VÂNĂTORUL
PESCARUL
ȘI
ROMÂN
ANUL MMXIII • NR. 6
IUNIE
Combaterea
răpitoarelor cu pene
5
Cartușe, șocuri
și chemători
16
Păstrăvii
lui Trandafir
29
Chefali
la sfat de taină
34
www.agvps.ro
Nr. 6 /IUNIE 2013
ANUL MMXIII • Serie nouă
DIN CUPRINS
3
32
12
34
FONDATĂ ÎN ANUL 1919
REVISTA NAȚIONALĂ DE
VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV
REDACȚIA
Director general
Dr. Ing. Neculai Șelaru
Redactor-șef
Ing. Alin-Codru Manu
Redactor
Arh. Mugurel Ionescu
Art Director
Aurel Neagu
Layout/Design
CREA
Difuzare
Ing. Mariana Cristache
CONSILIUL ȘTIINȚIFIC
Acad. Dr. Dan Munteanu
Acad. Dr. Atilla Kelemen
Dr. Ing. Nicolae Goicea
Dr. Ing. Vladimir Talpeș
Redacția și administrația
București - Calea Moșilor nr. 128,
Sector 2, Cod 020882
Tel: 021-313.33.63
E-mail: revistavpr@yahoo.com
www.agvps.ro
ISSN 1582 - 9650
Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință în
format digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiază
colaboratorilor. Articolele publicate nu angajează
decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă în
mod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui
material fără acordul redacției este interzisă.
VÂNĂTOARE
PESCUIT
3 EDITORIAL
Opinie detașată
5 DE SEZON
Combaterea răpitoarelor cu pene
7 MUNI}IE
Norma și Hirtenberger în RUAG Ammotec
8 CHINOLOGIE
Câinele: o alegere, un dar… (III)
10 CHINOLOGIE
Corecții la distanță
12 OPINIE
„To kill a mockingbird”
(Să ucizi o pasăre cântătoare)
14 ARME
Forajul back-bored al țevilor lise
la armele de vânătoare
16 ACCESORII
Cartușe, șocuri și chemători
pentru corvide
18 OPINIE
Însemnări de vânător
20 CHINOLOGIE
Limier Clubul Român
21 ART~
Privind la o litografie
22 DIN TEREN
Pe valea Sighiștelului
23 AGENDA
A 60-a Adunare Generală CIC,
prilej de analiză și strategii
24 Noutăți de prin magazine
26 OPINIE
„Forumiștii”
27 COMPETI}II
Agenda competițională
internațională
28 COMPETI}II
Actualizarea regulamentelor
F.I.P.S.-e.d. 2013
29 PESCUIT CU MUSC~ ARTIFICIAL~
Păstrăvii lui Trandafir
30 PESCUIT LA CRAP
Digestia crapului și preferințele sale
32 PESCUIT LA R~PITOR
Bibaniada
34 DE SEZON
Chefali la sfat de taină
36 DE SEZON
Valea Vișagului
37 ACCESORII
Mici accesorii necesare
în pescuitul la spinning
38 PROFIL
Copii și pescuitul
40 Noutăți de prin magazine
41 MICA PUBLICITATE
Solunare
Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă
Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:
Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu
(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara),
ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu
(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,
Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea),
Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș
Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță
(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).
EDITORIAL
iunie
Combaterea răpitoarelor cu pene 5
Proiectile glonț 7
Despre ciocârlie 12
Punct de vedere 18
Vânătoarea în litografie 21
Observații din teren 24
VÅN~TOARE
Opinie detașată
NECULAI ȘELARU
Aveți îngăduința de a urmări cu luciditate opinia ce urmează, în contextul împuținării
efectivelor majorității speciilor de interes vânătoresc, reliefată în scăderea tot mai
accentuată a cotelor de recoltă aprobate și în imposibilitatea realizării integrale a
acestor cote. O realitate neplăcută pentru vânători și managerii în cinegetică, mai aspră
în realitate decât o recunosc statisticile. Statistici din ce în ce mai puțin verosimile, fie
din cunoscuta inerție ce temperează convingerile în speranța unui reviriment, fie din
interesul ascunderii părții de vină a celor ce ne - au condus spre această situație.
Fiindcă chiar dacă declarativ au avut cele mai bune intenții și au dorit vânat precum în
urmă cu 20-30 de ani, nu au făcut practic nimic în acest scop, ba din contră. Din cauza
propriului hățiș de reglementări greșit concepute și a multitudinii de relații
subsecvente, subiective și, uneori, neprincipiale cu reprezentanții gestionarilor.
Î
n situația decăderii cinegeticii în
România, care nu este singulară și
cea mai gravă din sud-estul Europei, se impune identificarea cauzei de
fond a acestei stări de fapt, nicidecum
cramponarea de cauze secundare, mai
mici sau mai mari, care și-au adus, fără
îndoială, partea lor de contribuție în
acest sens.
Această cauză majoră nu poate fi
alta, din punctul nostru de vedere,
decât prostul management cinegetic,
neadaptat conjuncturii socio-politice pe
care o traversăm, impus de organismele administrative ale statului în domeniul gestionării resursei naturale
regenerabile denumită faună cinegetică. În primul rând din cauza managementului dualist, diferențiat pe specii
interzise la vânătoare, care se vânează
totuși, și specii admise la vânătoare.
Altfel spus, din cauza faptului că un administrator se ocupă de managementul
ursului, lupului, râsului și altor specii
prădătoare și altul de managementul
cerbului, căpriorului, caprei negre și celorlalte specii pradă.
În continuare, impactul negativ al
acestui management dualist, prost conceput și aplicat, a fost potențat de
amestecul interesat al reprezentanților
statului în problemele interne ale organizațiilor vânătorești neguvernamentale. Cel mai evident și nefast, prin
promovarea discreționară a membrilor
celor din urmă (ONG-urilor) de către
cei dintâi (reprezentanții statului).
Pentru un reviriment în domeniul
cinegetic de activitate, se impunea și se
impune, precum în multe alte domenii
similare, intervenția guvernului prin
trei categorii de măsuri clare și intransigente:
1 Conceperea de legi și reglementări subsecvente acestora, prin care să
urmărească prioritar și pragmatic protejarea/conservarea populațiilor speciilor de faună cinegetică și a mediului
acestora de viață, nicidecum satisfacerea unor interese sectare și de moment
ale celor aflați temporar la putere, cum
nimeni nu poate nega că s-a întâmplat
la noi;
2 Adoptarea unei strategii concise, clare și coerente și unui management rațional al faunei cinegetice, prin
care să urmărească protejarea/conserIUNIE 2013
| 3
Opinie detașată
varea unor efective normale ale populațiilor locale de interes vânătoresc,
într-o structură echilibrată pe sexe și
clase de vârstă, nicidecum subordonarea intereselor cinegetice celor economice, hrănirea „la troacă” a faunei
plantivore și garnisirea fondurilor cinegetice cu tot felul de instalații și amenajări decorative dar inutile, unele de
noutate hazlie în cinegetică, precum
scăldătorile pentru căprior, urs, cocoși
de munte etc;
3 Descotorosirea de clica de funcționari publici insuficient pregătiți sau
corupți, moșteniți de la o guvernare la
alta, care a condus cinegetica din România, prin reglementările și managementul abuziv concepute și interesat
aplicate la situația actuală, pe care nu
este cazul să ne facem că nu o cunoaștem. Fiindcă o cunoaștem sau ar trebui
să o cunoaștem foarte bine, de la legiuitor și executiv până la ultimul vânător
preocupat de evoluția activității cinegetice în România.
În contextul general prezentat, al
unui stat băgăcios și indecis, care are
alte priorități și reale dificultăți financiare, există totuși o posibilitate, absolut legală și gratuită pentru acesta, de
salvgardare a populațiilor speciilor de
interes cinegetic din România și de revenire la o stare favorabilă de protejare/conservare a acestora, pe
cheltuială 100% privată. Aceasta este
opinia detașată, de noutate, pe care
dorim să o dezvoltăm în continuare,
conștienți fiind de faptul că nu va conveni multor funcționarii publici și altora ca ei, care trăiesc bine pe seama
vânătorii și a vânatului din România,
cât timp mai rezistă și există faună de
interes vânătoresc în România.
Posibilitatea transpunerii în fapt a
acestei opinii detașate este reală, fiind
prevăzută, cât se poate de inteligibil, în
art. 136 alin. 4 din Constituția României, care stipulează posibilitatea transmiterii gratuite a bunurilor publice din
administrarea statului în administrarea
instituțiilor publice. Ori fauna de interes cinegetic constituie, potrivit art. 2
din Legea 407/2006, „resursă naturală
regenerabilă, bun public, de interes național și internațional ”, iar AGVPS din
România este asimilată, potrivit art. 2
alin (1) lit. b) din Legea 554/2004, instituțiilor publice, în condițiile în care
are statut de ONG de utilitate publică.
Iată, deci, că resursa naturală regenerabilă denumită generic faună cinegetică ar putea trece, adaptând
corespunzător prevederile Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic
4|
VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
nr. 407/2006, din administrarea păguboasă, pe cheltuiala publică, a statului,
în administrarea 100% privată, competentă, interesată și eficientă a AGVPS
din România.
Statul ar fi degrevat de multiple
cheltuieli publice, în primul rând de salarizarea unei armate de consilieri și
inspectori care nu și-au putut dovedi în
nici un fel utilitatea, ba din contră, și ar
evita riscul compromiterii ideii de ordine de drept în domeniul cinegetic de
activitate. Singura responsabilitate a
statului ar rămâne verificarea periodică
a integrității populațiilor de faună cinegetică predate în administrare instituțiilor publice, posibilă prin mijloace
moderne de estimare a nivelului populațional al acesteia, ca de exemplu, prin
folosirea termoviziunii.
Responsabilitatea și cheltuielile implicate de managementul rațional și
eficient al populațiilor de faună cinegetică ar reveni AGVPS din România și
gestionarilor fondurilor cinegetice. În
continuare, interesul privat și libera inițiativă a gestionarilor nu ar mai fi stânjenite prin amestecul pernicios al
reprezentanților statului, care ar trebui
să rămână interesați doar de rezultatul
final al activității și anume de conser-
varea populațiilor speciilor de interes
vânătoresc.
Dacă suntem obiectivi și recunoaștem decăderea actuală a cinegeticii și
cauzele care au contribuit în acest sens
de cca. 20 de ani încoace, putem concluziona că statul, prin administratorii
care s-au succedat în timp la conducerile structurilor cinegetice, nu s-a dovedit nici corect și nici eficient în
dezideratul de conservare și exploatare
rațională a resursei cinegetice și, repetăm, pe cheltuială publică.
De ce atunci să nu fie luată în considerare și alternativa unei alte modalități de administrare-gestionare, pe
cheltuială 100% privată, a faunei cinegetice, prin intermediul unei entități de
utilitate publică, asimilată, potrivit legii
instituțiilor publice care, de peste 20 de
ani se luptă, cu rezultate care nu pot fi
negate, pentru salvgardarea moștenirii
în materie de faună de interes vânătoresc?
Nu are această entitate și structurile
afiliate ei, mai mulți profesioniști, mai
bine pregătiți, mai intransigenți și mai
interesați de bunul mers al activității?
Nu antrenează această entitate zeci
de mii de vânători pentru realizarea
obiectivelor statului în materie de protejare/conservare și exploatare/punere
în valoare a faunei cinegetice?
Nu reprezintă ceea ce a făcut cu
profesionalism și pasiune această entitate, structurile afiliate ei și membrii
acestora, o garanție pentru stat în materie de administrare/gestionare responsabilă și eficientă a faunei
cinegetice?
Noi apreciem că DA!
Dar, din păcate, nu noi, ci aleșii
noștri fac legea. Așa că soarta noastră a vânătorilor, a asociațiilor vânătorești
și a forului reprezentativ la nivel național și internațional al acestora - depinde de înțelegerea și interesul
legiuitorului, de moment și de perspectivă!
Combaterea dăunătorilor DE SEZON
Combaterea
răpitoarelor
cu pene
ALIN-CODRU MANU
Până la mijlocul lunii august, când guguștiucii și
porumbeii vor aduce dezlegarea tirului la zbor, trebuie să
mai treacă ceva vreme, iar vânătorii mai au de așteptat
ceva timp. Atunci, la mijloc de august, le va fi pusă din
nou la încercare îndemânarea și experiența acumulată.
P
entru că a venit vorba de îndemânare, o practică utilă pentru această perioadă din an
este participarea la combaterea cu
arma de vânătoare la dăunătorii cu
pene. Ciorile grive și cele negre, la fel
ca și coțofenele, pot oferi partide de
vânătoare reușite în teren.
Unde și cum
Le găsim în general în locurile
unde caută și găsesc hrană, la marginea localităților sau pe la gospodăriile
răzlețite pe întinsul câmpului sau în
margini de pădure. Cuibărind sau retrăgându-se pentru noapte în crânguri
sau în arborii înalți de la liziera pădurii, ciorile grive își trădează prezența
prin gălăgia caracteristică de la lăsarea serii, când își dispută cele mai
bune ramuri pentru odihna de peste
noapte. În timpul zilei putem observa
traseele pe care se deplasează. Le
putem aștepta apoi dimineața, când
pleacă spre locurile de hrănire sau
seara, când se înapoiază la locurile de
înoptat. De regulă, dacă nu sunt deranjate, respectă cu „conștiinciozitate”
aceste trasee.
Coțofenele sunt relativ mai „teritoriale” și își păstrază aria de teren pe
care o inspectează pe tot parcursul
zilei. În cazul în care, la vremea primăverii, am observat și locurile în
care și-au făcut cuiburi, vom avea și
primele indicii despre locurile de
unde putem începe căutarea. Dacă
sursele de hrană se mențin, iar configurația locurilor nu suferă schimbări
majore, coțofenele sunt suficient de
„statornice” și le vom găsi fără prea
mult efort.
Recunoașterea terenului
Timpul petrecut în teren pentru
observații ne va fi răsplătit pe deplin
atunci când va veni momentul ieșirii
pentru combatere. Trebuie doar să ne
facem „temele de casă” cu răbdare și
să petrecem puțin timp pentru a le
căuta și observa obiceiurile, căile de
deplasare și orele la care se află în diferite locuri. În timpul observațiilor
este bine să păstrăm discreția, să
lăsăm arma de vânătoare acasă și să
nu purtăm nici alte obiecte care le-ar
putea atrage atenția. Dacă nu le bagi
în seamă, te ignoră sau cel puțin așa
pare. Să nu carecumva să te oprești și
să-ți întorci capul spre ele, sau să ai
un băț ce ar putea sugera arma de vânătoare! Dispar într-o clipită de parcă
nici nu ar fi fost. Putem repeta ieșirile
la interval de câteva zile sau săptămânal pentru a verifica cele observate și
a ne contura și confirma concluziile fiIUNIE 2013
| 5
Combaterea
răpitoarelor cu pene
nale. Pe baza acestora putem stabili
planul de acțiune pentru combatere.
La pândă sau pe traseu, la apropiat
În perimetrul locului de pândă trebuie să găsim un loc de care coțofenele se pot apropia, simțindu-se în
siguranță. Câțiva arbori, nu neapărat
înalți, dar plasați astfel încât să le
ofere o bună vizibilitate vizitatoarelor,
sunt foarte bine veniți. Locul de
pândă propriu zis trebuie să fie cât
mai bine camuflat, de preferință în
umbră și, pe cât posibil, să se piardă
în configurația terenului. Fie că facem
pânda la pasaj sau folosim chemătoarea pentru a atrage exemplarele aflate
prin apropiere, trebuie să fim cât mai
feriți de ochii ageri ai păsărilor. Putem
alege o adâncitură în teren, adăpostul
unei movile, sau ne putem așeza între
două trunchiuri sau cioate. Să nu
uităm însă că avem nevoie de spațiu
suficient, care să ne permită un tir
nestânjenit în cât mai multe direcții.
De un real ajutor sunt atrapele. Fie
că sunt siluete fixe sau cu aripi rotative, atrapele așezate în poziții și în locuri cât mai firești ajută la succesul
vânătorii, mai ales în zilele în care păsările ezită să-și părăsească locurile și
nu se deplasează frecvent. Siluetele
pot fi montate în arbori sau arbuști,
pe gard sau pe căpițe de fân în poziții
și grupări cât mai naturale. Silueta
bufniței pe un vârf de arac sau pe
gard, cu una sau două siluete de ciori,
poate da foarte bune rezultate de asemenea.
Metoda cu siluete de ciori și bufniță, poate da, de asemenea rezultate
bune la pândă la liziera pădurilor.
Ciorile nu zboară pe distanțe lungi de-
asupra terenului descoperit, preferând marginile de pădure. O bună
așezare a atrapelor, simulând atacul
ciorilor la bufniță și folosirea chemătorii pot oferi o partidă excelentă de
tir la zbor. Adesea, în așteptarea ciorilor, ne putem trezi cu o coțofană curioasă și gata de pus pe harță.
