieismo e Arte in Apuleio ».
O vastă erudiţie dovedeşte învă­
ţatul italian în studiile de filologie
ca : « Note al Pervigilium Veneris »
ori: «Epica e storia in Angelo R a vennate » ; bogată informaţie istorică,
însoţită de o precisă documentare
extrasă din texte, găsim în articole
mai scurte, ca acelea asupra lui Iosif
Florin, ori scurte observaţii • asupra
latinităţii Evului mediu, asupra ul­
timei poezii a lui Leon al XIII-lea;
o caldă sensibilitate poetică, în câteva
poezii originale precum şi în versi­
ficări din umaniştii italieni.
Partea din urmă cuprinde mesagii
şi inscripţii scrise în limba latină cu
prilejul diferitelor comemorări, imor­
talizând în formule clasice faptele
de deosebită importanţă.
Volumul Scritti di filologia e umanità e mărturia unui cult pe care un
mare învăţat 1-a închinat valorilor ne­
pieritoare ale clasicismului latin, dar
e în aceeaşi măsură omagiul filologiei
-clasice italiene oferit profesorului
Ussani, un ilustru apărător al limbii,
al artei, al umanismului latin, care
vreme de cincizeci de ani, cum prea
bine o ilustrează acest volum oma­
gial, şi-a dat o preţioasă contribuţie
la îndrumarea culturii italiene pe
calea ei adevărată de noi şi noi cuce­
riri, având dreptul să fie socotit
printre puţinele personalităţi cu ade­
vărat mari, care au pus în lumină
« quelli che devono essore i motivi
essenziali di una filologia classica
veramente italiana ».
Oh. Bulgăr
N OT E
R E L A Ţ I I ŞI COLABORĂRI
INTERNAŢIONALE
CĂRŢI
Traduceri
din scriitorii
români
Antologiile au fost totdeauna pri­
lejuri fericite de totalizări şi selecţio­
nări care au hotărît de multe ori o
afirmare mai puţin evidentă, sau
prea puţin cunoscută. Antologiile liteturilor străine au oferit multora pri­
mele puncte de contact, sau elemen­
tele de bază ale cunoaşterii unui spe­
cific naţional.
Volumul de frumoasă editare înti­
tulat Am griinen Wăldern weht der
Wind. Rumănische Qedichte. (Wiener
Verlagsgesellschaft, 1 1 5 p. 8) pre­
zintă un mănunchi din poeziile
noastre populare cele mai specifice,
pe lângă o alegere potrivită din V.
Alecsandri, M. Eminescu, Gh. Coşbuc,
St. O. Iosif şi O. Goga.
Traducătorii: Arnold Both, Hans
Diplich şi Herman Roth şi-au dat
silinţa să pătrundă şi să redea atât
vioiciunea, duioşia, pasiunea şi sim­
plitatea poeziei poporane, cât şi clari­
tatea, melancolia reţinută, gândirea
puternică şi varietatea de forme şi
expresii a poeziei culte.
691
« Abendmûde Vôgel neigen
Ihren Hug dem Neste zu,
Stillbetiitet in den Zweigen
1st die Ruh.
Flusternd raunt der Quelle Kosen
Wăldertief am dunkeln Strauch
In den Gărten Schlaf der Rosen
Schlafe auch ». etc.
In traducerea germană forma este
tot atât de clasică, reamintind chiar
pe Goethe prin frăgezime şi claritate.
Verificată în amănuntele ei, ver­
siunea germană pare să se îndepăr­
teze de textul românesc; considerată
în general, primeşte înţelesul cuvenit.
Accentele duioase şi pătrunzătoare
ale « Doinei » au primit o transpunere
şi mai fidelă. Cităm câteva versuri:
« Von dem Dnjestr bis zur Theiss
Dringen Klagen hart und heiss
Uns Rumânen zu bedrueken,
Beugen Fremde unsern Rucken.
Von Hotin bis an das Meer
Reiten Moskoviter her,
Und vom Meer bis nach Hotin
Lauern sie mit giftgem Sinn.
Von Boian bis Vatra Dorn
Fallen sie in unser Korn
Zwingen uns ins harţe Joch
Ach, wir kennen kaum uns noch ! etc.
Aproape fiecare din aceste versuri
sumă ca versul românesc. întregul
şir de elemente caracteristice ca:
ritm, rimă, ton şi colorit sunt redate
în măsura posibilităţilor de exprimare
atât de bogate ale limbii germane.
In prima parte au reuşit mai bine;
ţinem să amintim traducerea cât se
poate de fluidă şi fidelă a Mioriţei.
Din Coşbuc amintim o bună tra­
Dar şi în poezia cultă au izbutit să
ducere a « Păstoriţei », iar din Goga
se apropie de conţinutul şi forma ori­
poezia « La groapa lui Laie ».
ginală. Din pastelurile lui V. Ale­
Prin alegerea potrivtă, armonia
csandri au fost traduse: « Pe Malul
formelor poetice şi varietatea conţi­
Şiretului », <t Sfârşit de iarnă » şi nutului, bucăţile aduc, de fapt, frân­
« Sfârşit de toamnă » pentru care au
turi din mireasma pădurilor verzi,
ştiut să găsească o interpretare potri­ — anunţată în titlu, — dimpreună cu
vită. Mai reuşită ni se pare tradu­
o bună parte din atmosfera de legendă
cerea poeziei « Somnoroase păsărele »,
şi realitate românească.
care sună astfel:
Caius Jiga
Traducerea
poeziilor lui
Pascali
Qiovanni Pascoli, bine cunoscutul
poet italian al vremurilor mai nouă,
îşi primeşte o deplină consacrare şi
în româneşte prin traducerile îm­
plinite de d. Giuseppe
Cifarelli.
(Giovanni Pascoli, Poezii traduse de
Giuseppe Cifarelli, Sibiu, 1943, 1 1 4
pagini).
In felul acesta d. Giuseppe Cifa­
relli se dovedeşte acelaşi îndemânatic
traducător pe care-1 cunoscusem din
fragmentele din Divina
Cornmedia,
din Leopardi, sau Carducci.
Ion
Pătraşcu
REVISTE
Poeziile traduse reuşesc aproape pe
deaîntregul să păstreze forma pascoliană de versificaţie, dovedind astfel
din partea traducătorului o deplină
înţelegere a textelor şi o perfectă
stăpânire a limbii române.
Autorul acestor rânduri a avut, el
însuşi, prilejul de a semna, în altă
parte, câteva poezii traduse din
Pascoli şi a constatat atunci greu­
tatea de a reda lumea poetică pascoliană. Cu atât mai mult, de aceea,
felicită pe autorul antologiei de
acum pentru versurile reuşite, pre­
cum ar fi :
Buletinul
Asociaţiei
româno-germane. Sub titlul simbolic Prietenie
şi luptă, apare primul număr al acestui
buletin cu o sobră ţinută tehnică şi
cu un cuprins care oglindeşte în el,
în prezentări masive şi simple, faptele
şi vorbele cu care s'a început activi­
tatea asociaţiei. Asociaţia românogermană oglindeşte în structura, în
organizaţia şi în viaţa ei, definitiva
realitate a clipei pe care o trăim, în­
mărmuriţi încă de tensiunea paginei
de istorie ce se scrie sub ochii noştri,
cu sângele nostru. Ţinem dintru în­
ceput să constatăm, şi aceasta nu e
constatarea cronicarului literar ci a
omului care priveşte şi înregistrează
faptele, că asociaţia româno-germană
este expresia convingerilor noastre,
ca popor, faţă de mersul şi de
structura evenimentelor timpului. Ne
am încadrat, am intrat în disciplina
aspră a istoriei nu pentrucă aşa
cereau interesele patriei noastre numai
ci pentrucă această disciplină şi acest
rost răspund însuşi destinului şi mi­
siunii noastre, aci, în răsărit, de când
suntem aci şi cât vom fi mereu: aceea
de a fi apărători ai credinţei, ai civi­
lizaţiei europene şi poartă neclintită
în faţa răsăritului.
« Stă singur, singur şi e gol şi moare.
Din coperiş gem picuri în bordei.
Ii spune Sfântul: — Inc'un pie, răb­
dare. —
Şopteşte : — Pâine. . . Oh, de când
o ceiu ».
(Părăsit, p. 24).
Cuvântul Mareşalului deschide pa­
ginile acestei cărţi cu o mărturie de
luminoasă justificare: «Acest război
este propriul nostru război, fiindcă
« 4 milioane de locuitori ai regatului
fuseseră cutropiţi de năvala sovietică».
Cartea începe printr'un cuvânt
introductiv, semnat de d. Al. Dima,
în care se dă cetitorului o scurtă
dar completă atmosferijare cu lu­
mea poetică a lui Pascoli. Urmează
apoi însemnările bibliografice, înso­
ţite de o listă cronologică a operei
poetului. Cele douăzeci şi şapte de
poezii, traduse în cuprinsul volu­
mului, reprezintă o fericită alegere
antologică din operele principale ale
lui Pascoli: Myricae, Primi
Poemetti,
Nuovi
Poemetti,
Canti di
Casielvecehio, Odi e Itini, Poemi
Conviviali,
Poésie Varie şi Poemi
Italici.
Despre rostul şi scopul asociaţiei
româno-germane scrie d-l Prof. Mihai
Antonescu. Sunt fragmente esenţiale,
caracteristice din cuvântările rostite
în Iulie 1942 şi în August 1942.
In aceeaşi ordine de idei este redată,
apoi, cuvântarea d-lui Dr. Paul
Schmidt din 9 Februarie 1943. In
ceea ce priveşte cuvântarea d-lui Nichifor Crainic, din 12 Februarie,
ea a apărut în paginile Gândirii. Bu­
letinul conţine în întregime conferinţa
d-lui Dr. Al. Vaida Voevod, din 16
Februarie. Caracteristice sunt « î n ­
semnările » cuprinzând articolele din
presa noastră asupra soldatului ger­
man, precum şi articolele din presa
germană despre valoarea şi vitejia
soldatului român.
In «Cronica Evenimentelor», lec­
torul v a găsi oglinda Faptelor din
ultima vreme, activitatea asociaţiei
şi crearea nouilor filiale în provincie.
O rubrică fixă este închinată biblio­
grafiei, întâlnim aci cărţile profeso­
rului Mihai Antonescu (A. Hitler;
Războiul Sfânt al României, De ce
luptăm), a d-lui W . Hoffmann (Rûmănien von Heute), Ronneberger Fr.
W . Schneefuss şi lucrările de popu­
larizare şi propagandă ale d-lui Clau­
dius Ionescu.
Petru P. Ionescu
S T R Ă I N I I D E S P R E NOI
CĂRŢI
Thierfelder Fr. Um die Seek des
Balkans, Kulturpolitisches Reisetag
buch, Berlin 1940, Volk und Reich,
107 p. + 1 4 fotografii, 8°.
Prin caracterul lor deosebit, pro­
blemele sud-estului european au dat
de gândit multor cercetători şi oameni
de stat din apus.
Scrierile asupra ţărilor răsăritene,
oricât de numeroase şi cuprinzătoare
au fost în fiecare deceniu, au prezentat
mereu numai o parte din totalul
problemelor. Lucrul nu este de mirare,
îngrămădirea popoarelor,
întretă­
ierea intereselor şi înmulţirea tre­
buinţelor imediate ale statelor penin­
sulei, au deschis noi căi de afirmare
tendinţelor separate. Situaţiunea poli­
tică, tevitorială şi culturală a fost
supusă unor schimbări repezi, care a
dat imediat altă înfăţişare proble­
melor.
Bun cunoscător al sud-estului eu­
ropean, pe care 1-a cercetat de mai
multe ori, autorul îşi expune impre­
siile culese în ultima călătorie, din
vara anului 1940. Lor li se adaugă
alte informaţiuni, economice, politice,
şi culturale despre statele balca­
nice.
Cum era şi firesc, cartea este plină
de ideile şi preocupările timpului:
pactul germano-rus, sfârşitul cam­
paniei germane din Polonia şi ecoul
ei în peninsula balcanică, temerile şi
speranţele statelor neutre, apoi per­
spective şi orientări generale.
O bună privire de ansamblu asupra
ultimei faze importante a problemei
croate este dată în capitolul « U n
oraş viu, Agram ». Vorbind de răs­
pândirea Croaţilor în oraşele Europei
aminteşte de Timişoara şi Reşiţa.
Observaţiunile pe care le face au­
torul asupra României sunt destul
de aspre. Multe dintre ele cuprind
însă şi un sâmbure de adevăr.
Nu ne putem împăca, citind ex­
presii ca « ţara contrastelor ». In Bu­
cureşti bogăţia unor cartiere ar con­
trasta, după autor, cu părţi foarte
sărace. In fiecare capitală există astfel
de contraste. Ele sunt născute din
desvoltarea prea mare a bogăţiei şi
îngrămădirea sărăciei adusă de ideea
unui trai mai uşor. La Londra
aceste contraste, dacă se pot numi
aşa, sunt din cale afară de izbitoare.
Ele există şi la Madrid sau Barcelona,
îmbunătăţirile făcute în cartierele
muncitoreşti sunt lăudabile, totuşi
rămân pretutindeni aşezări care ies
de sub controlul şi supravegherea
autorităţilor orăşăneşti.
Evadarea
aceasta a mizeriei, a sărăciei în sin­
gurătate este voită şi generală.
Ceea ce spune autorul despre fun­
cţionarul român şi silinţele acestuia
de a face faţă greutăţilor este ade­
vărat, dar nici în celelalte ţări bal­
canice situaţiunea lui nu este mai
bună. Autorul se corectează către
sfâişitul capitolului spunând: «este
uşor să te plângi de corupţie cât timp
nu poate fi asigurată în medie exi­
stenţa minimă. Morala funcţiona­
rilor în Prusia a fost rezultatul unei
educaţiuni de secole ; cine aştepta să
le cadă statelor tinere ca o pară
coaptă în gură ? ».