Pe traseu ne vom deplasa cu
scurte opriri, timp în care chemătorile
pot juca un rol important, la fel ca și
în cazul pândei. Glasul iepurelui rănit,
al bufniței și al ciorilor certărețe sau
chiar al coțofenelor însele, sunt sunete ce atrag, cu mari sorți de izbândă, suratele aripate de prin
împrejurimi. După ce vă așezați, lăsați
un timp pentru ca locurile să se liniștească. Apoi chemați cu câteva secvențe sonore, urmate de o pauză de
câteva minute. Dacă sunt prin
preajmă, coțofenele vor reacționa
rapid și le veți vedea cum se apropie.
Rolul camuflajului
Camuflajul este o parte importantă pentru reușita partidei, atât în
6|
VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
cazul pândei, când locul în care vom
sta trebuie să se „piardă” în configurația terenului, cât și în cazul în care
ne deplasăm, când îmbrăcămintea camuflaj trebuie să fie în ton cu nuanțele naturale ale momentului. Fața și
mâinile trebuie acoperite.
O șapcă cu plasă ce ne acoperă
fața și o pereche de mănuși subțiri vor
elimina „petele de culoare” ale pielii
descoperite, aflate altfel în contrast
evident cu nuanțele mediului în care
ne aflăm. Aveți grijă la lucirile țevii,
care ne pot dezvălui prezența. Un
brunaj mat, bine întreținut sau modelele cu țevi și pat în culori camuflaj
sunt soluția pentru a elimina reflexia
razelor soarelui. Iar dacă toate acestea necesită un pic de atenție și exercițiu, efortul ne va fi cu siguranță
răsplătit.
Prima dată, cu ocazia partidei de
vânătoare pe care o desfășurăm
atunci și, într-un viitor nu foarte îndepărtat, la deschiderea sezonului la porumbei și guguștiuci, la mijlocul lui
Gustar!
Glonț
MUNI}IE
Norma și Hirtenberger
în RUAG Ammotec
MATEI TĂLPEANU
Am mai scris, în nr. 12/2011 al revistei despre cartușele cu glonț produse de Norma, menționând că firma
prelucrează și modele de gloanțe brevetate de alte firme. Recent, am constatat în Catalogul 2011/12 RUAG
Ammotech GMBH, că Norma produce
mai multe noi linii de cartușe cu
glonț: African PH (12 calibre), Kalahari Line (9 calibre), Solid Line (11
calibre), Diamond Line (6 calibre),
Jagdmatch-Patronen și tuburi pentru
cartușele de
vânătoare cu glonț
Weatherby Magnum. Firma austriacă
Hirtenberger AG și-a transferat și ea
numele și marketingul pentru muniția
de calibru mic, în anul 2003, la un an
după Norma, în RUAG Ammotech
Calibru
.222 Rem.
Proiectil
Sierra Varmint
Nosler Solid Base
Nosler Ballistic Tip
.223 Rem.
Nosler Solid Base
Sierra Varmint
Nosler Ballistic Tip
5,6x50 RMag. Nosler Solid Base
Sierra Varmint
Nosler Ballistic Tip
.243 Win
Nosler Ballistic Tip
Nosler Partition
Nosler Partition
Sierra Pro-Hunter
6,5 x 57
Nosler Partition
Sierra Pro-Hunter
Nosler Partition
Nosler Partition
6,5 x 57 R
Nosler Partition
Nosler Partition
270 Win.
Sierra Pro-Hunter
7 x 64
Nosler Partition
Sierra Game King
Nosler Partition
7 x 65 R
Nosler Partition
Nosler Partition
7mm Rem. Mag. Nosler Partition
Sierra GameKing
Nosler Partition
.308 Win
Nosler Partition
Sierra GameKing
30-06 Spring. Nosler Partition
Sierra Game King
Nosler Partition
.300 Win. Mag. Sierra Game King
Nosler Partition
8 x 57 IS
Sierra Pro-Hunter
Greutate
g/grs.
3,2/50
3,6/55
3,6/55
3,6/55
3,6/55
3,6/55
3,6/55
3,6/55
3,6/55
6,2/95
6,2/95
6,5/100
6,5/100
6,8/105
7,8/120
8,1/125
9,1/140
6,8/105
8,1/125
8,4/130
9,1/140
9,1/140
11,3//175
9,1/140
11,3/175
9,1/140
9,1/140
11,3/175
9,7/150
10,7/165
9,7/150
10,7/165
11,7/180
10,7//165
11,7/180
11,3/175
GMBH din Germania, o subsidiară a
firmei elvețiene RUAG Holding.
Este un nou exemplu de globalizare, care ține seamă mai ales de interesele economice ale transnaționalelor.
Accesând site-ul firmei Hirtenberger,
am găsit știrea aceasta, precum și prezentarea cartușelor de vânătoare cu
Viteza (m/sec.)
V0 V100 V200 V300
985 789
935 809
935 813
1000 860
955 795
1000 869
1000 860
1005 840
1000 869
950 854
940 845
920 820
880 832
950 820
880 803
865 795
810 740
875 757
810 740
890 812
890 812
890 802
810 746
880 802
785 721
980 912
985 896
870 809
890 800
780 708
895 820
785 712
810 745
895 817
910 845
780 718
635
694
707
734
660
754
734
698
754
768
756
727
704
710
733
729
674
650
674
742
739
724
685
729
660
848
815
751
716
642
749
646
683
750
783
660
496
588
615
618
545
655
618
578
655
690
674
640
630
609
668
665
610
555
610
677
669
652
626
659
601
787
741
696
637
582
682
586
624
695
724
607
glonț pe care le produce în prezent.
Constatăm că cele 14 calibre sunt încărcate cu gloanțe brevetate de cunoscutele firme americane Nosler (3
modele) și Sierra (3 modele), vechiul
model ABC nu mai apare. Tabelul balistic, găsit pe site este prezentat în
continuare.
Energia (J)
E0 E100 E200 E300
1572
1574
1574
1800
1642
1800
1800
1818
1800
2798
2739
2751
2517
3004
3020
3030
2985
2608
2657
3327
3604
3604
3707
3524
3482
4370
4415
4276
3842
3255
3885
3297
3805
4285
4803
3437
1008 653
1178 867
1190 900
1331 970
1138 784
1395 1023
1331 970
1270 877
1369 1023
2261 1828
2213 1772
2185 1718
2014 1612
2286 1714
2514 2093
2560 2152
2492 2067
1948 1437
2218 1840
2772 2310
3000 2485
2927 2385
3144 2651
2927 2418
2937 2461
3784 3272
3653 3022
3698 3187
3104 2486
2678 2203
3261 2721
2713 2233
3219 2706
3571 3009
4141 3556
2908 2461
399
622
681
687
535
772
687
601
722
1476
1408
1331
1290
1261
1742
1791
1693
1047
1507
1925
2036
1934
2214
1976
2041
2818
2501
2737
1968
1812
2256
1837
2258
2584
3040
2082
Traiectoria (cm)
50 m100 m200 m300 m
-0,3
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1,5
1
1,5
1
1
1
1,5
1
1,5
1
0,5
1
1
1,5
1
1,5
1
1
1
1,5
3,7
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
3,5
4
4
4
4
4
3,5
3,5
4
4
4
4
4
4
4
4
4
-1,2 -29
-2,5 -30
-2,5 -28
-0,5 -24
-1 -26
-0,5 -23
-0,5 -24
0,5 -24
3,5 -23
-1,5 -23
-1,5 -23
-2 -27
-3,5-30,5
-2 -28
-3 -27,5
-3 -29
-5 -36,5
-4,8 -37
-5 -36,5
-2,5-26,5
-2 -26,5
-1 -23
-5 -36
-2,5 -28
-6,5 -40
0,5 -15,5
0 -19
-2,5 -26
-3 -29
-7 -42
-2 -25,5
-7 -41
-5 -35
-1,5-23,5
-1 -22
-6,5-39,5
IUNIE 2013
DRO
191
180
182
195
190
195
185
205
195
190
190
185
171
185
179
180
165
170
165
1
185
190
170
180
160
210
198
198
180
159
185
160
170
185
190
161
| 7
CHINOLOGIE Alegerea câinelui
Câinele: o alegere,
un dar… (III)
MARIA SĂVULESCU
Cu speranța că un articol episodic nu plictisește fidelul
cititor, ci tocmai îi stârnește interesul pentru subiectul
dezvoltat, îmi continui micul meu proiect. După cum
precizam în finalul ultimului articol, toate aceste
informații, prezentate până acum, sunt valabile
indiferent de rasa aleasă. Începând cu acest articol,
abordarea va fi mai specifică, pe arii de utilizare și grupe
canine. Din cadrul unei grupe, în funcție de caracterul și
temperamentul vânătorului, de disponibilitățile sale
fizice, de părerile și impresiile acumulate, se face
alegerea partenerului de vânătoare patruped.
8|
VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
D
e foarte multe ori, alegerea se
bazează doar pe un impuls
de moment. Adeseori, acesta
este cel corect, dar este și mai bine
dacă este precedat și de un studiu mai
amănunțit.
Prima grupă FCI, în care găsim
rase de câini folosite la vânătoare,
este grupa a III-a – grupa terrierilor.
Terrierii sunt câini de vizuină, șorecari prin excelență, ce vânează scormonind pământul. În trecut au fost
folosiți pentru prinderea șoarecilor și
șobolanilor. Grupa terrierilor este una
foarte numeroasă, numărând peste 20
de varietăți de talie mijlocie și mică.
Trăsături comune tuturor terrierilor
sunt robustețea, trupul musculos cu o
mobilitate deosebită, agresivitatea, dinamismul, agilitatea, rezistența,
perseverența, tenacitatea și dantura
ca de oțel. Denumirea de terrier vine
de la cuvântul Terra = pământ și definește câinii care vânează în pământ,
la vizuină. Sunt specialiști la vânătorile de vulpi, dihori, bursuci și mistreți. Sunt câini iubitori și atașați
stăpânului, ce-i drept cam obraznici și
de aceea trebuie insistat asupra educației cu fermitate și consecvență.
Sunt prezenți în tablourile cu teme cinegetice ale secolelor al XIV-lea și al
XV-lea. Mă voi opri în cele ce urmează
asupra câtorva dintre rasele acestei
grupe canine.
Fox Terrierul cu păr neted și scurt
(Foxterrier Smooth – standard FCI 12)
este cunoscut sub numele de Attila al
șoarecilor. Rasa apare în Anglia pe la
1800. Fox Terrierul cu păr sârmos
(Foxterrier Wire – standard FCI 169)
apare și el în Anglia pe la 1814, cu numele de Fox. Această din urmă varietate de terrier are aceleași
caracteristice fenotipice ca și cel cu
păr neted, este un câine de talie mică,
bine proporționat, dinamic, curajos,
având forma tipic pătrată. Este un
câine care nu atacă pe la spate. Strămoșul său este grifonul, un câine pontator prepelicar folosit în Anglia la
vânătorile de vulpi. Selecția lui ca
rasă pură se produce în secolul al XIXlea. Prima sa apariție expozițională
este înregistrată în anul 1862 la Birmingham. Terrierul cu păr sârmos
adoră apa și scotocește stufărișul în
speranța că va găsi un șoarece sau o
pasăre. În familie este un bun câine
de companie, fidel și afectuos, vioi și
jucăuș, cu un temperament gălăgios.
Are tendințe de a nu se supune dacă
nu este ținut din scurt. Jagd Terrierul
(Standard FCI 153) este terrierul de
origine germană. Airedale Terrierul
(Standard FCI 7) provine din Anglia
și este de talie mijlocie. Rasa a fost recunoscută în 1880. Denumirea rasei
vine de la numele văii Airea din comitatul Yorkshire. Airedale-ul este cel
mai mare din rasele de terrieri, strămoșii lui fiind Bull Terrierul, Scottish
Terrierul, Welsh Terrierul, Collie și câinele Otterhound (câinele de vidră). Se
simte în elementul său în apă și
nămol, ceea ce îl face un bun câine de
vânătoare în zona de bălți. Este puternic, curajos, rezistent la orice climă și
cu o inteligență remarcabilă. În vechime a fost folosit la toate tipurile de
vânătoare, de la șoareci la vidre. Este
un foarte bun prieten al copiilor. Este
ușor de dresat, curat, nepretențios,
preferă zonele rustice și cere multă
mișcare. Scottisch Terrierul (Standard
FCI 73) provine din Scoția, iar până
în 1982 se numea Aberdeen Terrier,
după numele regiunii din care provine. Câinele cu piciorușe scurte și bot
lung este o jucărie pentru copii și a
trecut de la categoria de vânătoare la
cea de lux. La fel s-a întâmplat cu rasa
Skye Terrier (Standard FCI 75), originară din insula Skye din nordul Scoției și veche de peste 250 de ani.
Această rasă este folosită mai mult
pentru show și mai puțin pentru lucru.
Să mai amintim și rasele Silky Terrier
(Standard FCI 236), originar din Aus-
tralia, ale cărui dimensiuni mici îi permit să intre în vizuini (de vulpe, iepure etc.), Welsch Terrierul (Standard
FCI 78), originar din Marea Britanie,
comitatul Welsch, și folosit la vânatul
vidrelor și bursucilor, Irish Terrierul
(Standard FCI 139), originar din Dublin - Irlanda. Ultimul în acest caleidoscop al terrierilor este Jack Russel
Terrier (Standard FCI 345), cunoscut
pentru firea sa veselă. Este un minunat partener de joacă pentru copii și
un paznic bun: o inimă mare într-un
câine mic.
Descrierea ce încheie periplul prin
grupa terrierilor este foarte potrivită
și pentru micuții, dar plini de viață și
tare afectuoșii teckeli. Nu aveți foarte
mult spațiu, dar totuși vă doriți un
câine de vânătoare. Atâta timp cât
aportul și pontarea nu sunt criterii eliminatorii, vă puteți alege un Teckel
(Dachshund - FCI standard 148). Una
din teoriile referitoare la originile
acestei rase, susținută de unii experți,
este aceea că rădăcinile s-ar găsi în
Egiptul antic, perioadă din care se
păstrează ca dovezi gravurile epocii și
trupurile mumificate. Teckelii au fost
câini ai curților regale, regina Victoria
fiind una din admiratoarele acestei
rase. Grupa a IV-a FCI este în întregime dedicată acestei rase. Denumirea de origine germană – dachshund –
înseamnă în traducere câine bursucar
sau câine de vizuină (dach = bursuc,
hund = câine). Din punct de vedere
al dimensiunilor, există trei tipuri de
Teckel: standard, miniature și kanichen. Din punct de vedere al părului,
există tot trei tipuri: cu păr scurt, lung
și sârmos. Oricare dintre aceste varie-
tăți ați alege, caracteristic pentru ei
sunt pieptul adânc (fiind câini de vizuină au nevoie de un volum considerabil de oxigen în expedițiile lor
subterane, dar și la scotocirea în
teren), picioarele scurte și solide, trupul lung. Chiar dacă sunt mici, sunt
foarte muncitori și acoperă foarte
bine terenul, iar din punct de vedere
al atașamentului față de stăpân sunt
numai suflet. Temperamental sunt jucăuși, la vânătoare dau dovadă de
multă încăpățânare și îndârjire în urmărirea vânatului. Pentru pădurari
este câinele universal, fiind capabil să
atace animale de talie mare și să le rețină până la venirea vânătorului. Tipic
pentru această rasă este modul de
atac al animalelor mult mai mari: se
așează pe spate și atacă animalul
mușcându-l de piept, gât sau burtă.
Viezurele este ținut în vizuină până la
venirea vânătorului. Este folosit la vânătoare din anul 1300. Încăpățânarea
devine în etapa de învățare inamicul
numărul unu al dresorului. Simținduse în largul lor în vizuini, de multe ori
îi veți surprinde făcându-și astfel de
locașuri în păturile și cuverturile din
casă.
În articolul următor mă voi opri
asupra grupei a VI-a FCI – Copoi, limieri și rase înrudite. Din această
grupă cel mai cunoscut vânătorilor
este cu siguranță copoiul ardelenesc
(FCI standard 241), iar copiilor, rasele Beagle (FCI standard 161) sau Basset (FCI standard 163). Despre aceste
rase și nu numai, vă voi istorisi în paginile ce vor veni….
– va urma –
IUNIE 2013
| 9
CHINOLOGIE
Corecții la distanță
ALEXANDRU CODRIN
Zgărzile electronice sau E-collars, cum mai sunt cunoscute, au fost introduse cu câțiva
ani buni în urmă, pentru a ușura lucrul de la distanță, în teren, cu câinele în general și
cu câinele de vânătoare, în special. În prezent, aceste zgărzi au evoluat pozitiv în mod
substanțial, nu numai în ceea ce privește confortul oferit câinelui dar și în privința
metodelor de comunicare cu acesta, prin semnale acustice, prin vibrarții, iar mai nou
acestor capabilități adăugându-se posibilitatea urmăririi poziției instantanee prin GPS.
C
ând vine vorba despre E-collars, părerile par a fi mai totdeauna împărțite, mai ales
referitor la cele cu impulsuri electrice.
Cei care s-au grăbit să le folosesacă în
teren fără a dedica suficient timp pentru a-și obișnui și antrena câinele cu
noul dispzitiv, sunt cei care, de regulă, nu au fost mulțumiți de rezultatele obținute. Cei care le susțin, le-au
experimentat cu succes în partidele
de vânătoare, după ce în prealabil au
urmat un program de antrenament cu
câinele, bine pus la punct.
Semnale și „semnale”
Spre deosebire de zgarda electronică cu impulsuri, zgarda electronică
cu semnal sonor, emite doar semnale
acustice, fără a da implsuri electrice
10 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
câinelui. Înălțimea sau frecvența acustică a sunetelor sau secvențele numerice ale semnalelor – unul, două, trei
sau mai multe semnale unul după
altul sau la intervale determinante de
timp, sunt legate de diferite comenzi,
comenzi pe care câinele trebuie să le
execute și trebuie exersate pe îndelete
la antrenament. În același timp
putem, grație semnalelor acustice, să
avem un control permanent al poziției
câinelui, mai ales în terenurile cu vegetație înaltă. Semnalele sonore ne
permit să cunoaștem cu destulă precizie locul unde se află la un moment
dat câinele, atunci când pierdem contactul vizual cu acesta.
Sunt însă și aspecte ce trebuie
luate în considerare la acest model de
zgardă, mai ales când este cazul vânătorii la păsăret. Semnalele acustice
ar putea speria păsările care nu vor
mai rămâne pe loc la apropierea câinelui și vor continua să se deplaseze
pe picioare sau își vor lua zborul, pierzându-se posibilitatea efectuării aretu-
lui. Și aici părerile diferă. Se pare că
potârnichile se opresc din deplasare
mai înainte decât în mod normal,
atunci când aud semnalele sonore, pe
când fazanii se ridică mai repede
decât de obicei. De asemena, un câine
neantrenat suficient poate rupe aretul
la auzul semnalului, înainte ca vânătorul să ajungă la distanța optimă pentru executarea tirului. De aceea
trebuie dedicat timp și răbdare pentru
un antrenat corespunzător, astfel ca
semnalele sonore să constituie o adevărată cale de comunicare între vânător și partenerul său patruped. Și toate
acestea trebuie exersate cu suficient
de mult timp înaintea deschiderii sezonului de vânătoare.
Posibilități multiple
Noile modele de zgărzi electronice
oferă posibilități multiple de folosire.
Spre exemplu, la aceeași telecomadă
se pot conecta până la 12 zgărzi pentru câini. Monitorizarea prin semnale
se poate efectua la distanțe ce depă-
șesc 1.500 de metri distanță, iar acoperirea GPS poate ajunge la o rază de
până la 11 km.
Pentru comunicare prin ton și vibrație, unele modele dispun de peste
50 de nivele de stimulare, iar pentru
evitare folosirii accidentale, există
modalități de blocare a butoanelor de
comandă. De asemenea, pentru a fi
siguri că a fost transmisă comanda la
apăsarea butonului de comandă, telecomanda vibrează și ea, confirmând
trimiterea semnalului.
Și ca dotarea să fie completă, sunt
modele în care butonul de comandă
se poate monta sau atașa cât se poate
de la îndemână, cum ar fi spre exemplu pe patul armei, pe mâneca sau
buzunarul jachetei. Toate acestea
pentru a oferi confort și utilitate. Iar
dacă pentru folosire este într-adevăr
nevoie de timp, înțelegere și răbdare,
nu mai contează, rezultatele și satisfacția din teren, în toiul partidei de
vânătoare, vor răspăti toate eforturile…!
Filé de căprioară
cu sos de vin roșu și ciuperci
Gastronomie vânătorească
NANA NINA
Fileul de căprioară are
foarte puțină grăsime și se
recomandă să fie pregătit
mediu sau în sânge pentru a
nu deveni ațos și uscat.
Pentru a se frăgezi, carnea
trebuie marinată într-un
amestec simplu de vin roșu
cu câteva boabe de piper
negru măcinate, o lingură
de ulei de măsline și două
linguri de oțet balsamic.
Amestecați bine și lăsați
carnea la marinat peste
noapte sau cel puțin 3-4 ore.
Cantități necesare: 4 fileuri de
căprioară de câte 200-300 de grame,
ulei de măsline, sare și piper, o jumătate de cană de sos de vin roșu.
Preparare: curățați carnea de pielițe, ungeți-o bine cu ulei de măsline
și presărați-o cu piper și sare după
gust. Preîncălziți o cratiță și frigeți fileurile câte 3-5 minute pe fiecare
parte, în funcție de grosimea feliilor și
de cât de bine pătrunsă doriți să fie
carnea. Mutați fileurile pe o farfurie
caldă. Peste sosul din cratiță adăugați
sosul de vin și amestecați bine. Puneți
carnea din nou în cratiță și lăsați-o câteva minute să fie pătrunsă de sos și
de arome.
Serviți fileurile fierbinți pe câte o
farfurie. Se poate orna cu slată verde,
andivă și se garnisește cu ciuperci
înnăbușite. Pentru gust și culoare se
poate adăuga o linguriță de gem de
merișor. Un pahar de vin roșu, cabernet sauvignon, shiraz, va adăuga un
plus de savoare bucatelor.
Poftă bună!
IUNIE 2013 | 11
OPINIE
Despre ciocârlie
„To kill a mockingbird”
(Să ucizi o pasăre cântătoare)
MITICĂ GEORGESCU
Nu, nu este un îndemn! Nici o recenzie la romanul american cu același titlu (distins cu
Premiul Pulitzer) al scriitoarei Harper Lee și nici a filmului omonim.
Este doar o preluare a titlului care, asociat unei imagini, este suficient pentru a te face
să eziți înainte de a apăsa pe trăgaciul unei arme, vizând o pasăre în zborul ei
imposibil, către soare.
D
ar un alt îndemn există. Acela
că, înainte de a apăsa pe trăgaci, să-ți amintești că ucigând
o ciocârlie, vei fi părtaș la uciderea unei
legende, a unui mit și a unui simbol, a
unor basme, toate adânc înrădăcinate
în viața spirituală a poporului nostru.
Dar și a altor popoare.
În anul 57 î.Ch., Iulius Caius Cesar
a creat o legiune puternică, alcătuită
din galezi, numită „a V-a GALICA”
ALAUDAE (după numele latin al păsării), luptătorii purtând căști împodobite
cu aripi metalice de ciocârlie. Victorioasă în multe bătălii, a fost nimicită
în bătălia împotriva dacilor, în anul 87
d.Ch., în urma căreia regele dac Diurpaneus a primit supranumele de Decebalus („cel puternic”, „cel înțelept”).
Oare de ce o legiune romană și-ar fi
luat ca podoabă simbol, pentru căștile
de luptă, aripile unei păsări fragile și să
primească numele ei?
Fără îndoială, pentru năzuința spre
soare, spre Divinitate.
Încărcată de străvechi simboluri,
ciocârlia a însuflețit, în timp, credințele
și mitologia mai multor popoare și,
într-o ordine aleatorie, vom mai da câteva exemple de prețuire a acestei „păsări solare”.
12 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
În mitologia greacă, a fost considerată ca pasăre-emblematică a zeiței vânătorii, Artemis. În mitologia
popoarelor nordice, a fost adorată ca o
încarnare a „spiritului grâului”, deoarece cuibărește, primăvara devreme, în
lanurile de grâu abia răsărite, determinând prosperitate, iar în cele supuse
aratului, însoțea omul la muncile grele
ale câmpului.
Din mitologia popoarelor slave,
vom menționa doar pe cea belarusă,
conform căreia ciocârlia este considerată o pasăre pură, emblemă a primăverii, libertății și bucuriei care, prin
zborul său, conectează simbolic cerul și
pământul – muritorii și divinitatea supremă – de care este apropiată și spre
care năzuiește cu fiecare zbor. În mitologia franceză, există o credință conform căreia, dacă o ciocârlie privea un
bolnav, acesta se însănătoșea. Și tot în
această mitologie, este socotită drept o
ființă divină, alături de vultur, rândunică, mierlă și privighetoare. Credința
că are puterea de a vindeca bolnavii, se
regăsește și în mitologia română.
Dar prețuirea ciocârliei merge și
mai departe. În epopeea sanscrită Mahabharata, este pomenit faptul că unul
din înțelepții legendari, Bahradvaya, a
fost hrănit de o ciocârlie, motiv pentru
care pasărea se bucura de venerație. În
credințele medievale creștine, ciocârlia
a fost privită ca un simbol al Domnului
Isus Christos și, în același timp, ca un
simbol al rugăciunii către Dumnezeu.
Referiri elogioase și de slavă aduse
ciocârliei se regăsesc și în operele unor
scriitori: Shakespeare, care i-a dedicat
o odă, poetul Baudelaire, care o compară cu puritatea gândului frumos și
Dante Alighieri, în „Divina Comedie”.
Fără a mai exemplifica, amintim doar
prezența ciocârliei în mitologia germană, italiană și spaniolă.
Virtuțile ciocârliei au inspirat simbolurile unor activități moderne. De
exemplu, în Franța, a fost creată o
gamă de elicoptere care îi poartă numele, ca și o serie de mini-caruri. În
Canada, pe lângă faptul că o uzină
producătoare de aluminiu și o rețea
de sateliți îi poartă numele, o echipă
de fotbal se cheamă Alouette (ciocârlie).
Revenind la mitologia noastră românească, ciocârlia „este la ea acasă”,
evident în sensul prețuirii de care s-a
bucurat și se mai bucură încă. Tot aleatoriu, vom da câteva exemple.
După „zilele Babei”, de la începutul
lunii martie, urmează așa numitele
„zile împrumutate” cu implicații mitologice agrare, cea de a patra zi din acest
ciclu fiind „ziua ciocârliei”. Sosind din
țările calde la vremea aratului, ciocârlia
a fost privită ca un „ceasornic al plugarilor”, anunțând truditorii câmpului că
este timpul să iasă la munca istovitoare
a pământului, însoțindu-i și îmbărbătându-i cu cântecul ei. Așadar, din
această perspectivă, ea vestește și confirmă ciclurile agrare.
Într-un mit, de asemenea agrar, se
spune că ciocârlia și cârtița s-au hotărât
să are pământul împreună. Obosite
după o zi de trudă, au adormit, iar boii
cu care arau au dispărut și, de atunci îi
caută mereu, cârtița pe sub pământ și
ciocârlia în tăriile văzduhului. Dar și în
credințele noastre, zborul înalt al cio-
CIOCÂRLIA
de Bogdan Petriceicu Hașdeu
(ortografia originală)
Se duce ciocârlia spre țări mai fericite
Lăsând mâhnita iarnă cu viscole și ger.
Plăpânda melodie, poete – mbătrânite
Cu-ncetul se retrage ș – iluziile per!
Natura cărunțită acuma tot mai cată
Pe blânda cântătoare cu cântecu-i perdut!
Nu mai spera, poete, în inima-ți sfărmată
Să retrăiești avântul doritului trecut!
Se duce ciocârlia să cânte – n depărtare,
Acolo unde vara mai poate străluci.
Ce mai aștepți, poete? E ziua de plecare!
Vei mai cânta o dată dar numai nu aici!
cârliei face ca ea să fie considerată mediatoare între om și Dumnezeu.
Poeții noștri au comparat zborul
ascensional al ciocârliei cu o săgeată,
încărcată cu afectivitate, între spațiul
cosmic și cel terestru, numind-o metaforic „săgeata lumii traversând sufletul”. Ei i-au atribuit ciocârliei o
sumă de minunate însușiri: „grație,
orfism (în sensul dualității trup-suflet), neatingere, frumusețe absolută
în toate sensurile ei încât, apariția păsării în universul vegetal produce starea de dureroasă adorație, mai ales
florilor din captivitate”. Dincolo de
metafora subtilă și alambicată a mânuitorilor de condei, transpare icoana
unei păsări pentru care nu poți avea
decât admirație.
Mulți poeți români au înălțat-o în
versuri…. Dar, poate cea mai tulburătoare închinare făcută acestei sublime
zburătoare – singura care cântă în timp
ce zboară – a fost săvârșită de marele
simțitor Vasile Alecsandri, în nemuritoarea sa „Legendă a ciocârliei”, cu cele
peste 300 de versuri ale legendei-
poem, prin care poetul descrie tragismul dragostei imposibile dintre o fată
de crai și chipeșul Soare.
În sfârșit, melodia „Ciocârlia”, purtată de ansamblul de cântece și dansuri
cu același nume, pe scenele de pe toate
continentele globului, a reprezentat
mărturia prețuirii de către poporul nostru a acestei păsări sublime. Inspirată
din folclorul românesc, melodia a fost
făcută celebră de către renumitul dirijor și compozitor Grigoraș Dinicu și de
ilustrul muzician George Enescu. Dar,
să nu-l uităm nici pe bardul – lăutar de
la începutul veacului trecut, Angheluș
Dinicu, cel care când punea câteva
boabe de porumb în naiul său fermecat
și interpreta trilurile ciocârliei, făcea ca
mesenii să încremenească muți de uimire și încântare, cu paharele în mână.
Iar ansamblul, care ființează din anul
1949 și astăzi, a păstrat în repertoriul
celebrilor săi instrumentiști și soliști,
nemuritoatrea melodie.
După această pledoarie PRO-CIOCÂRLIE, vă îndemnăm să priviți fotografia alăturată, în care se înfățișează
„tabloul” etalat pe capota unei mașini.
Încercați să numărați ciocârliile doborâte
„prin măiestria tirului și performanța
unei arme”, care dacă ar fi folosit cartușe
cal. 12, ar fi azvârlit asupra păsării în
greutate de 30 – 40 g, cam 1.195 alice
nr. 10 sau nr. 11, greutatea încărcăturii
ucigașe fiind egală cu cea a păsării.
Dacă ne referim la „măiestria tirului”, putem să presupunem că zborul
ciocârliei se desfășoară cel mai mult pe
verticală, până la un punct în care pasărea staționează o secundă, sfidând
gravitația, moment în care în care vânătorul „experimentat” trage, surprinzând o țintă aproape fixă
Dar, iubite confrate al meu întru vânătoare – mă refer doar la VÂNĂTOAREA ADEVĂRATĂ, CURATĂ, CEA
CARE ÎNNOBILEAZĂ DEOPOTRIVĂ ȘI
VÂNATUL ȘI VÂNĂTORUL, nu la cea
din imagine, care păstrează doar noblețea păsării – după ce am îndrăznit să-ți
amintesc ce înseamnă o CIOCÂRLIE în
conștiința mai multor popoare, tu oare,
ai mai îndrăzni SĂ UCIZI ACEASTĂ PASĂRE CÂNTĂTOARE? Sau îngădui
ideea uciderii ei, a poeziei din ea, a minunatelor ei implicații în mitologiile
lumii pentru câțiva dolari sau firfirici?
Fără a fi un exercițiu de retorică,
rândurile de față se constituie într-un
protest hotărât împotriva menținerii
ciocârliei printre „speciile de vânat”,
într-o lege de vânătoare primenită de
câteva ori și niciodată cum trebuie! La
care și tu, iubite confrate al meu întru
VÂNĂTOAREA ADEVĂRATĂ ȘI CURATĂ, ești chemat și rugat să-ți aduci
dreapta contribuție.
Iar eu, neînsemnatul apărător al
unei biete, dar mirifice păsări, nu pot
decât să-ți mulțumesc în numele ei. Dar
și al simbolurilor pe care le cuprinde.
IUNIE 2013 | 13
ARME
Țevi lise
Forajul back-bored al țevilor
lise la armele de vânătoare
COSTIN ALECSANDRESCU
Forajul țevilor la arme, în
general, are influență
asupra modului în care
proiectilul se comportă în
interiorul țevii și ulterior,
după ce acesta a ieșit din
țeava armei.
Î
n cazul armelor de vânătoare cu
alice, forajul țevilor influențează
modul în care snopul de alice se
comportă în interiorul acestora, după
ce a părăsit tubul cartușului, determinând ulterior, după ieșirea de pe țeavă,
și distribuția snopului pe traiectoria
spre țintă și efectul asupra acesteia.
Sistemul de foraj back-bored a fost
conceput pentru a îmbunătăți comportamentul snopului de alice pe parcursul deplasării lor, în sensul
eficientizării energiei pe care o primesc
acestea în urma arderii pulberii, reducerea deformării alicelor în interiorul
țevii și, implicit, îmbunătățirea grupajului și a puterii de lovire a țintei.
Sistemul back-bored presupune
creșterea diamentrului interior al țevii
până la limita maximă admisă de standardele de specialitate. Chiar dacă
este relativ mică, lărgirea țevii, crează
un spațiu suplimentar, suficient pentru a permite scăderea frecării dintre
alice și pereții țevii. Alicele preiau astfel o cantitate mai mare din energia
14 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
țeavă obișnuită
țeavă back-bored
eliberată la darea focului, prin arderea
pulberii cartușului, iar viteza lor de
deplasare crește.
Reducerea constrângerii și a frecării alicelor în porțiunea conului de forțare în interiorul țevii, conduce la
îmbunătățirea parametrilor balistici ai
snopului de alice. Se reduce simțitor
numărul alicelor deformate și crește
uniformitatea snopului pe total, pe întreaga lungime a traiectoriei spre
țintă.
Uniformitatea snopului de alice, la
rândul său, permite un grupaj mai
bun, și atingerea țintei cu un număr
mai mare de alice, crescând astfel eficacitatea lovirii acesteia, deci șanse
crescute pentru ca ținta să cadă în foc,
evitându-se astfel rănirea.