Ne place să credem că autorul şi-a
schimbat părerile asupra reîntregirii
statului român. A t â t această părere
cât şi aceea despre continuitate, sau
despre compoziţiunea etnică a popo­
rului român, dovedesc un punct de
vedere preconceput, cu influenţe bine
definite, care n'ar trebui să fie scrise
nici într'o lucrare fără pretenţiuni
ştiinţifice. Cuvântul cercetătorilor ger­
mani a fost spus destul de lămurit.
Este o scădere că autorul n'a ţinut
seama de ele.
Daşi concluziile fiecărui capitol nu
se mai potrivesc cu situaţiunile de
astăzi, cartea rămâne totuşi o pre­
zentare atrăgătoare a impresiilor de
călătorie.
Caiua
Jiga
REVISTE
STRĂINE
Un număr din «Romana»
nat României
închi­
In această rubrică a mărturiilor
de cunoaştere reciprocă şi, mai ales,
a referinţelor streine la tare. n o a s t ă
se cade să mai amintim şi acum de
numărul pe care revista italiană
Romana 1-a închinat ţării noastre
(Anul VI, Nr. 8-9). Se arată aici mai
ales înrâuririle culturii italiene asu­
pra noastră, răsunetul de care s'a
bucurat în arta şi în scrisul românesc
Italia, publicându-se totodată şi câ­
teva mărturii actuale.
In articolul Cultura italiană
în
România, d. Carlo Tagliavini accentuiază că poporul nostru constitue o
insulă a latinităţii în sud-estul Euro­
pei, deplin conştient de obârşia şi
menirea sa. începutul pătrunderii cul­
turii italiene la noi pe pierde într'un
depărtat trecut, iar secolele următoare
n'au făcut decât să întărească legă­
turile dintre cele două popoare.
In articolul Mărturiile
cronicarilor
români despre Roma şi Italia,
d.
Umberto Cianciolo observă că un
instinct puternic, dar elementar, de
conservare istorică s'a afirmat la noi
prin încrederea în drepturile gintei
latine. Cronicarii au afirmat, cei din­
tâi, obârşia latină a neamului, iar
mai târziu argumentele lor au fost
aprofundate de şcoala latinistă. Exi­
stenţa unităţii romanice a fost dove­
dită, însă, şi de documentele italiene,
care arată perindarea crainicilor lati­
nităţii prin ţările româneşti. Printre
alţii, Nicolae Iorga şi Rarniro Ortiz
au dat la iveală comori de documente
şi memorii relative la legăturile din
trecut dintre Italia şi România. Toate
acestea dovedesc şirul neîntrerupt al
civilizaţiei neolatine.
Urmează, apoi, sub titlul Impresii
româneşti despre Italia o serie de frag­
mente semnificative din scriitori ca
Dinicu Golescu, Iancu Văcărescu, G.
Asaky, Hetiade Bădulescu, Bărnuţiu,
Ion Maiorescu, N. Eilimon, Ion Codru
Drăguşanu, V. Alecsandri, C. Negri,
Ion Ghica, Dumitru Brătianu, Gh.
Creţeanu, Dora d'Istria, Al. Odobescu, Hasdeu, N. Gane, Carmen
Sylva, M. Eminescu, I. L. Carageale,
Al. Macedonski, B. Delavrancea, Al.
Vlahuţă, G. Coşbuc, S t . O. Iosif,
Duiliu Zamfirescu şi Octavian Goga,
în care se găsesc t o t felul de referinţe
româneşti asupra culturii, artei, poli­
ticii şi spiritualităţii italiene. Fragmen­
tele sunt nespus de elocvente şi alege­
rea lor s'a făcut cu multă grijă şi
pricepere.
Introducerea la acest număr oma­
gial o semnează d. Al. Marcu, iar
după un articol asupra învăţământu­
lui la noi al d-lui Ş t . Cuciureanu şi
unele note găsim bibliografia d-lui
Bamiro Ortiz, care a lucrat atât de
temeinic pentru cunoaşterea şi cola­
borarea româno-italiană.
Numărul revistei Romana este îm­
podobit cu destule fotografii expre­
sive, pe copertă fiind palatul brâncovenesc delà Mogoşoaia, dovadă feri­
cită a prezenţei unor elemente arhi­
tectonice italieneşti în stilul nostru
tradiţional, aşa cum este şi la Golia
Iaşilor, de asemenea reprodusă în
revistă.
R.
Clelia Bertini Attili şi România
In revista II libro italiano nel
mondo (Anul III, N-rele 7-8-9), d-na
Maria Cardinali semnează un articol
despre una dintre cele mai credin­
cioase şi adevărate prietene ale Româ­
niei, care a fost totodată una dintre
cele mai interesante personalităţi ale
secolului trecut, poetesa romană Clelia
Bertini, despre care ni se reaminteşte
a fi cetit în 1899 o poezie către « fraţii
din România », cu prilejul prezenţei
la Roma a celor 4 5 0 de Români din
Transilvania şi Macedonia, veniţi să
depună o coroană la picioarele coloa­
nei lui Traian.
Născută în 1862, fiică de sculptor
şi compositor cunoscut — Giuseppe
Bertini — şi soţie a unui bărbat te­
meinic iniţiat în chestiuni de artă şi
literatură, cavalerul Severino Attili,
Clelia a scris versuri încă delà vârsta
de cinci ani, pentru ca mai târeiu să
strângă şi mai mulţi admiratori în
jurul fragedului ei talent, printre care
şi personalităţi de seamă. Mai târziu,
cariera didactică nu a împiedicat-o
să-şi dedice viaţa preocupărilor arti­
stice şi culturale.
Conferinţele ei renumite au dus-o
şi la Bucureşti, unde s'a bucurat de o
deosebită preţuire, căci mintea ei
clară, înţelegerea ei de erudită şi
talentu-i poetic impuneau tuturor.
Poezia ei este plină de elanurile ini­
mii, puterea dragostei predominând
la ea asupra urii.
Imnul Caire fraţii din România
este -una dintre cele mai reuşite
poezii ale Cleliei Bertini, dovedind
cât de mare i-a fost dragostea pen­
tru ţara noastră.
R.
Italia şi România în istorie şi
cultură
Despre adâncile legături istorice şi
culturale dintre Italia şi România
publică un articol în II Ubro italiano
nel mondo (Anul III, Nr. 6 ) d. Furio
Ldlli, arătând mai ales cum s'au
format şi menţinut aceste legături,
mai întâi prin faptul că destinele
ambelor popoare s'au împletit lao­
laltă politiceşte prin întemeierea Da­
ciei Traiane, apoi, mai târziu, printr'o ciudată contemporaneitate a, re­
naşterii lor naţionale. Se pomeneşte
de Cavour şi Alecsandri.
Legături de ordin spiritual se fac
prin misionarii italieni de pe la 1 2 0 0 ,
care cutreieră ţinuturile noastre, iar
toţ Românii sunt aceia care profită
de prezenţa erudiţilor Vito de Monferrato şi Francesco din San Leo­
nardo, care au trebuit să lase urme
adânci în viaţa ţării surori. Se pome­
neşte de legăturile cu Veneţia, de
introducerea tipografiei la noi prin
Macarie, de şcoalele de limbă italiană
delà Iaşi şi Galaţi, de prezenţa atâtor
misionari erudiţi, de legăturile ou
Italia ale lui Şincai, Micu şi Maior,
de Heliade Rădulescu — fapte care,
toate, au întărit dragostea reciprocă
dintre cele două ţări.
R.
Numărul omagial al revistei
gare « Serdica »
bul­
Revista Serdica, publicaţie lu­
nară bulgară ce apare la Sofia, şi-a
închinat numărul pe Aprilie culturii
române, apărând în remarcabile con­
diţii tehnice. Cele 1 7 6 pagini de for­
mat mare, împodobite cu tipice re­
produceri de artă românească şi cu
chipurile oamenilor noştri de seamă
din diferitele domenii, cuprind urmă­
toarele articole: «România şi Bul­
garia » de Prof. Boris Iotzoff, Mi­
nistrul Instrucţiunii Publice, « Bu­
cureşti, centru] culturii române mo­
derne » de N. Crevedia, « Litera­
tura Română Veche » de N. Cartojan,
« Literatura Română în veacul al
XIX-lea » de Bazil Munteanu, « Li­
teratura română contemporană > de
E. Lovinescu, «Arta populară română
de Al. Tzigara-Samurcaş, « A r t a ro­
mână contemporană » de O. W .
Cisek, « Privire asupra teatrului ro­
mânesc » de Ion Marin Sadoveanu,
« Muzica românească » de G. Breazul,
« Trei etape ale filosofiei româneşti »
de C. Noiea, « Scurt istoric al presei
româneşti » de P. Martinescu şi « Con­
tribuţia Românilor la cultura univer­
sală » de Andrei Radu. Intre aceste
articole sunt traduse şi ilustrate,
adesea în mod fericit, Mioriţa şi Lu­
ceafărul lui Eminescu, precum şi
poezii şi proză de Caragiale, BrătescuVoineşti, Coşbuc, Agârbiceanu, Goga,
Arghezi, Nichifor Crainic, Ion Minulescu, Macedonsky, Blaga, Pillât
şi Gregorian.
îngrijirea acestui număr, care
contribue la cunoaşterea în Bulgaria
a culturii şi realizărilor noastre au
avut-o d-nii Petăr Slavinski, direc­
torul serviciului cultural al Primăriei
Sofiei şi conducător al revistei, d.
N. Crevedia, secretar cultural pe
lângă Legaţia Regală a României
din Sofia, şi d. Boris Angheluşev,
care s'a ocupat de prezentarea ar­
tistică a tipăriturii, într'a.devăr reu­
şită, reproducerile fiind nu numai
bine alese, dar îndemănatec paginate,
astfel fiind puse în relief lucrările
pictorilor şi sculptorilor noştri, pre­
cum şi chipurile acelora care au ri­
dicat cultura noastră la înaltul nivel
de astăzi. Multe chipuri de scrii­
tori şi oameni de cultură însoţesc
paginile acestifi număr exemplar.
R.
CĂRŢI
Unitatea
STRĂINE
germană
Prin publicarea volumelor I I şi
III din opera Deutsche Einheit, marele
istoric german Heinrich Bitter von
Srbik îşi închee expozeul său asupra
politicei Reichului şi problemei fun­
damentale a istoriei germane în de­
cursul unui mileniu. Opera aceasta,
la care profesorul delà Viena a lucrat
numeroşi ani, vede lumina zilei în­
tr'un moment favorabil problema­
ticei Reichului, care în ultima ei fază
a devenit istorie.
Profesorul Srbik a arătat în nume­
roase rânduri că ideea de Reich nu se
limita nici în secolul trecut la gra­
niţele Germaniei. Din istoria con­
ştiinţei naţionale germane nu se poate
omite faptul că legătura spirituală
dintre Germani a existat întodeauna.
Patria lor nu a devenit aceea în care
i-a mânat soarta, ci a rămas etern
Germania, pe care o purtau cu ei sub
orice cer. Chiar dacă naţiunea şi
statul nu sunt două noţiuni care se
suprapun, ele poartă totuşi tendinţa
de a face din corpul lor organic un
corp politic. Deasupra statului, ca o
formaţie superioară umană este na­
ţiunea, ca o necesitate de a depăşi
spiritul fracţionar care a existat
datorită lipsei de unitate statală.
Ceea ce ţinem să subliniem este
modul în care este considerată evo'luţia problemei germane. Profesorul
Srbik se ocupă mai puţin de eveni­
mentele politice, de relaţiile econo­
mice ori condiţiile prea accentuate
ale istoriei. El scoate în relief oamenii
care au creat istoria. Cu o metodă
psihologică sistematică, profesorul
Srbik lămureşte mobilul acţiunilor,
lăsându-ne în felul acesta să cunoa­
ştem însuşi sufletul oamenilor.
Faptul că profesorul Srbik îşi
încheie opera odată cu evenimentul
delà Konigsgrătz nu ne surprinde,
pentrucă în acest an Austria începe
să nu mai aibă o politică proprie. In
schimb, pentru Prusia acelaşi an în­
semnează un mare pas spre scopul
final.
Desigur că această operă care se
ocupă de unitatea germană şi care
aici nu este decât semnalată, v a trezi
un viu interes, cu atât mai mare cu
cât este scrisă de un Austriac, care nu
consideră unitatea Reichului ca o
chestiune particulară a Prusiei.
P. Negoşanu
TEATRU
Studio : « Mioara » de Camil Petrescu
Reluată în 1943 — « Mioara » n'a
mai fost o cădere certă, ci a împărţit
lumea noastră de cultură, şi pe cea
care se mărturiseşte în ziare şi re­
viste şi pe cea care-şi comunică
doar prieteneşte părerile după spec­
tacol, în două tabere ce se înfruntă
aprig, chiar şi acum la mai bine de o
lună după premieră. Fenomenul e
interesant. Nu e locul să-1 analizăm
aici. Ţinem să ne însemnăm totuşi
credinţa că ceea ce a produs oare­
cum această lămurire zgomotoasă
este însăşi situaţia spirituală a auto­
rului faţă de cea a timpului nostru.
D.C.P. e una din marile personalităţi,
nu atât prin cari, dar mai ales în
cari s'a făcut la noi în multe dome­
nii tranziţia delà spiritul secolului
XLX-lea la cel al veacului XX-lea.