Scăderea presiunii din țeavă datorită reducerii frecării alicelor în interiorul acesteia, conduce implicit la
reducerea reculului armei la darea focului. Un recul redus sporește confortul
tirului
pe
ansamblu
și
îmbunătățește stabilitatea la tragere,
randamentul și eficacitatea tirului.
Pentru începători dar și pentru trăgătorii experimentați ce trebuie să tragă
un număr mai mare de cartușe, acestea sunt elemente ce pot shimba favorabil sorții unei partide, crescând
satisfacția personală pentru o reușită,
fie că este vorba de tirul la păsăret sau,
pur și simplu, o ședință de antrenament în poligonul de tir!
ACCESORII
Vânătoare în iunie
Cartușe, șocuri și chemători
pentru corvide
MAC
Combaterea corvidelor este o acțiune importantă în
managementul fondurilor de vânătoare și se poate
efectua în perioadele permise de lege în decursul anului.
Ciorile grive și cele negre precum și coțofenele pot
provoca daune semnificative vânatului mic cu pene,
dar și cu păr, urmărind cu prioriate puii, fie cei de
fazan sau potârniche, cât și cei de iepure.
O
dată cu deschiderea sezonului, la 1 iunie, la coțofene,
ciori grive, ciori grive sudice
și ciori negre, acțiunea de combatere
nu trebuie întârziată, pentru a preveni
pierderile și a proteja puii vânatului
mic, proaspăt ieșiți în această perioadă.
Cartușe pentru corvide
De regulă sunt recomandate alicele de 2 – 2,5 mm, de 2¾ inch – 70
mm, cu încărcături ușoare de 28 - 30
de grame și viteze ce nu depășesc
1.200 fps la gura țevii.
Încărcăturile „tari”, 40 - 50 de
grame, în tuburi de 3 inch – 76 mm,
16 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
nu aduc practic avantaje care
să justifice costul acestora, de-
oarece tirul se execută de regulă la
distanțe sub 25 de metri. O încărcătură spre magnum, chiar și baby magnum, va spulbera practic ținta, având
în final același efect, doborârea țintei, dar la un cost mult mai ridicat!
Practic, putem folosi aceleași
cartușe pe care le folosim la porumbei și guguștiuci.
Șocurile
Având în vedere distanța de
tragere, amintită mai sus, șocurile recomandate sunt cilindru
„C” și/sau cilindru îmbunătățit
„IC”. Aceste șocuri oferă o gru-
pare acoperitoare și suficientă pentru
a prinde ținta în cercul snopului de
alice la aceste distanțe.
Combinația cilindru pentru primul
foc, cilindru îmbunătățit pentru al
doilea, este de regulă recomandată
pentru armele de vânătoare cu două
țevi. Cu cel de-al doilea foc ne putem
întinde puțin la distanță, dacă am
ratat ținta cu primul foc.
Un șoc mai strâns de IC nu se justifică decât dacă avem antrenament și
suntem în formă pentru executarea tirului la ținte mici la distanță. În acest
caz, putem folosi combinația cilindru
îmbunătățit - IC și șoc modificat - M.
Prima combinație este recomandată pentru tirul la mai puțin de 25
m, pentru începători sau dacă nu am
exersat deloc în poligon înaintea primelor ieșiri în teren. Cea de a doua
combinație este folosită de trăgători
mai experimentați, pentru tirul „întins” până la 30 de metri și peste, și
dacă ne-am antrenat serios și de asemena preferăm să tragem majoritar la
zbor îndepărtat.
Semiautomată sau cu două țevi?
Armele ce vanătoare cu două țevi,
bok sau juxtapuse, au în cazul nostru
avantajul de ne da posibilitatea folosirii a două șocuri și adaptarea tirului la
condiția concretă de moment în ceea
ce privește distanța la care tragem.
Cele două șocuri ne oferă un grad mai
ridicat de flexibilitate în acest sens, fie
ca folosim prima combinație C plus IC,
sau a doua, IC plus M.
Semiautomatele, deși câștigă tot
mai mulți adepți, sunt puțin mai restrictive în acest caz, deoarece nu
putem folosi decât un singur șoc. Ale-
gerea acestuia, C, IC sau M se va face
în funcție de experiența și antrenamentul personal, bineînțeles și de preferința fiecăruia, factor subiectiv, dar
care are și el importanța lui. În schimbul acestei limitări, semiautomatele
permit folosirea succesivă a mai multor cartușe decât în cazul armelor cu
două țevi.
Pentru începători, în cazul semiautomatelor C sau IC sunt alegerile
recomadate, iar experimentații și cei
ce nu au buget limitat la cumpărarea
muniției, șocul M este adesea alegerea preferată. Este drept, cu această
ocazie își pot dovedi priceperea și îndemânarea!
Pentru trăgătorul mediu, IC este
recomandarea care va aduce cu siguranță cele mai multe reușite.
Chemări și chemători
Pentru a atrage atenția corvidelor
putem folosi chemătorile clasice, ce
imită glasul iepurelui rănit sau cârâitul ciorilor puse pe gâlceavă. După ce
vă așezați, lăsați un timp pentru ca locurile să se liniștească. S-ar putea să
fi fost observați când amenajați standul și e nevoie de un timp pentru a
lăsa lucrurile să revină la normal.
Apoi puteți începe: câteva chemări
sonore, cu pauze între ele, dau de regulă rezultatul așteptat. Dacă se află
prin apropiere, coțofenele mai ales, se
vor orienta și își vor face apariția la
locul de unde vine chemarea. Fie că
apar imediat, direct la locul cu pricina, fie că le vedeți apropiindu-se
precaute, mai întâi prin arbori depărtați, apoi din ce în ce mai aproape,
până când sunt convinse că nu există
pericol. Dacă locul este frecventat cu
regularitate de coțofene și sunteți
sigur că aveți un camuflaj perfect, puteți aștepta să se adune mai multe și
apoi să vă încercați șansa unui dubleu. Altfel, trageți la prima sosită.
Adesea, dacă așteptați să se așeze
confortabil, sunt șanse mari de a vă
observa. Surpriza focului este un element de care trebuie profitat fără nici
un moment de ezitare. După primele
focuri, puteți relua chemările, și puteți, de asemenea, schimba repertoriul, imitând de data aceasta chiar
glasul coțofenelor înseși. Dacă după
15-20 de minute nu aveți nici un rezultat/răspuns, schimbați poziția și
căutați alt loc de pândă, suficient de
departe de cel anterior, ținând seama
bineânțeles și de configurația terenului.
Îndemânarea personală și nu în ultimul rând perseverența sunt două
dintre cheile reușitei. Silueta bufniței
și două trei siluete de ciori, poziționate în apropierea ei, o altă tehnică
binecunoscută pentru atragerea corvidelor, poat fi de un real folos. Dar,
dacă nu le avem, vânătoarea la corvide, chiar și cu simpla chemătoare,
poate oferi satisfacții reale și cu siguranță este un bun exercițiu de tir, la
începutul sezonului cald.
CE VÂNĂM
ÎN IUNIE
Mamifere: căprior (mascul),
șacal, vulpe.
Păsări: cioară grivă, cioară
grivă sudică, cioară neagră,
coțofană.
IUNIE 2013 | 17
OPINIE
Punct de vedere
Însemnări de vânător
CONSTANTIN RĂDAN
Ceva din interiorul nostru, asemănator cu fratele spirit,
ne îndeamnă acum în prag de început de vânătoare la
căprior, să ne subțiem puțin sângele, nu consumând ca
de obicei urzicile, ci mai degrabă efectuând benefica
mișcare în mijlocul naturii.
V
erdele crud al naturii, ivit în ispititoarele oaze de deasă pădure, vestește
minunata
trezire la viață a vegetației și ne îndeamnă la ai călca potecile desișurilor,
la a ne dezmorți simțurile și de ce nu,
a mai cugeta la ce e bine și ce e rău
printre preocupații în ale vânătorii.
Întâlnire de grup
Unei bune inițiative nu poți ai răspunde decât tot cu o bună intenție,
așa că nu demult ne aflam pe Fondul
44 Câlnău, din județul Buzău, la o
partidă de combatere a dăunătorilor
cu păr și pene. Un grup de opt vânători, mai mulți ca număr fiind cei localnici, între care și noi, câțiva
bucureșteni, doi mai tăvăliți de ani,
eu și partenerul Andrei, precum și salvatorul, cu ajutorul căruia am fățuit
media de vârstă, tânărul Răzvan.
Acesta, ca proaspăt vânător încă
nebotezat, nu primise la acel moment
“binecuvântarea“ celor de la Arme
pentru a-și cumpăra pușca mult dorită, așa că își continua ucenicia, „furând” din tainele combaterii în teren
a dăunătorilor amintiți. Cei numiți pe
post de gonași înaintau mai repejor
spre zona autorizată împreună cu
18 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
paznicul de vânătoare Fănică Anghelescu, iar alții intenționat rămânând
mai în urmă, aveau să asigure linia
spre care avea să vină goana.
Un fond bine gospodărit
are și vânat
Deși onorabilul cititor ar putea
spune că sunt lipsit de modestie, totuși este bine de știut că scopul acțiunii inițiate de conducerea Clubului
Rm. Sărat se înscria pe linia protejării
și ocrotirii vânatului, în spiritul durabilității vânătorii, prin una dintre multiplele modalități de verificare în
teren a situației dăunătorilor cu păr și
pene și, nu în ultimul rând, a cunoașterii stării și bogăției faunistice a fondurilor de vânătoare.
Un fond de vânătoare bine gestionat, după reguli științifice, sănătoase,
așa cum rezidă din experiența și tradiția acumulate de zeci și zeci de ani,
de asociațiile de vânătoare și pescuit
sportiv, are drept carte de vizită tabloul care îți este prezentat ție, ca
membru vânător, la un moment dat,
de conducătorii asociațiilor. Fie acum,
după deschiderea la căprior, sau mai
târziu la iepuri, fazani, mistreți și nu
numai, directorul de asociație, tehnicienii, organizatorii de vânătoare și
paznicii de vânătoare trebuie să dovedească, prin rezultate, încrederea pe
care noi vânătorii le-am acordat-o, nu
prin scuze și acuze la adresa Naturii,
sau…, sau…, ci prin felul cum au știut
să mențină în teren, pe fonduri, vânatul.
De hrana asigurată iarna vânatului, de seriozitatea evaluărilor, de acțiuni bine conjugate împotriva
braconajului și exemplele pot continua, depinde starea de sănătate și
mulțimea vânatului. În sprijinul conducerilor asociațiilor, ar trebui, cu
mai multă inițiativă, găsite forme și
formule, nu numai în virtutea celor
statutare, dar care să bată și la
„POARTA” convingerii de sine a fiecărui vânător. Altfel, vom rămâne
mereu la faza de vorbe, nemulțumiri,
neîmpliniri.
Regulile jocului
Aminteam într-un material publicat, nu demult, în paginile revistei
VPR , că este bine să nu fim voinici la
vânătoare și restanțieri la combatere.
Ca orice sport și cel vânătoresc își are
regulile lui. Nu respecți o regulă, riști
să le strici și pe celelalte. Nu acționăm
ca un tot, ca o comunitate unită, cu
interese de breaslă, mulțumitoare majorității, riscăm să ajungem la un moment dat la lipsa de esență în tot ceea
Un fond de vânătoare bine gestionat, după reguli
științifice, sănătoase, așa cum rezidă din experiența
și tradiția acumulate de zeci și zeci de ani, de asociațiile
de vânătoare și pescuit sportiv, are drept carte de vizită
tabloul care îți este prezentat ție, ca membru vânător, la
un moment dat, de conducătorii asociațiilor.
ce ar trebui să gândim și să realizăm.
Desigur rezultatele sunt cele care vorbesc! Acestea pot fi culese prin muncă
și pasiune, în niciun caz prin rutină.
Și din păcate…!
Iată cum aici, pe acest fond de vânătoare, am putut observa cu toții că,
dacă există preocupare, rezultatele nu
întârzie să apară. Numărul mic de vizuini de vulpi, marcate doar prin apariția unei singure vulpi, rigurozitatea
cu care erau stăpâniți câinii ciobănești
la o stână cu oi aflată în zona de combatere, lipsa câinilor vagabonzi și a
altor dăunători, demonstrau unitatea
dintre paznicul de vânătoare și vână-
tori, pe de o parte, și acțiunile acestora , cu rezultate bune, pe de altă
parte.
La cele trei combateri am avut bucuria de a întâlni, pe fondul respectiv,
doi mistreți solitari, apreciabili ca mărime, câțiva căpriori, vizibil deranjați
de prezența noastră, iar scroafele
existente, multe și bogate în fătări, au
marcat anul acesta, cum demult nu
s-a mai întamplat, prin mulțimea de
„vărgați” existenți.
Aș putea încheia cu o vorbă spusă
de bătrâni: „pe gospodar îl cunoști
după cum arată ograda acestuia”. Așa
este!
IUNIE 2013 | 19
CHINOLOGIE
Club
Limier Clubul român
ALEXANDRU ALACI
În numărul 3 al Revistei Vânătorul și Pescarul Român
din martie 2006, aduceam la cunoștința cititorilor,
înființarea și în țara noastră a unei Asociații
Chinologice, „Limier Clubul Român”, cu personalitate
juridică, având sediul în Sibiu.
Î
n acea înștiințare arătam structura
organizatorică a Comitetului de
conducere, avându-l Președinte pe
Dl.Varga Pompiliu și membrii, pe Pod
Ioan, Petre și Alexandru Mareș.
La acea dată (2006) L.C.R., fiind
afiliată ca membră oaspete a Organizației Internaționale a Limierilor (ISMV),
fondată în 19 iulie 1930 la Leipzig de
către Clubul Limierilor Bavarezi, la care
adera Austria, Elveția și Ungaria sub
20 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
președenția Elveției. După înființare,
L.C.R.-ul a solicitat adeziunea la
A.Ch.R. (Asociația Chinologică Română, membră de drept a Federației
Chinologice Internaționale) alături de
Cluburile Bracilor cu păr scurt și sârmos, Vijlei Maghiare și Copoilor Ardelenești, fără ca această cerere să fie
soluționată până în prezent.
De atunci au trecut șapte ani, timp
în care L.C.R.-ul a ființat și s-a dezvol-
tat, ajungând la un efectiv de 18 exemplare de limieri, dintre care 4 din rasa
Hanoverană și 14 din cea Bavareză,
răspândiți în județele Sibiu, Covasna,
Alba, Brașov, Cluj, Suceava, Mureș,
Prahova și Giurgiu.
Pe plan internațional, din 12 octombrie 2007, în Elveția la Wildhaus,
L.C.R. a devenit membru fondator al
Federației Mondiale a Limierilor Bavarezi, alături de Cluburile din Germania,
Slovacia, Franța, Italia, Polonia și Belgia, Germania deținând președenția
În același timp, L.C.R.-ul și-a îmbunătățit organizarea în ceea ce privește
răspândirea acestor rase specializate în
urmărirea vânatului rănit, atât pe dâră
caldă cât și rece. Dl. Lukas Oswin a fost
desemnat să studieze și să facă recomandările în vederea formării cuplurilor genitoare, analizând certificatele de
origine, pentru a exclude consangvinizările nedorite.
În același timp s-au inițiat seminarii
cu deținătorii actuali, cât și cu noii solicitanți, viitori membrii, pentru a se instrui asupra modului de creștere,
întreținere, și mai ales, a conducerii în
teren a acestor excelenți urmăritori,
fără de care pierdem nenumărate
exemplare de vânat..
Date de contact: www.club-limier.ro telefon 0728-138181 și 0740342834.
Vânătoarea în litografie
ART~
Privind la o litografie
ALEXANDRU ALACI
Vânătoarea, și nu numai, a oferit de-a lungul timpului,
nenumărate subiecte pe care mintea omenească le-a
expus în proză, versuri, muzică, pictură, sculptură ori
tapiserii, creând capodopere ale genurilor artistice.
F
iecare artist a dorit să-și aducă
prinosul recunoștinței Muzelor
ce l-au inspirat în opera creației, înobilând spiritual existența societății. Aceste realizări sunt
adăpostite prin muzeele lumii, biblioteci sau colecții particulare, unde pot
fi admirate de cei ce apreciază frumosul în diversitatea sa. Una din nenumăratele reprezentări o putem admira
în litografia de față, în care pictorul a
surprins și redat, cu acuratețe, începutul unei vânători, probabil de cerbi,
într-unul din parcurile seniorale ale
Angliei secolelor XVII – XVIII.
De la prima vedere, ne impresionează atmosfera și peisajul silvestru,
având arbori seculari ce sugerează vechimea domeniului, în care sălășluiesc cerbi și se desfășoară acțiunea
vânătorilor călări, însoțiți de nume-
roșii câini de urmărire. Aceștia, prin
caracteristicile redate, aparțin rasei
blound-hound de talie mare și nu pot
fi confundați cu alt rase selecționate,
cu aspecte morfo-anatomice diferite.
Privind cu atenție panorama peisajului, remarcăm atitudinile călăreților, echipați cu o vestimentație
adecvată sportului preferat, al cavalcadei cu obstacole, culoarea roșie a
redingotei fiind anume aleasă pentru
a fi vizibilă în frunzișul verde al pădurii, în cazul unor accidente inprevizibile (căderi de pe cal în locuri
acoperite).