« Mioara » e un punct terminus
— un ultim rafinament •— al natu­
ralismului: naturalism nu numai psi­
hologic, ca acel al teatrului francez
de acum două decenii, ci mult mai . gilor interioare ale publicului, d-sa
a dovedit extrem de bogate posibili- ,
întreg — sufletesc, adică cuprinzând
taţi de a-şi struni temperamentul
toate mişcările sufletului uman, nu
puternic în gesturi înăbuşite şi în
numai pe cele elementare, cari singure
nuanţe. Dar ne a mai făcut şi o sur­
contau pentru psihologismul pozi­
tivist. Dar în acelişi timp « Mioara » priză: naturalismului linear al ro­
lului său i-a dat o minunată umani­
e şi un punct de plecare: al întregii
tate adâncă şi gravă. Pentru d-na
cutremurări a conştiinţei umane, ce îşi
Maria Voluntarii; această umanitate
are rădăcinile în drama primului
există însă în rol. Nefalsificând-o
război mondial şi îşi caută căile cine
prin efecte ieftine care o puteau
ştie către unde, în acesta de al doilea.
ispiti, d-sa a realizat o creaţie mare.
Ca punct terminus — « Mioara » e
In tânărul d. Stroe Atanasiu s'au
o voit cenuşie dramă a vicisitudinilor
ciocnit, ca şi în rolul său, cele două
psihologice ale cunoaşterii erotice.
lumi de care vorbeam. A r fi fost o
Ca punct i n i ţ i i l — «Mioara» e o
sarcină supraomenească să le armo­
violentă antiteză între sentimentul
nizeze, — fiindcă ele nu se echili­
robust, cavaleresc, al vieţii în puţinii
brează nici în rolul său. Aceasta
buni şi între sentimentalismul fari­
constitue şi grandoarea şi fragilitatea
seu şi laş al acelei societăţi care întot­
« Mioarei ».
deauna creşte şi înfloreşte din marile
cutremure ale umanităţii.
Prin regia sa personală, de astădată,
d. C, P. a căutat să armonizeze
contrapunctic cele două ritmuri spi­
rituale atât de opuse, p â n ă l « t ex­
plozie, în piesă. Actorii au fost siliţi
de d-sa violent să nu fie ca în teatru,
ci firesc. Să supraliciteze în firesc
însăşi viaţa, care, în treacăt fie zis,
conţine destul teatru. Lucru extrem
de îndrăzneţ şi periculos, deoarece
teatrul îşi are logica lui interioară,
însăşi raţiunea lui de a fi, care cere
tocmai accente şi înfruntări tari ! . . .
Din fericire, aceste accente există
în « Mioara » — dar nu când se
ciocnesc temperamentele, cum e nor­
mal în teatral modern, ci când se
înfruntă cele două lumi: a tânărului
Radu cu a parvenitului Drumea.
Faţă de aceste severe cerinţe regisoriale, sarcina actorilor interpreţi
a fost extrem de grea. Astfel d-ra
Maria Botta a avut o victorie cu
atât mai frumoasă: obligată de a
servi autorul până la ignorarea le-
Celelalte roluri au trebuit doar să
completeze peisajul sufletesc natu­
ralist al piesei. Ca atare, au trebuit
să rămână schiţe în linii elementar
şi totuşi fin adâncite — caşi el.
*
Studio: «Pe urma soarelui» de
Ana Luca
Şi drama d-nei A n a Luca ne în­
dreaptă ochii delà o lume spre alta. '
Insă fără fermitate, fără luciditate,
de astădată. De aci, impresia de
« neîmplinit », pe care ţi-o lasă, deşi
ultima cortină cade peste o clarificare
ireproşabilă din punct de vedereteatral.
Prima ei lume e cea a molcomului
plictis al orăşelelor de provincie
delà noi — care alungă tempera­
mentele puternice şi le conservă ca
într'o seră călduţă pe cele slabe, ne­
putând totuşi să le salveze când
câteun vânt aspru de soartă fărâmă
geamurile. A se vedea Brătescu-
Voineşti, M. Sadoveanu în « Floare
Ofilită », Cezar Petrescu în « Oraş
patriarhal» etc., etc. Fiind pe linia
unei tradiţii bogate la noi, actul
întâi, care prezintă această lume, e
şi cel mai ireproşabil din punct de
vedere teatral: două fete se ofilesc
într'un orăşel, oscilând între severi­
tatea tatălui legat de loc şi nostalgia
aventurii mari. Una se prăbuşeşte
antrenând în moarte şi pe tatăl ei,
crezând că « marea aventură » e ba­
nalul risc al iubirii. Cealaltă crede că
se va salva pornind spre adevărata
aventură, în Capitală. Tablourile
care înfăţişează, ca opusă, lumea
superficială a acestei Capitale, sunt
şi cele mai pline de convenţie, ca
mai toate cele asemenea în intenţiuni
din literatura noastră. O lume nu de
patimi ci de nevroze, nu de caractere
ci de agitaţi. E lumea din salonul
prietenei bogate, unde ajunge într'o
seară fata plecată de departe, Amina
— şi în care ea, fireşte, nu se poate
integra. Logic — ar trebui să se
întoarcă învinsă înapoi. Ceea ce se
întâmplă până la sfârşit. Şi totuşi
nu avem aici vechea dramă sămănă­
toristă a conflictului purităţii pro­
vinciale cu haosul Capitalei.
Autoarea arată, cum am spus,
delà o lume spre alta. Lumea cealaltă
e cea a oamenilor tari — şi ar trebui
să fie cea a tuturor de mâine. Oameni
care n'au nevoie de lume cu orice
preţ, fiindcă îşi ajung loru-şi, îşi.
pot găsi echilibrul în propria lor
tărie şi bogăţie interioară. Eroina
dramei e dintre aceşti oameni. Poate
să-şi dea seama de aceasta, doar după
ce ajunge, printr'un « coup de fou­
dre » foarte teatral, în braţele unui
bărbat la fel ca, ea. Conflictul putea fi
foarte frumos şi interesant adâncit
aici: doi oameni deopotrivă de tari,
de plini sufleteşte, îşi dau seama
tocmai prin iubire cât de puţin sunt
în stare să renunţe la ei înşişi. Con­
flictul se rezolvă firesc şi adânc:
el optează pentru activitatea lui
bărbătească, creatoare; ea, pentru
una tipio femenină,
devotându-şi
restul vieţii nepoţelului orb, pe care
i 1-a lăsat sora ei murind. Pentru aşa
ceva însă nu era deloc nevoie să
se reîntoarcă în orăşelul natal. Finalul
acesta sentimentalizează învechit şi
diluiază astfel inutil duritatea inte­
resantă la care era pe cale să ajungă
tema dramei.
Regia d-lui V. Bumbeşti a fost
bună, fiind credincioasă intenţiilor
autoarei. In rolul principal, d-ra
Eliza Petrăchescu a adus tot drama­
tismul marelui d-sale talent, dur şi
rece. Dar tocmai specificul acesta al
lui a dat aici, nu ştiu cum, o vagă
notă de straniu şi de maladivitate,
pe care personajul Aminei nu avea
cum s'o aibă. D. Ovid Brădescu a
fost un tată după bunele reguli ale
naturalismului nostru teatral. In
schimb d. V. Valenlineanu a făcut
dintr'un prieten provincial naiv, dar
sănătos, un ridicol cavaler cu melan­
colice graţii romantic-medievale. Pe
când d-na Marcela Demetriad a
ştiut minunat să umple un rol epi­
sodic tocmai cu viaţa zăpăcit In­
genuă care-i trebuia.
*
Teatrul Nostru : «Dincolo de zare»
de Eugene O'Neill
Având aproape acelaşi punct de
plecare ca şi piesa d-nei Ana Luca,
puternica dramă a lui O'Neill do­
vedeşte cât de adânc pot diferenţia
în artă două viziuni deosebite ale
lumii. Şi drama lui O'Neill porneşte
din aceeaşi nostalgie a plecărilor
« dincolo de zare ». La o fermă, doi
fraţi: ursul robust, iubindu-şi păti­
maş destinul de plugar, celălalt firav,
visător, dorind aventura departe.
Ei vor fi înfrânţi amândoi — însă nu
de cealaltă lume, ci de propriile lor
resorturi interioare, care încep la un
moment dat să funcţioneze în sens
greşit. Convir.gându-se din câteva
vorbe ale ei că o fată din vecini,
Ruth, îl iubeşte, visătorul se hotăreşte să nu mai plece şi să se facă
fermier. Iubind-o şi el, fratele destinat
să fie fermier ia soarta visătorului ş
pleacă în lume. Fireşte, niciunul nu-şi
va găsi locul şi vor rata.
1
Câteva momente sentimentale uşoare schimbă astfel două destine din
rădăcini, dictându-le astfel delà înce­
put prăbuşirea. E aceeaşi viziune
aproape ca şi la Camil Petrescu — şi
opusă celei optimist-sentimentale a
d-nei Ana Luca. Viziunea eternei
antinomii între metaforă şi viaţă.
Dar Camil Petrescu acuză societatea,
ridicându-se câteodată violent împo­
triva ei, —• ca să se reîntoarcă însă
mereu spre sine însuşi, în acea dramă
a cunoaşterii care îi e proprie. O'Neill
nu acuză pe nimeni şi nimic. El
priveşte lucid şi aspru realitatea
şi atât. De aceea, în teatrul său
destinele şi firile se ciocnesc cu o
forţă elementară impresionantă. De
aceea el poate face « teatru » în sensul
tare al cuvântului, cu ciocniri de
oameni, care-ţi ţin răsuflarea ca
spectator, fără ca totuşi să utilizeze
ceva din recuzita ieftină, de produs
tră-znete emoţionale, a teatrului mo­
dern francez.
Marea voinţă de muncă şi serio­
zitate a întregului mănunchi
de
actori ai « Teatrului Nostru », aju­
tată de experienţa pusă la ambiţie
a d-lui Şahighian, a făcut din această
piesă unul din cele mai bune spec­
tacole ale anului. Fiecare rol a fost
lucrat în linii dure dar extrem de
amănunţite. Astfel d-na Tanti Cocea.
o creaţie de o masivitate de mare
tragedian, iar d-nii Etterle şi Sireteanu, foarte bune-realizări pe o linie
cunoscută. E destul să amintim apoi
numai ce minune de sobrietate dură
şi totuşi adânc dramatism a realizat
Cr. Dululescu
în rolul Unchiului
Marinar, Dick Scott.
*
Teatrul Naţional : «Mincinosul »,
de Carlo Goldoni
Nu e rostul acestor note concise
nici să-1 prezinte, nici să-1 judece pe
Carlo Goldoni. Trebuie să ne expri­
măm doar recunoştinţa faţă de d. Al.
Marcu pentru că 1-a tradus aşa de
viu cum 1-a tradus, şi faţă de Teatrul
Naţional pentrucă 1-a prezentat pu­
blicului român de azi. Regizorul, d.
Fernando
de Cruciaţii,
a mânuit
spectacolul cu un bun simţ şi o cu­
minţenie uneori mai mult decât ne­
cesare. Astfel ne-a dat un agreabil
compromis între viaţa teatrului delà
începutul secolului XVIlI-lea italian
şi între ceea ce înţelege publicul de
azi printr'un spectacol teatral. A
păstrat masca pentru personagiile-tip
tradiţionale, ale comediei, dar n'a
putut s'o impună şi Colombinei.
A folosit din belşug divertismentul
coregrafie, dar 1-a exteriorizat mo­
dern, făeându-1 să se petreacă în
faţa cortinei, adică în afara spaţiului
scenei şi în afara acţiunii propriu
zise, pe care o repetă într'un para­
lelism mimic, tot modern ca spirit.
Ne aducem aminte de o înscenare a
piesei lui Goldoni « Slugă la doi
stăpâni », pe care am văzut-o la
Berlin în anul 1940, în regia lui
Heinz Dietrich Eentner. Acesta cău­
tase hotărît să reînvie pe scenă
însuşi spiritul lumii din care crescuse
la vremea ei această comedie: o
artă vie, sensuală, şi totuşi lumi­
noasă şi pură, în graţia ei plină de bu­
curia de a trăi frumos. Pe scena tea­
trului, realizase scena veche: un
podiu ceva mai ridicat, cu câteva
trepte din trei părţi pentru urcare,
cu decorurile constând din prizme
mari de carton cari, îmbinându-şi
prin rotire diferitele faţete, puteau
da mereu alte perspective. Baletul
avea tocmai funcţia aceasta de a
aranja graţios aceste prizme, schim­
bând astfel decorul şi împlinind şi pe
loc acţiunea. Dar nu numai baletul
participa la acţiune ci şi toţi actorii
participau oarecum la balet. In
sensul că ritmul jocului lor avea
accentele puse pe vervă a mişcării,
pe graţie şi mlădiere a ei, până la
clovnerie fină. In toată piesa trăia
astfel bucuria rară a unei muzicali­
tăţi înăscute a corpului omenesc.
Pe linia acestei viziuni, care ar
putea fi cea mai adecvată lui Goldoni,
interpretul principal delà noi, d.
A. Munteanu, a fost fireşte mult prea
static, mult prea modern în adâncirea
dramatică a rolului. In schimb, d.
A. Olonaru şi 1-a jucat pe al său cu
toată naivitatea frustă ce se cerea.
D. I. Manu a fost prea româneşte
şmecher şi lucid. Pe lângă schiţa
corectă a d-lui Balaban şi cea gra­
ţioasă a d-nei Fifi Mihailovici, ni
s'a părut că cel ce s'a pătruns mai
bine de spiritul teatrului lui Gol­
doni a fost d. I. Fintefteanu, care în
rolul lui Pantalone a avut o creaţie
pur şi simplu formidabilă prin verva
neobosită a amănuntului, prin senti­
mentalitatea gravă cu care 1-a co­
lorat, prin bucuria sinceră cu care
a jucat, plăcere partioipatoare vizi­
bilă, care a dat tuturor gesturilor
sale un ritm unitar, de o savuroasă
muzicalitate burlescă.
Teatrul Mic : «Ana Christie », de
Eug. O'Neill.