Dacă rasa câinilor însoțitori este
certă, nici cea a cailor nu este redată
mai prejos, trădând linia și silueta inconfundabilă a pur sângelui englezesc, vestit încă din secolele
XVII-XVIII, cât și în prezent.
Oricum, asemenea vânători, pline
de neprevăzut, generau pasiuni și riscuri și nu reprezentau o joacă, nici nu
erau practicate de neinițiați. Abilitatea echitației era însușită încă din tinerețe și exersată îndelung, pentru a
fi capabili să rămână în șa la trecerea
obstacolelor de tot felul în urmărirea
vânatului.
Cu toate aceste experimente, nu
de puține ori căzăturile erau inevitabile, iar urmările uneori tragice. În
cele mai fericite cazuri, „ghinioniștii”
se alegeau doar cu contuzii ce se vindecau după o vreme, fără a rămâne
cu infirmități.
Am redat succinct impresiile ce mi
le sugerează această litografie ori de
câte ori o privesc și care mă invită să
particip mental la acea vânătoare parforce, alături de tagma vânătorilor pasionați.
Imaginea fiind elocventă, lipsesc
doar sonoritățile alaiului canin ce însoțesc bucuria plecării spre aventura
vânătorii.
IUNIE 2013 | 21
DIN TEREN
Observații
Pe valea Sighiștelului
Profesor ILARION LAZEA
Canicula de astă vară m-a
scos din oraș cu gândul la
un loc mai răcoros și cât
mai aproape de orașul Beiuș.
Nimic mai potrivit decât
valea Sighiștelului, cu peșteri
carstice, pârâul și pădurile
de fag ce alcătuiesc un colț
de rai în munții Apuseni.
„U
na și fuga”, ca la jocurile
de la grădiniță, mă urc în
mașină și trec în viteză
prin orașul Ștei, fără să mă opresc în
fața casei memoriale a lui Miron Pompiliu, din cauza căldurii care îți taie
respirația. Ajuns în comuna Câmpeni,
citesc mare „Spre satul Sighiștel”, o
iau la stânga pe drumul ce duce în sat,
ultima așezare umană de la poalele
apusenilor în această zonă. Las mașina în sat și o iau pe jos, pe valea ce
duce la peșterile formate în mii de ani
în această parte a munților. În treacăt
amintesc de minunata peșteră de la
Meziad si peștera Urșilor din Chișcău,
care a servit într-un timp foarte îndepărtat drept loc de adăpost pentru
ursul de peșteră, dispărut în urma ultimei glaciațiuni care s-a instalat și în
aceste locuri din Europa.
Găsesc tot ce am căutat, liniște,
aer curat, răcoare, un pârâu cu apă de
cristal, din care îți vine să îți potolești
setea pe vremea asta toridă. O gaiță
22 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
comunică locuitorilor pădurii că a
venit un străin pe aceste locuri. Încerc
să mă apropii de ea, dar în zadar. Ea,
una și bună, țipă pe limba ei în trilurile caracteristice. Merg încet în
amonte printre bolovanii pârâului,
oprindu-mă de câteva ori la umbra
deasă a pădurii.
Mă apropii de frumoasa cascadă,
deschisă în roca de calcar de cine știe
când… Deodată, ce-mi văd ochii? În
ochiul de cristal format la poalele cascadei, șase rațe mici (Anas Crecca)
pluteau nestingherite pe apă. Probabil
că nu mă văzuseră, nu și-au luat zborul și își vedeau liniștite de trabă. Mă
transform într-o statuie nemișcată
pentru a nu le deranja și gândesc: „Ce
caută rățuștele aici, în inima codrilor…?” După o vreme de liniște și meditație, se aude un clopot care anunță
sosirea unor vite. Doi copii mânau vacile la pârâu să le adape, după ce păscuseră iarba grasă și sănătoasă,
nepoluată de mașini și alte obiective
industriale. Copiii au mânat vitele
spre bulboanele cascadei, așa că rățuștele și-au luat zborul. Le urmăsesc
cum se îndreaptă spre pădure, spre
munte. Intru în vorbă cu băieții care
îmi mărturisesc că, de când au venit
ei cu vitele la păscut, acește rățuște
vin zilnic să-și facă siesta în valea Sighiștelului. Cum au ajuns aceste rățuște pe valea unui pârâu din inima
muntelui? Poate datorită frigului și a
zăpezii abundente din iarna ce s-a
abătut peste depresiunea Beiușului.
Pe valea Crișului Negru și pe văile
afluenților Crișului, au migrat foarte
multe rațe comparativ cu anii anteriori. Sigur fenomenul este cunoscut,
rațele migrază în pârâurile afluente
Crișului. Aflând aici liniște și hrană,
nu s-au mai întors în locurile de unde
au venit. În natură, de-a lungul timpului, popularea cu unele specii de
păsări sau mamifere se face prin expansiune, determinată de diferiți factori, cel mai frecvent liniștea, hrana,
condițiile bune de adăpost, etc.
Mă îndrept spre peștera Corbeasca, unde voi găsi răcoare și multă
liniște. Cu multă dragoste și aducere
aminte, voi păstra în memorie clipele
petrecute în compania minunatelor
rățuște și a zonei pe care nu știu a
câta oară o vizitasem singur, iar alte
dăți cu elevii Cercului de biologie al
școlilor din Beiuș.
Reuniune
AGENDA
A 60-a Adunare Generală CIC,
prilej de analiză și strategii
VALERIU BOLGIU
Organizată sub deviza „VÂNĂTOAREA: CONSERVAREA
NATURII – CHEIA PATRIMONIULUI MONDIAL”, a 60-a
Adunare Generală CIC s-a desfășurat în acest an, în
perioada 26-30 aprilie 2013, sub o formă originală.
G
ăzduită succesiv de trei capitale europene, Praga, Bratislava
și
Budapesta,
reuniunea delegațiilor naționale a
fost un excelent prilej de recunoaștere a rolului jucat de fiecare membru de-a lungul timpului în
consolidarea rolului vânătorii, ca activitate de conservare a naturii și a
vânătorilor ca susținători ai acesteia.
În primele două capitale, în perioada
26-30 aprilie 2013, au avut loc ședin-
țele de Consiliu CIC, iar ședința inaugurală, găzduită de Parlamentul
Ungar a consfințit deschiderea lucrărilor celei de-a 60-a Adunări Generale CIC, desfășurate in 28-30 aprilie
2013.
Lucrările celor trei Divizii ale CICului s-au derulat activ prin prezentarea rezultatelor ultimului an și prin
strategiile de lucru ale următorului
interval de timp. O premieră a fost
reprezentată de Grupul Artemis al
doamnelor vânător, care și-au expus
rolul pe care îl au în educarea tinerilor și copiilor pentru cunoașterea tainelor naturii.
După trei zile fructuoase, bogate
în contacte, atât la nivelul delegațiilor naționale cât și al celor personale,
închiderea lucrărilor acestei Adunări
Generale jubiliare a reliefat rolul CIC
în strategiile și politicile de conservare a mediului sălbatic, al protecției
vânatului și respectării tradițiilor locale în exercitarea și practicarea vânătorii. Ultima decizie a fost aceea că
următoarea Adunare Generală CIC să
fie găzduită de către Italia, în aprilie
2014.
IUNIE 2013 | 23
noutăți
de prin magazine
ARROW INTERNATIONAL
Cizmele
Le Chameau
ARROW INTERNATIONAL
Costum Browning
Featherweight
Costum de vânătoare, extrem de ușor, gândit pentru o vânătoare activă și
pentru protecție în cazul schimbărilor de vreme. Gluga este detașabilă, costumul are aplicații din material elastic pe coate, pe umeri și pe genunchi.
Buzunarele sunt mari, cu clip magnetic și sunt poziționate ergonomic. Costumul este căptușit cu membrana Pre-Vent™, waterlight, windproof și breathable – protecție de vânt și respirabilă.
Cizme foarte elegante, confecționate
din material dual, carâmbul din piele
întoarsă și cizma din cauciuc. Cizmele
au fermoar lateral și clin pentru ușurință la echipare. Fabricate din piele
naturală, moale și cauciuc natural,
cizmele au căptușeala dublată cu o
membrană rezistentă și comfortabilă.
Talpa Monoflex Sole este ușoară și este
concepută pentru absorbția șocurilor.
ARROW INTERNATIONAL
Lunetele Duralyt
Seria de lunete Duralyt reprezintă clasa de pornire de la Carl Zeiss. Aducând în prim plan optica inovatoare la
accesoriile pentru vânătoare, lunetele Duralyt beneficiază de calitatea produselor Made in Germany, fără compromisuri. Construcția solidă, tubul de 30 mm, fiabilitatea și designul frapant, sunt însoțite de claritatea imaginii si
transmisia optimă a luminii pentru clasa în care se încadrează. Toate aceste caracteristici se regăsesc în cele șase
modele Duralyt, cu și fără iluminare, care oferă optica de încredere pentru a întâmpina o gamă largă de situații ce
se ivesc în teren.
24 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
iunie
PESCUIT
29
30
32
34
37
38
FOTOGRAFIE: ALIN CODRU MANU
Pescuit cu muscă artificială
Pescuit la crap
Pescuit la răpitor
Pescuit la Marea Neagră
Accesorii de pescuit
Pescuit de sezon
CE PESCUIM
IUNIE
Începând cu data de 23 mai, pentru apele care constituie
frontieră de stat și cu 7 iunie, pentru celelalte ape,
colinare și de șes, prohibiția pescuitului pentru anul
2013 s-a încheiat. Uraaa!!!
Atât peștii, cât și pescarii, își reîncep activitatea specifică.
Cu excepția zonelor și a speciilor strict protejate, pescuitul se poate
practica în lacuri, heleștee și râuri, la șes, în zona colinară și la munte.
Prin Ordinul nr. 578/08.04.2013 se modifică Art. 5 alin.5 al Ordinului
de prohibiție, în sensul că speciile marine de pești, altele decât cele prevăzute la alin. (2) și (3) – care se referă la rechin, sturioni, delfin, calcan și
guvide în luna mai – sunt premise la pescuit tot timpul anului.
Cu respectarea orientativă a solunarelor și o informare prealabilă asupra condițiilor specifice zonei în care doriți să pescuiți, veți obține rezultate
bune la toate speciile de pești, pașnici sau răpitori.
IUNIE 2013 | 25
OPINIE
„Forumiștii”
N. STORESCU
După o perioadă de lungă autocenzură responsabilă în
privința vorbelor spuse și scrise, ne-a surprins, categoric
nepregătiți din punct de vedere legal și moral, libertatea
deplină la cuvânt și proprie opinie de după 1990. Și
tehnica modernă de comunicare, mai ales sub protecția
pseudonimelor, care pare să fi captivat atenția unei
anumite componente a societății, în special a celei mai
puțin ocupată și cu vizibile înclinații native spre
pălăvrăgeală, bârfă și autobăgare în seamă.
D
in acest motiv, ne găsim acum
în situația dezagreabilă de a fi
obligați să acceptăm orice fel
de discuții publice, afirmații și acuzații
trăsnite, făcute în necunoștință de
cauză sau în mod evident tendențios,
fără nici o teamă de tragere la răspundere. Și în situația de a accepta calomnii grave și de a asista nevolnici la
răspândirea a tot felul de acuze mârșave, proliferate în interesul unor cauze
și scopuri oculte, de manipulare interesată a „prostimii”.
Așadar, libertatea la cuvânt și la
proprie opinie rău înțelese și tehnica
modernă de comunicare au și asemenea fațete nedorite, nu doar părțile lor
bune. Din cauza insuficientei educații,
lipsei de moralitate și iresponsabilității
unor anonimi.
Iertați-mi franchețea, dar m-aș percepe confuz și nedrept dacă m-aș exprima mai puțin direct când vine vorba
despre astfel de situații. De aceea, voi
continua pe același ton puțin diplomatic.
Nu sunt „forumist”, însă urmăresc,
de foarte multe ori dezgustat, opiniile
de pe forumurile vânătorești și halieutice. Din păcate, pălăvrăgeala în necunoștință de cauză, expresiile teribiliste
și cuvintele triviale care abundă, re-
26 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
prezintă o trăsătură izbitoare a dezbaterilor purtate, caracterizând, cum
nu se poate mai realist, proasta creștere și insuficienta instruire, precum și
lipsa de moralitate a prea multora dintre interlocutorii anonimi, ascunși în
spatele pseudonimelor. Și, în egală
măsură, a administratorilor, băgați în
față, ai site-urilor, care cenzurează cu
certitudine postările, în sensul dorinței
proprietarilor (de manipulare), ascunși la rândul lor și protejați de răspundere în dosul celor dintâi
(administratorilor).
Desigur că, dacă încercăm să înțelegem cui servesc unele dintre dezbaterile la care facem referire, putem
intui și cine se ascunde în spatele acestora și a site-urilor la care facem referire (braconieri, politruci, pușcăriabili
etc.), precum și scopurile imorale și
potrivnice interesului general, pe care
unii le urmăresc.
O documentare elementară a „forumiștilor” în problemele dezbătute și
dezbaterile purtate pe un ton cât de cât
civilizat ar putea determina luarea lor
în considerare și capacitarea persoanelor instruite și responsabile în astfel de
dialoguri, care pot deveni cu adevărat
utile. Inclusiv a vânătorilor și pescarilor
sportivi care se respectă, cu certificate
medicale la zi, organizați potrivit propriei voințe în asociații neguvernamentale, responsabile de ocrotirea și
îngrijirea vânatului și peștelui din habitatele naturale, nu doar de împușcarea sau schilodirea vânatului și de
pescuitul de subzistență, pe unde pot,
când vor și cum se pricep. Așa cum stau
lucrurile însă, vânătorii și pescarii sportivi de omenie, care-și respectă tagma
din care fac parte, nu se amestecă. Pentru că „nu te poți pune cu prostul fiindcă
riști să rămâi la fel”, după cum repetă,
precum papagalul, administratorul/
proprietarul unui site gazdă al dezbaterilor vânătorești.
„Forumiștii” trebuie să fie convinși
că, datorită nivelului execrabil al discuțiilor colportate pe forumuri, în necunoștință crasă de situație, al expresiilor
triviale uzitate frecvent și al cuvintelor
obscene prea des folosite, riscă să fie
catalogați, la grămadă și pe bună dreptate, drept pleavă a societății onorabile
a vânătorilor și pescarilor sportivi. A societății în rândurile cărora au fost primiți prea ușor și de prea multe ori pe
ușa din spate. Și mai riscă să fie definitiv excluși, la propriu sau doar la figurat, din tagma acestora. Tagmă mai
greu de manipulat spre haos, prin astfel
de tertipuri mizere, decât alte categorii
de concetățeni. Un haos ce pare să convină pe moment numai braconierilor,
vânătorilor și pescarilor independenți
de toți și toate (de asociații gestionare
de fonduri cinegetice, de zone de pescuit recreativ-sportiv și de reglementări
în materie) și unor „forumiști”, care-și
pot da cu părerea ca să se simtă (și ei)
importanți și luați (de ei) în seamă, neînțelegând (unii) sau înțelegând foarte
bine (alții) ce fac.
Numai că toți vânătorii și pescarii
sportivi - corecți, independenți, braconieri sau „forumiști” - și celelalte categorii de persoane preocupate de vânat
și pește, precum și de vânătoare și pescuit sportiv, trebuie să realizeze că ostilitatea, confuzia și haosul instaurate
prin astfel de procedee moderne, dar
nedemne, nu servesc decât temporar
„băieților deștepți”, cu dare de mână.
Pe termen lung nu pot conveni însă nimănui. Deoarece confuzia, haosul și
ostilitatea în domeniul activității noastre comune, nu poate duce decât la
împuținarea vânatului și peștelui și,
implicit, la pierderea obiectului activității tuturor. Inclusiv al funcționarilor
publici responsabili în materie, care
par să achieseze sau să stimuleze
ideile „forumiștilor”.
Oare acest final îl doresc „forumiștii” vânători, pescari sportivi, precum
și cei ascunși în spatele lor?
La ordinea zilei COMPETI}II
Agenda competițională
internațională
MUGUREL IONESCU
În perioada 25 - 28 aprilie au avut loc, la Lisabona,
lucrările celui de-al 34-lea Congres ordinar și de alegeri
al Confederației Internaționale de Pescuit Sportiv
(C.I.P.S.). În calitate de membră C.I.P.S. din anul 1957,
A.G.V.P.S. din România, singura organizație națională a
pescarilor sportivi recunoscută interenațional, a fost
invitată să participe, prin adresa Secretariatului General
din 22 octombrie 2012.
Î
n temeiul atributelor prevăzute
în statut și pe baza mandatului
primit, dl. Teodor Bentu, Vicepreședinte al A.G.V.P.S. în ceea ce privește pescuitul sportiv, a fost delegat
penru a reprezenta A.G.V.P.S. și pentru a-și depune candidatura pentru
una dintre funcțiile de conducere,
tehnică sau economică, a C.I.P.S.
Lucrările Congresului, în plen și pe
secțiuni, în cadrul federațiilor constitutive, s-au desfășurat pe baza rapoartelor și a documentelor puse la
dispoziție de secretariatele generale
fiecărui reprezentant al națiunilor
participante. În cadrul F.I.P.S.-e.d., o
dezbatere intensă a avut loc în legătură cu atribuirea drepturilor de orga-
nizare a campionatelor mondiale,
unde concurența pentru aprobarea
nominalizărilor este foarte mare.
Campionatele mondiale de pescuit
sportiv, prin valețele lor economice și
de promovare a tradițiilor naționale
pe care le generează, au devenit
obiective importante pentru națiunile
membre, care candidează în fiecare
an pentru a obține cât mai multe nominalizări pentru astfel de evenimente.
Un obiectiv major al Congresului
l-a constituit alegerile pentru noul
mandat al Prezidiului C.I.P.S., precum
și alegerile pentru noile mandate ale
Comitetelor Directoare ale federațiilor
constitutive, respectiv F.I.P.S.-e.d.
(staționar), F.I.P.S. Mouche (muscă
artificială), F.I.P.S. Mer (mare).
Obiectivele delegatului A.G.V.P.S.
au fost foarte clare și foarte bine fundamentate și prezentate. Astfel, dl. Vicepreședinte Teodor Bentu a fost ales
membru al Comisiei verificatorilor de
conturi (Comisia de cenzori), a obținut, în cadrul Adunării Generale
F.I.P.S.-e.d., alocarea dreptului de organizare, pentru A.G.V.P.S. din România, al celui de-al 16-lea
Campionat Mondial de Pescuit la
Crap în anul 2014 și a consolidat poziția, deja recunoscută și respectată, a
A.G.V.P.S. în cadrul C.I.P.S. și al federațiilor care o formează.
În concluzie, prin activitatea desfășurată, prin relațiile și dialogurile
purtate la toate nivelele de reprezentare din cadrul C.I.P.S. și al federațiilor care o formează, s-a consolidat
imaginea A.G.V.P.S., de organizație
puternică, caracterizată prin seriozitate și angajare în dezvoltarea și promovarea pescuitului sportiv național
și a imaginii României în lume.
IUNIE 2013 | 27
COMPETI}II La ordinea zilei
Actualizarea regulamentelor
F.I.P.S.-e.d. 2013
MUGUREL IONESCU
În cursul lunii aprilie am
fost înștiințați, de
Secretariatul General
F.I.P.S.-e.d., despre
definitivarea actualizării
regulamentelor de pescuit
sportiv, pe discipline și
categorii, pentru anul
2013, discutate și aprobate
de Comitetul Director în
ședința din 16-17
octombrie 2012.
A
ctualizările anuale se fac ca
urmare a observațiilor transmise de reprezentanții Comisiei Tehnice F.I.P.S. –e.d., prezenți la
diversele campionate mondiale patronate de aceasta și se decid în cadrul
ședinței Comitetului Director, programată la sfârșitul fiecărui an competițional.
Reamintim cu această ocazie amploarea pe care aluat-o pescuitul sportiv competițional în cadrul F.I.P.S.e.d., prin diversificarea probelor și a
categoriilor. Astfel, această federație
organizează campionate mondiale și
internaționale pentru 14 discipline și
categorii:
• pescuit staționar, cu categoriile
TINERET (-U 14; -U 18; -U 23), SENIOARE, CLUBURI, NAȚIUNI, EUROPEAN, VETERANI, PERSOANE CU
HANDICAP;
28 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
• pescuit la răpitori - SPINNING din barcă, de pe mal și la black-bass
(biban american);
• pescuit la crap;
• pescuit la feeder (năditor)
• pescuit la păstrăv cu momeli natural (în alte țări, care au știut să-l protejeze, este permis!);
• pescuit pe gheață (la copcă).
Actulizarea regulamentelor au ca
scop înlăturarea unor deficiențe constatate în desfășurarea competițiilor din
anul respectiv și ridicarea nivelului de
performanță fără afectarea fondului
piscicol, a faunei acvatice și a mediului.
Vă prezentăm în continuare câteva
dintre cele mai importante completări
aduse Regulamentului oficial F.I.P.S.e.d. pentru probele imternaționale ale
campionatelor NAȚIUNI, CLUBURI,
SENIOARE, TINERET (- U14; - U 18; U 23 ) și VETERANI:
Art. 2 …în componența echipelor
naționale va fi admis un sigur concurent de altă naționalitate, care va îndeplini anumite condiții;
Art. 4 …lățimea minimă a parcursului trebuie să fie de 40 m;
…o eventuală repopulare va trebui
supusă aprobării Comisiei Tehnice
F.I.P.S.-e.d.; în orice caz, repopularea
va trebui făcută cu cel puțin 2 luni înaintea copetiției;
Art. 11 …c) utilizarea unui juvelnic
cu lungimea mai mică de 3,50 m, pe
durata ambelor manșe, se va sancționa
cu cartonaș galben și se va contabiliza;
Art.12 a) Utilizarea de pelete, boilisuri sau alte nade și momeli preparate prin presare ( aglomerare de
particulue ) este interzisă pentru nădire sau cârlig.
(va urma)
Pescuit cu muscă artificială
MUSC~RIT
Păstrăvii lui Trandafir
TITUS PINTEA
Recent luându-mi varga și
muștele, mânat de tainice
resorturi, am făcut un
periplu pe Drăgan și Valea
Iadului.
A
șadar într-o însorită zi de joi,
când așa zișii turiști sunt la
lucru, ajung în Remeți, unde
încerc să-mi achit taxa. Dar, aiurea, la
Ocol uși ferecate, deși s-ar părea că-i zi
de lucru, dar să nu calc legea, amân
partida pentru dupa amiază, când revin
din țara urșilor.
Așa că dau bice cailor putere și, sus
în tăria muntelui, fac un popas și mă
bucur de aerul pur. Plec apoi devale pe
Iad unde, la început de amurg, îmi întind șnurul cu un tandem de muște
deja consacrat, o potârniche închisă la
capat de forfac și o potârniche deschisă
la săltătoare, și încep pescuitul aval de
comună. În zona podului am un atac
viguros, iar în plasa minciogului popo-
sește, obosit, un minunat fântânel, ce
s-a predat după clipe plăcute de drill
vioi. Constat acum că în spate am admirator, nimeni altul decat omul cu țidula, pe care o achit și pescuiesc parcă
mai ușurat. Primesc sfatul că în șuvoiul
de sus mai sunt ceva pești viguroși, așadar urc vreo jumătate de kilometru, și
lansez sub un mal stâncos, de unde scot
doi curcubei ce au sărit la cele două
muște, împărțindu-și frățește prada,
așa că o rară dublură îmi pune la grea
încercare sensibila vargă, care-mi obosește parcă singură peștii vânjoși.
Ceva mai sus mai iau unul minunat. Din spatele meu, pădurarul, urcând șoseaua paralelă cu valea, zice
puțin contrariat: „De ce nu vă duceți
macar un pește, c-am văzut ca i-ați
țâpat îndărăt în apa?” Zic „Mai trebuie
și pentru vară!”. Știam că-n sărăcita
vale a Iadului, curcubeii, fântânelul, lipanii și indigenii, au crescut în ograda
lui Brade Trandafir care, din dragos-
tea ce-o poartă de decenii acestei văi,
a lansat din proprie avuție peștii crescuți în păstrăvăria din deal. Nu am
mai cunoscut alți silvici care, în cel
mai dezinteresat mod să facă ceva
pentru mama natură…
Seara coboară ușor pe vale și am
senzația că cineva întinde o uriașă perdea de negură. Îmi strâng varga și sculele, în timp ce o codobatură
neastâmpărată vine la o întindere de
braț, săltând din coadă, șiind parcă
despre omul ce șade pe colțul de piatră că e prieten. În acele clipe, privind
valea, brazii, stânca încărcată de lichenii seculari, l-am înțeles mai bine pe
Trandafir, și știu că tot ce l-a înconjurat din dărnicia CREAȚIEI, a fost și
este o parte a sufletului său, a însăși
existenței sale, de om al naturii, a crezului și omeniei. Mai tărziu, ajuns în
nebunia murdară a orașului, mă primește o lume străină, ce-și calcă în picioare propriul viitor…!
IUNIE 2013 | 29
TEHNIC~
Pescuit la crap
Digestia crapului
și preferințele sale
ALIN ȘTEF
Mulți pescari au observat de-a lungul timpului, datorită
filmărilor subacvatice, cum crapii scuipă momeala cu
aceeași ușurință cu care o și aspiră. Crapul este un pește
inteligent, cu memorie, spunându-se că are capacitatea
de a-și da seama de ceea ce nu este comestibil. El poate
refuza o nadă pentru că își poate aminti de o anume
aromă sau ingredient care se asociază cu momentul în
care a fost înțepat.
C
rapii cresc foarte repede în zonele în care apa este mereu
caldă și bogată în hrană. Ei pot
crește cu aproximativ 0,9 kg într-un
an, capacitate pe care o menține de-a
lungul timpului. Crapul chinezesc
poate mânca zilniz o cantitate de
hrană de până la 40% din greutatea sa
corporală. „Tenii” pot mânca zilnic
echivalentul greutății lor, transformat
în iarbă. În Marea Britanie, majoritatea
bălților au apa prea rece pentru a favoriza creșterea crapilor la capacitatea
lor maximă.
Ce preferă crapul?
La rândul lor, crapii au zilnic nevoie de vitamine, minerale, proteine,
aminoacizi, carbohidrați, uleiuri și
fibre. Ei pot mirosi aminoacizii emiși
de larvele de chironomide, raci sau
plante acvatice. Extractul de scoică cu
buza verde, extractul de varec , extractul de ficat și melasa conțin zaharoză
și aminoacizi pe care crapii sunt „învațați” să-i recunoască, pentru că au valoare nutritivă. Unii pescari folosesc și
alune (cum sunt alunele tigrate). În
timp ce alunele conțin lipide, zaharuri
și aminoacizi, acestea nu imită hrana
naturală care îi este oferită crapului.
Crapii pot găsi multe tipuri de nade
ca fiind atractive. Ei iubesc boiliesurile,
pâinea veche de câteva zile (cea care
se usucă și prinde crustă), nada bazată
pe carne, porumbul, aromele de fructe
(ingrediente ce conțin și vitamina C),
brânza mucegăită, făinurile de pește,
făina de soia, lactalbumina, caseina de
cheag, robin red-ul, cânepa și făina de
alge uscate. Cele mai bune ingrediente
sunt cele care emit mirosuri cunoscute
de crapi, sau care conțin altele ce le
imită. Atunci când un boilies nu reușește să-i atragă, o va face porumbul
artificial, el putând asimila orice fel de
aromă dacă este de bună calitate.
Cum digeră crapii mâncarea?
Pentru a ne da seama cum unele
nade sunt mai eficiente pentru crap
decât altele, trebuie să întelegem cum
funcționează sistemul digestiv al acestuia. Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală, care este căptușită cu o
membrană pliată, cu margini aspre.
Organul palatinal, special pentru încercarea hranei, se află în cerul gurii și are
numeroase celule gustative ce se găsesc până la esofag. Crapul prinde
mâncarea, aspirând apa în același
timp. Ceea ce simte și recunoaște drept
mâncare, trece direct în esofag, iar
ceea ce ia drept obiect necunoscut (în
cazul nostru cârligul), este eliminat.
Atenție! Crapul nu simte practic gustul, ci percepe doar un stimul chimic.
Aproximativ 97% din mâncarea ingerată de crap este eliminată din corp.
Spre deosebire de alte animale, crapii
nu au stomac. Procesul digestiv are loc
în intenstin, care este de două ori mai
mare decât corpul său. Diferite enzime
sunt secretate de pancreas de-a lungul
intenstinului. Tripsina si chimotripsina
30 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
sunt folosite pentru a descompune
proteinele. Acest „sistem” funcționează
cel mai bine în cazul în care acesta este
„aprovizionat” constant. Acesta este
motivul pentru care crapii caută încontinuu de mâncare. Pescarii ar trebui să
ia aminte și să folosească drept avantaj
dorința continuă de hrănire a crapului,
oferindu-i nadă în porții mici, dar dese.
Din păcate, digestia crapilor este
deficitară. Ei pot mânca pâine și porumb dulce, dar le este foarte greu sa
le digere, mai ales dacă acestea sunt
uscate. Fibrele, în especial ierburile și
lucerna, sunt importante pentru că
permit intestinului să se afle mereu în
„mișcare”. Viermii și larvele sunt parțial digerați și păstrează intestinul activ
și sănătos. De asemenea, crapii vor ingera nămol și alte detritus-uri nedigerabile pe care le găsesc, putând astfel
bneficia de o paletă mai largă de elemente de hrănire.
Sugestii în legătură cu nada
folosită, în raport cu anotimpul
Având o bază de informații despre
digestia și modul de hrănire a crapilor,
cea mai rapida variantă de nadă pe
care am putea-o sugera ar fi o nadă
aromată și ușor de digerat. Există însă
și excepții care întăresc regula. Nu trebuie să uitați că nada cu care prindeți
pe un lac s-ar putea ca în altă parte sau
altă zi să nu dea rezultate. Scuze pot fi
multe, iar printre ele se poate număra
și anotimpul în care pescuiți. Pescarii
ce-și prepară singuri nada folosesc, de
obicei, ingrediente cât mai solubile
pentru lunile din an în care temperatura apei nu trece de 7-8 grade Celsius.
De-a lungul verii, când peștii sunt mult
mai activi, este recomandat să folosim
mult mai multă proteină în nadele
noastre. Ca fapt divers, crapii mari,
așa-zișii „dulapi”, au nevoie de mai puțină proteină decât ciortanii.
Alegerea ingredientelor introduse
în nadă este practic necesară din cauza
schimbărilor de temperatură ale apei,
de-a lungul celor 4 anotimpuri. Totodată, în apă mică, pescarul ar trebui să
folosească nadă și cârlige mai mici.
Adâncimea apei este foarte importantă
atunci când vine vorba de localizarea
crapilor în funcție de anotimpuri. O
adâncime de 1,2-1,8 metri este excelentă primavara și pe ea trebuie insistat în aceste luni, aici apa încălzindu-se
mai repede.
O altă situație este aceea când crapii, din diferite motive, nu se hrănesc.
Prima tentație ar fi să nădiți mult. Primavara, de exemplu, eu prefer varianta, amintită mai sus, cu nadă
puțină, dar oferită la intervale regulate
Acest lucru îl puteti face foarte bine folosind momitoarele, reîmprospătând
nada de pe ele odată la 30-45 de minute. Puteți de asemena să încercați și
momeli cu flotabilitate, precum popup-urile, plasticele și monturile de tip
snowman. Fir întins!
PUBLICITATE
TEHNIC~
Pescuit la răpitor
Bibaniada
SAU CUM SĂ PRINZI PEȘTE DUPĂ PEȘTE
ANDREI ZABET
Bibanul este, fără îndoială,
peștele-școală al multor
începători într-ale
pescuitului la răpitor, dar
rămâne și după aceea
preferatul multor pescari
de-a lungul vieții lor
halieutice. Motivele sunt
multiple, de la frumusețea
acestui pește, la puterea și
îndârjirea cu care luptă,
raportate la dimensiunile
sale și până la plăcerea de
a-l prinde unul după altul,
căci bibanul e un pește
de... „gașcă”, care vânează
în grup. Ca să nu mai
pomenim multitudinea de
năluci și tehnici prin care
putem aborda fiecare
„bibăneală”.
32 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Cum și cu ce?
Putem prinde bibanul cu echipament de muscărit, la streamere sau
muște de suprafață, cu plastice de tot
felul, montate pe jiguri de mici dimensiuni și gramaje reduse, din categoria
Ultra Light, cu năluci de reacție din categoria voblerelor cu barbetă sau a
celor fără, dar vibratile, a lingurilor, a
spinnerbaiturilor și multor altora.
Totul este să încercați metode cât mai
variate, pentru că bibanul este receptiv la o multitudine de prezentări, singura limită fiind propria voastră
imaginație și încrederea în nălucile de
la capătul firului.
Echiparea la distracție
Dacă doriți semnul de echivalență
maximă între pescuitul bibanului și
distracție, ecuația e musai să includă
echipamentul din categoria de putere
Ultra Light, adică o lansetă capabilă să
lanseze între 1 și 5 sau 6 grame, o mulinetă de mici dimensiuni, dotată cu fir
textil sau monofilament de diametre
reduse. În ceea ce mă privește, am renunțat la echipamentul de spinning de
mulți ani și folosesc exclusiv baitcasting-ul, de când cu proliferarea noului
curent Bait Finesse, care a dus performanțele mulinetelor de baitcasting la
egalitate cu cele de spinning, în plaja
de gramaje Ultra Light... însă un ansamblu de spinning pentru biban
poate fi achiziționat cu costurile relativ normale, în comparație cu o mulinetă dedicată de Bait Finesse, care se
învârte în jurul unor sume mult mai
mari.
Care sunt caracteristicile principale
ale lansetei de bibăneală? Vârful cât
mai flexibil, dacă se poate cu blector
N~LUCILE MELE FAVORITE
Sunt, nu neapărat în această ordine, ci în funcție de preferințele bibanilor, de adâncimea apei și de structurile de pe substrat, plasticele moi de
dimensiuni reduse, montate pe jiguri între 1,2 și 3 sau maxim 5 grame, cicadele Ecogear de 3,5 și 5 grame, voblerele de adâncime medie de genul lui
Jackall Diving Chubby sau Jackall Squirrel 67 Suspending și nu în ultimul
rând, spinnerbait-urile. O categorie aparte o constituie voblerele vibratile
Jackall TN 50, dar pe acestea le folosesc doar când găsesc bibani de dimensiuni mai mari, pe ape mai adânci, toamna și spre finele ei.