Dacă cealaltă dramă a lui O'Neill
— Dincolo de zare — era extrem de
interesantă, cutremurătoare aproape,
pentru orice categorie de spectatori,
prin perspectivele de destin pe care
le deschidea imens, deasupra mate­
rialului brut de viaţă înregistrat ne­
milos, în schimb Anna ChrUtie este
una din cele mai tipic neclare creaţii
ale unui naturalism care nici măcar
nu poate să creadă în el însuşi.
Hibriditatea ei enervantă pentru noi
cei de azi, cred că reiese din faptul
că e produsul unei crize şi nu al unei
certitudini. Şi anume, al unei crize
foarte meschine : a naturalismului nu
ca concepţie de artă, ci ca formulă
de artă doar. Că nu-i mai ajungea
astfel autorului ei, stă dovadă nu
numai faptul că vine cronologic
după Dincolo de zare, ca o nehotărîtă reîntoarcere la crudele piese na­
turaliste într'un act ale debutului
— dar stă dovadă însuşi amalgamul
atât de incert al Annei Christie .>
romantica melodramă a femeii căzute
pe ultima treaptă care se purifică
prin iubirea unui bărbat robust şi
candid, complicată cu drama eredi­
tăţii, a atavismului, atât delà modă,'
în Nord, la un Strindberg, la un
Ibsen în tinereţea lui. Totul însă
văzut într'o crâncenă perspectivă
naturalistă — cu beţie, cu mizerie,
cu abrutizare, cu bătaie până aproape
de omor. Noroc că din poezia mării —
atât de tipică şi de fragedă uneori la
O'Neill — adie ceva şi pe aici, mai
mult în cuvinte însă.
Să fim înţeleşi: vorbim aici de
spectacolul Anna Christie, adică des­
pre cât am putut descifra din ea, fără
să o fi cetit, din simpla prezenţă a
dramei pe scena Teatrului Mic.
Fiindcă avem impresia că, mai
interiorizat, mai omenesc jucată,
piesa lui O'Neill poate ăr fi desvăluit
nuanţe care acum ne-au scăpat, şi
care i-ar fi dat poate altă comple­
xitate, alt echilibru.
Aşa, şi punerea în scenă şi jocul
interpreţilor au pus pe dramă şi mai
multe accente naturaliste decât poate
le-a gândit autorul. Discrepanţa inte­
rioară a piesei s'a comunicat de altfel
şi interpretării, care nu a fost unitară
— un ansamblu adică — decât în
redarea atmosferei de abrutizare.
Când a fost însă vorba de accentele
dinamice care trebuiau să o depăşască, cei doi interpreţi principali
au dus-o tot într'o explozie, în
strigăt, pe când d-ra Elena Galaction, interpreta Annei Christie, n'a
putut să-şi depăşască reala duioşie
şi interiorizare feminină prin niciun
accent puternic, lăsând marile ten­
siuni voite ale piesei într'o moliciune
distonantă.
îndrăznim să ne spunem părerea
că întru totul greşit pe drum a fost
d-l Ciprian — pe care de altfel îl
stimăm enorm, şi ca artist şi ca
scriitor — când a crezut că e bine
să-şi orneze rolul cu un formidabil
arsenal de gemete, sforăituri, ienituri, sughiţuri etc. Naturalismul a
fost împins astfel până la « verism »
într'o vreme când naturalismul însuşi
nu mai rezistă pe scenă.
Ovidiu
Papadima
RE
VISTE
STRĂINE
Experienţa regisorală a lui Fehling
Scenele berlineze distrează publicul
cu o seamă de comedii clasice şi mo­
derne nespus de variate. Se joacă
unele piese uşoare ca Năluci în miez
de noapte de Harry Anspach, având
atmosferă de cabaret.
In schimb, se joacă şi Blana de
Biber a lui Hauptmann, la care
Jiirgen Fehling a încercat o punere în
scenă cu totul modernă, creând o
suprarealitate spiritualizată, ca fond
pentru evoluţia personajelor lui Haupt­
mann, ele detaşându-se tăios, fiind
structurate oarecum grotesc, fapt care
riscă a depăşi intenţiile autorului.
Teatrul de Stat joacă traducerea
din 1803 a lui Fr. v. Schiller după
piesa franceză Parazitul, a lui Louis
Benoit Picard, traducere făcută pen­
tru protectorul său Karl August.
Dialogu-i graţios şi retorica-i pom­
poasă construesc o punte străvezie
peste care trece jocul acţiunii şi al
cuvintelor cu o coregrafică uşurime.
cuvintele mai ales iluminând perso­
najele prăfuite şi conferindu-le o
stranie realitate. Prezentarea a fost
aproape fără greş, iar piesa s'a bucu­
rat de un mare succes, astfel îşi încheie
articolul d-na Dr. Nausikaa Fischer,
articol pe care l-am rezumat după
Nationalsozialistische Monalshefle (An.
13, Caietele 152—153).
R. «
Tragic şi
Tragedie
Conferinţa ţinută la Dresda, în
cadrul Societăţii Filosofilor Germani,
de către d. Christian Janentzky şi
publicată în Blatter fur Deutsche Phi­
losophie (Vol. 1 6 , Caietul 1-2) caută
să interpreteze, în cadrul viziunii
omului actual, problema tragicului
şi a tragediei. Autorul crede că astăzi
se înfiripează un nou mod de a le
vedea, fiind încă mult până la defi­
nitivarea noii concepţii.
Nu se poate vorbi de tragic, spune
d. Janentzky, decât în legătură cu o
realitate metafizică sau transcenden­
tală, de care existenţa omenească se
recunoaşte dependentă. Omul este
singurul, din toată firea, cu libertatea
de a avea destin, căci numai el poate
ajunge până în străfundurile acestui
destin, riscând să piară. El singur
este în stare să-i opună destinului
eul său empiric, condiţionat de fire.
După o amănunţită analiză a temei
în fondul ei estetic, etic "şi religios,
expunerea se termină cu ideea că,
în definitiv, tragicul nu este acelaşi
pentru toţi, ci se deosebeşte delà
epocă la epocă şi delà popor la popor.
Sensul lui rămâne o eternă problemă,
cercetată de toţi şi niciodată defini­
t i v precizată.
Tragicul deschide drum, prin tran­
scendenţa şi transparenţa lui, către
cunoaştere şi credinţă, ceea ee este
un profund bine, căci aici dreptatea
poetică se înalţă în tragic, într'o uni­
tate de sens şi existenţă.
R.
ARTELE
PLASTICE
CĂRŢI
Grafica Românească
Gh. Oprescu, Grafica românească
în secolul al XIX-lea. D. Gh. Oprescu
este unul din criticii de seamă pe
eare-i avem astăzi. Profesor de Istoria
Artelor la Facultatea de Litere şi
Eilosofie din Bucureşti, cu o temei­
nică pregătire profesională, d-sa îm­
bină, cu înţelegere, cercetarea isto­
rică propriu-zisă cu judecata critică,
de valorificare. Numeroase lucrări şi
articole periodice împlinesc zi de zi
această operă masivă.
Lucrarea de faţă, apărând după
acea cunoscută Pictura românească
în secolul al XIX-lea, are o funcţiune
complimentară. Ea cuprinde istoria
graficei româneşti din prima jumătate
a secolului trecut, adică relativ până
la Theodor Aman, cealaltă Jumătate,
« până în pragul secolului actual »,
rămânând să formeze materia unui al
doilea volum, în curs de elaborare.
Sarcina aceasta nu a fost deloc uşoară,
cercetările trebuind efectuate într'un
teren aproape necunoscut, fără j a ­
loane dinainte stabilite. Cele mai
multe dintre piesele discutate aici
se găsesc încă risipite prin diverse
case particulare, uneori având o au­
tenticitate dubioasă şi fără o clasare
sigură. Este cu atât mai mare meritul
d-lui Gh. Oprescu.
Cartea este împărţită precum ur­
mează: Un prim capitol, Desenul şi
Acuarela, subîmpărţit pe provincii
(Muntenia: loan Negulici, Barbu Isccvescu, C. Petrescu, Carol Popp de
Szathmary, etc. ; Moldova: Gh. Asachi
şi grupul său delà şcoala din Iaşi),
Litografi şi litografii înainte de Aman
şi Cartea ilustrată (gravură în lemn,
gravura în metal şi litografia ca ilu­
strare de carte). Ea se termică cu 1 1 3
planşe în afară de text. Cu o răbdare
rară, insistând asupra fiecărui semn,
de o cât de mică rezonanţă şi sem­
nificaţie de ansamblu, rătăcind delà
un 'muzeu la altul şi delà o colecţie
la alta, aplecându-se cu minuţiozitate
asupra detaliilor, d. Gh. Oprescu
desvoltă pe larg aceste capitole. Cartea
întreagă îţi lasă o impresie de pro­
fundă conştiinciozitate profesională.
Cât de pline şi de conştiincios tra­
tate sunt bunăoară capitolele închi­
nate ediţiei ilustrate ! Deşi este un
domeniu oarecum dificil, cu multe
laturi care nu intră propriu-zis în
preocuparea unui critic de artă pla­
stică, d. Gh. Oprescu analizează cu o
răbdare surprinzătoare până şi cele
mai încărcate şi mai pline de simbo­
luri pur religioase, coperte ale cărţilor
noastre religioase din acel secol. Pagi­
nile acestea, în strânsă legătură cu
Istoria literaturii române vechi şi cu
Istoria bisericească română, întrec sim­
plul interes de specialitate, adresându-se unor cerinţe mai largi de defi­
nire a culturii noastre trecute şi a
caracteristicelor sale de bază.
Tot astfel, aflând bunăoară că Gh.
Asachi a fost nu numai promotorul
literar pe care-1 cunoaştem ci şi con­
ducător de şcoală plastică, în Iaşii
redeşteptării culturale de atunci, fi­
gura marelui înaintaş ne apare mai
deplină şi mai măreaţă, în complexixitatea ei neobişnuită. Cele câteva
lucrări rămase delà el, chiar dacă
nu au decât o valoare foarte redusă,
din punctul de vedere strict plastic,
sunt pentru noi, ştiind ceea ce ştim
despre Gh. Asachi, bucurii neaştep­
tate.
Din toate aceste considerente, soco­
tim lucrarea d-lui Gh. Oprescu de o
deosebită
importanţă, atât pentru
cercetătorii de specialitate, cât şi
pentru cultura noastră românească,
în general.
Ion Şiiigariu
Gravurile
Brană
ardelene
ale lui
N.
Majoritatea dintre tinerii pictori
ardeleni slujesc o artă, care creşte
luminos şi organic din adâncul isto-
riei şi pământului ardelean. Ea re­
prezintă un grăitor document al
adâncii legături dintre artă şi viaţa
românească din Transilvania.
Pictura d-lui Nicolae Brană nu
este decât prinderea în forme expre­
sive a tumultuosului suflet ardelean
şi a atmosferei rurale de aici. Colecţia
de gravuri Chipuri din sat este ex­
presia artistică a autenticului suflet
ardelean, adică a acelui suflet ne­
alterat. Chipurile zugrăvite de acest
pictor sunt acelea care ne întâmpină
în poarta fiecărei case ardelene;
sunt acelea care la revărsatul zorilor
încep cântecul sacru al muncii, pentru
ca, deodată cu fâlfâirea înserării, să
se întoarcă în sat, aducând miros
prosaspăt de levănţică.
Această colecţie de gravuri este
un fel de monografie plastică a sa­
tului ardelean şi se poate spune că se
ridică pe temeliile sufletului ardelean.
Toţi ţăranii pictaţi de el sunt după
măsura solului şi istoriei ardelene:
gravi, adumbriţi uneori şi de un suflu
molcom, dar sub care ni se pare
că mocnesc straşnice zvârcoliri. Ei
ştiu să mânuie cu dârzenie coasa şi
plugul, dar sunt şi neîntrecuţi fău­
ritori de istorie, aşa cum a fost şi
Horia, zugrăvit de d. Brană.
Din atmosfera de vrajă a satului
natal, pictorul a desprins aşa de
duios chipul mamei, dusă cu gândul
departe, poate după feciorul din
depărtări. Este prototipul mamei
ardelene, care dealungul vremurilor
a trebuit mereu să-şi aştepte feciorii
duşi în depărtări de atâtea împre­
jurări străine.
Ion Apostol Popescu
EXPOZIŢII
Lucian Grigorescu şi Adam Bălţatu
Odată cu sfârşitul primăverii înce­
tează şi expoziţiile de artă, astfel că
o privire retrospectivă ni se impune,
fără s'o voim cu dinadinsul. Tot­
deauna, când închei cu ceva drag
se cade să priveşti înapoi, pentru a-ţi
orândui mai deplin amintirile şi
preferinţele. Anul plastic, care se
încheie acum, se caracterizează mai
cu seamă prin două sforţări arti­
stice pe care nu le putem uita, anume
prin îndreptarea către maturitatea
artistică a d-lor Adam Bălţatu şi
Lucian
Grigorescu.
Aceştia şi-au dat anul acesta mă­
sura vocaţiei şi aplicării lor tehnice.
Dar pe când d. Lucian
Grigorescu
este la a doua sau a treia manifestare
culminantă pentru o carieră de
artist, d. Adam Bălţatu, după zece
expoziţii interesante, numai în Fe­
bruarie 1943, la sala Dallés, a do­
bândit, deplin şi evident, o maturi­
tate care-1 aşează în rândul frunta­
şilor plasticei noastre.
La d-sa simţim mai mult decât
la toţi peisagiştii noştri încă tineri
vibraţia obişnuită a naturii, suflul
ei vegetal, bogăţia substanţei ei,
pândită mereu de marile prefaceri.