(grafit plin), capacitatea de a lansa
greutăți cât mai mici și acțiunea - cea
rapidă este de preferat pentru nălucile
latente, însă o acțiune Regular sau
Moderat Rapidă adaugă o versatilitate
mai mare în prezentarea unei game
cât mai extinse de năluci.
Firul este bine să fie cât mai subțire, dar diametrul acestuia depinde și
de mediul în care pescuiți. Evident că,
în zonele cu agățături frecvente și obstacole în apă, este de preferat un
multifilament de 8 – 10 lbs., mai rezistent decât monofilamentele și, foarte
important, mai subțire decât acestea
din urmă. Personal, folosesc noul multifilament Sunline Momentum 4x4 de
10 livre care, la această rezistență, nu
foarte mare, are un diametru extrem
de redus, de aproximativ 0,16 mm.
Nălucile de succes
La început de vară, când bibanii
sunt agresivi, cicadele au dat întotdeauna rezultate excelente, fie recuperate cu pauze pe substrat, fie
aproape continuu, între ape. Atunci
când bibanii sunt mai puțini activi și
mai mofturoși, căci li se întâmplă până
și lor să aibă perioade mai puțin faste,
plasticele de dimensiuni „micro”, cu o
prezență discretă în apă, răspund perfect întrebării zilei „Bibanii sunt aici,
dar nu mănâncă. Bun, și noi cum și cu
ce îi prindem?”.
Finețea prezentării este un factor
decisiv în economia partidei, atunci
când vreți să prindeți pește după
pește, la fiecare lanseu. Odată ce ați
dat de cârdul de biban, rămâneți în
zonă căci, cu echipamentul și nălucile
potrivite, distracția este garantată.
IUNIE 2013 | 33
DE SEZON
Pescuit la Marea Neagră
Chefali la sfat de taină
MUGUREL IONESCU
Odată cu încetarea perioadei de prohibiție a pescuitului, apele naturale neamenajate au
reintrat în circuitul halieutic tradițional. O atracție deosebită o reprezintă Marea Neagră,
care prezintă, în această perioadă, fără mii de scăldători, sute de ambarcațiuni de
agrement, și zeci de skijet-uri care să-i tulbure undele, condiții ideale pentru apropierea
peștilor de plaje. De locurile cu apă mai puțin adâncă și mai liniștită, care se încălzește
mai puternic la început de sezon estival, va profita și… chefalul!
S
pecie marină, dar care pătrunde și în lacurile litorale
salmastre și chiar în cele dulci,
chefalul trăiește în părțile calde și
temperate ale celor trei mari oceane
și în mările învecinate lor. În România
îl întâlnim pe tot întinsul litoralului.
Majoritatea exemplarelor autohtone iernează pe coasta Bulgariei. Primăvara, cârdurile de chefali se
îndreaptă spre nord și se apropie de
țărmul nostrum la sfârșitul lunii aprilie și în mai. Ei sosesc, în număr mare,
abia în iunie și se aglomerează în golfurile și lagunele cu apă liniștită, în
curs de încălzire.
Dintre cele patru specii ale ordinului Mugiliformes, care trăiesc pe litoralul românesc, labanul, singhilul,
osreinosul și platarina, vom prefera
labanul, care poate ajunge la 65 cm și
3,5 kg.
Fiind un pescuit mai puțin obișnuit pentru pescarii „din țară”, este
necesară o perioadă de pregătire
practică, în care observarea directă se
va completa cu trucurile „furate” dela
localnici sau, în cele mai fericite cazuri, cu sfaturile acestora. Ne-am informat, am spionat, și suntem în
măsură să vă prezentăm câteva… sfaturi pentru pescuitul, cu șanse, a chefalului!
Alegerea locului de pescuit
Se face, în primul rând, observând
aglomerările de pescari localnici. Observațiile vor fi completate cu studierea configurației malurilor. Plajele
pustii, fără curenți sau valuri semnificative, golfurile adânci sau structurile
care înaintează cât mai mult în mare,
diguri, anrocamente sau stabilopozi,
oferă prima șansă pentru pescuitul
propus.
Echipamentul de pescuit
Principala lui caracteristică trebuie
să fie robustețea. Vergi cu acțiune de
vârf, lungi de 4,20-4,80, echipate cu
mulinete având capacitate mare de
stocare a firului au, ca obiectiv principal, aruncarea la distanțe mari sau
foarte mari, 80- 100 m, a monturilor.
Nu sunt recomandate vergile destinate pescuitului la crap, datorită rigidității lor specifice, corespunzătoare
dimensiunilor capurilor și sistemului
de semnalizare a trăsăturilor. În cazul
nostru, vârful trebuie să semnalizeze
acțiunea unui pește de dimensiune
medie și să nu-l facă să renunțe la momeală printr-o rezistență care să-i
dea de bănuit
34 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Linia de pescuit
Este specială, caracteristică acestui
pescuit, formată dintr-un plumb de
peste 50 g, prevăzut cu protuberanțe
și două cârlige cadmiate, cu tijă lungă
și curbură largă, atașate prin intermediul unor plutitoare viu colorate. Elementele componente sunt legate pe o
„linie de forță”, constând dintr-un fir
cu lungimea de 7- 10 m și diametrul
de 0,40- 0,45 mm, legat în prelungirea firului de pe tambur. Acesta are ca
scop preluarea șocurilor în momentul
lansării și facilitarea obosirii și scoaterii peștilor. Forma plumbului are
rolul de a împiedica rostogolirea liniei
sub influența valurilor și curenților,
iar plutitoarele asigură flotabilitatea
și buna vizibilitate a momelii din cârlige.
Momeala folosită
Este, în exclusivitate, miriapodul
marin Nereis, cunoscut sub numele
popular de „râmă de mare”. Având în
vedere dificultatea procurării lui,
aveți două alternative. Cea simplă,
dar costisitoare, prin achiziționarea
dela localnici. Cea dificilă, căutându-l
prin forțele proprii, pe platformele și
în golfurile cu apă liniștită din apropierea țărmului, unde trăiesc în sedimentele organice depuse sub stratul
superficial de nisip.
Tehnica pescuitului
Se lansează montura cât mai puternic în larg, după încărcarea cârligelor, pe toată lungimea lor, fără a lăsa
nici un capăt liber al momelii.
Se așează varga pe un suport înalt,
care să permită observarea mișcării
vârfului când peștele trage, manifestată printr-un tremur sacadat, diferită
față de cea lină și continuă, provocată
de valuri sau curenți. Veți avea surpriza de a agăța și câte un stavrid. Nu
veți regret, este la fel de gustos.
Reamintindu-vă ca dimensiunea
minimă legală pentru reținerea chefalului este de 25cm și că pescuitul
sportiv trebuie să fie o activitate protecționistă, cu păstrarea în condiții
optime a capturilor legale și eliberarea celor subdimensionate, vă asigurăm că nu veți regreta încrederea
acordată unui…sfetnic de taină!
Brichete din chefal cu maioneză
Gastronomie pescărească
MAMA PAȘA
Pește marin, cu carnea albă
și extrem de gustoasă,
chefalul poate fi preparat
după rețetele clasice, dar
valoarea sa va crește dacă va
fi pregătit după o rețetă
specifică, precum cea care
urmează.
Ingrediente: 2-3 chefali potriviți ca
mărime- 25 cm/800 g, 250 ml vin alb
sec, 150 ml ulei de măsline, 15 boabe
de piper, 3 frunze de dafin, o lingură
boia de ardei dulce, 10-15 măsline
negre. Pentru maioneză: un ou, ¼ l ulei
de floarea soarelui, 3 căței de usturoi.
Pentru ornat: salată verde, pătrunjel
verde, gogoșar sau ardei capia.
Preparare: se curăță peștii de solzi,
se eviscerează și se filetează. Fileurile
obținute se pudrează cu sare și se lasă
3 ore la rece, după care se scot, se
clătesc și se așează în tava de la
aragaz. Peste ele turnăm un amestec
format din vin, ulei de măsline, boabele de piper, frunzele de dafin, boia
de ardei și foarte puțină apă, până la
acoperire. Se bagă în cuptor, la foc
scăzut, timp de 30 de minute, după
care se scot, se răcesc și se zvântă. În
acest timp pregătim o maioneză clasică, la care adăugăm pasta rezultată
din zdrobirea usturoiului.
Servire: tăiem fileurile în bucăți, dimensionate astfel încât să ajungă pentru toată lumea, dar să mai rămână și
pentru oaspeți, după care le așezăm pe
vasul de prezentare, pe un suport din
salată verde, înfipte într-o scobitoare
împreună cu o măslină neagră „uriașă”, decorăm brichetele cu maioneza
preparată special și le ornăm cu frunze
de pătrunjel și felii de gogoșar sau
ardei capia. Tradiționalul aligote îi va
spori savoarea. Poftă bună!
IUNIE 2013 | 35
DE SEZON
Pescuit la clean
Valea Vișagului
MARIN GRUIA
Aurel Pașcalău este un adevărat localnic din satul
Săcuieu. A copilarit în aceste locuri, pe aceste pâraie și le
cunoaște toate cotloanele. De-a lungul drumului spre
căsuța mea de vacanță, pe vechiul drum spre muntele
Vlădeasa, el are casa părintească (acum nelocuită) și o
parcelă de fâneață pe pârâul Ordincușa, astfel încât îl
întâlnesc de multe ori la cosit sau la aranjatul fânului.
C
u timpul s-a înfiripat între noi
o simpatie reciprocă, prilejuită
în special de pasiunea noastră
comună, pescuitul. Îmi povestește adeseori despre lucruri aproape incredibile
legate de abundența peștilor în aceste
pâraie în trecutul mai îndepărtat. Din
păcate, acum au rămas tare puțini
pești, câteva mrene de munte, iar vara
cleni care urcă din Criș. Fiind de obicei
ocupat cu treburile gospodăreși, îmi
vinde câte un pont legat de cam pe
unde aș putea încerca, cu undița, în
condițiile momentului respectiv.
Odată mi-a spus că pe valea Vișagului sunt două mrene frumușele și
mi-a spus și unde. M-am dus și întradevăr, le-am prins cu greieri, exact în
acele locuri. De data aceasta, după ce
m-am plâns că n-am prins nimic de câteva zile, după un moment de ezitare,
mi-a spus că tot pe valea Vișagului
există un colț de piatră care iese exact
din mijlocul firului de apă, fără nimic
interesant din punct de vedere pescăresc, dar sub stâncă este o groapă, un
cotlon adânc în care poți să-ți bagi
mâna până la umăr. Acolo, de-a lungul
timpului, el a prins cleni tare frumoși
și crede că și acum, pe canicula asta,
trebuie să fie ascuns (tupit, cum spune
el) unul mare. L-am ascultat și acum.
Am găsit până la urmă locul cu pricina, am pus în cârlig un cosaș - țăpoi,
cum zic localnicii, mare și gras și am
încercat să-l las sub colțul de stâncă.
Dar apa nu stătea deloc ci fugea rapid
și înspumat într-un șuvoi mic, dar pu-
36 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
ternic și-mi ducea imediat momeala la
vale. M-am tot gândit cum să fac să
ajungă cosașul în cotlon. Am revenit cu
o montură fără plută, doar cu un
plumb mare, găurit astfel încât firul de
nylon să poată culisa ușor. Am lăsat cu
atenție plumbul chiar la baza pietrei și
s-a așezat bine, dar momeala ușoară
era scoasă la vale de șuvoi. Atunci miam tăiat o crăcană dintr-un alun cu
care am sprijinit plumbul și l-am introdus cu grijă, împreună cu cosașul, sub
stâncă, în cotlon, cam o jumătate de
metru.
Apoi am așteptat un timp și neobservând nici o mișcare, am scos cu
emoție undița. Nimic. Am repetat operațiile de mai multe ori, tot fără succes.
A doua zi, l-am căutat pe Aurel pe tarlaua lui și i-am povestit totul. Mi-a spus
să mai înerc, dar înainte de a mă apropia de loc, să fiu foarte precaut, să nu
tropăi și să introduc crăcana foarte lent
și cu băgare de seamă, să stau apoi nemișcat cel puțin un sfert de oră înainte
de a scoate undița. Mi-a mai spus
că cel mai bine ar fi să aștept până vine
o vreme cu ploaie, când apa crește și
începe să se murdărească puțin, iar în
cârlig să pun un scorobete sau o râmă
albă din mal. Dar cum nu era nici un
semn de ploaie, în aceeași după
amiază m-am dus din nou.
Am fost foarte precaut, am stat apoi
cuminte vreo douăzeci de minute,
după care am scos undița cu o ușoară
smucitură și speranță nemărturisită. Și
speranța s-a adeverit, smucituri puternice m-au făcut să sar în picioare cu
gândul de a încerca să scot peștele
ferm, dar fără să-l forțez. Dar imediat
am simțit că firul s-a agățat în ceva răgălii din cotlon. Simțem slab că peștele
este încă pe fir. Am lăsat firul moale și
liber, m-am dezbrăcat și am intrat în
apă, cu firul în mână. Apa era călduță
și m-am apropiat încet, încet de stâncă.
Mi-am introdus brațul în cotlon și, în
vegetația de acolo, am atins peștele
care s-a zbătut brusc și firul s-a rupt….
După cum mi s-a părut la atingere era
un clean alunecos de aproape un kilogram!
Revenit la Cluj, m-am tot gândit
cam cum aș putea să reiau acțiunea cu
șanse mai mari de reușită. Dar, după
aproximativ trei săptămâni, când mam reîntors pe Valea Vișagului, am
constatat cu amărăciune că drumul Vișagului a fost reamenajat și lărgit, iar
buldozerele au răsturnat spre pârâu
tone de pământ și bolovani, vegetație
și copaci, prăvălindu-i peste apă. Un
adevarat dezastru. A fost afectat și
locul cu pricina, așa că mica mea aventură pescărească s-a încheiat aici.
Echipament
ACCESORII
Mici accesorii necesare
în pescuitul la spinning
DORU DINEA
Pe lângă sculele de pescuit strict necesare pentru
prinderea unor anumite specii de pești, de un real folos
sunt și micile accesorii aferente stilului de pescuit pe care
îl practicăm. Aceste accesorii nu ocupă mult loc în
bagajul nostru și nici nu necesită o investiție prea
costisitoare.
P
entru pescuitul la spinning am
ales să vă prezint, din punctul
meu de vedere, cele mai de
folos accesorii care nu sunt legate de alcătuirea liniei de pescuit.
Cleștele cu vârful curbat este foarte
util pentru a extrage ancora sau cârligul din gura peștilor răpitori dar din
pacate, uneori, și din mîna noastră,
atunci când nu suntem atenți. Ne mai
este de folos pentru a îndrepta ochetul
din față al unui vobler pentru ca acesta
să evolueze corect prin apă. În unele
cazuri, după prinderea unui pește mare
sau agățarea într-un obstacol, este posibil ca acest ochet să se îndoaie spre
dreapta sau stânga fapt ce determină
evoluția pe o parte a nălucii. Tot cleștele ne ajută să aducem la forma inițială ancorele sau cârligele nălucilor
când acestea sau desdoit.
Dezagățătorul se poate confecționa
de orice pescar din sfoară subțire cu
diametrul de 2-3 mm și cu lungimea de
aproximativ 15 m, câțiva plumbi de 2030 gr. bucata, minim 7-8 ancore mai
mari și câteva inele despicate. Se
atârnă pe fir una din ancore pe două
din cele trei piciorușe și se coboară dezagățătorul încet, către nalucă, când
aceasta e agățată, dând drumul încet la
sfoară din mână. În tot acest timp, cu
cealaltă mână, vom ține lanseta orientată cu vârful în sus pentru ca partea cu
ancore și plumbi a dezagățătorului să
poată să coboare până la năluca și obstacolul în care este prinsă, după care
tragem de sfoară pentru a reuși să dezagățăm năluca sau chiar, dacă se
poate, să aducem la mal obstacolul cu
tot cu nalucă. În felul acesta eu am reușit să salvez multe năluci în cazurile
când sau agățat în obstacole nu foarte
departe de mal. Este un accesoriu
foarte important pentru că ne poate
salva multe năluci, mai ales că prețul
acestora a crescut foarte mult.
Foarfeca pentru firele monofilament sau textile, este utilă și în cazurile
când ni s-au agățat în haine vreo ancoră sau cârlig.
O bucată mică de piatră abrazivă
folosește pentru ascuțirea cârligelor sau
ancorelor; de multe ori, după o folosință îndelungată sau din cauza agățărilor prin obstacole, ascuțișul acestora
se deteriorează, iar din aceasta cauză
putem avea multe rateuri la înțeparea
peștilor răpitori. Piatra abrazivă sau
eventual o pilă mică, de calitate, ne
scapă de aceste neajunsuri.
Pentru a îmbunătăți aspectul nălucilor, de un mare folos sunt creioanele
tip marker permanent. Personal folo-
sesc pe cele de culori negru, roșu, argintiu, auriu, galben și verde. Se pot folosi pe orice tipuri de năluci și sunt
foarte rezistente la apă.