D. Adam Bălţatu pictează cu căl­
dura şi sinceritatea lui Andreescu,
neavând însă construcţia măreaţă a
acestuia. Lirismul coloristic al său,
de o excepţională calitate, îl apropie,
îl face corespondentul dragostei de
natură a lui Mihail Sadoveanu. Ca
şi pictorul Andreescu şi ca şi scrii­
torul Sadoveanu, d. Bălţatu are o
sensibilitate autentică, putinţa de a
picta cu inima, de a se apropia şi
trăi în intimitatea naturii, într'o
firească şi caldă comuniune cu ea.
Melancolia sa discretă ne pare a avea
ceva din gândul la toamnă al vierului,
care ştie că roadele îi v i n odată cu
tristeţea şi ruginirea naturii.
După cum am mai observat, între
d. Bălţatu şi d. Lucian Grigorescu
există multe în comun. La amândoi,
totul se realizează prin coloare, prin
îmbinări cromatice cât mai subtile
şi bogate, iar construcţia, grija tecto­
nicului, a volumelor solid orânduite,
rămâne secundară. Lucian Grigo­
rescu este însă mai modern, mai
rafinat, mai orăşan, mai deprins
cu procedeele tehnice ale Apusului,
pe când Adam Bălţatu, născut la
Huşi şi trăind în comuniune cu dea­
lurile şi viile, este mai apropiat de
natură. De aceea, peisajele d-lui
Grigorescu descriu clădiri şi străzi
bucureştene, cu un pitoresc conferit
poetic şi înnobilat plastic, pe când
d. Bălţatu, chiar când pictează case,
le vede înglobate în natură. Intre
aceşti doi pictori — mari lirici ai
colorii, remarcabili poeţi ai croma­
tismului modern, unul mai apropiat
de rafinamentul occidental, celălalt
de bogăţia directă a naturii noastre
— stă orientarea viitoare a plasticei
noastre.
Eminescu văzut de sculptorul
Medrea
La Salonul Oficial al anului 1943,
sculptura s'a arătat superioară pic­
turii, prin faptul că dacă marii pic­
tori nu au expus, în schimb am putut
vedea lucrări de deplină maturitate
şi totuşi eu contribuţii noi ale d-lor
Ion -Jalea şi Cornel Medrea. Primul
a expus un nud femenin pe jumătate
culcat, sprijinindu-şi în mână par­
tea superioară şi obţinând astfel o
vie şi armonioasă geometrie, sensualizată de formele pline şi tinereşti,
de chipul de Venus modernă, visător
şi totuşi sănătos, având o distincţie
aristocratică, lipsită de orice conven­
ţionalism. E una din operele însemnate
ale sculptorului Jalea, pildă de con­
sistenţă plastică, de graţie feciorel­
nică şi de frumuseţe tipică.
Dar şi sculptorul Cornel Medrea
s'a întrecut pe sine anul acesta.
Capul lui Eminescu expus de d-sa
la Salon, este văzut mai lăuntric,
mai liric, mai viu, dar fără a i se
ştirbi măreţia de sfinx tânăr şi de
luceafăr, care suferă tocmai din
pricina măreţiei şi nemuririi confe­
rite. E o capodoperă a sculptorului
Medrea care, ca orice sculptor ro­
mân, nu a putut totdeauna să-şi
dea măsura, date fiind condiţiile
sociale şi economice în care sunt ne­
voiţi să trăiască artiştii noştri.
Eminescu a mai fost văzut şi de
alţi sculptori de frunte, ea d. Oscar
Han, fiind înfăţişat de d-sa mai
monumental, mai arhitectonic, mai
ostentativ nobil şi mare. Pe linia
lirismului substanţial al lui Paciurea,
dar văzut şi în stil oarecum monu­
mental, d. Medrea ne-a dat un Emi­
nescu mai aproape de sufletul nostru,
chiar dacă poate mai puţin impu­
nător decât acela al d-lui Han.
Prin d. Han, Constanţa are o statuă
a lui Eminescu, iar Giurgiu o v a
avea pe aceasta a d-lui Medrea.
Numai în Iaşii lai îşi are Eminescu
o statuie oribilă, care cu timpul v a
trebui înlocuită sau dusă în altă
parte, iar Bucureştiul nu are în pieţele
lui, care îl aşteaptă, marele monu­
ment cuvenit unicului geniu al poe­
ziei noastre.
Poate pentru un monument măreţ
proporţiile, concepţia şi viziunea
d-lui Han să fie mai indicate, precum
pentru o statuă mai potrivită pe mă­
sura privitorului să fie mai nimerit
vibrantul şi viul cap făcut de d.
Medrea.
Petru
Comarnescu
MUZtCA
Concertele
de
Paşti
Orga cea mare a Ateneului, de
curând repusă în funcţiune, a dat
prilejul unei serii de concerte cu
orgă, dintre care două în săptămâna
Patimilor.
Cu orchestra Radio, sub conducerea
d-lui N. Rădulescu, cu d-na Baum » n Rădulescu, soprană, şi d-na
Fabritius, contraltă, s'au cântat în
prima seară a deniilor scene din
Pasiiunile
lui J . S. Bach; iar d-1
Profesor J . Stadelmann a executat
un impresionant concert de muzică
pentru orgă în Joia Mare, având în
program Corale, Messe, Preludii şi
Eugi de Pachelbel, Buxtehude, Bach,
Reger, Brahms şi Cesar Franck.
De asemenea societatea de Radio
Difuziune, urmând tradiţia Occiden­
tului, a reactualizat scenele mistice din
Parsifal, fragmente din Messele ce­
lebre şi muzică religioasă medievală.
Tot în cadrul muzicii religioase
occidentale trebue să considerăm şi
execuţia Requiemului
de G. Faure,
pe care 1-a condus maestrul George
Enescu, cu orchestra Radio şi corul
Carmen. Este un Requiem din cele
mai frumoase, eu un interes mereu
crescând până la iluminatul « Libera
me », executat pentru prima oară la.
noi.
Concerte simfonice sub conduce­
rea maestrului George Enescu
Maestrul George Enescu a dirijat
două importante concerte simfonice
eu orhestra Radio, înainte de Paşti:
unul cu program de muzică clasică
şi unul de muzică franceză, Cezar
Franck — G. Fauré.
Aceste concerte exemplare ale mae­
strului George Enescu, cu programe
mereu reînnoite şi cu o execuţie ma­
gistrală, au o mare valoare artistică
şi educativă, poate încă insuficient
înţeleasă şi apreciată.
Tot la aceste concerte Maestrul
Enescu a scos la iveală, executând-o,
Serenada op. 9 de M. Andricu, lu­
crare de valoare, care fusese de mult
uitată de Filarmonica noastră.
In fruntea orhestrei Filarmonice,
maestru] George Enescu a dirijat,
apoi, în Duminica Tomii, Simfonia
a IV-a de Brahms, într'o măreaţă
interpretare, alături de uvertura « Euryante » de Weber, azi aproape
uitată.
La acest concert, d. V. Jianu a
cântat remarcabil unul din acele
minunate concerte pentru flaut de
Mozart.
*
Baletul « Priculici »
Datorită corpului de balet într'o
oarecare măsură îmbunătăţit, Opera
Română şi-a întins anul acesta acti­
vitatea sa în domeniul coregrafic,
executând unele lucrări noi şi impor­
tante de balet modern.
' începând în toamnă cu Demoazela
Măriuţa a d-lui Mihail Jora, Opera
a montat în Aprilie cu fast, baletul
Don Morte de Fr. Wilkens, un com­
pozitor german contimporan. La
reuşita acestui spectacol a contribuit
şi balerina croată d-na Mercedes
Pavelici, artistă de talent.
Nu au lipsit nici recitalurile de
balet în sala Operei. Rând pe rând,
d-na Floria Capsali şi d. M. Dumitrescu, d. Trixi Checais, d-ra Lizana
Cristescu şi d. S. Stere, precum şi
d-na Mercedes Paveliei au dat inte­
resante prezentări de balet, care au
fost primite cu entuziasm de un public
foarte numeros.
In sfârşit, acum în urmă, Opera
română a montat şi baletul Prici*liciul al d-lui Zeno Vancea. De mulţi
ani aprobat pentru a fi pus în reper­
toriul operei noastre, acest balet şi-a
aflat astăzi interpreţii în d-na Floria
Capsali, d. Trixi Checais, d. Mitiţă
Dumitrescu şi d. Gelu Matei. De
notat, la acest balet, este rafinamentul
cu care autorul a folosit motive po­
pulare cu caracter comic şi de umor,
pentru a le traduce într'o muzică
de structură politonală, de adevărat
balet modern. O expunere simplă,
fără suprapuneri de mase instru­
mentale inutile, face însă această
muzică plăcută şi uşor de urmărit.
Interpretarea şi montarea acestui
balet, pe un subiect destul dé forţat
şi nepotrivit, au afirmat meritele
personalului de care dispune Opera
Română.
*
Săptămâna luminată
Drama muzicală într'un act a
d-lui N. Brânzeu, Săptămâna Lumi­
nată după piesa lui Mihail Săulescu,
a stârnit senzaţie cu ocazia primei
sale reprezentări la Opera Română,
De mai mulţi ani aprobată de co­
mitetul operei, Săptămâna luminată,
de abia acum a putut vedea lumin»
rampei, în bune condiţiuni de exe­
cuţie. La pupitru, însuşi autor
Partea simfonică remarcabilă a
acestei opere subliniază •—• folosind
şi mase corale —• zbuciumul sufle­
tesc al unui muribund, în împreju­
rări de un tragism neîntâlnit încă. Au­
torul a arătat un talent dramatic.
Eroinele, în' grele roluri de durată
vocală, cu un recitativ dramatic
limpede şi insinuant, au fost întru­
chipate de d-nele Aca de Barbu,
în rolul « mamei » şi Maria Snejina,
în rolul «bătrânei», cu multă măestrie.
Este un spectacol de operă care-şi
asumă un loc de frunte în repertoriul
muzicii noastre dramatice.
Şi anul acesta Opera Română a
dat trei reprezentări de gală cu d-na
Maria Cebotari, delà Opera din Berlin.
A t â t în Boema, în Traviata, cât
şi în Doamna
Buterfly,
valoroasa
cântăreaţă română a arătat marele
sale calităţi vocale şi talentul său
dramatic deosebit.
*
Vasa Prihoda
După G. Kulenkampf, este al
doilea violonist cu renume mondial
care ne vizitează în acest an.
D. Vasa Prihoda nu este numai
un virtuos al violinei, cu preciziuni
de detaliu uimitoare, ci este un artist
ce pătrunde în tainele instrumentului
său cu o simţire muzicală aleasă, în
care predomină o melancolie şi un
accent specific slave.
La pian, d. Prof. Alfred Holecek
a arătat aceeaşi înţelegere muzicală
pentru repertoriul interpretat.
*
Muzică germană
Autorii germani din generaţia ac­
tuală sunt foarte puţin cunoscuţi
a noi.
Concertul simfonic dirijat la Filar
monica de d. Johann Schuller a dat
prilejul de a ni se face cunoscute
cele două curente muzicale cu ten­
dinţe clasice, care îşi fac loc tot mai
mult în Germania de azi: unul
reprezentând şcoala contrapunct! stă
Reger-Trapp, altul al neoclasicilor
Berger-Hoefer, etc.
Tendinţele actuale ale compozi­
torilor germani sunt acelea de a se
întoarce cu evlavie spre înţeleaptă
cale arătată de clasicii germani,
folosind toate descoperirile moderne,
însă părăsind atonalul schoenbergian, politonalul şi scrierea disarmonică silită, intrată atât de mult în
obiceiul autorilor contimpo-ani.
A.
Cosmovici
F I L M
REVISTE
Filmul
STRĂINE
de pe front
In Nationalsozialistische
Monatshefte (Anul X I I I , Caietul 147) d.
Frank Maraun scrie despre filmarea
pe front (Kamera
an der
Front),
arătând că, mai mult decât presa şi
radioul, filmul înfăţişează trăirea
nemijlocită şi intensă a realităţii,
satisfăcând curiozitatea de a şti « cum
arată acolo realitatea ».
Legătura dintre front şi patrie
este realizată de aparatul cinemato­
grafic. Obiectivul prinde nu numai
scene dinamice pe spaţii imense, dar
şi momente intime, mărunţişuri su­
fleteşti, pe care le redă cu toată fră­
gezimea vieţii.
Filmele de război au avut o puter­
nică înrâurire asupra celorlalte, mai
ales asupra acelora cu caracter răz­
boinic. Filmul jucat de actori este
mult depăşit de realitatea actuală,
infinit mai fantastică decât cea a
artei.
*
Regia filmelor
In acelaşi număr, închinat filmului
german, al revistei National'ozialistische Monatshefte, d. Wolfgang Liebeneiner se ocupă de regia filmelor.
Dacă, în unele arte, opera realizată
este creaţia mai multor artişti, în
materie de film regisorul sau direc­
torul de scenă pare a fi adevăratul
creator. Lui i se cer însuşirea de a fi
artist, apoi aceea de a conduce oa­
menii.
Ca artist, trebuie să posede o sen­
sibilitate specială şi puterea de a
realiza viziunea sa în condiţii cinema­
tografice.
Divergenţele între autor şi regisor
sunt inevitabile, atunci când regisorul
nu stăpâneşte deplin arta filmului.
Chiar când trebuie să facă anumite
concesii textului literar şi fotografiei,
regisorul rămâne orânduitorul şi tota­
lizatorul filmului. Filmul german tre­
când în patrimoniul Statului, regiso­
rul nu mai depinde acum de interesele
finanţatorilor.
Hotarele dintre film şi teatru
In aceeaşi revistă, d. Rudolf Lauckner se ocupă de hotarele dintre film
şi teatru, susţinând că deosebirile
dintre aceste două arte sunt funda­
mentale. Filmul are ca domeniu rea­
litatea, iar teatrul întruchiparea spiritual-simbolică a acestei realităţi.
Comună le este străduinţa de a crea
stări sufleteşti, printr'o reprezentare
poetică a vieţii.
In film, obiectivul dă fundalul rea­
list, spaţiul în care atât personajelecât şi acţiunea sunt reale, pe când
pe scenă personajele sunt închipuite,
iar lumea este înfăţişată în forme
suprareale, mai precis spirituale.
O altă deosebire constă în faptul
că filmul este sgârcit la vorbe, repre­
zentând conflicte s'mple şi jocuri
concentrate, elementul timp şi efec­
tele spaţiale fiind egal de însemnate.
Deşi au obârşie diferită, filmul şi
teatrul nu se exclud, ci pot trăi ală­
turi, urmându-şi fiecare calea şi legea
sa. Artiştii trebuie să fie conştienţi
de acestea, pentru a nu pricinui haos
şi a distruge opera în însăşi esenţa ei.
*
Filmul cultural jucat
Tot acolo, d. Arnold Franck scrie
despre Der Kultur-Spielfilm, vroind
să facă o distincţie între filmele cul­
turale, luate de pe natură, şi celelalte,
pregătite în studio şi jucate de actori.
Propune denumirea de filme intui­
tive celor direct de pe natură, pentru
a le deosebi de celelalte jucate, şi
subliniind " deosebirea dintre aceste
două speţe.
Filmul cultural trebuie să arate,
în grai şi imagine, ceva esenţial din
cultura unui neam, fiind foarte pre­
ţios pentru educarea poporului.
Propune crearea unui tip interme­
diar, în care acţiunea filmului jucat
să se împerecheze cu teme esenţial
culturale, legând mai mult lumea de
viaţă şi viaţa de cultură.
B.
ISTORIE
CĂRŢI
General Radu Rosetti:
Naţională (B. A. R.
Garda
1943)
Prototipul gărzilor naţionale pentru
toate ţările a fost Franţa din timpul
Revoluţiei, unde — după propunerea
lui Mirabeau — pentru apărarea or•dinei publice, a luat fiinţă la 1790
o gardă burgheză.
La noi, prima încercare pentru
înfiinţarea unei gărzi naţionale se
face la 1848, sub Guvernul Provi­
zoriu, dându-i-se ca inspector ge­
neral pe colonelul Magheru. Definită
ca o asociaţie împotriva făcătorilor
de rele, garda naţională înrola pe
toţi cetăţenii delà 21 la 50 de ani.
Şeful ei era numit de guvern, însă
cadrele se alegeau prin vot. « Guardia
naţională, după numărul trebuin­
cios de rând, va ţine caraulă în oraş
unde v a cere trebuinţa şi se va pre­
umbla noaptea de patrulă, fiecare
batalion în văpseaua sa ». Nefiind
pe placul Turcilor şi netrezind mare
entuziasm în ţară, făcându-se de către
cei interesaţi propagandă contra ei,
neavând arme şi cadre pregătite,
garda naţională delà 1848 a fost
desfiinţată, la un scurt interval după
constituirea ei.
Ideea s'a păstrat totuşi şi o în­
cercare de reînfiinţare s'a făcut în
1864, cu prilejul votării legii asupra
organizării puterii armate. Şi atunci,
ca şi la 1848, s'a opus puterea pro­
tectoare — Turcia — care-a determi­
nat ca Domnul să nu sancţioneze
din legea votată partea privitoare
la reînfiinţarea gărzii naţionale.
După abdicarea lui Cuza, Locote­
nenta Domnească reînfiinţează, la
17 Martie 1886, această instituţie
dar cu numele de garda orăşenească.
înfiinţarea ei a fost determinată de
nevoia ce o simţea guvernul să nu
fie contrabalansat de trupele din
garnizoană ce nu luaseră parte la
lovitura de Stat şi care erau mult
mai numeroase.
Armata nu vedea bine înfiinţarea
gărzii orăşeneşti. S'au căutat mijloa­
cele de înfrăţire cu ea şi pentru lămu­
rirea opiniei i se definea rostul:
« Garda orăşenească nu este decât
o întindere a armatei sub altă formă,
menită a înlesni serviciul său zilnic
în timp de pace şi a împărtăşi gloria
sa pe câmpurile de b ă t a i e . . . ea este
trebuitoare pentru menţinerea ordinei şi a instituţiilor noastre inte­
rioare ». La intrarea Domnitorului
Carol în Bucureşti, vede înşirate pe
viitoarea Calea Victoriei gărzile oră­
şeneşti, dar « caracterul militar al
oamenilor se cunoştea numai după
arme şi cartuşiere ». Insă în curtea
Mitropoliei, a fost primit de un ba­
talion de gardă orăşenească în uni­
formă. Din mâna Domnitorului, găr­
zile orăşeneşti au primit steaguri
şi au au fost apoi dotate cu puşca
ghintuită franceză, model 1857. In
oraşele unde garda nu-şi îndeplinea
misiunea sau îşi depăşea rolul, a
fost desfiinţată.
In timpul războiului delà 1877—78
garda orăşenească, ce număra 15—•
16.000 de oameni, a avut rolul de
a înlocui trupele permanente, care
făceau de pază la diferitele autorităţi
şi instituţii, acum plecate în Bul­
garia. Ea a scutit armata de un ser­
viciu care necesita un număr însemnat
de trupe şi a contribuit astfel, in­
direct, la apărarea independenţei,
oamenii rămânând concentraţi mai
bine de şase luni.
Nu toţi membrii gărzii şi-au înţeles
rostul şi unii s'au sustras delà această
îndatorire, chiar şi dintre intelec­
tuali, cum a fost cazul lui Titu
Maiorescu, ce găsea nedemn de el
să-şi facă datoria în cadrul gărzii
orăşeneşti.
La 1884, prin revizuirea consti­
tuţiei, garda orăşenească a fost des­
fiinţată, înlocuită fiind cu jandar­
meria.
V. Mihordea
Cronica lui Ştefan cel Mare
Chiţimia Ion Const. Cronica lui
Ştefan cel Mare. Versiunea germană
a lui Schedel.
Textul acestei versiuni face parte
dintr'un codice miscelaneu, din care
omiţându-se prima parte, s'a tradus
în nemţeşte numai partea privitoare
la domnia lui Ştefan cel Mare, delà
urcarea pe t o n până la anul 1499.
Cronica făcea parte din biblioteca
umanistului german H. Schedel, de
unde, după mai multe vânzări, a fost
achiziţionată de Bayerische Staatsbibliothek din Miinchen, unde a fost
descoperită de istoricul polon O.
Gorka în 1 9 1 1 .
Problema cea mai discutată şi esen­
ţială nu numai pentru stabilirea fap­
tului istoric dar şi pentru explicarea
anumitor particularităţi din text, este :
cum a ajuns această versiune în pose­
siunea lui H. Schedel.
După ce expune ipotezele mai mul­
tor cercetători, Gôrka, Iorga, P. P.
Panaitescu, N. Cartojan, R. Husz,
D. Simonescu şi C. Giurescu, care
converg toate în părerea că versiunea
germană a Cronicii lui Ştefan cel
Mare este o traducere după un leto­
piseţ intern scris în limbă slavonă,
deosebindu-se numai în privinţa iden­
tificării traducătorului, autorul arată
rezultatele propriilor sale cercetări,
luând poziţie în special faţă de ipo­
teza lui O. Gorka.
După învăţatul polon, traduc ătorul
acestei versiuni ar fi fost pârcălabul
Herman, de origine germană şi filopolon, iar traducerea a fost dusă în
Germania de solia lui Ştefan cel Mare
plecată în străinătate în căutarea unui
medic pentru Voievod.
In opoziţie cu această părere, d.
Chiţimia susţine:
1. Nu există nicio legătură între
cronică şi pârcălabul Herman, ceea ce
se constată din faptul că versiunea
germană cuprinde o mulţime de inter­
polări; date favorabile Poloniei şi
amănunte din istoria acesteia, asu­
pra cărora cronicele interne tac. Ori,
dat fiind că aceste amănunte erau
de natură să divulge jocurile politice
ale Domnitorului, ele nu puteau fi
adăugate de către un demnitar a l
statului, fie el chiar neamţ, deoarece
niciodată acesta n'ar fi putut obţine
aprobarea curţii de a introduce ase­
menea date într'o cronică care urma
să călătorească în străinătate. De
aici urmează că interpolările au fost
făcute de un cărturar polon, în tre­
cerea cronicii pe drumurile polone.
2. Mai mult decât atât: nu există
nicio legătură nici între traducerea
cronicii lui Ştefan cel Mare şi solie,
date fiind numeroasele greşeli de
nume de râuri, de oraşe şi chiar de
domnitori, care se întâlnesc în ver­
siunea germană şi care nu s'ar fi
comis dacă traducerea se făcea de
către un diac al curţii, care ar fi fost
un mai bun cunoscător al locurilor
şi al numelor de voievozi. In al doilea
rând, cronica terminându-se cu anul
1499, ea şi-a luat probabil din acel
an drumul pribegiei, ceea. ce nu coin-
cide cu plecarea soliei, care se întâm­
pla abia în 1502.
3. Amestecul de cuvinte latine în
textul german, cât şi titlul latinesc
al cronicii, dovedesc intermediul unei
traduceri latine care a putut fi efec­
tuată la curtea lui Ştefan cel Mare,
dar care în drum spre Germania, ajun­
gând în manile unui Polon, are revi­
zuite unele date şi adăugate altele.
Ea a fost tradusă deci în Germania.
4. Cronica a fost transmisă prin
intermediari pe drumul bătut de
comerţ: Suceava, Lwow, Cracovia,
Breslau, Nûrnberg etc., căci dacă era
purtată de solia lui Ştefan cel Mare
nu i s'ar fi putut face modificările
arătate. Ea pare să fi plecat din
Moldova din dorinţa lui H. Schedel
însuşi, care se interesa şi de ţările
noastre despre care nu prea avea
date istorice.
Studiul foarte sistematic, docu­
mentat şi de un fin spirit critic « deo­
potrivă de util atât omului de ştiinţă,
cât şi tânărului care se iniţiază în tai­
nele culturii noastre vechi », ne pune
la curent cu toate cercetările străine
şi româneşti asupra acestei pro­
bleme.
Alcătuită după toate normele ştiin­
ţifice, lucrarea mai cuprinde textul
versiunii germane cu traducerea lui
românească, însoţite de note expli­
cative, plus facsimilul cronicii, menit
s'o facă accesibilă cercetărilor, să lă­
murească textul românesc şi să înles­
nească filologilor studii compara­
tive.
Lucrarea e însoţită de o prefaţă a
d-lui prof. N. Cartojan, care arată
importanţa versiunii germane a cro­
nicii lui Ştefan cel Mare pentru înce­
puturile istoriografiei noastre.
Elena Isacu
Institutul de Istoria Românilor
«A. D. Xenopol».
In amintirea şi ca recunoştinţă
faţă de cel care cu şase decenii mai
înainte, de pe catedra delà Iaşi, a dat
prima lucrare de sinteză asupra tre­
cutului nostru, regretatul profesor
Ilie Minea, delà aceeaşi universitate,
transformând seminarul său într'un
« Institut de Istoria Românilor », a
găsit că nu poate fi mai nimerit
decât să-i dea numele lui A. D.
Xenopol.
Cât datoreşte istoriografia româ­
nească lui A. D. Xenopol, care,
într'o vreme când nu se putea vorbi
de cercetări sistematice, de publi­
caţii de documente ori monografii,
a avut cura'ul să încerce o operă
de sinteză de mari proporţii, operă
care nici astăzi nu-i scoasă complet
din circulaţie, nu-i cazul s'o spunem
aici.
Iaşii au avut parte de succesori
care au mers pe urmele maestrului,
dar nimeni nu s'a identificat mai
mult cu pasiunea de cercetare, pentru
trecutul Moldovei în special, ca
Ilie Minea. Am putea spune că, în
măsura în care lucrarea de sinteză
a lui Xenopol domina istoriografia,
pe plan paralel se impunea spiritul
de analiză al lui Minea. Seminarul
său era un adevărat laborator, unde
se frământau problemele cele mai
încurcate şi căpătau răspuns. Pentru
a obţine şi concursul mateţial al
oficialităţii, a fost nevoit să-1 trans­
forme în « Institut ».
Delà 1940 încoace, Institutul « A.
D. Xenopol » a ţinut comunicări
săptămânale, urmate de discuţii în
şedinţe academice, la care au parti­
cipat un mare număr de profesori
universitari, pasionaţi cercetători ai
chestiunilor de istorie şi mulţi stu­
denţi.
Institutul editează şi un buletin,
în care se publică unele din comuni­
cări, note şi discuţii. Au apărat până
acum trei fascicole, iar a patra
e sub tipar. Cele mai multe din co­
municările publicate — cum era şi
firesc — sunt tot ale directorului,
cu care « Buletinul » s'a identificat
într'atât încât ar putea fi socotit
ca o lucrare personală. Ilie Minea
îmi spunea, puţin timp înainte de
moartea lui, că pe deasupra concur­
sului oficialităţii — care nu era nici
prompt, nici suficient — Institutul
are o sursă sigură de venituri cu
care poate oricând face faţă nevoilor:
salariul său de profesor, pe care-1
dădea până la completa uitare de
propria lui persoană.
Comunicările tipărite (spaţiul nu
ne îngăduie să Ie menţionăm) sunt
de o vigurozitate ştiinţifică demnă
de numele Institutului, iar « Bule­
tinul » le-a publicat într'o frumoasă
ţinută grafică.