O sticlă mică cu spirt sau alcool și o
bucată de material textil sunt de folos
pentru a schimba de mai multe ori aspectul nălucilor, deoarece culorile de la
markerele permanente se șterg cu substanțe cu alcool. Menționez că singurele năluci care se pretează mai puțin
la coloratul cu marker permanent, sunt
nălucile moi, adică cele siliconice.
Patentul multifuncțional se dovedește de mare folos în situații de criză.
În special în pescuitul la spinning, mulineta este foarte solicitată și exista posibilitatea ca uneori să se defecteze. Cu
capetele de șurubelniță stea și plată de
la acest patent putem interveni să o reparăm chiar pe malul apei. De asemenea, ne mai este de folos pentru a
remedia și alte defecte de la celelalte
scule de pescuit, în cazurile în care se
ivesc.
O sfoară de 3-4 mm diametru și o
lungime de minim 8-10 m este utilă
pentru a ține peștii în apă. Se introduce
un capăt al sforii prin gura peștelui și se
scoate pe la una din branhii, se leagă,
iar celălalt capăt se prinde de un suport
la mal. În felul acesta, până la plecarea
noastră, peștele se va păstra viu.
Căscătorul ne va fi de folos pentru
a ține gura deschisă la peștii pe care îi
prindem, în special la știucă, pentru a
reuși să extragem ancora sau cârligul
nălucii atunci când acesta se află foarte
adânc în gura peștelui.
De un mare ajutor pentru scoaterea
peștelui din apă este lip grip-ul. Se
prinde cu acesta peștele de partea de
jos a gurii iar scoaterea din apă este
mult mai sigură, eliminând pericolul de
a ne prinde în mâini ancorele nălucilor.
Și, ca un ultim accesoriu pentru
pescuitul la spinning, eu recomand
plasa termoizolantă, care ne va ajuta la
transportul peștilor fără ca aceștia să se
altereze. Pentru cazurile când temperaturile sunt foarte ridicate, se pot folosi și una sau doua sticle de 0,5 litri cu
apă congelată, pregătite în prealabil de
acasă, pe care le introducem în plasă,
lângă peștii pe care îi transportăm. Fir
întins și partide de pescuit relaxante,
fără evenimente neplăcute!
IUNIE 2013 | 37
PROFIL
Pescuit de sezon
Copiii și pescuitul
CRISTIAN MANOLESCU
Vreme de vară cu zile senine și soare darnic, un timp perfect pentru o evadare din
cotidianul citadin. Și unde altundeva ne-am putea îndrepta pașii decât spre litoralul,
este drept cam aglomerat, dar însorit și plin de farmecul timpului de vacanță. După
nelipsitul „bun găsit litoral” și o plimbare pe faleză, am ales să facem o ieșire pe locuri
mai liniștite decât zgomotoasele plaje, să vedem ce se mai întâmplă și cine mai dă la
pește la danele vechi de lângă Agigea, nu departe de Eforie Nord.
P
entru orice eventualitate, ca de
obicei de altfel, am pus și câteva
mulinete, două lansete și trusa
cu accesorii pentru pescuit la mare.
Când au văzut pregătirile, copii prietenilor nu s-au mai dezlipit de mașină și
uite așa am completat echipa pentru
scurta ieșire pe malul mării. Cum ar fi
38 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
putut Eva și Milan să rateze o așa ocazie. Locuri noi, digurile cu stabilopozi,
scoicile și, cine știe ce alte noutăți ce așteaptă să fie descoperite.
Liniștea dintre diguri
Am ajuns destul de repede, am
lăsat mașina și am pornit de-a lungul
primului dig. Liniște de jur împrejur,
mare calmă, cer albastru pătat de albul
pescărușilor nelipsiți din peisajul dupăamiezelor de vară. Câțiva pescari, instalați confortabil printre pietrele
digului și stabilopozii din beton, își încercau norocul la guvizi și la chefali.
Am făcut o plimbare „de recunoaștere”
și apoi ne-am apropiat să aflăm ce mai
este nou, ce și la ce se prinde zilele
acestea și cum mai merge pescuitul la
mare în general. Copiii erau deja prinși
de noutatea locurilor, urcau și coborau
pe stâncile digului, adunau cochilii sidefii, fără a părea interesați de ce făceam noi alături de pescari. Se
prindeau guvizi și, mai rar, câte un chefal, nu prea răsărit. Și chiar dacă nu
spuneau, pretinzând că guvizii erau
ținta numărul unu, tot chefalul părea
să fie atracția și țelul principal al celor
aflați pe dig. Nu desfăcusem sculele de
pescuit, voiam mai întâi să luăm „pulsul” și apoi mai vedeam noi. Nici momeală nu aveam, ne gândisem
eventual la niște scoici scoase de pe
pietre dacă era să dăm la guvizi. Timpul după amiezii trecea liniștit iar vremea era de partea noastră.
Pofta vine văzând
După ce am aflat noi „ce și cum” neam întors la mașină și am scos echipamentul de pescuit. Cum nu aveam
râme de mare, ne-am apucat să căutăm
scoici pe pietre. Destul de anevoios,
printre bolovanii uriași ai digului, iar
apa era destul de adâncă pentru a intra
să le căutăm. În fine ne descurcăm, și
începem să facem monturile pentru
lansete. Reușim în sfârșit să avem totul
pregătit, lansăm și trecem la așteptare.
Nimic spectaculos deocamdată. Eva și
Milan mai văzuseră pescuit la guvizi,
chiar și încercaseră odată dacă țin bine
minte, fără a fi prea entuziasmați. Un
plumb, o plută, carnea de scoică din
cârlig, iar la final guvidul, un pește...
„nu prea frumos”, din păcate. Între
timp, tot mutându-se din loc în loc
printre pietrele digului, ajunseseră
lângă unul din pescari. Și, coincidență
fericită sau pură întâmplare, acesta tocami scotea din apă un chefal. Surprinși, s-au oprit. Argintul viu din cârlig
își oglindea lucirile solzilor la capătul
monturii cu plută colorată la cârlig.
Hmm…, ceva nou, cu totul nou. Și peștele era chiar frumos…! Îi priveam și
vedeam cum, de data aceasta, pescuitul
părea altceva pentru ei. Au intrat repede în vorbă cu pescarul și s-au așezat
confortabil alături de el. Uitaseră parcă
de pietre, scoici lucitoare și cățăratul pe
stabilopozi….
Cum se naște o pasiune
Nu a trecut mult și ne-am trezit cu
ei lângă noi. „Voi la ce dați ?” ne-au luat
la întrebări. „Păi de ce la guvizi și nu la
chefali ca nenea de acolo?” Hmm... știau
deja și numele peștelui…
„Păi, nu avem râme de mare…” am
încercat noi un răspuns. „Și nu putem
să dăm și noi la chefal…?” Păreau dea dreptul dezamăgiți. În trusă aveam
și monturi pentru chefal, dar nu
aveam râme de mare. Ar fi fost poate
cea mai bună ocazie de a le stârni interesul pentru o nouă pasiune, pescuitul. Așa ceva nu putea fi trecut cu
vederea. Am luat o cutie de plastic,
m-am dus la vecinul cu pricina și i-am
explicat situația. Știm cu toții că râmele de mare se găsesc tot mai greu
în utimul timp și sunt și foarte
scumpe. Dar ce mai conta, i-am dat cât
a cerut și, victorie, am revenit cu prețioasa momeală. Să fi văzut bucuria
din ochii lor... Am schimbat monturile,
am pus momeala și, lanseu pentru
chefali. Nu s-au mai clintit de lângă
noi. Timpul trecea iar soarele cobora
încet spre linia îndepărtată a orizpntului. Am prins în după amiaza aceea
chiar și un chefal. L-am scos din cârlig
și i-am lăsat să îl studieze pe îndelete.
La un moment dat s-a zbătut un pic
mai tare și a scăpat printre pietrele digului, înapoi în apă. „Oricum i-am fi
dat drumul!”, a venit imediat replica….
„O să prindem noi alții... Și vrem și undițe și cârlige cu plută pentru chefali,
pentru că o să mai venim aici, nu-i
așa…?” Iar briza mării a luat cuvintele
să le poarte pe valurile nesfârșite peste
care, încet, încet, cobora seara….
IUNIE 2013 | 39
noutăți
de prin magazine
ENERGOFISH
Fir CARP EXPERT
Carbon 1.000 metri
Carp Expert Carbon este unul din firele de mare tradiție, recomandat
pentru pescuitul la crap. Numit popular CARBON, datorită culorii sale închise, firul nu conține de fapt acest element în compoziție. Firul este folosit
cu succes pentru pescuitul în ape adânci deoarece, datorită densității sale
ridicate, firul coboară rapid în masa apei, ajungând repede în apropierea
substratului. Este un fir fără memorie, recunoscut pentru suplețea și rezistența sa la nod, dar și la abraziune și uzură. Culoarea închisă,
negru/maron, permite camuflarea perfectă a firului, atât în masa apei, cât
și în apropierea substratului.
ENERGOFISH
Cârlige Kamasaki P806BN
KAMASAKI
P806BN
sunt
recomandate pescuitului la crap. Se
poate folosi montura cu plumb fix, iar
momeala poate fi atașată la cârlig fie
pe fir de păr, fie cu anou. Cârligele au
tija dreaptă și curbura largă, mai pronunțată, o caracteristică ce facilitează
autoînțeparea. Cârligele pot fi folosite
cu rezultate foarte bune și la pescuitul
carasului.
Kamasaki P806BN sunt disponibile într-o gamă largă de mărimi dela
1la10. Culoarea cârligelor la toate
mărimile, este black Nikel.
ENERGOFISH
Viermișori din silicon
Carp Expert
ENERGOFISH
Valigeta Fishing
Box K3 Comet
Valigeta a fost concepută
pentru păstrarea-transportul accesoriilor de pescuit staționar sau
la răpitor. Compartimentarea ergonomică permite stocarea a 4
cutii glisante, iar la partea superioară are un compartiment mai
încăpător pentru articole de dimensiuni mai mari, de exemplu
mulinete, role de fir de 300 m, etc.
Dimensiunile valigetei sunt:
lungime 27 cm, lățime 16 cm, înălțime 25 cm.
Valigeta este confecționată din plastic
rezistent, incasabil și este prevăzută cu
mâner ergonomic pentru transport.
40 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Viermișorii din silicon sunt o momeală ce poate fi folosită cu succes în
pescuitul la crap, caras și alte specii de
pești. Se pot păstra foarte ușor deoarece nu trebuie ținuți refrigerați pe
timpul anotimpului cald. Sunt disponibili în mai multe variante de arome:
miere, vanilie, căpșună, usturoi, scoică
și cu aromă specifică pentru caras.
Pe capacul posterior al cutiei sunt
prezentate instrucțiuni pentru prezentarea momelii pe cârlig. Viermișorii
din silicon sunt disponibili în cutii cu
câte 20 de bucăți cu aceeași aromă.
mica publicitate
IULIE 2013
VÂNZ~RI
Calendarul solunar este calculat conform orarului de vară!
ZIUA
ÎNCEPUTUL PERIOADEI
FAVORABILE PESCUITULUI
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
6.12
0.15
1.12
2.09
3.04
3.56
4.47
5.43
6.39
0.45
1.39
2.27
3.21
4.16
5.09
5.52
6.48
0.11
1.01
1.57
2.56
3.49
4.47
5.45
0.35
1.21
2.06
2.57
3.49
4.47
5.43
L
M
M
J
V
S
D
L
M
M
J
V
S
D
L
M
M
J
V
S
D
L
M
M
J
V
S
D
L
M
M
12.43
6.58
7.53
8.51
9.47
10.38
11.27
12.15
12.51
5.41
6.32
7.25
8.16
9.14
10.12
11.09
12.11
6.49
7.38
8.25
9.13
10.11
11.08
12.18
6.19
7.07
8.05
9.03
10.01
10.57
12.08
18.29
12.42
13.36
14.31
15.26
16.21
17.14
18.11
19.07
12.24
13.14
14.06
14.57
15.52
16.41
17.35
18.23
12.31
13.22
14.10
14.59
15.47
16.24
17.13
12.57
13.44
14.35
15.27
16.14
17.09
18.03
19.21
20.16
20.57
21.43
22.39
23.31
24.26
18.05
18.57
19.51
20.42
21.39
22.21
23.18
19.13
20.08
20.57
21.36
22.21
23.19
18.41
19.32
20.17
21.14
22.12
23.11
-
FAZA LUNII
SOARE
RĂSARE APUNE
Vând carabină IJ 58, calibrul .222
Rem, preț 1.000 lei, și carabina calibrul .22 Hornet, marca Cugir, preț
1.500 lei. Tel: 0766-449.471
Vând armă de vânătoare de fabricație
belgiană cu țevi damaschinate, cu mici
incrustații de aur, peste 100 de ani vechime. Buzău. Tel: 0726-760.405
L.N.
5.39
21.02
Vând carabină semiautomată Merkel
SR1, 300WM, lunetă HJB cu nitrogen
1,25-4,5X26E, punct roșu, prindere rapidă. 2.300 €. Tel: 0744-697.200
Vând armă de vânătoare cal. 12, IJ 58
sau la schimb pentru o armă de vânătoare cal. 20. Tel: 0721-741.589
P.P.
5.46
20.57
CUMP~R~RI
Cumpăr reviste și cărți vechi de vânătoare, în special Revista Carpații și Revista vânătorilor (înainte de 1950).
Ofer prețuri avantajoase. Contact:
Alexandru Bârsan. Tel: 0727-228.121
L.N.
5.52
20.52
Cumpăr armă de vânătoare cal. 20.
Tel: 0721-741.589
Rezolvarea
numărului
trecut
U.P.
5.59
20.44
Cu noroc
Vânătoare de povești
ION MIHAIU
ORIZONTAL: 1) Soi de preparat vânătoresc – Unul
care nu se laudã cu poveștile lui de vânătoare. 2)
Te vâneazã el pe tine – Fără nici un amestec. 3) Apți
de vânãtoare. 4) Se duce învârtindu-se – Smulse
dintr-un fulg! 5) A face onduleuri. 6) Semnalul câinelui – 4,5 cartușe! 7) Șiret fără capete! – Sevă de
brad. 8) Primele la aport! – Crud la miez! – Pe jumãtate egal! 10) Calitatea vânătorului care atacă
prin surprindere. 10) A ține calea vânatului – Are
gustul fierii.
VERTICAL: 1) Singularul fiarelor – Se bea pe sfert.
2) Jumãtatea enotului! – Vânzător de pământ ars
– Urmă de vânat! 3) Una fără spirit de vânător – O
frigare uriașă. 5) Vânător copt (fig.) – Puțin dintrun picnic! 5) O explozie la pachet – Arici! – De la
coadă la cap! 6) Scoase din focar! – Pantaloni
strânși pe picior. 7) Pușcã mare – Nouã și încã una!
8) Expun gradele la uniformã – Expuse în câmp
deschis! 9) Vãzduh (fig.) – Dispozitivul magic al vânãtorului nevãzut. 10) A înșela cu cartea în mânã
– Calitate nelipsitã bunului vânãtor.
IUNIE 2013 | 41
CANISA CERNICA
AGVPS din România are disponibili în Canisa Cernica, 3 masculi de copoi alpin de
8 săptămâni, o femelă de copoi slovac de 8 săptămâni, o femelă de brac cu păr scurt
în vârstă de 14 săptămâni și un mascul și 4 femele de jagdterrier sârmos în vârstă
de 6 săptămâni, toți dehelmintizați și vaccinați împotriva parvovirozei,
femela de brac fiind vaccinată și cu vaccin polivalent.
Cățeii se vând la prețul de 500 de lei cu T.V.A inclus.
Doritorii se pot adresa d-lui tehnician Albișoru Adelin – tel. 0732-333.113 sau d-lui Negrea Alexandru
tel. 021-270.80.60 sau 0727-985.219.
PUBLICITATE
CUPON ANUNȚ
pentru Mica Publicitate
MICA PUBLICITATE VPR
Anunț gratuit – maximum
15 cuvinte
Text:
...................................................
...................................................
.....................................................
.....................................................
.....................................................
.....................................................
.....................................................
.....................................................
Data: ..........................................
Nume și prenume:
...................................................
Tel: ............................................
Anunțurile pentru mica
publicitate se fac până în
data de 20 ale lunii curente,
pentru luna următoare!
Adresa redacției: AGVPS din
România, București, Calea Moșilor
Nr. 128, Sector 2, Cod 020882
42 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12
reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponul
alăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copia
ordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS din
Romania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.
PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEI
DA! Doresc să mă abonez la revista VPR
pe o perioadă de 12 luni (2013).
NUME ..............................................................................................
PRENUME .......................................................................................
Adresa la care doresc să primesc revista este:
Strada .................................................................... Număr .............
Bloc .......... Scara .......... Apartament ......
Localitate ................................................... Județ/Sector ...............
Telefon ....................................... Data ...........................................
Semnătura ............................................
Am achitat suma de .......................................................... în data de
........................................... cu ........................................................
Ordin de plată, Nr. .....................................................................
Mandat poștal, Nr .......................................................................
Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la
Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.
Download PDF

advertising