V. Mihordea
REVISTE
STRĂINE
Boierimea română
turi, boierul era un fel de nobil, dar
nu la fel cu cel apusean, deşi cu înda­
toriri militare faţă de domn, ca şi
acesta. Nu avea privilegii şi nici
titluri, ci ocupa slujbe şi dregătorii
în preajma domnitorului ţării, ajun­
gând, cu vremea, la o mare putere,
care scade pe la jumătatea secolului
al XVI-lea. Starea economică a boie­
rilor rămâne însă neschimbată. Nici
reformele lui Mavroeordat din 1735,
nici constituţia din secolul trecut
nu s'au atins de această clasă. Lovi­
tura cea mare au primit-o boierii
odată cu exproprierea pământurilor
în folosul ţăranilor.
In rezumat, spune d. P. P. Panaitescu, boierimea română a fost o
clasă socială foarte uşor accesibilă
până în veacul al XVII-lea. Aceasta
se explică prin egalitatea-i rasială cu
poporul, din care se împrospăta ne­
contenit. După secolul al XVII-lea
devine o clasă mai închisă, însă
niciodată ca acea din apus.
A fost o clasă mai populară, mai
apropiată de popor decât în alte ţări,
calitate care explică nu numai moti­
vul pentru care cei din popor puteau
ajunge boieri, ci şi felul de trai al
acestei boierimi, trai în genere patriarhal, fără de titluri, privilegii şi
blazoane.
In cunoscuta şi preţuita revistă
germană, tipărită la Jena, Zeitschrift
Cei interesaţi vor putea găsi aici
jur deutsche Geiste^wissenschaft (Anul multe date şi interpretări asupra
V, Caietul 3, 1943) d. P. P. Panaistării economice şi culturale a boie­
tescu publică un articol Die rumărimii noastre.
nische Bojaren, dând multe date,
R.
pilde şi amănunte interesante pentru
a arăta obârşia boierimii noastre,
STTINTĂ MILITARĂ
desvoltarea şi felul ei de trai.
Se discută obârşia ideei de boie,-,
idee cave este strâns legată de pămân­
tul pe care boierul îl stăpâneşte şi
care se numeşte moşie •— cuvânt de
origine slavă. Stăpânitor de pămân­
Concepţia lui Edwald Banse
Atenţiunea d e o s e b i t ă
pe care
Statul national-socialist a avut-o
pentru afacerile militare, a condus în
mod normal la instituirea de catedre
de ştiinţe militare ia universităţile
germane. Edwald Banse, titular al
catedrei respective delà Şcoala Supe­
rioară Tehnică din Brunswick, a
scris încă din toamna anului 1932 două
manuale, prin care se familiariza ma­
rele public cu ştiinţa militară şi care
serveau totodată ca lucrări de bază
pentru învăţământ.
Banse consideră că ştiinţa militară
are drept scop nu numai de a educa
milităreşte — din punct de vedere
tehnic — tineretul, ci de a-i da o
tărie fizică, intelectuală şi morală şi
de a-1 înrola cât mai devreme în ser­
viciul Statului German şi a totalităţii
poporului său.
Ştiinţa militară conţine — după
Profesorul din Brunswick — două
părţi: Prima este generală şi constă
în operaţiunea de culegere din toate
celelalte ştiinţe a chestiunilor utile şi
interesante din punct de vedere mi­
litar şi în formularea de legi aplica­
bile acestui domeniu, realizată prin
gruparea, clasarea şi generalizarea
chestiunilor culese. Această parte face
obiectul primei lucrări a Profesorului
Banse, intitulată Wehrwissenschaft şi
cuprinde studiul teritoriului (geo­
grafic, hidrografic, geopolitic etc.),
studiul omului (rasă, educaţie, psihic,
spirit religios, politic), economie naţio­
nală, comunicaţiuni, tehnică de toate
categoriile, soldatul şi diversele arme,
serviciul geografic, istoria militară.
A doua parte a ştiinţei militare
este analitică şi are drept scop să uti­
lizeze teoriile din Wehrwissenschaft în
studiul aplicat asupra diverselor ţări
ale lumii, schiţându-le portretul lor
militar. O astfel de exemplificare a
făcut-o Banse în a doua lucrare a
sa, Raum und Volk im Weltkrieg.
Desigur că ideile lui Banse asupra
ştiinţei militare, sunt discutabile.
Voind să creeze o nouă ştiinţă, nu
reuşeşte însă să ne facă să credem că
suntem cu totul într'un domeniu pro­
priu, neexplorat de nimeni, întrucât,
deşi se referă la unele legi aplicabile
în domeniul militar, el le determină
prin alambicarea a o serie de adevă­
ruri extrase din mai multe ştiinţe
autonome. Este la fel cum se vorbeşte
adesea de o chirurgie de război, ca
şi când aceasta ar fi ceva deosebit
de ceea ce se numeşte în timp de
pace chirurgie de urgenţă.
Cu alte cuvinte, credem că Banse,
nedeosebind principalul de ajutor sau
dorind să facă doar o operă de vulgari­
zare, mai ales cu această concepţiune,
— credem cu toată convingerea — nu
poate constitui bazele unei adevărate
ştiinţe militare.
'
Conţinutul lucrării
Wehrwissen­
schaft este un domeniu vecin şi ne­
cesar preocupărilor militare, dar el
nu se referă deloc la acea activi­
tate proprie militarilor, care se con­
cretizează în tactică şi mai ales în
strategie. Indiferent care este accep­
ţiunea acestor două noţiuni mult
discutate şi care este conţinutul sfe­
relor respective, trebuie să conchidem
că dacă este vorba de un sistem de
adevăruri în ceea ce priveşte condu­
cerea războiului, el este cuprins în
strategie.
Este just că toate capitolele pre­
văzute în Wehrwissenschaft sunt nece­
sare militarului, sub acelaşi titlu sub
care sunt necesare metalurgistului
unele noţiuni de matematici superi­
oare sau medicului noţiuni de chimie
biologică.
Ştiinţa pură trebuie să fie însă desbrăcată de aceste elemente ajută­
toare, ea având un domeniu propriu,
în care se determină diversele con­
cepte xsrin judecăţi de valorizare.
De aceea credem că bine a făcut
-Academia de Ştiinţe din România
publicând acel volum Ştiinţa româV
nească şi războiul, sub acest just
titlu. După Banse, cuprinsul acestei
lucrări ar fi fost o cercetare de ştiinţă
militară, pe când pentru Academia
de Ştiinţe este o sinteză a activităţii
ştiinţifice ocazionată de război.
Desigur că este greu ca în cuprinsul
unei simple note să determinăm dacă
există sau nu o ştiinţă militară sau
dacă acest domeniu de activitate
umană aparţine artei. Ise gândim,
însă, că avea poate dreptate bătrânul
Frederic cel Mare, când spunea că
« Războiul este un meşteşug pentru
majoritatea ofiţerilor, o artă pentru
leneşi şi o ştiinţă pentru adevăraţii
oameni de război şi oameni de stat ».
T)ar în orice caz concepţia lui Banse
nu poate să fie primită. Dacă există
o ştiinţă militară, ea nu poate fi
aceea proiectată de Profesorul din
Brunswick, care îndepărtează din
preocupările ei tocmai ceea ce este
mai specific militar: strategia. Pentru
că —• mai mult — o ştiinţă nu este
numai un conglomerat de cunoştinţe
juxtapuse, culese din diferite alte
ştiinţe, ci este un granit făurit din
închegarea lavelor preţioase, topite
în adâncurile gândirii omeneşti.
*
Puterea de şoc şi deciziunea
Generalul Italian Ettore Bastico
scrie în Evoluţia artei militare că în
cursul primului războiu mondial doc­
trina franceză nu a învins, deoarece a
lipsit un geniu capabil să se impună
evenimentelor şi pentrucă nu s'a
dispus nici de ajutorul material adee v a t ; că doctrina rusă a fost învinsă
pentrucă factorii materiali şi spiri­
tuali erau în contrast şi erau lipsiţi
totdeauna de factorul intelectual; că
doctrina germană n'a învins pentrucă
s'a atribuit forţelor proprii o valoare
morală exagerată şi pentrucă s'a
crezut că această forţă morală, îm­
preună cu cea materială sunt de neîn­
vins, oricare ar fi adversarul. Din
aceste cauze — susţine Ettore Bas­
tico — deciziunea nu s'a căpătat în
prima bătălie şi a fost fatal ca răz­
boiul să se prelungească, iar condu­
cerea lui să fie nesigură, lipsită de
armonie, cu izbucniri luminoase şi cu
multe pete întunecate. Mijloacele ma­
teriale au crescut astfel la superlativ
şi factorul intelectual a căpătat o
importanţă, care a crescut în acelaşi
ritm.
Este — în aceste consideraţiuni fă­
cute de Generalul Ettore Bastico — o
credinţă: că deciziunea a scăpat în
prima bătălie din cauza insuficienţei
doctrinelor militare antebelice. Pentru
a justifica aceeaşi situaţie, profesorul
Banse crede că deciziunea a scăpat
armatei germane din cauză că Fran­
cezii au adoptat o metodă de uzură,
pe care Germanii n'au ştiut s'o îm­
piedece.
Aceste idei ni se par că nu cores­
pund unei atente eximănări şi că —
în fond — judecăţile emanate asupra
acestor probleme privesc faptele izo­
lat, neluând în consideraţie ansamblul
lor. Generalul Ettore Bastico se limi­
tează numai la doctrinele militare,
arătând o preferinţă — se pare —
pentru factorii spirituali şi neţinând
seama de organizarea de amănunt a
armatelor, iar profesorul Banse se
referă de asemeni la o metodă, insu­
ficientă pentru a justifica o ne­
reuşită.
S'a uitat însă că războiul se câştiga
altădată prin cooperarea celor trei
arme principale — infanteria, cava­
leria şi artileria — şi că Napoleon
spunea în Corespondenţă că « fără
cavalerie, bătăliile sunt fără rezultat ».
însuşi Generalul Ettore Bastico insistă
undeva că din războiul mondial « ca­
valeria nu a ieşit tocmai bine », iar
Bernhardi credea că « pericolul constă
din aceea că se dispreţuieşte peste
măsură cavaleria ». Ambii n'au re­
marcat însă că « forţa de şoc », pe
care o avea altă dată această armă,
a fost anihilată de mitralieră şi că
şarja a intrat pentru călăreţi în do­
meniul istoriei. Chiar în actualul
r ă z b o i . — î n Noemvrie 1 9 4 2 — am
văzut o încercare de şarjă în apro­
priere de Abgaberowo, la sud de
Stalingrad, în care un întreg divizion
de cavalerie sovietic a fost dat peste
cap de patru tunuri antiaeriene de
20 mm. Fără o armă cu « putere de
şoc » nu s'a putut căpăta astfel deciziunea în primul război mondial.
Astăzi, însă, armatele de uscat sunt
compuse din nou din trei arme prin­
cipale: infanterie, care de luptă şi
artilerie. Arma de şoc a fost reinte­
grată în drepturile ei, prin diviziile
blindate, care au luat asupra lor şi
misiunile vechi ale cavaleiriei. Deciziunea nu mai poate scăpa astfel
într'o bătălie modernă, cu condiţia
să se păstreze, bine înţeles, un echi­
libru just în aplicarea forţelor pe un
spaţiu şi într'un timp determinat.
Vintilă Teodorescu
RCONryvTTCF.
îndrumarea tineretului către co­
merţ
Un foarte simţit articol, datorit
unui student, d. M. Moldovan, găsim
în revista România Tânără (Anul I,
Nr. 7—8) delà Braşov, în legătură
cu alegerea profesiunii. Se observă
că, în ciuda continuului îndemn ca
tinerii să se îndrepte către comerţ,
5 0 % din absolvenţii şcoalelor comer­
ciale devin funcţionari publici, iar
din ceilalţi 5 0 % puţini ajung comer­
cianţi, precum iarăşi dintre elevii
de provenienţă rurală atât de puţini
se înapoiază la ţară. iar dacă o fac,
apoi nu pentru a îmbunătăţi gospo­
dăria părintească, ridicând-o la o
organizare de fermă-model.
Pricinile acestei stări dăunătoare
sunt explicate, în parte, de studentul
acesta cu vederi atât de sănătoase şi
folositoare colegilor săi. Comercianţii
începători nu sunt ajutaţi cu capi­
talul necesar şi nu au suficientă
pregătire practică. In familiile comer­
cianţilor nu există încă o tradiţie,
care să se continue. Majoritatea ne­
gustorilor au început de jos şi nu
ştiu eum să-şi formeze urmaşi. Intre
generaţii, nu s'a asigurat funcţio­
narea normală a unui mecanism
social, care să asigure continuitatea
şi depăşirea într'o aceeaşi speciali­
tate profesională. In fine, prejude­
cata că negustoria este o ocupaţie
inferioară, care nu cere intelect,
pe când funcţionarismul ar fi con­
trarul, este iarăşi o piedică.
Studentul încheie arătând că şi
negustorului i se cere capacitate şi
că oraşul are nevoie de negustori
cât mai serios formaţi, precum satul
are nevoie de oameni pregătiţi în
scoale, dar care să nu î] uite, îngroşând pătura slujbaşilor inuuili, pentru
a se crede « domni ».
R.
POLITICĂ
Europa, comunitate de luptă
pentru existenţă
Un volum cuprinzând în 147 p.
11 prelegeri ţinute la Dresda în 1942
studenţilor europeni, luptători pe
front, însoţite de o scurtă precuvân­
tare în care se arată scopul acestor
conferinţe. Să fie un imbold pentru
idei noi şi să dea prilej de discuţie
şi de schimb de gânduri în legătură cu
problema noi Europe, editorul acestor prelegeri fiind convins că numai
pe această cale se vor putea pregăti
spiritele şi se v a ajunge Ia clarificarea
marei probleme: unificarea Europei.
In conferinţa sa « Munca şi apă­
rarea, pietrele fundamentale ale Eu­
ropei», prof. H. Hunke, arată, printr'o
scurtă privire istorică, cum până la
1492 Europa a trăit independentă,
creându-şi o cultură proprie, căreia
Lumea Nouă îi este cu totul tribu­
tară. Dar încetul cu încetul America
şi dominaţia engleză îşi impun suve­
ranitatea economică, introducând ca
principii de bază: târgul, capitalismul
şi libera aşezare a individului pe locul
care i se pare din punct de vedere
economic cel mai favorabil. Dar acest
fel de viaţă economică a dus la subju­
garea Europei, împotriva căreia luptă
ea astăzi, conştientă de unitatea ei
politică, opunând individului poporul,
târgului mondial spaţiul vital şi ca­
pitalismului organizarea muncii, ca
principii noi de viaţă.
Considerând cultura romană ca
factorul cel mai important al unităţii
europene, S. Mazzolini vede în ea şi
un criteriu de diferenţiere între cele
două tabere luptătoare: de o parte
popoarele moştenitoare ale culturii
latine, de altă parte America şi Rusia,
care n'au beneficiat de această cultură.
Anglia, din momentul alianţei ei cu
cele două puteri, şi-a jertfit tre­
cutul şi cu el misiunea europeană în
viitor.
Nu pe ură se întemeiază creaţiunile internaţionale, spune prof. J .
Castrorial în « Misiunea popoarelor
Europei », ci printr'un efort comun,
printr'o comunitate de muncă. Spania
a răspuns apelului idealist al epocii,
căci pe lângă contribuţia sa culturală,
ea a înţeles să sacrifice ideilor politice
ale Europei multe din interesele şi din
forţele sale naţionale. Misiunea popoa­
relor europene este să lupte pentru o
confederaţie, care nu are nimic comun
cu o hegemonie imperialistă.
Prof. W.Ziegler, în «Ideea de ordine
în istoria europeană », arată că dacă
Europa nu se conturează ca o uni­
tate geografică bine definită, ea se
bucură în schimb, prin cultura ei,
de cea mai desăvârşită unitate spi­
rituală, care însă a fost uneori tul­
burată din lipsa unei ordini corespun­
zătoare. După o îndelungată analiză a
evenimentelor istorice din acest punct
de vedere, autorul conchide că popoa­
rele continentului trebuie să înveţe
din faptele trecutului să se apere de
orice intervenţie străină în chestiunile
lor politice şi să dorească sincer
ordinea şi pacea.
Prof. H. Aall rezumă « Concepţia
despre lume în noua ordine a Europei»
la cinci principii mai importante: 1.
Crearea unei armonii între interesele
popoarelor. 2. Asigurarea unei ordini
legale şi pacifice. 3. Unificarea v a ­
mală şi valutară, care să fundeze
temeinic munca în comun a popoa­
relor. 4. Crearea bazei alimentare
pentru toate popoarele. 5. Asigu­
rarea condiţiilor de biologie rasială
pentru fiecare popor. Pe această cale
se v a funda în fine o nouă, o adevă­
rată, o veşnică ordine pe continentul
nostru.
Dr. J . Grotihagen în « Europa spre
Răsărit ! » după ce vorbeşte despre
dublul rol al Finlandei în răsăritul
Europei: strategic, ca un prim dig
în calea puhoiului bolşevic şi ca repre­
zentantă a culturii apusene la acest
hotai al haosului rusesc, arată nevoia
unei reorganizări europene, pe care
o pregătesc pe de o parte soldaţii pe
front, pe de altă parte tineretul aca­
demic, şi care să aibă ca principiu
de bază « unul pentru toţi şi toţi
pentru unul ».
Maiorul V. Trôge, în conferinţa sa
« Idealismul soldaţilor şi unificarea
Europei », susţine că războiul actual
e un război spiritual pentrucă urmă­
reşte salvarea culturii europene. Este
pentru întâia oară când popoarele
europene se înfrăţesc în lupta lor
pentru acest scop. De fapt însă ten­
dinţa de apărare împotriva incursiu­
nilor străine care ameninţau Europa
nu e nouă. începând cu luptele Gre­
cilor contra Perşilor, ale Romanilor
contra Punilor, ale Romanilor şi
Germanilor contra popoarelor năvă­
litoare ale Asiei, şi continuând cu
cruciatele şi luptele Spaniolilor cu
Maurii africani, dealungul întregii
istorii se manifestă voinţa de sine
stătătoare a continentului nostru.
Numai în epoca feudală, când luptele
interne sfâşiau conştiinţa europeană.
Anglia profită impunându-şi stăpâ­
nirea ei, î m p o t r i v a căreia luptă
diferitele state: Franţa, Spania etc.
Până în timpul din urmă tendin­
ţele imperialiste ale Rusiei au fă­
cut multe victime în Europa cen­
trală şi sudică. împotriva acestor pu­
teri luptă atăzi idealismul soldaţilor,
care prin voinţa lor de oţel, prin spi­
ritul lor gata de jertfă pregătesc noviaEuropă.
Suntem fiii aceluiaşi continent, moştenitorii aceleaşi istorii şi avem de
întâmpinat o soartă comună, spune
prof. J . Janeff, deci trebuie să ur­
mărim acelaşi scop politic, unitatea
Europei, care departe de a fi o idee
abstractă este un întreg viu. Pentru
pregătirea spiritelor în această di­
recţie e nevoie de o nouă filosofie în
sensul concepţiei lui Ernst Krieck ţi
de conştiinţa de apartenenţă, care
v a trebui formată la toate popoarele
Europei.
Dr. Al. M. Cireşe, în « Conştiinţa
europeană », spune că războiul actual
e revoluţionar pentrucă el este con­
firmarea ideilor politice ale Italiei şi
Germaniei. Se pune însă întrebarea
dacă aceste idei vor găsi suficientă
înţelegere la toţi Europenii. Aici
este cel mai dificil punct de re­
zolvat şi tocmai aici stă datoria
.fioastră, a tineretului academic în
Europa viitoare, de. a pregăti şi de
a forma inteligenţa popoarelor îa
acest sens.
In « Pribegia şi viitorul studenţimii », Dr. C. Carp arată cum, în
urma războiului mondial, când ger­
menul desordinii şi al decadenţei
submina din nou Europa, tineretul
de pe tot continentul îşi reclama
drepturile, rătăcitor în căutarea sco­
pului şi a sensului vieţii. Fuhrerul ţi
Ducele mobilizează aceste energii
tinere, stabilind noi valori morale:
onoarea şi datoria şi indicând două
drumuri noi: încrederea în sine ţi
lupta, având la bază răspunderea.
Dacă studenţimea de ieri a fost în
căutarea unui crez, cea de azi luptă
pentru el, asigurând astfel onoare»
şi mândria studenţimii europene de
mâine.
,
Dr. H. Băhr, în « Europa, comu­
nitate în lupta pentru existenţă »,
plecând delà ideea că lupta pentru
existenţă este principiul fundamental
al naturii pe care nicio ideologie nu-1
poate urni, arată, printr'o scurtă pri­
vire asupra istoriei Europei, că nu
numai plantele şi animalele, ci chiar
şi oamenii se supun acestei legi uni­
versale ; chiar şi actuala luptă pentru
existenţă dată în comun de popoarele
Europei se conformează întru totul
celor şapte puncte ale ei, aşa cum
le-a stabilit E. Krieck.
Lucrarea e de o mare valoare infor­
mativă asupra proiectelor de organi­
zare a noii Europe; totuşi e ciudat
că nu-şi pune problema dacă naţio­
nalismul atât de înrădăcinat al popoa­
relor europene v a putea dispare în
aşa măsură încât să permită o confederalizare a statelor, făcând din Eu­
ropa o apă ş'un pământ.
Elena Isacu
VIATA
TN N \ T T T R Ă
Dansul licuricilor şi hrana ursului
Ori de câte ori cetim paginele re­
vistei de vânătoare, pescuit şi chinologie, Carpaţii, ce apare la Sibiu,
avem simţământul că suntem prinşi
într'o altă lume, la fel de atrăgătoare
şi captivantă cât aceea a marei
epici. Şi aceasta nu numai pentrucă
în paginile ei găsim scrisul unor lite­
raţi ca Mihail Sadoveanu, I. Agârbiceanu sau Demostene Botez, ci
pentrucă din preocupările mai tu­
turor colaboratorilor — în genere, vâ­
nători cu o bogată experienţă şi cu
an temeinic spirit de observaţie — se
desprinde un suflu de profundă
•omuniune cu natura, pe care adesea
nu o au nici literaţii şi nici oamenii
de ştiinţă. Vânătorii care îşi descriu
acolo experienţele, generalizând după
numeroase întâmplări şi observaţii
personale, sau dând numii cazuri
izolate, comunicate uneori cu o mo­
destie ce merge până la anonimat,
îndeplinesc funcţia de adevăraţi po­
vestitori, descifrând complexa viaţă
a firii, pe care şi ei şi noi o intuim
uneori ca o minune, alteori ca o
taină, de cele mai multe ori ca un
prilej de cunoaştere întru înţelepţire.
Chiar când expun observaţii aride
şi cu intenţia unor concluzii ştiin­
ţifice, vânătorii-scriitori aduc o bo­
găţie de fapte şi încercări, destăinuesc atâtea amănunte neştiute de
către profani, în care viaţa se mani­
festă deplin, încât cetitorul capătă
simţământul unei depline comuniuni
cu viaţa şi natura, ca şi atunci când
citeşte o lucrare de epică. De sigur
lipseşte arta, dar autenticitatea do­
cumentară, atât de îndrăgită în zilele
noastre chiar şi în lumea literelor,
caută să-i ţină locul.
Scriitorii care au cultul naturii
pot afla multe, pentru documentarea
şi inspirarea lor, în paginile revistei
Carpaţii şi probabil şi în alte re­
viste de vânătoare pe care nu am
avut prilejul a le cunoaşte. Dar pri­
mind şi cetind această revistă, nu
ne putem opri de a nu împărtăşi
mulţumirea ce am avut-o găsind în
ea atâtea lucruri interesante şi uneori
fascinante. De pildă, în n-rul delà
15 Februarie 1943, care începe cu
o emoţionantă povestire a d-lui Mi­
hail Sadoveanu despre tovarăşul
său de vânat, pointerai Cezar, aflăm
despre dansul licuricilor, pe care un
corespondent al revistei nu 1-a visat,
ci observat în pasul Surducului, ur­
mărind cum mii şi mii de licurici
sburau spre Răsărit, pe-o noapte
de vară, după o ploaie clădicică.
Dar mai vii sunt păţaniile pe care
le descriu vânătorii, cu ştiuta lor
agerime. Parcă şi scrisul lor, chiar
când nu e faptă de literat, se resimte
de pe urma îndemânării şi agerimii
cu care pândesc şi prind vânatul.
Nu odată ne-au impresionat arti­
colele despre urşi şi cerbi, fala Carpaţilor noştri, sau diferitele moduri
de comportare şi tactici ale anima­
lelor, de pildă a lupilor când prind
căprioarele şi a urşilor când atacă
pe oameni.
Un articol pe care nu-1 putem
uita este acela închinat « Ursului »
de regretatul Gheorghe Nedici (N-rul
12 din 1942). E un adevărat studiu,
dar în care concluziile ştiinţifice vin
mereu după povestiri şi observaţii
personale, astfel că pledoaria pentru
ocrotirea ursului, care nu trebuie
exterminat, aşa cum s'a făcut în
unele ţări cu lupii, convinge cu auto­
ritatea faptului trăit.
Ursul nu este o fiară periculoasă
şi stricătoare decât în anumite ca­
zuri izolate. Vânătorul ni-1 descrie
în toate ipostazele. Iată-1 mâncând
ce-i iese în cale: «mâţişoare de salcie
căprească, horşti, iarbă tânără, urzici
tinere, muşchi fragezi, diferite fructe,
mere, pere pădureţe, smeură, mure,
ocoruşe, coacăză, afine, alune sau
ciuperci, ghindă, jir, c a s t a n e . . . .
Toamna se coboară până în livezile
din jurul satelor, după prune, mere,
pere, făcând pagube considerabile.
Ovăzul şi porumbul tânăr îi sunt
trufandale preferite. Sapă în pă­
mânt după mierea bondarilor,
gurii viespelor cu larve; se urcă în
arbori, în scorburi, după mierea stu­
pilor sălbatepi. Ca să poată ajunge
cu laba la faguri, lărgeşte gaura scor­
burii cu ghiarele şi cu dinţii puter­
nici, până ce dă de miere ».
înţepat de sutele de viespi şi al­
bine, ursul sufere, se înfurie şi astfel
devine primejdios pentru om. Ni se
povesteşte o întâmplare cu un urs,
gata să atace pe vânător, dacă
acesta nu i-o lua înainte. Dar ursul
atacator era înnebunit şi umflat de
înţepăturile viespilor. Urmează, apoi,
o descriere a chipului în care ursul
pescueşte cu multă îndemânare broa­
şte, raci, melci şi chiar păstrăvi,
în pâraiele de munte. Chinuit de foa­
me, în anii lipsiţi de fructe, ursul
atacă animale sălbatece şi domestice.
Contrar altor păreri, Gh. Nedici ne
arată, din proprie observaţie, că
ursul mănâncă şi hoituri, ba chiar
şi cele ale semenilor săi.
Nu odată se combat păreri greşite
despre urs, aflate chiar în manualele
didactice. Şi ni se explică şi cauza
acestor păreri greşite. In ţări ca
Germania, Anglia, Franţa, Olanda,
ursul a dispărut de mult, ca la noi
zimbrul, astfel că astăzi nimeni nu
mai poate cerceta ştiinţific caracte­
rele şi comportarea lui. Noi, care
avem încă urşi, putem aduce şi ştiin­
ţei, şi vieţii, nobile contribuţii, îm­
piedecând dispariţia lui, vânându-1
cu măsură şi cunoscându-i rostul lui
în natura cea minunată, pe care se
cade s'o păstrăm cu toată bogăţia,
ademenirile şi tainele ei.
Petru Comarnesou